Curs Laser

MEDICINA
LASERI, APLICATII IN
Notite de curs
Iasi2004
Cuprins
Prefata
Scurt istoric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Aplicatii ale laserilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . vii

Structura cursului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . vii
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . viii
I Laseri
1 Emisia stimulata
1.1
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2
Absorbtia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3
Emisia spontana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.4
Emisia stimulata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.5
Relatii ntre probabilitatile lui Einstein . . . . . . . . . . . . . . . . .
10
1.6
Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
11
1.7
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
12
2 Regimul de amplificare s i pompajul laserilor
15
2.1
Probabilitatile de tranzitie si absorbtia . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
2.2
Obtinerea inversiunii de populatie . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
19
2.3
Putere prag de pompaj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
23
ii
CUPRINS
2.4
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3 Cavitatea rezonanta
25
27
3.1
Etalonul Fabry-Perot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
29
3.2
Cavitati cu oglinzi sferice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
35
3.3
Conditia de stabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
36
3.4
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
40
4 Tipuri de laseri utilizati n medicina
41
4.1
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
41
4.2
Laserul cu rubin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
43
4.3
Laserul cu semiconductori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
45
4.4
Laserul Nd : YAG . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
48
4.5
Laserul cu excimer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
50
4.6
Laserul cu colorant . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
52
4.7
Laserul cu CO2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
53
4.8
Laserul cu Ar + . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
54
4.9
Laserul cu He Ne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
55
4.10 Laserul cu electroni liberi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
57
4.11 Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
58
II Aplicatii n medicina
61
5 Interactiunea radiatiei luminoase cu materia
63
5.1
Reflexia si refractia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
64
5.2
Impr
astierea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
68
5.3
Absorbtia luminii de tesutul viu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
70
5.4
Masurarea proprietatilor optice ale tesuturilor . . . . . . . . . . . .
73
5.5
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
78
iii
6 Mecanisme de interactiune laser-tesut
81
6.1
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
82
6.2
Efecte fotochimice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
89
6.3
Efecte termice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
93
6.4
Ablatia laser . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
6.5
Efecte electro-mecanice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
6.6
Ecuatia biocaldurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
6.7
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
7 Siguranta s i riscuri la utilizarea laserilor n medicina
123
7.1
Riscuri oculare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
7.2
Riscuri la nivelul pielii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
7.3
Alte riscuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
7.4
Clasele de risc pentru utilizarea laserilor . . . . . . . . . . . . . . . . 129
7.5
Observarea radiatiilor laser . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
7.6
Protectia ochilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
7.7
Masurarea si calcularea unor marimi corespunzatoare laserilor . . . 140
7.8
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
8 Laserul n diagnostic s i n tehnica medicala
143
8.1
Microscopie optica folosind laserul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
8.2
Pensete optice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
8.3
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
A Caracterizarea radiatiei laser
157
B Actiunea radiatiei laser asupra ochiului s i epidermei
159
B.1 Actiunea radiatiei laser asupra ochiului . . . . . . . . . . . . . . . . 159

B.2 Actiunea radiatiei laser asupra epidermei . . . . . . . . . . . . . . . 160
B.3 Clasificarea riscurilor radiatiei laser . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
iv
CUPRINS
C Interferometrul Fabry-Perot
163
Bibliografie
167
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
Glosar de autori
175
Glosar de termeni
177
Prefata
LASER provine de la acronimul expresiei englezesti
L IGHT A MPLIFICATION BY S TIMULATED E MISSION OF R ADIATION
n traducere:
Lumina Amplificata prin Stimularea Emisiei de Radiatie.
Astazi, LASER a devenit un substantiv comun si desemneaza orice dispozitiv

care are n componenta s-a o parte ce functioneaza pe baza amplificarii stimulate
a luminii. Aceasta transformare a unui cuvant pur tehnic ntr-un cuvant comun
subliniaza faptul ca aplicatiile dezvoltate pe baza efectului LASER au devenit
lucruri obisnuite pe care omul le foloseste n viata de zi cu zi.
Scurt istoric
Principiul efectului LASER a fost anticipat si studiat teoretic la nceputul secolului al XX-lea (1917) de catre Albert EINSTEIN (Einstein [5]) ntr-o lucrare celebra n care s-a ridicat problema posibilitatii de a se realiza amplificarea luminii
v

PREFAT
A
vi
prin emisie stimulata. Au trebuit sa treaca aproape 40 de ani pentru ca tehnic sa

se poata realiza primul dispozitiv care amplifica stimulat microundele (MASERul) de catre Charles TOWNES si A.L. Schawlow (Gordon et al. [6], Schawlow and
Townes [9]).
Primul n adevaratul sens al cuvantului a fost creat de catre Theodore MAIMAN (Maiman [7]) avand ca mediu activ rubinul si care folosea drept sursa de
energie o lampa cu descarcare. A urmat mai apoi o avalansa de inventii LASER
din care vom cita doar cateva. Astfel: n 1961 a fost realizat primul laser cu gaz,
respectiv cu He-Ne; n 1963 s-a realizat primul laser cu semiconductor iar n 1966
primul laser cu lichid de catre Peter Sorokin.
Romania primul laser a fost realizat nca din primii ani de viata a acesIn
tuia de catre un grup de cecetatori condusi de profesorul Ion. I. Agarbiceanu la
Institutul de Fizica Atomica.
Trebuie remarcat faptul ca pentru descoperirea laserilor si pentru dezvoltarea
aplicatiilor bazate pe laser au fost acordate 3 Premii Nobel:
n 1964 Premiul Nobel pentru fizica a fost acordat fizicienilor: Charles Hard
Townes (1/2 SUA), Nicolay Gennadiyevich Basov (1/4 URSS) si Aleksandr
Mikhailovich Prokhorov (1/4 URSS) pentru lucrarile fundamentale n domeniul electronicii cuantice, care au condus la constructia oscilatorilor si
amplificatorilor bazati pe principiul maserului si laserului;
n 1981 premiul a fost acordat altor 2 cercetatori: Nicolaas Bloembergen
(1/4 SUA) si Arthur Leonard Schawlow (1/4 SUA) pentru contributia lor
la dezvoltarea spectroscopiei laser;
n 1997 castigatorii Premiului Nobel pentru Fizica a fost Steven Chu (1/3
SUA), Claude Cohen- Tannoudji (1/3 Franta) si William D. Phillips (1/3
SUA) pentru dezvoltarea unor metode pentru racirea si traparea atomilor

folosind radiatia laser
APLICAT
II ALE LASERILOR
Aplicatii ale laserilor

Aparitia laserului a permis dezvoltarea unor aplicatii care au cuprins aproape
toate domeniile de activitate ale omului. Fara a avea pretentia ca vom acoperi
toate aplicatiile posibile vom enumera cateva din acestea asa cum le-am ntalnit n
diverse lucrari de specialitate si din mediile informationale clasificand n acelasi
timp si domeniile vizate:
Aplicatii n stiinte fundamentale: experiente fundamentale n fizica; spectroscopie optica de nalta rezolutie, dubla rezonanta ; pulsuri ultrascurte;
generarea armonicelor optice; producerea de plasma; diagnosticarea plasmei; separarea izotopilor; aplicatii n biologie si genetica; aplicatii n chimie
etc.;
Aplicatii n inginerie: telemetrie; studiul materialelor masuratori nedistructive; fotografia ultrarapida; holografia; comunicatii etc.;
Aplicatii n medicina: atat n diagnostic cat si n tratamentul unor boli;

Aplicatii casnice: imprimante, CD-uri, DVD-uri etc.;
Aplicatii militare;
Structura cursului
Cursul este mpartit n doua parti: n prima parte sunt descrise principiile
fizice si tehnice care stau la baza constructiei unui laser, iar n cea de a doua parte
sunt discutate pe larg aplicatiile pe care le au laserii n medicina atat n diagnostic
cat si n tratament.
La nceputul fiecarui capitol este un cuprins cu principalele teme cuprinse n
acesta, iar la sfarsit de capitol apare o scurta bibliografie. Toate aceste elemente
conduc la o mai buna parcurgere a cursului. Principalele notiuni introduse sunt
evidentiate pe margine si sunt cuprinse n glosarul de termeni de la sfarsit.
vii

PREFAT
A
viii
Deoarece cursul nu-si propune tratarea exhaustiva a problematicii laserilor si

a aplicatiilor acestora n medicina (Dumitras [4]), ne-am oprit cu explicatiile la un
nivel mediu de ntelegere si pentru detalii suplimentare facem trimiteri la bibliografia din capitol (Singurel [10], Saleh and Malvin [8]). Cu toate acestea, parcurgerea cursului necesita unele notiuni de fizica generala, mai ales optica (Born and
Wolf [1], Delibas [2], Dorohoi [3]), fizica atomica si moleculara, spectroscopie.
Bibliografie
[1] M. Born and E. Wolf. Principles of Optics: Electromagnetic Theory of Propagation, Interference and Diffraction of Light. Pergamon Press, New York, 6th
edition, 1986.
[2] Mihai Delibas. Elemente de optica si spectroscopie. Editura Universitatii Al. I.
Cuza, Iasi, 1997.
[3] Dana Ortansa Dorohoi. Optica. Editura St. Procopiu, Iasi, 1995.
[4] Dan C. Dumitras. BIOFOTONICA Bazele fizice ale aplicatiilor laserilor n medicina si biologie. Editura All, Bucuresti, 1999.
[5] A. Einstein. Z. Phys., 18:121, 1917.
[6] J.P. Gordon, H.J. Zeiger, and Ch. Townes. Phys. Rev., 95:282L, 1954.
[7] Th. Maiman. Nature, 187:493, 1960.
[8] E.A. Bahaa Saleh and Carl Teich Malvin. Fundamentals of photonics. Wiley
series in pure and applied optics. John Wiley and Sons, Inc, New York, 1991.
[9] A.L. Schawlow and Ch. Townes. Phys. Rev., 112:1940, 1958.
[10] Gh. Singurel. Fizica laserilor. Universitatea Al. I. Cuza, Iasi, 1995.
Einstein a avut dreptate,

lumina poate fi coerenta
Th. Maiman
Partea I
Laseri
C APITOLUL 1
Emisia stimulata
Cuprins
1.1
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2
Absorbtia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3
Emisia spontana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.4
Emisia stimulata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.5
Relatii ntre probabilitatile lui Einstein . . . . . . . . . . . . . . .
10
1.6
Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
11
1.7
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
12
1.1 Introducere
Emisia stimulata este principalul fenomen care sta la baza functionarii unui
laser. Pentru studiul emisiei stimulate va trebui sa ne reamintim modul n care
are loc emisia si absorbtia luminii (Einstein [5], Orszag and Hepner [7], Saleh and
Malvin [8], Singurel [9]).
Emisia si absorbtia luminii sunt fenomene pe care le consideram a fi strans
legate de organizarea materiei sub forma de substanta (la nivel atomic sau molecular). Astfel, substanta este formata din sisteme atomice (atomi, molecule, ioni
3

CAPITOLUL 1. EMISIA STIMULATA
etc.) Un astfel de sistem atomic contine sarcini electrice negative si pozitive care
interactioneaza ntre ele prin intermediul campului electromagnetic. Emisia luminii data de acest sistem atomic poate fi studiata n doua teorii:
teoria electromagnetica a luminii;
teoria cuantica.
teoria electromagnetica lumina este considerata a fi o compunere de unde

In
electromagnetice. Marimea fizica care poate caracteriza emisia, absorbtia si/sau

interactiunea undelor electromagnetice cu substanta este vectorul moment electric dipolar p . Sub actiunea unei alte unde electromagnetice sau chiar datorita
unor cauze interne (miscare de agitatie termica a sistemelor atomice, reactii chimice etc.) momentul electric dipolar si modifica valoarea si/sau orientarea. Prin
aceasta modificare intensitatea campului electric si inductia campului magnetic
din imediata vecinatate a sursei si modifica valoare si se propaga mai departe
n spatiu sub forma de unde electromagnetice. Undele electromagnetice sunt descrise din punct de vedere matematic de ecuatiile lui Maxwell (Born and Wolf
[1], Delibas [2], Dorohoi [3]).
teoria
Teoria cuantica vine sa completeze teoria electromagnetica a luminii. In
cuantica unei unde electromagnetice i se poate asocia un corpuscul o particula
elementara fara masa de repaus dar care se deplaseaza cu viteza luminii n
mediul respectiv si are energia direct proportionala cu frecventa undei. Aceasta
acest caz se considera ca fotonul este
particula elementara se numeste foton. In
emis atunci cand are loc tranzitia sistemelor atomice de pe un nivel energetic superior pe un nivel energetic inferior si este absorbit de aceste sisteme atunci cand
are loc tranzitia inversa (Figura 1.1) (Orszag and Hepner [7], Saleh and Malvin
[8], Singurel [9]).
Fenomenul de amplificare laser se datoreaza procesului de emisie indusa (sau
emisie stimulata). Emisia si absorbtia luminii este descrisa atat n teoria electromagnetica cat si n modelul cuantic al luminii. Deoarece explicarea emisiei stimulata este strans legata de introducerea teoriei cuantice a luminii vom analiza
1.2. ABSORBT
IA
Figura 1.1
Reprezentarea schematica a doua nivele energetice pentru un sistem atomic.
emisia si absorbtia luminii n acest model.
modelul cuantic al luminii un sistem atomic poate sa emita sau sa absoarba
In
o cuanta de energie hn daca si numai daca are sistemul atomic are macar doua
nivele energetice (cel putin unul din ele trebuie sa fie populat dupa cum are loc
acest caz energia cuantei
emisia sau absorbtia) E1 si E2 > E1 (Figura 1.1). In
absorbite sau emise este data de relatia:
hn = E2 E1
(1.1)
unde:
h este constanta lui Plank
n este frecventa undei asociate fotonului
Emisia stimulata n teoria cuantica a luminii apare ca o necesitate pentru a
putea explica modul n care se obtine radiatia corpului negru (la echilibru ter cuprinsul acestui capitol va fi prezentata si demonstrata
modinamic total). In
teoretic posibilitatea obtinerii unei emisii stimulata. Toate referirile la procesul
de absorbtie si/sau de emisie se vor face pentru sisteme atomice cu cel putin
doua nivele de energie notate ca n Figura 1.1.
1.2 Absorbtia
Sub actiunea unei cuante de energie o parte din sistemele atomice aflate pe
nivelul E1 pot absorbi energie (1.1) si trec pe nivelul energetic E2 (Figura 1.2).

Figura 1.2
Absorbtia unei cuante de energie conduce la popularea nivelului cu energie mai mare
E2 .
Cu cat numarul de sisteme atomice de pe nivelul E1 este mai mare, cu cat
numarul de fotoni cu energia hn este mai mare cu atat fenomenul de absorbtie are
plus, absorbtia fotonilor ca si majoritatea proceselor
se manifesta mai puternic. In
din fizica se desfasoara n timp ncat variatia numarului de sisteme atomice dN1
(n timpul dt) este proportionala cu N1 , densitatea spectrala r(n) si intervalul de
timp dt:
dN2 = dN1 = B12 r(n) N1 dt
(1.2)
unde:
B12 este probabilitatea elementara de absorbtie 1 .
r(n) este densitatea energetica spectrala 2
Relatia (1.2) corespunde unui singur proces de absorbtie doar ntre nivelele
energetice E1 si E2 . O relatie asemanatoare se poate scrie pentru orice combinatie
de doua nivele energetice cu urmatoarele observatii:
absorbtia este prin excelenta un proces indus (stimulat) deoarece este provocat din exterior prin actiunea unei cuante de energie;
1 Acest
coeficient a fost introdus de Einstein. Uneori n locul coeficientului Einstein B12 se
utilizeaza notiunea de timp de viata sau de tranzitie legat de coeficientul Einstein prin relatia:
t12 = B 1r(n) .
12
2 Densitatea spectral
a este energia nmagazinata pe unitatea de frecventa n unitatea de volum,
energie masurata n intervalul de frecventa [n, n + Dn]

1.3. EMISIA SPONTANA
absorbtia are loc daca si numai daca nivelul E1 este populat, adica N1 > 0;
chiar daca nivele energetice E1 si E2 exista si sunt populate se poate ntampla
ca tranzitia directa ntre cele doua nivele sa fie interzisa, lucru care este
surprins n relatia (1.2) prin faptul ca probabilitatea de tranzitie este nula

B12 = 0;
absorbtia duce la atenuarea densitatii energetice corespunzatoare frecventei
n, fenomen care este distructiv atunci cand se doreste amplificarea luminii.
acest caz absorbtia nu este dorita. Totusi, chiar n cazul laserilor absorbtia
In
este un proces care joaca un rol esential la amplificare prin realizarea unei
inversiuni de populatie.
1.3 Emisia spontana

Atunci cand un sistem atomic atom se afla ntr-o stare excitata (corespunzatoare
unui nivel energetic superior, de exemplu, E2 ) el tinde sa revina n starea fundamentala E1 n mod spontan dupa un timp mediu t21 numit durata de viata a
Emisie
spontan
tranzitiei ntre nivelele energetice E1 si E2 (vezi Figura 1.3).
g2,E2,N2
h!
g1,E1,N1
Figura 1.3
Emisia spontana. Nivelul energetic superior se depopuleaza si numarul sistemelor atomice de pe nivelul inferior creste.
Revenirea pe nivelul energetic inferior se face prin pierderea energiei care se

poate traduce si prin emisia unui foton hn = E2 E1 . Prin emisie spontana nive-

lul E1 se populeaza pe seama depopularii nivelului energetic superior E2 :

dN2 = dN1 = A21 N2 dt
(1.3)
unde:
A21 este coeficientul Einstein pentru emisie spontana
Acest coeficient a lui Einstein reprezinta probabilitatea elementara de emisie spontana fiind invers proportionala cu durata medie n care are loc tranzitia respectiva:
A21 =
1
t21
(1.4)
Prin integrarea relatiei (1.3) se obtine modul n care variaza numarul de sisteme
atomice pe nivelul E2 n timp daca emisia spontana ar fi singurul proces din sistem:
t
N2 = N2 (0) exp
t
(1.5)
unde: N2 (0) este numarul de sisteme atomice de pe nivelul 2 la momentul initial

t = 0.
Emisia spontana are cateva caracteristici esentiale care o diferentiaza de emisia fortata (sau indusa):
Durata medie de viata la tranzitia spontana are o valoare cuprinsa ntre
109 si 107 s pentru majoritatea sistemelor atomice.
Emisia spontana, fiind un fenomen pur statistic datorat n primul rand

agitatiei termice, duce la obtinerea unei emisii lipsita de coerenta a unei
unde nepolarizata. Emisia spontana n laseri trebuie evitata pe cat posibil
deoarece strica calitatea radiatiei emergente.

1.4. EMISIA STIMULATA
1.4 Emisia stimulata

Daca ar exista numai procese de absorbtie si emisie spontana a radiatiei electromagnetice pentru un sistem la echilibru termodinamic atunci:
A21 N2 dt = B12 r(n) N1 dt )
N2
B
= 12 r(n)
N1
A21
(1.6)
Echilibru termodinamic pentru radiatiile electromagnetice se obtine n cadrul

modelului corpului negru cand densitatea energetica spectrala r(n) este data
de relatia lui Planck:
1
8phn3 n3
hn
r(n) =
exp
1
kT
c3
(1.7)
unde: n = c/v indicele de refractie al mediului respectiv. Din relatiile (1.6) si

(1.7) rezulta ca sistemele atomice s-ar distribui n cazul echilibrului termodinamic
conform relatiei:
1
N2
B12 8phn3 n3
hn
=
exp
1
N1
A21
kT
c3
(1.8)
ceea ce este n contradictie cu legea de distributie a lui Boltzmann valabila pentru

echilibrului termodinamic:
N2
g2
E2 E1
g2
hn
=
exp
=
exp
N1
g1
kT
g1
kT
(1.9)
concluzie, fie emisia si absorbtia cuantelor de energie nu se sunt procese care

In
nu se supun legilor termodinamicii (ceea ce este evident un fapt foarte putin probabil), fie nu au fost luate n considerare toate procesele care pot avea loc n sistem.
1917 Einstein (Einstein [5]) a emis ipoteza ca pe langa procesele de emisie
In
spontana si absorbtie mai exista si o emisie stimulata (indusa) care duce la depopularea nivelului energetic E2 (Figura 1.4) astfel ncat:
dN2 = dN1 = B21 r(n) N2 dt
unde: B21 coeficientul Einstein corespunzator emisiei stimulate.
Caracteristicile emisiei stimulate:
(1.10)

10
Figura 1.4
Emisia indusa (sau stimulata) duce la amplificarea undei incidente prin depopularea
nivelului E2 .
emisia stimulata este un proces rezonant deoarece se realizeaza doar sub
actiunea unor cuante de energie cu aceeasi energie ca si cuanta emisa stimulat;
prin emisia stimulata se obtine o amplificare a fasciculului incident ca cu un
grad de coerenta si de polarizare foarte mare.
1.5 Relatii ntre probabilitatile lui Einstein

Emisia stimulata a fost introdusa doar din necesitatea explicarii distributiei
acest caz pentru a comspectrale a densitatii energetice pentru corpul negru. In
pleta teoria va trebui sa se regaseasca experimental valorile pentru probabilitatile
de tranzitie introduse de Einstein. Intr-un

regim stationar, atunci cand se iau n
considerare, pe langa procesele de absorbtie/emisie si procesul de emisie stimulata, numarul de sisteme atomice aflate ntr-o stare energetica trebuie sa ramana
constant n timp, adica:
dN1
dN2
=
=0
dt
dt
aceasta relatie tinem cont de faptul ca procesele care populeaza nivelul E2 sunt
In
procese de absorbtie si depopularea acestui nivel se face prin emisia spontana si
stimulata. Conform ecuatiilor (1.2), (1.3) si (1.10) se obtine:
[ B12 r(n) N1 B21 r(n) N2 A21 N2 ] dt = 0
1.6. CONCLUZII
11
si conform distributiei de echilibru Boltzmann (1.9) rezulta:
g1
hn
A21 = B12 exp
B21 r(n)
(1.11)
g2
kT
Deoarece tranzitia ntre cele doua nivele energetice nu poate fi instantanee (t21 6=
0) oricare ar fi temperatura termodinamica de echilibru T rezulta ca A21 este o
marime finita si cand T ! (r(n) ! ) sau cand T ! 0 (r(n) ! 0) Astfel
este necesar ca ntre probabilitatea de absorbtie si cea de emisie stimulata sa fie
valabila relatia:
g1
B12 = B21
g2
Tinand cont de relatia (1.7) si (1.11) rezulta:
A21
8phn3 n3
8ph
=
=
B21
c3
l3
(1.12)
(1.13)
concluzie:
In
Relatia (1.13) demonstreaza ca raportul dintre probabilitatea de emisie sti-
mulata (indusa) si emisia spontana este cu atat mai mare cu cat lungimea
de unda a radiatiei este mai mare. Din acest motiv se poate realiza o emisie
stimulata mult mai usor n microunde si infrarosu decat n cazul ultravioletelor (MASER-ul a fost realizat naintea LASER-ului).
Astfel, n cazul unei surse clasice de radiatii, de exemplu la o temperatura
T 103 K rezulta:
kT
= 1.3 1014 s1
h
si pentru o radiatie n domeniu vizibil de pulsatie: w = 2pn 4 1015 s1
raportul kT/hw < 1 ceea ce confirma faptul ca numarul tranzitiilor spontane este mult mai important n acest domeniu.
1.6 Concluzii
aceasta sectiune trebuie sa facem cateva comentarii care vor trebui adaugate
In
la concluziile descrise n fiecare din sectiunile anterioare.

12
Scopul acestui capitol a fost acela de a introduce notiunea de emisie stimulata,

plus, am discutat pe scurt principafenomen care sta la baza amplificarii laser. In
lele fenomene care permit realizarea efectului laser din punct de vedere al emisiei
sau a absorbtiei luminii prin prisma modelului corpuscular al luminii.
Trebuie remarcat faptul ca fenomenul de emisie stimulata nu e nici pe departe
studiat aici la adevarata sa complexitate (v. Singurel [9]) atunci cand n sistemele
atomice pot sa existe mai mult decat doua nivele energetice cu o structura fina
plus, aici nu am discutat despre amplificarea efectiva a luminii prin
complexa. In
emisie stimulata ci doar de faptul ca poate exista un asemenea fenomen.
O parte din aceste probleme le vom trata n capitolele urmatoare. Toate celelalte probleme sau pentru aprofundarea studiului recomandam parcurgerea
oricarei lucrari legate de subiectul emisiei stimulate si de laseri (Dumitras [4],
Herman [6], Orszag and Hepner [7], Saleh and Malvin [8], Singurel [9]).
1.7 Bibliografie
[1] M. Born and E. Wolf. Principles of Optics: Electromagnetic Theory of Propagation,
Interference and Diffraction of Light. Pergamon Press, New York, 6th edition,
1986.
Cuza, Iasi, 1997.
[5] A. Einstein. Z. Phys., 18:121, 1917.
[6] Sonia Herman. Aparatura medicala. Editura Teora, Bucuresti, 2000.
1.7. BIBLIOGRAFIE
[7] Alain Orszag and Georges Hepner. Les lasers et leurs applications. Masson,
Paris, 1980.
13
C APITOLUL 2
Regimul de amplificare si pompajul laserilor

Cuprins
2.1
Probabilitatile de tranzitie si absorbtia . . . . . . . . . . . . . . .
16
Conditii de amplificare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
18
Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
19
Obtinerea inversiunii de populatie . . . . . . . . . . . . . . . . .
19
Sisteme cu 2 nivele energetice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
20
Sisteme atomice cu 3 nivele energetice . . . . . . . . . . . . . . .
20
Sisteme atomice cu 4 nivele energetice . . . . . . . . . . . . . . .
21
Realizarea pompajului laser . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
22
2.3
Putere prag de pompaj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
23
2.4
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
25
2.2
Amplificarea luminii pe baza efectului laser este determinata nu numai de

emisia stimulata (studiata n capitolul 1) dar si de fenomenul de absorbtie (opus
emisiei) sau de distributia energetica a sistemelor atomice.
Absorbtia duce la scaderea intensitatii radiatiei laser si a coeficientului de amplificare (numit uneori si castigul laserului de la denumirea n engleza gain). Din
acest motiv trebuie gasita legatura ntre probabilitatile de tranzitie si procesul de
15
16
CAPITOLUL 2. REGIMUL DE AMPLIFICARE SI POMPAJUL LASERILOR
absorbtie caracterizat de coeficientul de absorbtie (Orszag and Hepner [2], Saleh

and Malvin [3], Singurel [4]).
O alta marime care pe langa probabilitatea de emisie, determina o amplificare
mare prin emisie stimulata este si distributia statistica a sistemelor atomice aflate
ntr-o stare energetica superioara. Astfel, daca numarul de sisteme atomice din
aceasta stare este mare cu atat va fi mai mare intensitatea emisiei stimulate.
2.1 Probabilitatile de tranzitie si absorbtia

Relatia de legatura dintre probabilitatile de tranzitie (pentru emisie stimulata)
si absorbtia radiatiilor electromagnetice va fi dedusa n cazul unui mediu optic
caracterizat de un coeficient spectral de absorbtie an de lungime L si sectiune
transversala S. Radiatia electromagnetica care interactioneaza cu acest sistem
optic va fi considerata a fi o unda monocromatica de frecventa n cu un vector de
unda paralel cu axa x. Pentru a studia legatura dintre absorbtie si amplificare
vom neglija emisia spontana (Singurel [4]).
Absorbtia radiatiilor optice ntr-un mediu duce la o scadere a intensitatii luminoase sau a densitatii spectrale rn pe masura ce lumina patrunde mai adanc n
mediul optic. Variatia densitatii spectrale este proportionala cu grosimea stratului parcurs dx si cu densitatea spectrala initiala rn (0) (v. Figura 2.1):
drn ( x ) = an rn (0) dx
(2.1)
Coeficientul de proportionalitate an se numeste coeficient spectral de absorbtie.

Prin integrarea ecuatiei (2.1) se obtine legea integrala de absorbtie (legea BeerLambert):
r n ( x ) = r n (0) e a n x
(2.2)
Daca absorbtia si emisia stimulata au loc prin tranzitia ntre doua nivele energetice E1 si E2 atunci n unitatea de timp dt au loc dN tranzitii:
dN = dN1 + dN2
ILE DE TRANZIT
2.1. PROBABILITAT
IE SI ABSORBT
IA
17
Figura 2.1
Absorbtia radiatiilor ntr-un mediu
Aici tinem cont de relatiile obtinute pentru dN1 (1.2) si dN2 (1.10):
dN = B12 rn ( x, t) N1 dt + B21 rn ( x, t) N2 dt
g1
= B12 rn ( x, t)
N2 N1 dt
g2
(2.3)
Totusi, undele monocromatice nu au o largime spectrala infinit mica fiind caracterizate de o anumita largime de frecventa (sau de lungime de unda) data de
acest caz variatia
factorul g(n) numit si factor de forma (Orszag and Hepner [2]). In
densitatii spectrale devine:
drn = hn0 g(n)dN = rn ( x, t) g(n)hnB12
g1
N2 N1 dt
g2
(2.4)
Relatiile (2.1) si (2.4) exprima aceeasi lege de absorbtie astfel ncat prin identificare obtinem valoarea coeficientului spectral de absorbtie:
g1
hn0
an = N1 N2 g(n) B12
g2
c
(2.5)
Analizand relatia (2.5) se observa ca valoarea coeficientului spectral de absorbtie

depinde de modul n care se distribuie sistemele atomice pe cele doua nivele
18
energetice E1 si E2 , depinde de frecventa prin factorul de forma g(n)1 si de probabilitatea de tranzitie ntre nivele prin coeficientul Einstein B12 .
Conditii de amplificare
Relatia (2.5) permite cunoasterea conditiilor n care se poate realiza amplificarea radiatiei la simpla trecere prin acest mediu optic. Astfel, coeficientul spectral
de absorbtie an poate lua valori fie pozitive fie negative:
acest caz are
an > 0 n cazul echilibrului termodinamic: N1 > ( g1 /g2 ) N2 . In
loc absorbtia progresiva a radiatiei n substanta si intensitatea undei scade
exponential cu distanta x parcursa prin mediu.
an = 0 pentru: N1 = ( g1 /g2 ) N2 cand mediul este complet transparent
pentru radiatia de frecventa n, adica intensitatea undei este aceeasi n tot

mediul optic.
an < 0 pentru: N1 > ( g1 /g2 ) N2 (inversiune de populatie) Acesta este cazul n

care prin trecerea undei prin mediul optic se obtine o amplificare a radiatiei.
cazul amplificarii se defineste un coeficient de amplificare (numit si castig,

In
notat uneori cu gn , Saleh and Malvin [3]):
g1
h
an = an =
N2 N1 g(n) B12
g2
l0
(2.6)
plus:
In
B12 =
l3
g2
g
B21 = 1 0
g1
g2 8ph
si de aici conform (2.6) rezulta:
g2
an = sL (n) N2 N1
g1
1 Factorul de form
a
(2.7)
(2.8)
g(n) arata de fapt modul n care se distribuie intensitatea luminoasa ntr-o
radiatie monocromatica. De obicei aceasta functie are valoare maxima n n0 ncat absorbtia este
maxima n n u0 dar nu este de neglijat si faptul ca desi mai mica absorbtia exista si pentru frecvente
diferite de frecventa de rezonanta n0 (Singurel [4]).
2.2. OBT
INEREA INVERSIUNII DE POPULAT
IE
19
unde cu sL s-a notat:

sL (n) =
l2
g(n)
8pt21
(2.9)
sectiunea eficace de emisie laser, marime ce depinde doar de natura mediului optic
activ.
Concluzii
Amplificarea se poate realiza doar daca an > 0 cand se obtine inversiunea
de populatie. Acest lucru nu este posibil n cazul unui echilibru termodinamic
total astfel ncat sistemul este scos din echilibru termodinamic ceea ce implica un
consum de energie din exteriorul sistemului.
Principalii factori care pot contribui la limitarea amplificarii prin emisie stimulata sunt:
posibilitatea obtinerii unei inversiuni de populatie;
emisia spontana se manifesta necoerent si prin interferenta cu unda amplificata poate duce la atenuarea undei.
2.2 Obtinerea inversiunii de populatie

Inversiunea de populatie este legata de actiunea exterioara exercitata asupra
materialului activ. Este nevoie de o alta sursa de energie pentru a se realiza
aceasta inversiune de populatie. Definim notiunea de pompaj al materialului activ ca fiind procesul prin care se realizeaza inversiunea de populatie (numarul
starilor excitate este mai mare decat numarul de stari fundamentale la acelasi
moment de timp N2 > N1 ) Vom analiza posibilitatea obtinerii inversiunii de
populatie pentru diferite sisteme atomice.
20
Sisteme cu 2 nivele energetice

cazul cand materialul optic activ contine doar sisteme atomice cu 2 nivele
In
energetice (E1 ales nivel fundamental si E2 nivelul excitat) Daca cele doua nivele
energetice au aceleasi grade de degenerare: g1 = g2 , atunci conform distributiei
de echilibru termodinamic (distributia Boltzmann):
N2
E2 E1
= exp
N1
kB T
ncat pentru T ! rezulta N2 ! N1 dar ntotdeauna N2 N1 .
concluzie pentru sisteme atomice cu doua nivele energetice, n conditii norIn
male, nu este posibil sa se realizeze inversiunea de populatie.
Sisteme atomice cu 3 nivele energetice

Vom considera un material activ care contine sisteme atomice cu 3 nivele ener
getice: E1 nivelul fundamental, E2 , E3 > E1 nivele superioare excitate. Intr-un
astfel de sistem se poate realiza inversiunea de populatie n anumite conditii (Figura 2.2).
Figura 2.2
Inversiunea de populatie pentru sisteme atomice cu 3 nivele energetice
Intr-un
sistem atomic cu doar 3 nivele energetice inversiunea de populatie
este posibila daca:
2.2. OBT
INEREA INVERSIUNII DE POPULAT
IE
Poate exista o tranzitie laser E3 ! E2 cu E3 nivel metastabil (timp de viata

t32 mare) si E2 are durata de viata cea mai scurta ceea ce face posibila
tranzitia neradiativa (relaxare) rapida a sistemelor de pe nivelul E2 pe ni acest fel se asigura o inversiune de populatie ntre
velul fundamental E1 . In
E2 si E3 daca se realizeaza un pompaj ntre E1 si E3 (Figura 2.2a). Un astfel
de sistem poate functiona n mod continuu.
Se poate obtine o inversiune de populatie si ntre nivelele energetice E2 si
E1 daca, de exemplu, nivelul E3 corespunde unei benzi largi de absorbtie cu
un timp de viata foarte scurt (are loc relaxarea E3 ! E2 ) n timp ce nivelul
energetic E2 este metastabil. Tranzitia laser are loc ntre nivelele energetice
E2 si E1 n timp ce pompajul se realizeaza, ca si n cazul precedent, tot ntre
E1 si E3 (Figura 2.2b). Obtinerea inversiunii de populatie n acest mod este
utilizata n cazul clasic al laserului cu rubin.
Sisteme atomice cu 4 nivele energetice

Utilizarea sistemelor atomice cu 4 nivele energetice prezinta avantajul ca se
poate obtine inversiunea de populatie raportata la un nivel inferior foarte putin
populat. Cu alte cuvinte, se realizeaza inversiunea de populatie nu prin popularea nivelului superior ci prin faptul ca, n mod natural, nivelul energetic inferior
acest fel se obtine o eficienta mai mare a emisiei laser
este foarte putin populat. In
(Orszag and Hepner [2]).
Pompajul se face ntre E1 si E4 ; nivelul E4 este un nivel cu banda larga si cu
timp de viata foarte scurt. Daca de pe nivelul energetic E4 pe nivelul E3 (nivel
metastabil) are loc o tranzitie neradiativa (de relaxare), atunci se realizeaza o in
versiune de populatie ntre nivelul E3 si E2 . Intre
aceste nivele energetice are loc
si tranzitia laser. Nivelul energetic E2 se depopuleaza ntr-un timp foarte scurt
printr-o relaxare pana pe nivelul fundamental E1 . Pompajul se realizeaza ntre
nivelele energetice E1 si E4 (Orszag and Hepner [2], Saleh and Malvin [3]).
21
22
Figura 2.3
Pompajul si inversiunea de populatie pentru sistemele atomice cu 4 nivele energetice
Daca nivelul energetic E2 este suficient de ridicat atunci acesta este, n conditii
normale, putin populat fapt care favorizeaza inversiunea de populatie.
Un astfel de sistem cu 4 nivele energetice se foloseste, de exemplu, n cazul
unui laser cu Neodim n care: E2 E1 2000cm1 .
C ONCLUZIE : Pentru a se obtine o inversiune de populatie si prin aceasta un
efect laser sunt necesare sisteme optice care sa formeze un mediu activ cu cel
putin 3 nivele energetice.
Realizarea pompajului laser

Pompajul laser este principalul proces prin care se realizeaza inversiunea de
populatie. Laserii utilizeaza diferite tipuri de pompaj:
pompajul optic: a fost utilizat prima data de Kastler si se realizeaza prin
iradierea sistemelor atomice cu o radiatie de frecventa :
n=
E3 E1
h
(2.10)
2.3. PUTERE PRAG DE POMPAJ
23
ntr-un timp Dt < t23 . Se folosesc lampi de descarcare cu gaze monoatomice

ce au benzi largi de absorbtie si ferestre de transmisie pentru frecventa laser
dorita.
pompajul electronic: utilizat de Javan(Javan [1]) la laserii cu gaz indife-
rent de presiunea de lucru. Tranzitia de pompaj (de exemplu E1 ! E3 )

se realizeaza prin excitarea sistemelor atomice cu ajutorul unui fascicul de
plus, fasciculul de electroni produce si ionizari suplimentare
electroni. In
ale gazului de lucru si astfel densitatea de electroni creste si eficienta pompajului va fi mai mare. Totusi, apare problema aparitiei starii de plasma
care trebuie sa fie mentinuta omogena.
pompajul prin transfer de excitare: energia de excitare este data de ciocniri

ntre sistemele atomice care produc efectul laser cu alti atomi energetici, fie
prin cuplaj intern de la moleculele energetice ale aceluiasi gaz (exemple:

laser cu He Ne sau cu CO2 si N2 ), fie prin ciocniri cu alte molecule.
pompajul chimic: de multe ori moleculele pot avea un numar mare de ni reactiile chimice moleculele trec
vele energetice de rotatie si vibratie. In
ntr-o stare care nmagazineaza energie ncat se poate produce o inversiune
de populatie ntre diverse nivele de vibratie (ex: laseri chimici cu HF).
2.3 Putere prag de pompaj

Puterea prag de pompaj este puterea minima (energia minima n unitatea de
timp) care trebuie furnizata unui sistem atomic pentru a se realiza inversiunea
de populatie Aici vom calcula puterea prag pompaj pentru un sistem cu 3 nivele
energetice (Figura 2.2). Variatia numarului de sisteme atomice de pe nivelele
energetice E3 si E2 este data de:
dN3
g3
= r(n13 )
N1 N3 B13 N3 ( A31 + A32 )
dt
g1
dN2
g
= 2 N3 A32 N2 A21
dt
g3
(2.11)
(2.12)
24
relatiile de mai sus s-a considerat ca la tranzitia E2 ! E1 nu se manifesta emisia

In
cazul regimului stationar:
stimulata. In
dN2
dN3
=
=0
dt
dt
rezulta:
g1
g2 N2
N1
N1
1
1
1
A21
A32
F ( A31 + A32 ) A32
(2.13)
1
1
A32
F + ( A31 + A32 ) A32
unde s-a facut notatia:

F = B13 r(n13 )
(2.14)
iar r(n13 ) este densitatea spectrala de pompaj.

Conditia pentru a realiza inversiunea de populatie dorita este
g1
g2 N2
N1 > 0,
adica trebuie ca rata de inversiune ntre nivelele E1 si E2 trebuie sa fie pozitiva.

Daca A32 > A21 , probabilitatea de emisie spontana pentru E3 ! E2 este mai
ridicata decat pentru tranzitia E2 ! E1 ncat nivelul energetic E2 este considerat
un nivel metastabil.
Fluxul necesar pentru realizarea conditiei limita
g1
g2 N2
N1 = 0 poate fi cu
atat mai mic cu cat A32 >> A31 ncat coeficientul Fprag poate fi scris:
Fprag = B13 r prag (n13 ) =
A32 A21
A21
A32 A21
(2.15)
iar puterea prag de absorbtie este:

Pprag = Fprag N1 hn13
(2.16)
Valoarea puterii prag de pompaj se poate rescrie pentru cazul cand:

g1
Ntot
N2
= N1
=
g2
2
(2.17)
se rescrie:
hn13
Pprag
A21
= Ntot
2
(2.18)
2.4. BIBLIOGRAFIE
relatia (2.18) Pprag este puterea minima necesara pentru a putea realiza inIn
versiunea de populatie ntre nivelele energetice E3 si E1 atunci cand se tine cont
si de tranzitiile care au loc pe si de pe nivelul E2 (Orszag and Hepner [2], Saleh
and Malvin [3]).
2.4 Bibliografie
[1] A Javan. Phys. Rev. Lett., 6:106, 1961.
Paris, 1980.
25
C APITOLUL 3
Cavitatea rezonanta
Cuprins
3.1
Etalonul Fabry-Perot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
29
Modurile rezonatorului Fabry-Perot . . . . . . . . . . . . . . . .
30
3.2
Cavitati cu oglinzi sferice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
35
3.3
Conditia de stabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
36
3.4
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
40
Prin utilizarea unei cavitati rezonante se poate mari eficienta emisiei laser
prin:
marirea drumului optic al undei electromagnetice prin mediul optic amplificator;
interferenta constructiva ntre undele din interiorul cavitatii rezonante avand

ca efect o noua amplificare a undei;
selectarea anumitor frecvente de oscilatie datorita proprietatilor de amplificare selectiva a rezonatorului;
realizarea unui feed-back ce permite un control mai bun al emisiei (n regim

pulsat sau continuu);
obtinerea unui fascicul foarte ngust cu o mprastiere mica datorita focalizarii n interiorul cavitatii rezonante;
27

CAPITOLUL 3. CAVITATEA REZONANTA
28
obtinerea de fascicule gaussiene sau de tip Hermite-Gauss prin selectarea

anumitor moduri pentru campul electromagnetic din rezonator;
Cu alte cuvinte: cavitatea rezonanta este o parte a unui circuit rezonant cu rol de
a confina, a nmagazina si a amplifica energia undelor electromagnetice pentru
anumite valori ale frecventei (Figura 3.1).
Figura 3.1
Cavitatea rezonanta este o parte dintr-un circuit rezonant.
Rezonatorii cei mai utilizati n constructia laserilor sunt realizati prin utilizarea unor oglinzi plane si/sau sferice cu diferite grade de transmisie (Figura 3.2)
Studiul propagarii undelor electromagnetice n interiorul cavitatii rezonante
se realizeaza prin rezolvarea ecuatiilor lui Maxwell (Delibas [1], Singurel [5])
acest fel se pot determina
tinand cont de conditiile initiale si de marginire. In
caracteristicile rezonatorului: frecventa de rezonanta si distributia campului electromagnetic n interiorul rezonatorului (Singurel [5]). Aceasta abordare, desi
completa, este dificila datorita calculelor matematice implicate. Totusi, pentru
studiul rezonatorilor se pot utiliza unele modele simplificate: optica geometrica
3.1. ETALONUL FABRY-PEROT
29
Figura 3.2
Diverse tipuri de cavitati rezonante: a) rezonator Fabry-Perot cu oglinzi plan paralele
(aici nu s-a reprezentat corect reflexia pe oglinzi); b) rezonator cu oglinzi sferice (rezonator confocal).
poate determina conditiile de confinare a radiatiei optice si din conditiile de interferenta
se pot determina frecventele de rezonanta si chiar distributia de camp din rezonatori. Analiza pierderilor datorate dimensiunilor finite ale oglinzilor poate fi
facuta utilizand teoria difractiei luminii si optica Fourier (Saleh and Malvin [4]).
Un rol important n analiza cavitatilor este detinut de rezonatorul Fabry-Perot
si de rezonatorii cu oglinzi sferice.
3.1 Etalonul Fabry-Perot

Etalonul Fabry-Perot1 este un rezonator unidimensional cu oglinzi plan paralele asezate la distanta d (Figura 3.2) Prin generalizare etalonul Fabry-Perot poate
1 Acest
instrument a fost imaginat si creat de fizicienii Charles Fabry (1867-1945) si Alfred
Perot (1863-1925).

30
descrie comportarea unei cavitati rezonante ideale de forma paralepipedica cu

pereti reflectatori ideali (toata energia undei electromagnetice este reflectata de
catre pereti).
Modurile rezonatorului Fabry-Perot

Sa consideram ca n interiorul cavitatii rezonante se afla o sursa de radiatii
electromagnetice cu un spectru larg de frecvente de intensitate constanta. Atunci
cand se analizeaza distributia de camp n interiorul rezonatorului se observa ca
distributia spectrala se modifica (Orszag and Hepner [3], Saleh and Malvin [4]).
Astfel, unele unde cu anumite frecvente au o intensitate mai mare fata de cele concluzie: cavitatea rezonanta actioneaza ca un filtru de frecvente
lalte unde. In
pentru undele electromagnetice. Pentru a explica acest fenomen presupunem ca
sursa de radiatii din interiorul rezonatorului este descrisa de o superpozitie de
campuri electromagnetice monocromatice, intensitatea campului electromagnetic este:
ES (r, t) =
E(r) exp( jwt)
(3.1)
(w )
unde E(r) este amplitudinea complexa a undei monocromatice de pulsatie w =

2pn (n frecventa undei) si care satisface ecuatia Helmholtz:
r2 E + k 2 E = 0
(3.2)
cu k = w/c = 2p/l = 2pn/c numarul de unda.

Din tot spectrul de radiatii emis de sursa S anumite unde si pastra neschimbata valoarea amplitudinii E(r) pentru aceleasi conditii de marginire. Aceste
unde corespund unor moduri ale rezonatorului. Daca, n plus, undele monocromatice sunt unde plane atunci conditiile de marginire:
E(r) = 0 pentruz = 0 si z = d
31
impuse n ecuatia Helmholtz (3.2) determina solutii de tipul unor unde stationare:
|E(r)| = A sin kz
(3.3)
unde pentru z = 0 conditia de marginire determina valoarea vectorului de unda

pentru fiecare mod al cavitatii rezonante unidimensionale sin k d = 0 ) k d =
qp:
kq =
qp
d
(3.4)
cu q = 1, 2, . . . , q 2 N deoarece E = Aq sin k q z, valorile negative pentru q nu

determina moduri independente si modul pentru q = 0 determina k0 = 0 nu
transporta energie.
Concluzii
undele care satisfac relatiile (3.3) sunt unde stationare de frecventa :
nq =
ck q
c
=q
2p
2d
(3.5)
ntre doua unde stationare exista un interval de frecvente:

nF =
c
2d
(3.6)
spectrul modurilor cavitatii rezonante este un spectru ideal de linii rezonante nq echidistante separate cu nF
lungimea de unda a modurilor este legata de dimensiunea spatiala a rezonatorului prin relatia
lq =
c
2d
=
nq
q
sau, altfel spus, lungimea rezonatorului trebuie sa fie un numar ntreg de

semilungimi de unda2 :
d=q
2 Aici
l
2
lungimea de unda l este lungimea de unda corespunzator mediului din interiorul ca-
vitatii: l = l0 n.

32
Am determinat faptul ca undele stationare satisfac conditiile de marginire.

Pentru a determina ce se ntampla cu undele care se propaga n interiorul cavitatii rezonante dupa reflexiile multiple la nivelul peretilor se poate considera
o serie de unde cu amplitudini complexe ale intensitatii campului electric notate
aceste
cu E0 , E1 , E2 , . . . (Figura C.1) dupa fiecare 2 reflexii pe ambele oglinzi. In
conditii, amplitudinea rezultanta va fi:
E = E0 + E1 + E2 + . . .
(3.7)
Calculul sumei din relatia (3.7) se poate realiza cunoscand diferenta de faza ntre
doua unde consecutive dupa reflexii
j = k 2d =
2p
2d
l
si factorul de atenuare r a amplitudinii la reflexia pe oglinzi3 . Astfel suma (3.7)

devine:
E0
E = E0 1 + re jj + r2 e2jj + . . . =
1 re jj
|
{z
}
(3.8)
serie geometrica
Intensitatea luminoasa este proportionala cu patratul modulului intensitatii

campului electric (Delibas [1], Dorohoi [2]) I = |E|2 si conform relatiei (3.8) rezulta:
I0
I0
I=
=
2 =
(1 r cos j)2 + (r sin j)2
1 re jj
1 + r2
I0
I0
=
2r cos j
(1 r )2 + 4r sin2
j
2
ncat:
I=
3 Dac
a
1+
Imax
2
2F
p
j
sin2 2
(3.9)
se considera ca cele doua oglinzi sunt identice si reflecta la fel atunci factorul r = R2
unde R este factorul de reflexie al oglinzilor.
33
unde s-au facut urmatoarele notatii consacrate:

I0
si
(1 r )2
p
p r
F=
1r
Imax =
(3.10)
(3.11)
Marimea notata cu F si definita de relatia (3.11) se numeste finetea rezonatorului

(Saleh and Malvin [4], Singurel [5]).
Observatii
spatiul liber o unda ar avea intensitatea I0 = | E0 |2 iar n cavitatea re In
zonanta unda are intensitatea I Imax conform (3.9). Totusi, din (3.10) se
conobserva ca Imax > I0 (deoarece r < 1) si la limita rezulta I > I0 . In
cluzie, unda electromagnetica se poate amplifica doar prin simpla plasare a
sursei n interiorul rezonatorului.
Cazul limita I = Imax se obtine pentru sin( j/2) = 0, adica conform definitiei
pentru j = k 2d conduce la relatia:
kq =
pq
d
(3.12)
relatie identica cu (3.4). Adica, cea mai mare amplificare o au undele corespunzatoare modurilor stationare;
Daca finetea rezonatorului are o valoare foarte mare F ! (caz n care r =
1 si unda este reflectata total pe oglinzi) si intensitatea modurilor stationare

I!
Relatia (3.9) se mai poate scrie si functie de frecventa de rezonanta n din

j=
4pnd
c :
I=
Imax
2

1 + 2pF sin2 pn
nF
(3.13)
Valorile frecventelor pentru care se obtin valorile maxime ale intensitatilor

nq sunt situate echidistant cu un interval de frecventa ntre ele egala cu nF
(Figura 3.3).

34
Figura 3.3
Modurile etalonului Fabry-Perot
Valoarea minima pentru intensitatea undelor n rezonatorul Fabry-Perot
este data de relatia:
Imin =
Imax
2
1 + 2pF
(3.14)
si are valoarea Imin = 0 atunci cand finetea rezonatorului are o valoare

foarte mare (F ! );
Semilargimea spectrala a liniilor de rezonanta este invers proportionala cu

finetea F si creste atunci cand pierderile rezonatorului:
dn =
nF
F
(3.15)
o aplicatie practica a sistemului de tip rezonator Fabry-Perot pentru ca-
zul cand oglinzile au pierderi mai mari (practic se nlocuiesc oglinzile cu
I CU OGLINZI SFERICE
3.2. CAVITAT
35
lame transparente cu fete plan paralele) este interferometrul Fabry-Perot (v.

Anexa C).
3.2 Cavitati cu oglinzi sferice

Cavitatile rezonante cu oglinzi plane paralele prezinta 2 dezavantaje majore:
n primul rand sunt foarte sensibile daca oglinzile nu sunt perfect paralele, iar n
al doilea rand orice raza de lumina care nu este normala pe planul oglinzilor se
poate pierde prin reflexii repetate pe aceste oglinzi. Rezonatorii cu oglinzi sferice
(Figura 3.4) sunt mult mai putin sensibili la alinierea oglinzilor si au pierderi mai
mici decat cei cu oglinzi plane. Ca si n cazul etalonului Fabry-Perot vom ncerca
Figura 3.4
Cavitate cu oglinzi sferice
sa determinam conditiile n care rezonatorii cu oglinzi sferice sunt stabili si ce fel

de moduri caracterizeaza aceste sisteme rezonante (Orszag and Hepner [3]).
Modurile din acest sistem nu sunt fasciculele cu suprafete de unda plane para-

36
lele asa cum este cazul cavitatii cu fete plan-paralele ci fascicule gaussiene4 . In
fiecare sectiune a unui astfel de fascicul campul prezinta o distributie gaussiana
(Saleh and Malvin [4]).
3.3 Conditia de stabilitate

La constructia unui rezonator trebuie avut n vedere ca radiatiile ce se propaga
ntr-o vecinatate a axei optice sa nu se ndeparteze prea mult de axa optica chiar
si dupa un numar mare de parcursuri prin cavitate. Rezonatorii se considera
a fi stabili daca se conserva o mare parte din energie n interiorul cavitatii care
refocalizeaza undele pe axa optica.
Vom folosi notiuni de optica geometrica (Delibas [1], Dorohoi [2]) pentru a
stabili conditia de stabilitate pentru rezonatorii cu oglinzi sferice. Pentru aceasta
se considera raze de lumina ce se gasesc n acelasi plan cu axa optica a sistemului
(numite raze meridionale). Pozitia razei de lumina va fi determinata de distanta
fata de axa optica ym si de unghiul pe care l face raza cu directia axei optice sm
(Figura 3.4). La fiecare reflexie a razei de lumina pe aceeasi oglinda (dupa parcurgerea unui drum dus-ntors ntre oglinzi) noua pozitie pentru raza de lumina
este data de transformarea liniara:
0
1 0
10
1
0
1 0
1m 0
1
y m +1
A B
ym
ym
A B
y0
@
A=@
A@
A,@
A=@
A @
A (3.16)
sm+1
C D
sm
sm
C D
s0
unde matricea de transformare este:
0
1 0
10
10
10
1
A B
1 0
1 d
1 0
1 d
@
A=@
A@
A@
A@
A
2
2
C D
1
0
1
1
0
1
R
R
| 1{z
} | {z } | 2{z
} | {z }
reflexie peO1
4 Fasciculele
translatie
reflexie peO2
(3.17)
translatie
gaussiene sunt fascicule care au o distributie radiala a intensitatii luminoase de
tip Gauss cu maximul situat n centrul fasciculului.
3.3. CONDIT
IA DE STABILITATE
37
Relatia (3.16) poate fi rescrisa ca un sistem liniar de ecuatii cu doua necunoscute:

8
< y
m+1 = Aym + Bsm
(3.18)
: sm+1 = Cym + Dsm
Conditia de stabilitate a rezonatorilor cu oglinzi sferice impune ca indiferent de
valoarea unghiului s0 raza de lumina trebuie sa ramana n interiorul cavitatii.

Din acest motiv din relatiile de mai sus vom elimina valorile unghiurilor:
sm =
ym+1 Aym
B
(3.19)
si analog pentru m ! m + 1
sm+1 =
ym+2 Aym+1
B
(3.20)
Relatiile de mai sus sunt nlocuite n ecuatia pentru sm+1 din (3.18) si rezulta:
ym+2 = ( A + D ) ym+1 + ( BC AD ) ym = 2bym+1 F2 ym
| {z }
|
{z
}
notam 2b
(3.21)
notam F2
Ecuatia (3.21) este de fapt o relatie de recurenta liniara ntre valorile de tip ym , ym+1 , ym+2
si se poate rezolva numeric cunoscand valorile initiale y0 , s0 . Orice relatie de
recurenta liniara daca are o solutie generala atunci aceasta va fi unica (Saleh and
Malvin [4]). Acesta este si motivul pentru care vom cauta o solutie de tipul:
y m = y0 h m
(3.22)
cu h o constanta. Inlocuind
solutia generala (3.22) n (3.21) se obtine ecuatia de
gradul al II-lea n h:
h2 2bh + F2 = 0
cu solutia
h = bj
F2 b2 = F (cos j j sin j) = F exp( jj)
(3.23)

38
unde s-a definit:

j = cos1
b
F
si prin urmare: b = F cos j si
F2 b2 = F sin j. Solutia generala pentru ym va
fi o combinatie liniara ntre solutia de tip (3.22) cu semnul + si cu :

ym = ymax F m sin (mj + j0 )
(3.24)
cu ymax = y0 / sin j0 si j0 constante ce depind de valorile initiale y0 , s0 . Solutia

(3.24) este de tip armonic (marginita: cu alte cuvinte radiatiile optice sunt cuprinse doar ntr-un domeniu spatial restrans) doar daca exista o valoare reala j.
Acest lucru este adevarat atunci cand |b| 1 deoarece j = cos1 b. Revenind la
relatia de definitie pentru b = ( A + D )/2 din (3.16) rezulta:
d
d
b = 2 1+
1+
1
R1
R2
(3.25)
concluzie: pentru rezonatorii cu oglinzi sferice conditia de stabilitate este

In
data de relatia:
0 g1 g2 1
(3.26)
unde:
d
R1
d
= 1+
R2
g1 = 1 +
g2
cu d distanta dintre varfurile oglinzilor si R1 , R2 sunt razele oglinzilor (Figura 3.4).

Daca conditia (3.26) nu este satisfacuta atunci j este imaginar, sin j devine sinh j
si rezonatorul devine instabil (ym creste indefinit). Atunci cand n (3.26) inegalitatile devin egalitati rezonatorii sunt rezonatori stabili conditionat si orice erori
tabelul 3.1 sunt prezentate cateva
mici la aliniere vor produce instabilitati. In
tipuri de rezonatori conditionat stabili.
3.3. CONDIT
IA DE STABILITATE
39
Tabela 3.1
Rezonatori stabili
Tip de rezonator
Reprezentare
R1
R2
g1 g2
Confocal
Plan paralel
Concentric
d/2
d/2
Semisferic

40
Uneori se prefera utilizarea unor rezonatori instabili n care radiatia urmeaza
drumuri divergente si scapa din sistem dupa un singur parcurs dus-ntors. In

astfel de sisteme energia nu este concentrata pe axa optica ci este disipata n tot
volumul rezonatorului ceea ce permite utilizarea unui volum mai mare de mediu
activ si o crestere a randamentului de amplificare n materialul optic activ.
3.4 Bibliografie
Cuza, Iasi, 1997.
Paris, 1980.
C APITOLUL 4
Tipuri de laseri utilizati n medicina

Cuprins
4.1
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
41
Laseri. Clasificare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
42
4.2
Laserul cu rubin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
43
4.3
Laserul cu semiconductori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
45
4.4
Laserul Nd : YAG
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
48
4.5
Laserul cu excimer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
50
4.6
Laserul cu colorant . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
52
4.7
Laserul cu CO2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
53
4.8
Laserul cu Ar + . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
54
4.9
Laserul cu He Ne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
55
4.10 Laserul cu electroni liberi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
57
4.11 Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
58
4.1 Introducere
Explozia puternica de numarului de aplicatii ale laserului n medicina impune
discutarea ntr-un capitol separat principalele caracteristici ale celor mai folositi
41

CAPITOLUL 4. TIPURI DE LASERI UTILIZAT
I IN MEDICINA
42
laseri n medicina (Basting et al. [1], Fitz-Ritson [2], Herman [3], Benedikt [4], Julia
et al. [5], Pirastru [6], Robertson and Clark [7]).
cuprinsul acestui capitol vom ncerca o clasificare a laserilor dupa mai
In
multe criterii astfel ncat sa fie surprinse principalele caracteristici ale laserilor
medicali.
Laseri. Clasificare.
Dupa starea de agregare a mediului activ
Primul criteriu de clasificare a laserilor nu numai a laserilor medicali se refera
la mediul activ n care au loc procesele de pompaj si emisie stimulata. Astfel,
laserii pot fi clasificati n:
laseri cu corp solid: laserul cu rubin, laserul Nd : YAG, laserul cu semiconductori, etc.
laseri cu lichid: laseri cu colorant;
laseri cu gaz: laserul cu CO2 , laserul cu Ar, laserul cu N2 etc.
Pe langa acesti laseri mai putem considera si o categorie speciala de laseri: laserii
cu electroni liberi1 n care mediul activ este format dintr-un fascicul de electroni
care trece printr-o regiune cu camp magnetic variabil realizand emisia coerenta
de radiatii.
Cunoscand natura mediului activ al laserului se poate proiecta modul de rea plus se cunoaste foarte bine ntre ce nivele energetice
lizare a pompajului laser. In
ale sistemelor atomice se realizeaza emisia stimulata si de aici lungimea de unda
a emisiei laser. Ajungem astfel un alt criteriu de clasificare a laserilor:
Dupa lungimea de unda a radiatiei utile
Laserii utilizati n medicina pot fi clasificati n:
laseri cu emisie n domeniu infrarosu: laseri cu CO2 , ...
1 en.
Free Electron Laser (FEL)
4.2. LASERUL CU RUBIN
laseri cu emisie n spectru vizibil: laseri cu Ar, ...
laseri cu emisie n ultraviolet: laserii cu excimeri, ...

laseri cu emisie n domeniul radiatiilor X
Lungimea de unda a radiatiei utile a unui laser este un parametru foarte important pentru aplicatiile medicale (v. Capitolul 6) datorita faptului ca interactiunea
ntre radiatia laser si diferite tesuturi este selectiva, n sensul ca pentru anumite
aplicatii se vor utiliza diferite radiatii cu diferite lungimi de unda.
Dupa timpul de emisie a radiatiei utile
De multe ori laserii pot fi clasificati si dupa timpul de emisie a radiatiei utile:
laseri cu emisie continua;
laseri pulsati: radiatia utila este emisa n pulsuri cu perioade care pot sa
ajunga pana la valori foarte mici de ordinul femptosecundelor (1015 s).
Nu trebuie confundat modul de emisie al radiatiei utile cu modul de utilizare

a radiatiei n aplicatiile medicale, adica nu trebuie sa se identifice perioada de
emisie a radiatiei utile cu timpul de utilizare ntr-o anumita aplicatie. De exemplu: se poate utiliza un laser cu emisie continua cum este laserul cu CO2 pentru
operatii bazate pe fenomenul de ablatie cand timpul de interactiune ntre tesut si
laser este foarte scurt (maxim 103 s).
Uneori, mai ales n aplicatiile medicale, se considera ca pulsurile laser care
au perioada de ordinul secundelor sau zecilor de secunde identica cu timpul de
interactiune ntre radiatie si tesut sunt date de laseri cu emisie continua.
sectiunile urmatoare vor fi descrisi cativa laseri utilizati n medicina.
In
4.2 Laserul cu rubin

Laserul cu rubin este primul laser care emite n domeniul vizibil si a fost construit de catre Theodore MAIMAN (Maiman [8]). Rubinul este un oxid de aluminiu (Al2O3 cunoscut si sub numele de safir) n care o mica parte din ionii de
43

I IN MEDICINA
44
aluminiu este nlocuita cu ioni de crom (Cr3+ : Al2O3 ). Nivelele energetice implicate n tranzitia laser a rubinului sunt reprezentate n figura 4.1. Este cunoscut
F1
F2
32
R1
Pompaj
E(eV)
694,3nm laser
Figura 4.1
Nivelele energetice pentru tranzitia laser la rubin
faptul ca laserul cu rubin este un laser care lucreaza cu trei nivele energetice: nivelul 3 este format din doua benzi energetice situate la 550 nm (verde) si 400 nm
(violet). Aceste benzi de absorbtie sunt responsabile si de culoarea roz a rubinului. Radiatia laser are lungimea de unda l = 694, 3 nm (radiatie de culoare
rosie). Pompajul se realizeaza optic de pe nivelul 1 pe nivelul 3 utilizand o lampa
cu descarcare care nconjoara rubinul. Lampa de descarcare are un spectru are
de emisie dar o fractiune din fotonii emisi sunt absorbiti si se produce tranzitia
ionilor Cr3+ pe nivelul 3. Faptul ca nivelul 3 este un nivel larg duce la marirea
eficientei procesului de absorbtie. Au loc tranzitii foarte rapide a ionilor de crom
4.3. LASERUL CU SEMICONDUCTORI
de pe nivelul 3 pana pe nivelul 2 (ntr-un timp de ordinul picosecundelor) n timp

ce timpul de viata a tranzitiilor spontane de pe nivelul 2 pe nivelul 1 este relativ
acest fel se realizeaza o inversiune de populatie ntre nivelul 2 si
lung (3 ms). In
1. Amplificatorii rubin laser comerciali sunt livrati sub forma bare de rubin cu
lungimi cuprinse ntre 5 si 20 cm avand o valoare a castigului de aproximativ 20
n mod puls. Eficienta unui astfel de laser (raportul dintre energia utila a radiatiei
laser si energia electrica consumata) este de aproximativ 0.1% iar energia utila a
radiatiei laser este de aproximativ 5 J (Orszag and Hepner [9], Saleh and Malvin
[10]).
medicina laserul cu rubin este utilizat n mod comutare Q2 ca un laser cu
In
pulsuri scurte pentru tratarea leziunilor pigmentate benigne ale epidermei sau
dermei. Deasemenea, acest laser este utilizat n medicina cosmetica pentru epilare. Laserul cu rubin are rezultatele cele mai bune pentru ndepartarea parului
roscat deoarece radiatia laser rosie emisa de catre rubin este puternic absorbita de
pigmentul din parul roscat (bogat n melanina). Din acest motiv radacina (foliculul) parului se ncalzeste pana la distrugere fara a afecta epiderma sau structurile
celulare nvecinate (acest proces se numeste fototermoliza).
4.3 Laserul cu semiconductori

Laserul cu semiconductor este astazi cel mai cunoscut si utilizat tip de laser n
diferite tipuri de aplicatii (acesti laseri sunt utilizati inclusiv la citirea CD-urilor,
la imprimante ca sa amintesc doar doua din cele mai cunoscute aplicatii ale aces medicina laserul cu semiconductor este utilizat nca n putine
tui tip de laser). In
ramuri medicale datorita faptului ca laserul cu semiconductori este o realizare re ultimii ani se ncearca nlocuirea laserilor asa-zisi clasici pentru
lativ recenta. In
aplicatiile medicale cu laseri cu semiconductori datorita faptului ca acesti laseri
sunt mai compacti, sunt laseri portabili si mai ieftini. De exemplu, n urologie, se
2 engl.
Q-switch mode
45

I IN MEDICINA
46
ncearca nlocuirea laserului Nd:YAG cu un laser cu semiconductori. Vom insista

ceva mai mult asupra aplicatiilor n medicina la sfarsitul acestei sectiuni.
Mediul activ al laserului cu semiconductori este similar unei diode cu semiconductor si, din acest motiv, laserul cu semiconductor este denumit si dioda
cele ce urmeaza sunt explicate principiile de functionare a unei diode
laser. In
laser fara nsa a intra n amanunte legate de structura si fizica cristalelor semiconductoare3 .
Diodele laser sunt formate dintr-o jonctiune p-n cu o dopare puternica (concentratia
impuritatilor de dopare este 3 1023 2 1024 m3 ). Principalele procese care intervin la emisia laser n astfel de sisteme sunt:
emisia laser are loc la recombinarea electron-gol de pe nivelele energetice

din banda de valenta si banda de conductie;
o cuanta absorbita n jonctiune duce la generarea unei perechi electron-gol,

crescand astfel probabilitatea de recombinare.
Ca urmare a acestor procese poate avea loc o emisie stimulata de fotoni.

Inversiunea de populatie necesara pentru realizarea efectului laser se obtine
prin aplicarea unei tensiuni electrice directe pe jonctiune astfel ncat prin scaderea
barierei de potential creste rata de obtinere a perechilor electron-gol prin tranzitii
ntre cele doua benzi energetice. Prezenta impuritatilor contribuie si mai mult la
realizarea inversiunii de populatie. Deoarece n emisia laser emisia stimulata trebuie sa fie principalul proces de emisie si absorbtia trebuie sa fie neglijabila tensiunea aplicata pe jonctiune trebuie sa depaseasca o valoare prag data de relatia:
U>
W
e
(4.1)
unde W este energia corespunzatoare benzii interzise si e este sarcina electrica

elementara.
3 Structura
si fizica semiconductorilor sunt subiecte discutate pe larg n orice curs de corp
solid sau de electronica
4.3. LASERUL CU SEMICONDUCTORI
47
Din punct de vedere tehnologic dioda laser este realizata, de exemplu, din
cristale semiconductoare de GaAs si GaAl As dopate cu impuritati acceptoare de
Zn si impuritati donoare de Te (Figura 4.2).
Figura 4.2
Dioda laser
Faptul ca laserii cu semiconductori sunt foarte compacti reprezinta un alt
avantaj fata de celelalte tipuri laseri. Acest lucru se datoreaza si unei cavitati de
rezonanta de dimensiuni micronice formata de cristalul semiconductor a caror
suprafete sunt taiate si polizate corespunzator radiatiilor laser emise precum si a
modului de functionare a laserului.
Laserii cu semiconductor emit n domeniu infrarosu sau n vizibil. Este de
remarcat faptul ca lungimea de unda a radiatiei laser emise de astfel de sisteme
poate fi modificata prin ajustarea temperaturii la nivelul jonctiunii sau prin introducerea diodei ntr-un camp magnetic a carei intensitate poate fi modificata.

I IN MEDICINA
48
Laserii cu semiconductori pot lucra n regim continuu cand se obtin puteri de

ordinul 1W = 106 W pana la cativa W sau n regim declansat la puteri mult mai
mari de ordinul 1 MW = 106 W. Pentru cresterea puterii utile n regim continuu
de functionare se utilizeaza mai multe diode dispuse ntr-o matrice astfel ncat
de ajunge pana la puteri utile de pana la 100 W. Randamentul acestor laseri se
apropie de 100% datorita faptului ca aproape toata energia electrica consumata
este utilizata la producerea efectului laser.
Diodele laser se utilizeaza foarte frecvent n sisteme mobile de laseri cu aplicatii
n oftalmologie pentru coagulari. Deasemenea diodele laser pot fi folosite si n
dermatologie pentru tratamente ale diverselor afectiuni legate de pigmentarea
pielii sau n cosmetica la ndepartarea parului. Asa cum am mai mentionat de
cele mai multe ori dioda laser tinde sa nlocuiasca sistemele bazate pe alte tipuri
de laseri. De exemplu, n cardiologie se utilizeaza diode laser de mica putere pentru suturi la nivelul vaselor de sange, operatii care erau candva apanajul laserilor
cu CO2 si Ar.
4.4 Laserul Nd : YAG

Laserul Nd : YAG este unul din laserii cei mai utilizati nu numai n medicina
dar si n alte aplicatii. Laserul Nd:YAG4 este un laser care emite n infrarosu care
foloseste ionii de Nd3+ sub forma de impuritati introduse ntr-un cristal de YAG
(tipic concentratia de Nd n granat este de 1, 3 1026 m3 ). Acest tip de cristal este
de culoare roz pal.
Laserul Nd:YAG este considerat un laser cu 4 nivele energetice corespunzatoare

ionului Nd3+ . Castigul acestui laser este substantial mai bun decat cel al laserului cu rubin datorita faptului ca este un laser cu 4 nivele (Figura 4.3). Nivelul 1
are energia de 0, 2eV fata de nivelul fundamental, o energie suficient de mare fata
4 Formula
noteaza
Nd3+
acestui cristal de granat de Y si Al impurificat este: Nd x Y3 x Al5 O1 2 dar pe scurt se

: YAG sau pe scurt Nd : YAG
4.4. LASERUL Nd : YAG
49
Energia (eV)
32
4
F3/2
Pompaj
1,064m laser
1
0
I11/2
I9/2
Figura 4.3
Schema nivelelor energetice pentru Nd (s-au folosit notatiile spectroscopice)
de k B T = 0.026 eV la temperatura camerei, ncat se poate considera ca n conditii

normale de temperatura acest nivel practic nu este populat. Pompajul se realizeaza pe nivelul 3 format din 3 benzi de absorbtie largi de aproximativ 30 nm
centrate pe 810, 750, 585 si respectiv 525 nm. Timpul de viata a nivelului 3 fata de
nivelul 2 este foarte mic (t32 100 ns) n comparatie cu timpul de viata pentru
tranzitia spontana tsp 1, 2 ms. Timpul de viata a nivelului 1 este de aproximativ 30ns astfel ncat se poate realiza inversiunea de populatie ntre nivelul 1 si 2
ntre care are loc tranzitia laser corespunzatoare (l = 1, 064m).
Pompajul laserului Nd : YAG se poate realiza fie optic direct pe nivelele de
absorbtie ca si n cazul laserului cu rubin fie, mai eficient, prin utilizarea unor
laseri cu semiconductori. Randamentul laserului Nd : YAG este de aproximativ

I IN MEDICINA
50
2 3% fiind randamentul cel mai mare pentru laserii cu solid cu exceptia laserilor
cu semiconductori. Cavitatea rezonanta este asemanatoare celei utilizate n cazul

laserului cu rubin.
Laserul cu Nd : YAG este un laser care functioneaza n regim continuu si se
obtin puteri de pana la 50 100 W5 . Deasemenea, laserul cu Nd : YAG poate
functiona si n mod blocat, ceea ce permite atingerea unui puls scurt > 20 ps cu
un intervalul de timp ntre pulsuri de 1 3 ns.
Laserul Nd : YAG este un instrument folosit intens n chirurgie datorita fap-
tului ca prin efectele termice pe care le produce poate provoca vaporizarea si/sau
taierea diferitelor tipuri de tesuturi. Singura problema care se ridica n calea utilizarii pe scara larga a acestui tip de laser n chirurgie este costul ridicat al fibrelor
optice si a sondelor utilizate pentru transmiterea radiatiei catre tesut.
ultimii ani s-au realizat o serie ntreaga de laseri care utilizeaza cristalul
In
YAG dar impurificarea se face cu ioni diferiti. Astfel: laserul Holmiu:YAG este
un laser n infrarosu l = 2, 1m utilizat n artroscopie, pentru lithotripsie (distrugerea calculilor biliari sau renali) n cazul utilizarii unor puteri mari sau n
oftalmologie pentru sistemele mai putin puternice. Laserul Erbiu:YAG emite tot
n infrarosu l = 2, 94m are foarte multe aplicatii n ortopedie sau n stomatologie (datorita taieturilor extrem de precise ce se pot realiza n tesutul osos, acest
laser este denumit si mai plastic ferastrau si masina de gaurit pentru oase).
Laserul Er:YAG mai este utilizat si n dermatologie pentru rentinerirea pielii.
4.5 Laserul cu excimer

Laserul cu excimer ocupa un loc deosebit n panoplia laserilor din lume. Acest
loc deosebit este dat de faptul ca sunt laseri care emit n ultraviolet (lungimea de
5 La
functionarea n regim continuu a acestui tip de laser contribuie si caracteristicile de
bun conductor de caldura a cristalului Nd : YAG (coeficientul de transmisie a caldurii este

K = 0, 14 W cm1 K1 )
4.5. LASERUL CU EXCIMER
51
unda pentru ArF este l = 193nm iar pentru KrF are valoarea l = 248nm) si pentru ca folosesc drept mediu activ molecule excimere. Aceste molecule sunt fluoruri
de gaze nobile (exemplu KrF) care nu pot exista decat n stari electronice excitate deoarece starea fundamentala este o stare repulsiva (de aici si denumirea de
excimer). Tranzitia laser (v. Figura 4.4) are loc ntre nivelul excitat si nivelul fundamental, ntre care exista o inversiune de populatie naturala (nu exista molecule
n starea fundamentala). Halogenurile gazelor rare se formeaza rapid n stare ex-
Figura 4.4
Tranzitia laser la un laser cu excimer (KrF).
citata deoarece gazul nobil n stare excitata are aceeasi afinitate pentru halogeni
ca si metalele alcaline.
Laserul cu excimer lucreaza n regim pulsat cu o energie maxima pe puls de
aproximativ 500 mJ.
Datorita faptului ca radiatia laserului cu excimer este n domeniul ultraviolet

I IN MEDICINA
52
principalele efecte asupra tesuturilor vii sunt efectele fotochimice si ablatia laser
prin fotodescompunere (v. Capitolul 6). Datorita acestor efecte laserul cu excimer
se utilizeaza atat n microchirurgie (ideal pentru operatii la nivelul ochiului sau
n stomatologie) dar si n terapia fotodinamica sau n tratamentele dermatologice.
Vom sublinia doar una din caracteristicile laserului cu excimer ca un instrument
ideal n microchirurgie: laserul cu excimer ndeparteaza prin actiunea directa
asupra tesuturilor doar 0,25 microni din tesut pe puls, adica 1/200 din grosimea
unui fir de par.
4.6 Laserul cu colorant

Moleculele colorantilor organici sunt molecule mari si foarte complexe. Ca
orice molecula complexa si molecula de colorant are stari energetice de vibratie
si rotatie atat n starea de singlet (S) cat si n starea de triplet ( T ) (v. Figura 4.5).
Starile de singlet au un electron cu spinul antiparalel cu ceilalti electroni n timp
ce n starea de triplet electronii au spinii orientati paralel.
Tranzitiile laser au loc ntre diferite nivele energetice astfel ncat laserul cu colorant este un laser acordabil (lungimea de unda a radiatiei fotonilor laser variaza
functie de nivelele energetice ntre care are loc tranzitia). De exemplu: laserul
cu rodamina-6G este acordabil n mod continuu ntr-un domeniu de lungimi de
unda cuprins ntre 560nm si 640nm. Pompajul la acest laser se realizeaza de obicei prin utilizarea radiatiei provenite de la un alt laser (de obicei cu Ar + ). Laserul
cu rodamina functioneaza n regim continuu si are o putere maxima n fascicul
de 100mW.
Laserul cu colorant este utilizat n medicina mai ales n tratamentele dermatologice si cosmetice n care, spre exemplu, se ndeparteaza semne din nastere (asa
numitele pete de vin6 ) cu un laser acordabil pe o lungime de unda de 585 nm.
6 engl.
port-wine stains
4.7. LASERUL CU CO2
53
Figura 4.5
Nivele energetice si tranzitia laser n cazul unui laserului cu colorant
4.7 Laserul cu CO2

Laserul cu CO2 este unul din cei mai eficienti laseri care emit n infrarosu.
Acest tip de laser lucreaza n mod continuu si poate ajunge la o putere maxima
n fascicul de 100W.
laserul cu CO2 (si n general n cazul laserilor a caror mediu activ este un
In
gaz poliatomic: N2 , CO, HCl etc.) tranzitiile laser au loc ntre diverse nivele energetice de vibratie (v. Figura 4.6) caracterizate de numerele cuantice de vibratie
corespunzatoare notate aici (q1 , q2 , q3 ) corespunzatoare modului simetric si antisimetric de vibratie dar si unei miscari de vibratie tip ndoire7 . Inversiunea de
populatie este realizata prin ciocniri ale moleculei de CO2 cu moleculele excitate
7 engl.
bend
54

I IN MEDICINA
Figura 4.6
Nivelele energetice de vibratie a moleculei de CO2 utilizate la tranzitiile laser.
de N2 (obtinute ntr-o descarcare n atmosfera de azot).
medicina, laserul cu CO2 este un dispozitiv care nu ar trebui sa lipseasca
In
din orice sala de operatii chirurgicale (indiferent de specialitatea medicala) fiind
cunoscut prin efectele termice, de taiere si de evaporare ceea ce permite si o cau chirurgia moderna laserul cu CO2 este perfect
terizare rapida a zonei afectate. In
adaptat unei metode moderne: laparoscopia ceea ce permite obtinerea unor rezultate maxime fara distrugeri prea mari a tesuturilor sanatoase nvecinate.
4.8 Laserul cu Ar +
Laserul cu Ar + este un laser care lucreaza n mod continuu iar principalele
tranzitii laser corespund unor lungimi de unda de 514, 5 nm (verde) si respec-
4.9. LASERUL CU HE NE
55
tiv 488 nm (albastru). Fiind un laser cu emisie n domeniul vizibil al spectrului

electromagnetic se pot utiliza cu succes fibrele optice pentru dirijarea fasciculului
catre zona de interes n diverse aplicatii. Puterea maxima emisiei laser pe 514 nm
este de aproximativ 10 W. Ionizarea si pompajul se realizeaza ntr-o descarcare
continua n gaz la o presiune mica (1 10torr). Un asemenea sistem are un randament scazut de aproximativ 0, 05%. Pentru a creste eficienta emisiei laser se
aplica un camp magnetic axial de 500 1000 Gs ceea ce duce implicit la cresterea
densitatii de curent pe descarcare.
Laserul cu Ar este utilizat n primul rand n oftalmologie pentru fotocoagu trecut a fost utilizat si n dermatologie la tratamentul leziunilor pielii n
lare. In
zonele puternic vascularizate pentru coagulare dar a fost nlocuit de laserii cu
cele mai multe cazuri laserul cu Ar
vapori de cupru sau de laserii cu colorant. In
se utilizeaza ca laser de pompaj pentru laserii acordabili care utilizeaza coloranti.
4.9 Laserul cu He Ne
Laserul cu He Ne este unul din cele mai utilizate dispozitive nu numai n
medicina dar si n multe alte aplicatii (de exemplu: cititoare de coduri de bare
n magazine universale sau, nainte de realizarea pe scara larga a laserului cu

semiconductori, se utilizau si ca indicatoare luminoase) deoarece poate fi realizat
n variante compacte si relativ ieftine.
Schema nivelelor energetice pentru laserul He Ne este prezentata n Fi-
gura 4.7. Laserul He Ne poate emite n vizibil l0 = 632, 8 nm si n infrarosu

l0 = 3.39m n mod continuu cu o putere de aproximativ 1 mW. Pompajul n
cazul laserilor cu He Ne se realizeaza prin obtinerea unei descarcari n He n

care predomina procesele de ionizare:
He + e ! He+ + 2e

I IN MEDICINA
56
Figura 4.7
Schema nivelelor energetice si tranzitiile laser pentru laserul He Ne.
si de excitare:
He + e ! He + e
Atomul de Ne este adus n stare excitata prin ciocniri cu atomii de He:
Ne + He ! Ne + He
Laserul cu He Ne se utilizeaza n medicina n tratamentul diferitelor afectiuni
ORL [11] datorita efectelor fotochimice pe care le induce. Acest tip de laser mai
este utilizat si n tratamentul artritelor [2].
4.10. LASERUL CU ELECTRONI LIBERI
4.10 Laserul cu electroni liberi

Laserul cu electroni liberi, prescurtat FEL8 utilizeaza un camp magnetic variabil produs de un ansamblu de magneti asezati periodic cu polaritati alternante.
Mediul activ este format dintr-un fascicul de electroni relativisti care se misca n
acest camp magnetic variabil. Acesti electroni nu sunt legati n atomi (de aici si
denumirea de laser cu electroni liberi) dar nici nu sunt electroni cu adevarat liberi
deoarece miscarea acestora este guvernata de campul magnetic variabil. Prin dirijarea miscarii n campul magnetic variabil electronii pot fi accelerati (n cazul
acesta are loc echivalentul inversiunii de populatie) si apoi toti acesti electroni
sunt franati puternic cand are loc emisia stimulata.
Prin modul n care are loc emisia laser n cazul laserului cu electroni liberi
(n functie de energia fasciculului de electroni si de perioada campului magnetic) fotonii emisi pot avea lungimi de unda de la ultraviolet pana la infrarosu
ndepartat. De exemplu: laserul cu electroni liberi de la Universitatea Paris emite
n ultraviolet 200 nm, la Universitatea Stanford, California emite n vizibil si infrarosu
l0 = 500 nm 10m. De regula acest tip de laser lucreaza n mod pulsat cu o
energie de emisie laser pe puls de aproximativ 1 mJ.
Prin excelenta laserul cu electroni liberi este utilizat n cercetare deoarece pentru realizarea acestuia este nevoie de obtinerea unor fascicule de electroni relativiste cu o energie foarte bine controlata. Legat de aplicatiile n medicina, laserul
cu electroni liberi a fost utilizat de exemplu la studiul ablatiei laser pe diferite
lume sunt n derulare o serie ntreaga de
materiale de interes medical [12, 13]. In
cercetari privind aplicatiile medicale ale laserului cu electroni liberi ncat se propune nlocuirea altor tipuri de laser cu acest tip [4]. Marele avantaj al laserului cu
electroni liberi consta n faptul ca se poate controla foarte bine energia fasciculului laser, modul de aplicare a pulsurilor laser si nu n ultimul rand lungimea de
unda a radiatiei laser.
8 engl.
Free Electron Laser
57

I IN MEDICINA
58
4.11 Bibliografie
[1] Dirk Basting, Klaus Pippert, and Uwe Stamm. History and future prospects
of excimer laser technology. RIKEN Review, 43:1422, 2002.
[2] Don Fitz-Ritson. Lasers and their therapeutic applications in chiropractic. J.
Can. Chiropr. Assoc., 45(1):2634, 2001.
[4] Jean Benedikt. Medical and surgical applications of fels. invited paper, 1995.
[5] J. E. Julia, V. Aboites, and M. A. Casillas. Co2 laser interaction with biological
tissue. Instrumentation and Development, 3(10):5359, 1998.
[6] Alessio Pirastru. Laser in medicina. Seminario conclusivo, Corso di Ottica
Quantistica, 2001.
[7] John H. Robertson and W. Craig Clark. Lasers in neurosurgery. Kluwer Academic Publishers, Boston, 1988.
[8] Th. Maiman. Nature, 187:493, 1960.
Paris, 1980.
[11] ANDREW F. MESTER, JAMES B. SNOW, and PAUL SHAMAN. Photochemical effects of laser irradiation on neuritic outgrowth of olfactory neuroepithelial explants. OTOLARYNGOLOGY: HEAD AND NECK SURGERY, 105
(3):449456, September 1991.
[12] J. Sturman, J. Adair, Z. Marka, M. Albert, P. Hari, and N. Tolk. Photoablation
studies at the vanderbilt free electron laser. reserch notes.
4.11. BIBLIOGRAFIE
[13] Kin Foong Chan, Daniel X. Hammer, T. Joshua Pfefer, Ashley J. Welch, and
E. Duco Jansen. Fluorescence-based temperature measurements in laserinduced vapor bubbles. reserch notes.
59
Partea II
Aplicatii n medicina
61
C APITOLUL 5
Interactiunea radiatiei luminoase cu materia

Cuprins
5.1
Reflexia si refractia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
64
Legile reflexiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
65
Legile refractiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
65
5.2
Impr
astierea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
68
5.3
Absorbtia luminii de tesutul viu . . . . . . . . . . . . . . . . . .
70
5.4
Masurarea proprietatilor optice ale tesuturilor . . . . . . . . . .
73
Determinarea experimentala a coeficientului total de absorbtie
73
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
78
5.5
Principalele aplicatii ale laserilor n medicina se bazeaza pe interactiunea radiatiei

laser cu materia vie. Deoarece laserul este o sursa de energie luminoasa cu anumite proprietati, pe langa procesele de interactiune ntre lumina si materie (n general) va trebui sa fie studiate si caracteristicile acestei interactiuni pentru radiatia
acest capitol vor fi discutate fenomenele care se manilaser (n particular). In
festa cand materia (si n special materia vie) este supusa iradierii cu radiatii electromagnetice neionizante (cu radiatii luminoase) (Andersen [1], Federici et al.
[2], Cheong et al. [3]).
63
64
CAPITOLUL 5. INTERACT
IUNEA RADIAT
IEI LUMINOASE CU MATERIA
Figura 5.1
Interactiunea radiatiei luminoase cu materia
Atunci cand un fascicul luminos incident actioneaza asupra unui material oarecare se manifesta trei fenomene: reflexia si refractia, absorbtia si mprastierea
(Figura 5.1) (Born and Wolf [4]). Aceste trei fenomene vor fi discutate n acest capitol. Nu vom insista asupra demonstratiilor unor formule cunoscute din optica
si care pot fi cu usurinta obtinute de catre cititor prin consultarea bibliografiei.
5.1 Reflexia si refractia

Reflexia si refractia sunt fenomene care apar la suprafata de separatie dintre
doua medii cu indici de refractie diferiti. Aceste fenomene apar simultan si sunt
mediile opace, de obicei, efectul refractiei
descrise de formulele lui Fresnel. In
este dificil de masurat datorita absorbtiei si mprastierii.
Legile reflexiei si refractiei sunt studiate n optica electromagnetica si geo cazul laserului, ca
metrica (Saleh and Malvin [5], Delibas [6], Dorohoi [7]). In
sursa de lumina reflexia si refractia sunt fenomene guvernate de aceleasi legi ca
figura 5.2 sunt reprezentate fenomesi n cazul surselor de lumina obisnuite. In
nele de reflexie si refractie clasice (suprafata de separatie plana, medii transpa-
5.1. REFLEXIA SI REFRACT

IA
65
Figura 5.2
Reflexia si refractia luminii
rente omogene si izotrope). Sa retinem ca la reflexie si refractie nu se modifica
aceste conditii, reamintim legile reflexiei
frecventa radiatiilor optice incidente. In
si refractiei.
Legile reflexiei
Legile reflexiei pot fi enuntate astfel:
Directia de propagare a undelor incidente, reflectate si normala la suprafata
de separatie sunt drepte coplanare;
Unghiul de incidenta i si de reflexie i0 sunt egale:

i = i0
Legile refractiei
cazul refractiei legile pot fi enuntate astfel:
In
(5.1)
66
IUNEA RADIAT
Directia de propagare a undei incidente, undei refractate si normala la suprafata

de separatie dintre cele doua medii sunt drepte coplanare;
Unghiul de incidenta i si de refractie r satisfac relatia:

n sin i = n0 sin r
(5.2)
unde n si n0 sunt indicii de refractie ai mediului incident si mediului n care

are loc refractia.
Observatie: Fenomenele de reflexie si refractie care are loc pe o suprafata
lucioasa ce separa doua medii transparente se numeste reflexie si refractie speculara.
Pentru a caracteriza fenomenele de reflexie si refractie din punct de vedere
a cantitatii de radiatie reflectata/refractata se pot defini doua marimi fizice astfel: reflectivitatea unei suprafete reprezinta raportul dintre intensitatile campurilor
practica este mai
electrice corespunzatoare undei reflectate si a unei incidente. In
convenabil sa se foloseasca reflectanta raportul intensitatilor celor doua unde
(incidenta si reflectata) fiind proportionala patratul reflectivitatii. Reflectivitatea
si reflectanta sunt marimi fizice care depind de unghiul de incidenta , polarizarea radiatiei si indicele de refractie al materialelor care formeaza suprafata de
separatie. Relatiile pentru reflectivitate si reflectanta sunt date de formulele lui
Fresnel:
0
E?
sin(i r )
=
E?
sin(i + r )
0
Ek
tan(i r )
=
Ek
tan(i + r )
00
E?
2 sin r cos i
=
E?
sin(i + r )
00
Ek
2 sin r cos i
=
Ek
sin(i + r ) cos(i r )
(5.3)
(5.4)
(5.5)
(5.6)
unde E, E0 , E00 sunt amplitudinile campului electric incident, reflectat si refractat si semnele corespunzatoare ?, k corespund componentelor perpendiculare si,
5.1. REFLEXIA SI REFRACT

IA
67
respectiv, componentelor paralele ale acestor amplitudini. Reflectantele n fiecare

plan (paralel si perpendicular) sunt date de relatiile:
0 2
E?
R? =
E?
0 !2
Ek
Rk =
Ek
(5.7)
(5.8)
figura 5.3 sunt reprezentate valorile marimilor R? si Rk functie de unghiul de

In
incidenta pentru cazul cand n = 1 si n0 = 1, 33 (indicii de refractie a aerului si
ai apei). Unghiul pentru care Rk = 0 se numeste unghi Brewster si n cazul apei
Figura 5.3
Reflectantele R? si Rk pentru cazul unei suprafete de separatie ntre aer n = 1 si apa
n = 1.33
este de aproximativ 53o (n cazul unei unde incidente total nepolarizate care cade
sub acest unghi pe suprafata de separatie sub acest unghi Brewster atunci unda
68
IUNEA RADIAT
reflectata si unda refractata devin liniar polarizate). Din figura 5.3 se observa ca la
incidenta apropiata de incidenta normala i ' 0 cele doua reflectante au o valoare
aproximativ egala cu: R? = Rk ' 2.006 102 . Aceasta valoare mica nu este de
neglijat n ceea ce priveste siguranta n lucru cu laserii utilizati n medicina astfel

ncat trebuie sa fie luate masuri de protectie necesare pentru a mpiedica radiatia
reflectata de tesuturi sa produca efecte nedorite.
aplicatiile medicale ale laserilor, reflexia si refractia joaca un rol important
In
doar cand este iradiat un mediu transparent (e.g. tesutul corneei). Totusi, aici a
fost discutata doar reflexia asa zis speculara (n care suprafata de separatie este
plana si un fascicul de lumina paralela care cade pe aceasta suprafata duce la
aparitia a doua fascicule de lumina paralela: unul reflectat si unul refractat). In

cele mai multe cazuri nsa reflexia este o reflexie difuza deoarece marea majoritate
a tesuturilor nu au suprafete de separatie perfect plane si lustruite.
5.2 Imprastierea
Un alt proces care are loc cand radiatiile optice patrund ntr-un anumit material (n particular si la interactiunea radiatiei laser cu tesuturi) este mprastierea.
De obicei, materialele care interactioneaza cu radiatiile electromagnetice sunt
formate din molecule complexe n interiorul carora se manifesta legaturi chimice. Sub influenta radiatiilor electromagnetice particulele ncarcate electric sunt
acest caz sarcinile electrice pot sa reemita
puse n miscare de oscilatie fortata. In
radiatii electromagnetice producand mprastierea radiatiei incidente. Trebuie sa
observam ca fenomenul de mprastiere are loc pentru frecvente de vibratie diferite de frecventele naturale de vibratie (pentru care unda electromagnetica este
absorbita) si implicit amplitudinea radiatiei mprastiate este mult mai mica decat
amplitudinea undei corespunzatoare rezonantei. Deasemenea faza oscilatiei fortate
difera de cea incidenta producand o ncetinire a fotonilor ntr-un mediu mai dens.
Se pot distinge doua tipuri de mprastieri: mprastieri elastice si mprastieri inelas-
TIEREA
5.2. IMPRAS
69
tice n functie modul n care se redistribuie energia fotonului incident n procesul

de mprastiere. Astfel, n cazul mprastierii elastice fotonul incident si mprastiat
au aceeasi energie. Un tip special de mprastiere elastica este mprastierea Rayleigh.
Impr
astierea Rayleigh are loc atunci cand particulele care determina mprastierea
acest tip de
sunt mai mici decat lungimea de unda a radiatiei incidente. In
mprastiere unghiul de mprastiere este invers proportional cu lungimea de unda
la puterea a 4-a (
1
)
l4
(legea Rayleigh) si intensitatea radiatiei mprastiate de

pinde de indicele de refractie a materialului respectiv. Impr
astierea Rayleigh
este o mprastiere elastica ncat lumina mprastiata are aceeasi valoare pentru
numarul de unda k si lungime de unda l ca si lumina incidenta.
Sa consideram o unda electromagnetica plana care este incidenta normal pe
un mediu de mprastiere ngust de grosime L. Intensitatea undei electromagnetice mprastiate este data de relatia:
I (z) = I0 exp(as z)
(5.9)
unde as este coeficientul de mprastiere (Figura 5.4).

Un tip important de mprastiere inelastica este mprastierea Brillouin. Acest tip
de mprastiere provine de la o unda acustica care se propaga n materialul res
pectiv si induce neomogenitati ale indicelui de refractie. Impr
astierea Brillouin a
luminii poate avea loc spre frecvente mai mari (sau mai mici) functie de modul n
care se deplasa la momentul interactiunii cu fotonul a particulelor mprastietoare
(acestea se misca spre sau dinspre sursa de lumina). Acest fenomen poate fi privit
ca un efect Doppler optic n care frecventa fotonilor mprastiati se mareste sau se
interactiunea laser-tesut mprastierea Brillouin devine semnificamicsoreaza. In
tiva doar n timpul generarii undelor de soc.
Daca marimea particulelor care contribuie la mprastierea undelor electromagnetice devine comparabila cu lungimea de unda incidenta (e.g. n cazul celulelor sangvine) teoria mprastierii Rayleigh nu se mai aplica si apare mprastierea
70
IUNEA RADIAT
Figura 5.4
Legea mprastierii Rayleigh pentru ultraviolet apropiat (UV), vizibil (VIS) si infrarosu
apropiat (IR).
Mie. Cele doua tipuri de mprastiere difera n doua aspecte importante: n primul rand mprastierea Mie prezinta o dependenta mai slaba a intensitatii radiatiei
mprastiate cu lungimea de unda ( l x cu 0.4 x 0.5) fata de mprastierea
al doilea rand mprastierea Mie are loc preferential pe directia
Rayleigh ( l4 ). In
radiatiei incidente n timp ce mprastierea Rayleigh are o distributie dupa unghiul de mprastiere q proportionala cu 1 + cos2 q.
5.3 Absorbtia luminii de tesutul viu

Absorbtia este un alt proces fizic care poate avea loc n cazul interactiunii un esenta fenomenul de absorbtie
delor electromagnetice cu un anumit material. In
5.3. ABSORBT
IA LUMINII DE T
ESUTUL VIU
71
a luminii corespunde unei conversii a energiei fotonilor incidenti n alte forme de

energie, n general neradiative. Fenomenul de absorbtie este caracterizat la nivel
macroscopic de legea absorbtiei (legea Lambert-Beer):
I (z) = I0 exp(az)
(5.10)
unde a este coeficientul de absorbtie care este proportional cu densitatea sistemelor atomice care absorb (N) si cu sectiunea eficace de absorbtie s astfel ncat:
a = sN
(5.11)
Coeficientul de absorbtie este o marime care depinde de tipul de material absorbant

si de lungimea de unda a radiatiei incidente.
La nivel microscopic absorbtia corespunde unei tranzitii a moleculelor absorbantului de pe un nivel energetic inferior pe un nivel energetic superior sub
actiunea radiatiei incidente (este deci un fenomen de rezonanta ). Apoi energia
moleculei excitate intra ntr-un fenomen de relaxare si diferenta de energie este
consumata pentru diferite procese (de exemplu: ncalzirea tesutului, evaporarea apei, denaturarea macromoleculelor, reactii fotochimice etc.) Deoarece aceste
procese stau la baza aplicatiilor laserilor n medicina vom reveni cu amanunte
asupra acestui fenomen de absorbtie. Revenind la principalele procese care duc
la atenuarea intensitatii radiatiei electromagnetice incidente se poate calcula un
coeficient total de atenuare ca fiind suma dintre coeficientul de absorbtie a si cel
total de mprastiere as :
at = a + as
(5.12)
si corespunzator drumul liber mediu total va fi:

Lt =
1
1
=
at
a + as
(5.13)
marea lor majoritate materialele care interactioneaza cu radiatia luminoasa

In
sunt medii n care are loc atat fenomenul de mprastiere cat si absorbtia unei
72
IUNEA RADIAT
acest caz se defineste o

parti din energia fotonilor incidenti (medii tulburi1 ). In
marime fizica numita albedo optic a (Figura 5.5) care determina care din cele doua
procese considerate predomina:
a=
as
as
=
at
as + a
(5.14)
Figura 5.5
Albedo optic functie de coeficientul de mprastiere as pentru diferiti coeficienti de
absorbtie a.
sectiunile urmatoare vom analiza cateva tehnici experimentale care permit
In
masurarea acestor proprietati optice n cazul interactiunii radiatiilor luminoase
cu tesuturile.
1 en.
turbid

ILOR OPTICE ALE T
5.4. MASURAREA
PROPRIETAT
ESUTURILOR
5.4 Masurarea proprietatilor optice ale tesuturilor

Utilizarea pe scara larga a laserilor n medicina a dus la dezvoltarea unor tehnici pentru masurarea proprietatilor optice ale tesuturilor de interes. Aceste tehnici permit masurarea unor marimi fizice cum sunt: intensitatea transmisa, reflectata sau mprastiata. Absorbanta este greu de masurat direct datorita faptului
ca fotonii absorbiti de tesut nu mai pot fi detectati. Din acest motiv intensitatea
functie de
absorbita se calculeaza prin diferenta : Iincident Ire f lectat Iimprastiat . In
metoda experimentala adoptata se poate determina coeficientul total de atenuare
sau coeficientul de mprastiere si absorbtie. Prin rotirea detectorului se pot obtine
informatii despre gradul de anizotropie al acestor fenomene.
Determinarea experimentala a coeficientului total de absorbtie

figura 5.6 sunt reprezentate schematic trei aranjamente experimentale penIn
tru masurarea atenuarii totale a luminii n diferite tipuri de tesuturi.
Cea mai simpla metoda pentru masurarea atenuarii totale este schitata n
Fig. 5.6a. Prin utilizarea unui divizor de fascicul (de obicei 50% din radiatii sunt
reflectate si restul de 50% sunt radiatii transmise) se obtine un semnal de referinta
si cealalta parte din radiatie ajunge la proba de tesut. Un alt detector este plasat
n spatele tesutului si masoara intensitatea radiatiei transmise. Raportul dintre
semnalele culese de cele doua detectoare corespunde atenuarii radiatiei luminoase n tesut si conform legii de absorbtie (5.10) se poate afla coeficientul de atenuare. Metoda propusa aici nu poate discrimina ntre fenomenul de absorbtie si
acelasi timp, n aceasta metoda simpla
de mprastiere a radiatiilor luminoase. In
se neglijeaza faptul ca pe tesutul respectiv are loc si un fenomen de reflexie a
radiatiei. Reflexia directa poate fi evaluata prin plasarea unui alt detector n fata
tesutului dar pentru reflexia difuza trebuie sa se utilizeze sfere integratoare.
Figura 5.6b este prezentat un aranjament experimental pentru masurarea
In
absorbantei. Componenta de baza n acest experiment este sfera integratoare (Jac-
73
74
IUNEA RADIAT
Figura 5.6
Masurarea atenuarii totale a luminii n diferite tipuri de tesuturi (a) masurarea atenuarii
totale; (b) Masurarea absorbtiei; (c) Masurarea distributiei unghiulare pentru
mprastiere.

ILOR OPTICE ALE T
5.4. MASURAREA
PROPRIETAT
ESUTURILOR
75
quez and Kuppenheim [8]). Sfera integratoare are un strat reflectator cu un coeficient de reflexie foarte mare. Un detector integral masoara lumina care nu a
fost absorbita de tesut. Masuratorile experimentale se realizeaza n doua etape:
n primul rand se noteaza valorile indicate de detectori fara tesut si mai apoi
n prezenta tesutului astfel ncat diferenta dintre valorile masurate n cele doua
cazuri este proportionala cu absorbanta probei. Tinand seama de dimensiunile
geometrice ale tesutului se poate obtine coeficientul de absorbtie.
Pentru a obtine si dependenta unghiulara a mprastierii radiatiilor luminoase
de catre tesuturi se foloseste un detector care are posibilitatea de a se roti n jurul
probei (Figura 5.6c).
Principalul dezavantaj ale tehnicilor prezentate mai sus este acela ca nu se pot
realiza simultan. Se stie ca proprietatile optice ale tesuturilor biologice sunt alterate de ncalzirea datorata expunerii radiatiilor laser si este necesara aflarea tuturor acestor coeficienti n acelasi timp. Un aranjament experimental care satisface
aceasta cerinta este reprezentat schematic n Figura 5.7. Dispozitivul cuprinde
Figura 5.7
Masurarea simultana a proprietatilor optice ale tesuturilor utilizand doua sfere integratoare. Detectorii utilizati masoara intensitatea radiatiei coerente transmise Tc, intensitatea radiatiei difuzate Td si intensitatea radiatiei reflectate difuz Rd.
76
IUNEA RADIAT
doua sfere aproape identice pozitionate n fata si n spatele tesutului investigat (Pickering et al. [9]). Una din sfere integreaza toate radiatiile reflectate sau
mprastiate sub un unghi mai mare de 90o . Radiatiile transmise si cele mprastiate
sub unghiuri mai mici decat 90o sunt masurate cu ajutorul celei de a doua sfere
acest fel cu doar 3 detectori toate masuratorile pot fi realizate
integratoare. In
simultan. Se poate ntampla, nsa, ca o mica fractiune de lumina din fiecare sfera
sa penetreze tesutul si sa ajunga pe cealalta sfera (Beekyc et al. [10]).
Inainte
de a da o lista cu principalii parametrii optici pentru diverse tipuri de
tesuturi trebui sa subliniem faptul ca toate aceste marimi se modifica n timpul
expunerii la radiatia laser. De exemplu: carbonizarea tesutului duce la cresterea
absorbtiei. Totusi, n marea majoritate a cazurilor nu trebuie sa se ajunga pana la
carbonizarea tesutului ci doar la o coagulare a acestuia.
O serie de date privind proprietatile optice ale diferitelor tipuri de tesuturi
au fost masurate si/sau calculate utilizand metodele experimentale descrise anterior, metode de simulare numerica de tip Monte-Carlo sau modele teoretice (de
Tabelul 5.1 sunt prezentate
exemplu: teoria 3-fluxuri, Kubelka and Munk [11]). In
aceste proprietati optice (coeficientul de absorbtie a, coeficientul de mprastiere
as , coeficientul de atenuare at si coeficientul de anizotropie g) pentru diferite tipuri de tesut uman sub actiunea radiatiei laser cu diferite lungimi de unda. Trebuie sa subliniem faptul ca aceste valori au fost obtinute de diferiti cercetatori
folosind metode de masura diferite astfel ncat ele pot sa fie afectate de erori inerente datorate metodei de masura.
Tabela 5.1: Proprietati optice ale tesuturilor umane in vitro
Tesut
l(nm)
a(cm1 )
as (cm1 )
at (cm1 )
Adventicea aortei
476
18,1
267
285
0,74
Adventicea aortei
580
11,3
217
228
0,77
Adventicea aortei
600
6,1
211
217
0,78

ILOR OPTICE ALE T
5.4. MASURAREA
PROPRIETAT
ESUTURILOR
77
Tabela 5.1: continuare ...

Tesut
l(nm)
a(cm1 )
as (cm1 )
at (cm1 )
Adventicea aortei
633
5,8
195
201
0,81
Tunica interna a aortei
476
14,8
237
252
0,81
580
8,9
183
192
0,81
600
4,0
178
182
0,81
633
3,6
171
175
0,85
Tunica medie a aortei
476
7,3
410
417
0,89
580
4,8
331
336
0,90
600
2,5
323
326
0,89
633
2,3
310
312
0,90
Sange
665
1,3
1246
1247
0,99
Sange
685
2,65
1413
1416
0,99
Sange
960
2,84
505
508
0,99
Os (craniu)
488
1,4
200
201
Os (craniu)
514
1,3
190
191
0,87
Os (craniu)
1064
0,5
120
121
0,90
Creier (alb)
633
1,58
51,0
52,6
0,96
Creier (alb)
850
0,8
140
141
0,95
Creier (alb)
1064
0,4
110
110
0,95
Creier (gri)
633
2,63
60,2
62,8
0,88
San
635
0.2
395
395
Ficat
515
18,9
285
304
Ficat
635
2,3
313
315
0,68
Ficat
850
0,3
200
200
0,95
Ficat
1064
0,3
150
150
0,93
Plaman
515
25,5
356
382
Plaman
635
8,1
324
332
0,75
78
IUNEA RADIAT

Tesut
l(nm)
a(cm1 )
as (cm1 )
at (cm1 )
Muschi
515
11,2
530
541
Miocard
1064
0,4
175
175
0,97
Prostata
850
0,6
130
131
0,96
Prostata
1064
0,4
110
110
0,96
Piele (alba)
633
2,7
187
190
0,81
Piele (alba)
700
2,7
237
240
0,91
Piele (neagra)
700
8,1
229
237
0,91
Uter
635
0,35
394
394
0,69
5.5 Bibliografie
[1] Peter E. Andersen. Characterization of tissue optical properties. Optics and
Fluid Dynamics Dept. Riso National Laboratory, 2002.
[2] John F. Federici, Nejat Guzelsu, Hee C. Lim, Glen Jannuzzi, Tom Findley,
Hans R. Chaudhry, and Art B. Ritter. Noninvasive light-reflection technique
for measuring soft-tissue stretch. Applied Optics, 38(31):66536660, November 1999.
[3] W.F. Cheong, S.A. Prahl, and A.J. Welch. A review of the optical properties
of biological tissues. IEEE Journal of Quantum Electronics, 26:21662185, 1990.
edition, 1986.
5.5. BIBLIOGRAFIE

Cuza, Iasi, 1997.
[8] J.A. Jacquez and H.F. Kuppenheim. Theory of integrating sphere. J. Opt. Soc.
Am., 45:450470, 1955.
[9] J.W. Pickering, C.J.M. Moes, H.J.S.M. Sterenborg, S.A. Prahl, and M.J.c. van
Gemert. Two integrating sphere with an intervening scattering sample. J.
opt. Soc. Am. A, 9:621631, 1992.
[10] J.F. Beekyc, P. Blokland, P. Posthumus, M. Aalders, J.W. Pickering, H.J.C.M
Sterenborg, and M.J.C. van Gemert. In vitro double-integrating-sphere optical properties of tissues between 630 and 1064 nm. Phys. Med. Biol., 42:
22552261, 1997.
[11] P. Kubelka and F. Munk. Ein beitrag zur optik der farbanstriche. Z. Tech.
Phys., 12:593601, 1931. n germana.
79
C APITOLUL 6
Mecanisme de interactiune laser-tesut

Cuprins
6.1
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
82
6.2
Efecte fotochimice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
89
6.3
Efecte termice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
93
Procese la temperaturi mici
(43 100o C)
. . . . . . . . . . . . .
95
Procese termice la temperaturi medii si ridicate (> 100o C) . . .
97
Timpul de relaxare termica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
97
Ablatia laser . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
100
Ablatia sub pragul vaporizarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
102
Vaporizarea rapida . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
103
Fotodistrugerea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
104
Mecanismul de producere a fotoablatiilor . . . . . . . . . . . . .
105
6.5
Efecte electro-mecanice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
109
6.6
Ecuatia biocaldurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
113
Ipoteze de lucru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
114
Legea Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
116
Transfer de caldura prin radiatie . . . . . . . . . . . . . . . . . .
118
Transfer de caldura prin convectie . . . . . . . . . . . . . . . . .
119
Alte procese de transfer a caldurii . . . . . . . . . . . . . . . . .
120
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
120
6.4
6.7
81
82
CAPITOLUL 6. MECANISME DE INTERACT

IUNE LASER-T
ESUT
6.1 Introducere
Efectele benefice ale radiatiilor optice (n special al radiatiilor optice care proveneau de la Soare ca principala sursa de lumina si putere1 ) sunt cunoscute
nca din antichitate la diferite popoare: chinezi, egipteni, greci, romani etc. Dupa
cum se stie, radiatia laser are cateva caracteristici importante care o deosebesc de
radiatia optica obisnuita (v. anexa A): radiatie monocromatica, coerenta temporala si spatiala mare. Toate aceste caracteristici ale radiatiei laser fac din acesta un
instrument din ce n ce mai utilizat n medicina.
acest capitol vom analiza principalele mecanisme de interactiune laserIn
tesut (Dumitras [1], Boulnois [2], Danuta [3], Herman [4], JAGADEESH and TAKAYAMA [5], Pirastru [6], Srinivasan [7], Veiko [8], Whelan et al. [9, 10], Ronald W. and Ediger [11]). Caracteristicile acestor mecanisme de interactiune sunt
determinate de tipul de radiatie laser utilizat (prin lungimea de unda, densitatea
de putere, diametrul fasciculului laser, durata pulsului laser, etc.) dar, n aceeasi
masura de structura si proprietatile tesuturilor (benzi de absorbtie, continut apa
si cromofori, etc.)
general, n toate tratamentele medicale trebuie sa se actioneze local pe un
In
numar finit de celule datorita faptului ca se cere distrugerea unui numar cat mai
mic de celule sanatoase. Astfel, atat n tratamentele clasice bazate pe chemoterapie sau n tratamentele cu radiatii, parametrul determinant este doza necesara
pentru tratament. .
cazul interactiunii radiatiilor cu celulele vii se considera ca principiul
In
activ sunt fotonii. Doza este energia comunicata tesutului pe unitatea de arie
(marime numita si fluenta energetica) este o masura, la nivel macroscopic, a transformarilor sau distrugerilor biologice de la nivelul tesutului expus.
1 Marea majoritate a popoarelor antice personificau Soarele si i atribuiau puteri supranaturale
de cele mai multe ori benefice: Ra zeul Soare la egipteni; Helios zeul Soare la greci sau Apollo
zeul Soare la romani etc.
6.1. INTRODUCERE
Trebuie facuta observatia ca efectele biologice ale radiatiei laser sunt diferite
atunci cand se utilizeaza o radiatie continua sau n pulsuri astfel ncat timpul este
o noua marime fizica importanta prin doua valori: durata pulsului si frecventa
de aplicare a pulsurilor.
regim continuu timpul de iradiere trebuie sa fie mai mare sau cel mult
In
egal cu timpul caracteristic pentru difuzia termica (definit ca un timp de

relaxare a temperaturii la nivelul tesutului iradiat) ncat principalele efecte
n acest caz sunt efectele termice ireversibile sau transformarile fotochimice.

Regimul pulsat de interactiune laser-tesut (pulsuri cu perioade de ordinul
ps sau ns) corespunde unor efecte biologice datorate actiunii campului elec acest mod se poate ajunge la produtric radiant pe o arie extrem de mica. In
cerea unor efecte bazate pe procese de fotoablatie sau de tip electromecanic.
Procesele optice si termice la interactiunea laser-tesut sunt prezentate schematic n Figura 6.1
concluzie, principalele interactiuni foto-fizico-chimice care au loc ntre radiatia
In
laser si tesuturi sunt: interactiuni fotochimice, interactiuni termice, fotoablatii si
interactiunile electro-mecanice. Aparitia si dezvoltarea unui anumit tip de proces la interactiunea radiatiei laser cu tesuturile depinde de timpul de interactiune
laser-tesut dar si de intensitatea laserului (fluenta) (v. Figura 6.2).
Din Figura 6.2 se observa ca doza de energie specifica necesara pentru a ajunge
la aceleasi efect biofizic sau biochimic este aproximativ constanta astfel ncat doar
timpul de expunere face distinctia ntre diferite procese2 . Pentru a putea explica
acest lucru trebuie ca procesele observate la nivel macroscopic sa fie legate de tot
ceea ce are loc la nivel cuantic (la nivel molecular). Astfel, n structura unui tesut,
de orice tip ar fi se regasesc pe langa apa si proteine. Acestea din urma sunt n
2 Intr-un
anume sens aceste rezultate extind legea de reciprocitate Bunsen-Rocoe din fotochi-
mie care afirma ca atat timp cat produsul iradierii si timpul de expunere este constant efectele
fotochimice vor fi aceleasi. Se pot nregistra si abateri de la aceasta lege de reciprocitate datorita
faptului ca raspunsul biologic al tesutului este, de regula, ireversibil.
83
84

IUNE LASER-T
ESUT
Figura 6.1
Procese optice si termice la interactiunea radiatiei laser cu tesutul viu.
6.1. INTRODUCERE
85
Figura 6.2
Clasificarea principalelor procese fotofizice ale interactiunii laser-tesut
fapt macromolecule ce prezinta un spectru de absorbtie format dintr-o multime

de nivele electronice peste care se suprapune un spectru larg de vibratie, rotatie
experimentele efectuate privind absorbtia
sau combinat (de vibratie-rotatie). In
radiatiilor optice de catre diferite tipuri de proteine s-a observat ca interactiunea
dintre radiatia laser si biomoleculele din tesut prezinta o saturare pe masura ce
creste doza de radiatii, cu alte cuvinte, efectele produse de interactiune sunt din
ce n ce mai intense pe masura ce creste doza de radiatii pana la o anumita valoare
cand, practic, oricat ar creste doza de radiatii incidente nu se mai observa nici o
modificare a intensitatii acestor efecte. Acest lucru nseamna ca alterarea fotoin-
86

IUNE LASER-T
ESUT
dusa a moleculei tinta necesita un numar finit de cuante de energie pe molecula,

numar determinat de proprietatile de mprastiere, absorbtie a tesutului iradiat si
de gradul de ireversibilitate a transformarilor respective.
Modelul propus pentru a explica constanta dozei specifice de energie atunci
cand sunt induse transformari biologic n tesut este un model simplu n care se
considera un sistem biologic ce contine biomolecule avand doar 3 nivele energe acest caz interactiunea laser-tesut se presupune ca are loc n doua etape:
tice. In
n prima etapa radiatia electromagnetica este absorbita n mod rezonant la
lungimea de unda corespunzatoare fotonului incident (A + hn ! A ).
Sistemul astfel excitat A trece ntr-o alta stare excitata de energie mai mica
cu declansarea procesului biologic datorita diferentei de energie ntre cele
doua stari excitate.
Procesele biologice care se pot induce n acest fel n tesut pot conduce la o reglare
(sau o dereglare) metabolica, la producerea de substante toxice sau chiar la distrugerea tesutului functie de nivelul de organizare a tesutului si a dozei energetice
data de laser.
Modelul de mai sus pune accentul pe modul n care fotonii sunt absorbiti la
nivelul tesuturilor astfel ncat analiza efectelor biologice necesita, n mod obligatoriu, cunoasterea spectrului de absorbtie a principalelor substante continute
n tesuturi. Cele mai ntalnite substante din tesuturi sunt: apa, sange (hemoglobina), melanina, hematoporfirina etc. Spectrele de absorbtie ale acestor substante
sunt reprezentate n Figura 6.3. Din Figura 6.3 se constata ca apa are un coeficient
mare de absorbtie n domeniu infrarosu (l > 700nm) si ultraviolet (l < 300nm)
n timp ce oxihemoglobina (din sange), melanina (piele) sau hematoporfirina (ficat) au maxime de absorbtie n situate n domeniu radiatiei vizibile. Din acest
motiv principalele aplicatii terapeutice se realizeaza cu laseri n care emit n domeniu vizibil (laseri cu Ar, He Ne) si care permit selectarea unui anumit proces
fotofizic sau fotochimic n functie de lungimea de unda a radiatiei incidente, coeficientul de absorbtie a tesutului, densitatea de energie a radiatiei incidente si
6.1. INTRODUCERE
87
Figura 6.3
Spectrul de absorbtie pentru apa, oxihemoglobina, melanina si hematoporfirina derivata.
timpul de interactiune ntre radiatie si tesut.
Spre deosebire de aplicatiile terapeutice (bazate pe efectele fotochimice), efectele termice si ablatia laser sunt strans legate de absorbtia radiatiilor de catre apa
acest fel laserii care emit n domeniu infrarosu (laseri cu CO2 ,
din tesuturi. In
Nd : YAG, GaAs) sunt folositi pentru a produce efectele termice iar laserii cu
radiatie ultravioleta (laseri cu excimer) induc ablatii la suprafata tesuturilor. Cele
mai multe aplicatii medicale ale efectelor termice si a ablatiei laser au fost dezvoltate pentru chirurgie. Tot n Figura 6.3 sunt indicate valorile energiilor corespunzatoare lungimilor de unda a radiatiilor laser. Aceste energii au valori
88

IUNE LASER-T
ESUT
cuprinse ntre 0.08 si 10eV, domeniu care corespunde energiilor necesare pentru
excitarea nivelelor energetice din macromolecule sau chiar pentru ruperea unor
legaturi ntre diverse grupe functionale ale macromoleculelor.
Asa cum se observa si din Figura 6.2 doza de radiatie (expunerea radianta=
produsul dintre iradianta si timpul de interactiune laser-tesut) variaza n cazul
aplicatiilor medicale n intervalul 1 100J/cm2 . Mai mult, oricare ar fi valoarea
expunerii interactiunea laser-tesut se poate realiza prin oricare din mecanismele

acest
enumerate (mecanisme fototermice, fotochimice sau electromecanice). In
caz timpul de iradiere este principalul factor care prin valoarea sa va determina
selectarea unui anumit mecanism de interactiune. Totusi, cunoasterea expunerii si a timpului de interactiune nu asigura neaparat o evolutie dorita pentru
interactiunea laser-tesut. De exemplu: chiar daca tesutul supus iradierii are o
temperatura relativ mica ( 40o C) se poate ajunge la necrozare prin folosirea
plus, la temperaturi mari datorate valorilor mari
unui timp de iradiere lung. In
ale iradiantei se manifesta simultan mai multe mecanismele de interactiune lasertesut (unele din aceste mecanisme trebuie de regula inhibate pentru a nu produce
efecte ireversibile n aplicatia medicala). Asadar, pentru a obtine efectul dorit n
cadrul unei aplicatii medicale atunci cand se utilizeaza laserul trebuie sa se tina
cont de urmatorii factori:
doza de radiatie, timpul de interactiune, iradianta (este suficient sa se cunoasca 2 din aceste 3 marimi);
structura spatiala a radiatiei laser utilizate (dimensiune, divergenta etc.);

comportarea temporala a fasciculului laser (puls sau unda continua);
proprietati optice ale tesutului afectat (reflexie, absorbtie, mprastiere, factor de anizotropie);
caracteristicile termodinamice si optice pentru mediul din jurul locului afec-
tat (temperatura, coeficienti calorici, absorbtie optica, variatii ale indicelui

de refractie etc.)
Multitudinea de factori enumerati mai sus de care depinde finalitatea si repro-
6.2. EFECTE FOTOCHIMICE
ductibilitatea interactiunilor laser-tesut duce la necesitatea unui studiu amplu

care sa permita elaborarea unor algoritmi de lucru (a unor manevre) pentru fiecare interventie medicala ce presupune folosirea laserului. Acesti algoritmi trebuie sa aiba la baza masuratori experimentale si modele teoretice pentru mecanis practica se utilizeaza doua proceduri pentru
mele de interactiune laser-tesut. In
obtinerea acestor informatii:
1. sunt masurati experimental parametrii radiatiei laser legati de iradierea
tesuturilor pentru un anumit rezultat medical dorit. Acesti parametri se
pun n relatie cu rezultatul interactiunii laser-tesut, relatii reprezentate prin
curbe caracteristice sau tabele. Aceasta metoda poate da doar o prognoza
primara a efectelor ce s-ar putea obtine n anumite conditii prin interpolarea
sau extrapolarea curbelor caracteristice.
2. rafinarea metodei anterioare presupune pe langa masurarea caracteristicilor radiatiei laser si o masurare cat mai exacta a unor parametri legati direct de rezultatul medical (temperatura la suprafata tesutului, fluorescenta
acest caz se pot realiza curbe caracteristice
tesutului, semnal RMN, etc.). In
mult mai realiste n ceea ce priveste efectul biologic al interactiunii si, n
plus, se pot dezvolta metode de control rapid a interactiunii prin realizarea
unei conexiuni inverse (feed-back) chiar n timpul interactiunii.
sectiunile urmatoare vor fi analizate pe larg mecanismele de interactiune
In
laser-tesut ce produc: efecte fotochimice, efecte termice, ablatia laser si efecte
electromecanice. Datorita importantei deosebite pe care o are cunoasterea modului n care caldura este transferata tesutului de la un laser este analizata si dedusa
ecuatia biocaldurii ntr-o sectiune separata.
6.2 Efecte fotochimice

efectele fotochimice ale interactiunii radiatiei laser cu tesuturile undele elecIn
tromagnetice induc reactii chimice ntre moleculele continute sau introduse n
89
90

IUNE LASER-T
ESUT
tesut obtinandu-se produsi de reactie ce pot determina diferite alte procese bio aplicatiile medicale interactiunile fotochimice joaca un rol important
logice. In
n:
foto-biostimulare: stimularea anumitor procese metabolice prin actiunea radiatiei
optice (ex: vindecarea ranilor si ndepartarea durerilor sau stimularea microcirculatie
terapia fotodinamica3 : prin realizarea disocierii fotoinduse a unor biomolecule (ex: tratamentul cancerului);
izomerizarea fotoindusa (ex: degradarea bilirubinei)

producerea fotoindusa de sarcini electrice (ex: polarizarea membranelor n cazul
actiunii luminii asupra retinei);
sinteza fotoindusa: sintetizarea de molecule organice ca n cazul fotosintezei;

modificari induse de laser prin fluorescenta biomoleculelor.
Interactiunile fotochimice se desfasoara n conditiile n care densitatea de pu-
tere pentru radiatia incidenta este mica (tipic 1W/cm2 ) si timpi lungi de interactiune
de la cateva secunde pana la interactiuni cuasi-continue. Datorita timpului lung
necesar pentru interactiunile fotochimice, densitatea de putere trebuie calculata
cu multa grija pentru ca distributia radiatiei n interiorul tesutului este determi marea majoritate a cazurilor se folosesc laseri
nata de mprastierea radiatiei. In
cu lungimi de unda situate n domeniu vizibil (laseri cu colorant, He Ne, cu
semiconductori, etc.) datorita eficientei mari a acestora si a capacitatii lor de a
patrunde adanc n structurile tesuturilor iradiate.
terapia fotodinamica n tesut sunt injectate molecule fotosensibile (numite
In
cromofori) capabile de a determina reactii fotochimice la alte molecule care n mod
normal sunt inerte la actiunea radiatiei. Procesul de mai sus se numeste fotosensibilizare. Printre produsii de reactie obtinuti se pot regasi si unii produsi cito-toxici
care pot determina oxidari ireversibile ale structurilor esentiale ale celulei. Din
aceasta cauza tratamentul fotochimic trebuie sa utilizeze un cromofor receptor cu
3 engl.
PDT: Photodynamic Therapy
6.2. EFECTE FOTOCHIMICE
91
rol de catalizator care nu participa direct la reactiile induse (mareste doar viteza
de reactie si n final se regaseste n tesut si este eliminat pe cale naturala).
Marea majoritate a moleculelor fotosensibile (cromofore) fac parte din grupa
colorantilor organici (de exemplu: derivati de porfirina HPD Figura 6.4). Aceste
Figura 6.4
Diagrama energetica pentru HPD si molecula de oxigen.
molecule sunt caracterizate de stari singlet (pentru care momentul total de spin
a electronilor s = 0) si de triplet (s = 1). Mai mult, fiecare stare electronica
este mpartita n benzi de vibratie. Aceasta structura a moleculelor fotosensibile
permit o serie de reactii fotochimice prezentate pe scurt n tabelul 6.1.
92

IUNE LASER-T
ESUT
Tabela 6.1: Posibile canale de reactie sub actiunea radiatiei laser

Excitare rezonanta
1. Absorbtia la nivel de singlet
1 S + hn
Dezexcitari
2. Dezexcitare radiativa (fluorescenta )
1 S
3. Dezexcitare neradiativa singlet
1 S
4. Transfer intermolecular
1 S
5. Dezexcitare neradiativa triplet
3 S
6. Fosforescenta triplet
3 S
Mecanisme de tip I
! 1 S
! 1 S + hn0
! 1 S
! 3 S
! 1 S
! 1 S + hn00
7. Transfer de proton
3 S
8. Transfer de electron
3 S
9. Obtinerea de apa
SH + 3O2 ! 1 S + HO2
10. Superoxidarea anionica
+ RH ! SH + R
+ RH ! S + RH +
S + 3O2 ! 1 S + O2
Mecanisme de tip II
7. Schimb intermolecular
3 S
8. Oxidarea celulara
1 O
2
+ 3O2 ! 1 S + 1O2
+ X ! X (O)
Protectia carotenului
1. Extinctia oxigenului singlet
1 O
2
+ CAR ! 3O2 + 3 CAR
Procesele de dezexcitarile radiative ale starilor de singlet si triplet sunt numite

fluorescenta si respectiv fosforescenta . Fluorescenta este caracterizata de un timp de
viata de ordinul nanosecundelor n timp ce fosforescenta are un timp de viata care
poate atinge milisecunde sau chiar secunde.
Reactiile de tip I sunt reactii n care starea de triplet a moleculei interactioneaza
cu o molecula tinta, alta decat oxigenul, avand drept produsi de reactie radicali
neutri sau ionizati. Reactiile de tip I cu oxigenul pot conduce la obtinerea apei
6.3. EFECTE TERMICE
93
prin oxidarea hidrogenului.

reactiile de tip II moleculele aflate n stari de triplet interactioneaza cu oxiIn
genul aflat si el n starea de triplet iar energia de excitare este transferata acestuia
din urma obtinandu-se o stare excitata a moleculei de oxigen singlet. Molecula de
oxigen singlet excitata este foarte reactiva si poate conduce la oxidarea celulara
si necroza. Pentru a mpiedica aceste procese pentru celulele sanatoase se introduce n tesutul respectiv caroten cu rol de a transforma oxigenul singlet toxic n
functie de concentratia de oxigen triplet si a moleculelor
oxigen triplet inert. In
tinta sunt favorizate una sau alta din caile de reactie prezentate mai sus.
6.3 Efecte termice

Termenul de interactiune termica desemneaza un grup mare de interactiuni
laser-tesut n care temperatura locala a tesutului se modifica inducand modificari
la nivelul tesutului (energia electromagnetica a undei incidente este transformata
n energie termica). Efectele termice pot fi induse atat de laserii pulsati cat si de
radiatia laser continua. Spre deosebire de procesele fotochimice care sunt guvernate de un anumit set de reactii chimice, efectele termice sunt prin excelenta efecte
nespecifice care nu sunt datorate unui anumit canal de reactie. Alegerea corecta
a caracteristicilor laserului prin lungimea de unda, diametrul fasciculului si prin
putere a laserului utilizat pentru efectele termice permite determinarea adancimii
de actiune prin efect termic.
La nivel microscopic, procesele fototermice si au originea n benzile de absorbtie
ale moleculelor din tesut. Intr-o

prima etapa are loc absorbtia fotonilor:
A + hn ! A
urmata de o dezexcitare neradiativa a moleculei absorbante la ciocnirea cu o alta
molecula M:
A + M ( E) ! A + M0 ( E + DE)
94

IUNE LASER-T
ESUT
astfel ncat efectul termic este determinat de 2 factori:

Probabilitatea mare de dezexcitare neradiativa exprimata prin sectiunea eficace de ciocnire 1018 1017 cm2 ;
numarul mare de stari de vibratie pentru cele mai multe biomolecule (103
105 )
Marea majoritate a biomoleculelor absorb n domeniul radiatiilor ultraviolete,

de exemplu: apa are un coeficient de absorbtie a ' 106 cm1 la 100nm si protei-
nele care formeaza 15-20% din masa celulei au un maxim de absorbtie n jurul
valorii de 280nm.
tabelul 6.2 sunt prezentate principalele modificari histologice n functie de
In
temperatura locala la nivelul tesutului.
Tabela 6.2: Modificari histologice ale tesuturilor functie de temperatura
Temperatura Modificari histologice
43 45o C Schimbari conformationale
retractie (hipertermie), moartea celulei
50o C Reducerea activitatii enzimatice

60o C Denaturarea proteinelor
Coagularea proteinelor
80o C Denaturarea colagenului
Permiabilizarea membranelor
100o C+
Formarea vacuolelor extracelulare
> 100o C Spargerea vacuolelor

300 1000o C Termoablatia tesutului
3350o C Vaporizarea carbonului
Trebuie facuta o observatie referitoare la datele prezentate n tabelul 6.2: valorile temperaturilor la care are loc efectul histologic respectiv nu sunt fixe ci pot sa
6.3. EFECTE TERMICE
95
varieze mai mult n functie de tipul de tesut implicat n procesul fototermic. Astfel, se poate ntampla ca diferite tesuturi ncalzite la temperaturi ntre 43 45o C
sa prezinte pe celule individuale distrugeri reversibile daca timpul de expunere
la radiatia laser nu depaseste 25min pana la cateva ore.
Localizarea spatiala a diferitelor modificari histologice este redata n Figura 6.5.
Este evident faptul ca modificarile histologice cele mai dramatice apar la suprafata
tesutului unde temperatura poate sa creasca pana la valori de peste 3500o C corespunzatoare procesului de vaporizare a carbonului.
Figura 6.5
Localizarea spatiala a efectelor termice la interactiunea laser-tesut.
Toate modificarile histologice prezentate n tabelele anterioare pot fi grupate
n doua mari categorii:
procese biofizice ce au loc la temperaturi mici (43 100o C) si
procese biofizice ce au loc la temperaturi mari (> 100o C)
dupa valorile temperaturilor la care si fac simtita prezenta, temperatura de referinta

fiind temperatura de evaporare a apei 100o C n conditii normale.
Procese la temperaturi mici (43 100o C)

Primul efect al ncalzirii tesuturilor consta n denaturarea (ruperea legaturilor
jude hidrogen) din biomolecule (proteine, colagen, lipide, hemoglobina). In
rul temperaturii de 45o C se observa schimbari conformationale n care legaturile
96

IUNE LASER-T
ESUT
chimice ncep sa se rupa si se altereaza membranele. Daca aceasta situatie nu

dureaza foarte mult timp schimbarile conformationale nu duc la moartea celu functie de tipul de tesut si de radiatia incidenta dupa circa 25 minute
lei. In
pana la cateva ore de actiune a laserului distrugerile termice devin ireversibile.
unele aplicatii (tehnici de hipertermie pentru tratamentul tumorilor) celulele
In
canceroase sunt distruse naintea celulelor normale si se folosesc laseri Nd : YAG
si CO2 n regim continuu.
Coagularea apare la temperaturi mai mari decat temperatura corespunzatoare
denaturarii celulelor. Intre

50 si 60o C activitatea enzimatica se reduce si ncepe
denaturarea macromoleculelor (proteine, colagen, lipide etc.). Dintre toate procesele de denaturare un rol important l are denaturarea colagenului, o proteina
acest caz, cresterea tempefibroasa formata din 4 lanturi polipeptidice unite. In
raturii distruge organizarea spatiala a lanturilor macromoleculare si se modifica
spectrul de absorbtie a radiatiei optice aparand un efect vizibil de contractie a
fibrelor de colagen. Denaturarea termica si contractia proteinelor intracelulare,
mpreuna cu un posibil colaps al citoscheletului sunt procese care produc o contractare a celulelor coagulate.
tesuturile n care exista o ordine spatiala relativ mare la nivel celular, de
In
exemplu n tesutul muscular, denaturarea proteinelor distruge aceasta structura
regulata proces nsotit de schimbarea proprietatilor optice (indice de refractie,
coeficienti de mprastiere sau de absorbtie etc.). Astfel la temperaturi mai mari de
43o C miocardul congelat si dezghetat si pierde birefringenta iar ntre 70 75o C
colagenul si schimba refringenta.
Procesul de fotocoagulare este utilizat n chirurgia ochiului pentru operatii de

desprindere de retina si n dermatologie pentru tratarea unor leziuni vascularizate si pigmentate. Alte tehnici chirurgicale se bazeaza pe modificarile induse n
fibrele de colagen (piele, vase de sange si n urologie) la temperaturi relativ mici
(40-50o C).
6.3. EFECTE TERMICE
Procese termice la temperaturi medii si ridicate (> 100o C)

Efectele termice la temperaturi mari sunt dominate de prezenta apei din tesuturi.
La 100o C apa din tesuturi se vaporizeaza si tesutul se deshidrateaza ncepand de
la suprafata , n interiorul tesutului se formeaza vacuole pline cu vapori de apa.
Daca aceste vacuole cu vapori se dezvolta rapid presiunea exercitate de acestea
la nivelul tesutului creste foarte mult si prin spargerea vacuolelor se ajunge la
microexplozii (efect pop-corn) producand la suprafata tesutului mici cratere.
Elastina este o alta proteina (care predomina n tesutul conjunctiv) si care se denatureaza la temperaturi mari de peste 140o C.
Daca apa din tesut se evapora complet temperatura tesutului creste rapid
pana la aproximativ 300o C tesutul practic arde si se carbonizeaza sau poate sa
se manifeste ablatia tesutului prin fragmentare exploziva. Vaporizarea mpreuna
cu carbonizarea duc la descompunerea tesutului respectiv.
Timpul de relaxare termica

Multe din efectele termice descrise n sectiunile anterioare se pot produce simultan pe diferite regiuni spatiale ale tesutului (Figura 6.5) n functie de temperaturile zonelor respective. Daca se utilizeaza laseri pulsati cu pulsuri mai
mari de microsecunde pe langa adancimea de patrundere a radiatiei trebuie sa
se tina seama si de lungimea pulsului n raport cu timpul de relaxare termica a
tesutului. Trebuie remarcat faptul ca daca timpul de aplicare a radiatiei laser t L
este mai mare decat timpul de relaxare termica tT atunci caldura absorbita de
tesut difuzeaza n interiorul tesutului pe o distanta mai mare decat adancimea
de patrundere tipica. Aceasta este o modalitate de a realiza o actiune mai pro unele aplicatii medicale nsa
funda a laserului n tesuturi prin efect termic. In
ncalzirea puternica a straturilor profunde din tesuturi nu este de dorit si va trebui sa se gaseasca un mod de a controla si a masura pragul de distrugere termica
n profunzime. Marimea fizica care contine informatii cu privire la adancimea de
97
98

IUNE LASER-T
ESUT
patrundere a caldurii n interiorul tesuturilor este timpul de relaxare termica.

Timpul de relaxare termica este definit pe baza unui model teoretic ce considera
ca la suprafata tesutului temperatura la momentul initial t0 este T0 . Plecand de
la aceste date trebuie sa se afle temperatura la adancimea z fata de suprafata
tesutului la un timp oarecare t > t0 . Pentru o suprafata de tesut de forma plana
prin rezolvarea ecuatiei biocaldurii (6.9) se gaseste faptul ca temperatura are un
profil spatial de tip Gauss dupa directia z (perpendiculara pe suprafata tesutului):
r
t0
z2
T (z, t) = T0
exp
(6.1)
t
4k d t
unde k d este coeficientul de difuzitivitate termica a tesutului. Variatia tempe-
raturii cu adancimea de patrundere a caldurii z si n timp este reprezentata n

Figura 6.6. Vom analiza ecuatia (6.1) prin stabilirea timpului necesar ca la o anumita distanta de suprafata z = l prin propagarea undei termice temperatura sa
ramana constanta T (l, t0 + t ) = T (l, t0 ) = T0 /e. Astfel din (6.1) la t = t0 se
determina t0 :
t0 =
l2
4k d
(6.2)
si pentru z = l din (6.1) maximul de temperatura se obtine la timpul t = l 2 /2k d

de unde timpul de relaxare termica pentru o adancime l este:
t=
l2
l2
t0 =
2k d
4k d
(6.3)
De exemplu: pentru apa k d = 1, 4 103 cm2 /s din t = l 2 /2k d rezulta o viteza de

difuzie a caldurii de 0, 75mm/s.
Observatii:
Daca timpul initial t0 = 0 atunci valoarea timpului de relaxare termica se
dubleaza: t = l 2 /2k d fiind definit ca timpul n care temperatura devine
T0 /e pentru maximul expresiei (6.1).
Expresia (6.3) a fost dedusa ntr-o geometrie plana a tesutului. Este de
asteptat ca pentru diferite geometrii de interactiune laser-tesut sa se obtina

expresii diferite pentru timpul de relaxare termica:
6.3. EFECTE TERMICE
99
tim
tura
pera
Tem
Figura 6.6
Variatia spatio-temporala a temperaturii din tesut (sagetile indica sensul de crestere al
marimii fizice respective).
t = d2 /16k d n geometria cilindrica cu d diametru caracteristic tesutului
respectiv (formula se poate aplica de exemplu pentru procesele termice ce
au loc la interactiunea radiatiei laser cu tesutul dintr-un vas de sange);
t = d2 /24k d n geometria sferica cu d diametru caracteristic tesutului
respectiv (se aplica, de exemplu, pentru interactiunea dintre laser si celule
sau organite celulare);
Unii cercetatori definesc timpul de relaxare ca fiind timpul la adancimea l
n tesut temperatura este egala cu jumatate din valoarea temperaturii de la

acest caz se vor obtine alte expresii pentru
suprafata tesutului (1/2) T0 . In
timpii de relaxare termici pentru diferite geometrii dar ordinul de marime
al acestui timp se pastreaza.
Timpul de relaxare termica este caracteristic unui anumit tesut ncat se poate
100

IUNE LASER-T
ESUT
evalua extinderea spatiala a interactiunilor termice n acel tesut. De exemplu:

daca impulsul laser este mai scurt decat timpul de relaxare termica interactiunea
termica laser-tesut nu are o extindere spatiala foarte mare fiind practic limitata
la regiunea de penetrare a radiatiei optice. Cum n acest caz energia termica este
confinata practic ntr-un volum mic se poate obtine coagularea sau vaporizarea
tesutului n functie de marimea energiei pulsului laser. Din contra, daca timpul de iradiere este mult mai mare decat timpul de relaxare termica atunci unda
termica va patrunde mai adanc n straturile tesutului, caldura se disipa mai repede si distrugerile provocate vor fi mai mici decat n cazul precedent. Mai mult,
daca se utilizeaza frecvente de repetitie laser mult mai mici decat 1/t se poate
evita acumularea nedorita de energie termica n tesutul din imediata vecinatate
a tesutului supus interventiei laser. Practic, prin reglarea energiei pe puls si a
frecventei de repetitie a pulsurilor laser se poate ajunge astfel la distrugeri minime ale tesutului adiacent. Acest lucru se aplica n medicina pentru vaporizarea
si/sau coagularea selectiva a tesuturilor (termoliza selectiva) .
6.4 Ablatia laser

Ablatia laser (numita uneori pe scurt fotoablatie) este un proces termic de interactiune
laser-tesut prin care se ndeparteaza (prin fotodescompunere) o parte din materialul supus iradierii laser (n cazul aplicatiilor medicale ideal ar fi ca ndepartarea
unei parti din tesutul biologic sa se realizeze fara a produce efecte termice considerabile). Fotoablatia a fost studiata de catre Srinivasan [7]. Acesti cercetatori au
constatat ca atunci cand un material este expus la radiatii laser ultraviolete foarte
intense acesta se descompune, proces numit fotodescompunere.
Dupa cum se observa si din Figura 6.2 fotoablatia este un proces fotofizic care
se manifesta n cazul n care laseri pulsati (cu o durata a pulsului de ordinul nanosecundelor) actioneaza asupra tesutului la valori mari ale desitatii de putere
107 108 W/cm2 . Spre deosebire de efectele fotochimice sau termice studiate n
6.4. ABLAT
IA LASER
101
sectiunile anterioare ablatia laser este un efect cu prag energetic. Acest prag
energetic este definit ca fiind nivelul minim de flux energetic (notat (w prag )) pentru ca sa se produca ablatia. Imediat ce fluxul energetic de prag este atins, rata
de ndepartare a materialului iradiat creste aproape liniar cu fluxul pana cand se
ajunge la saturatie datorita efectelor de absorbtie neliniare. Viteza de ndepartare
a materialului (exprimata n g/puls) si valorile de prag pentru ablatie depind si
de lungimea de unda a radiatiilor laser (Figura 6.7).
Figura 6.7
Rata ablatiei: cantitatea de tesut ndepartat pentru un singur puls laser depinde de
densitatea de energie a laserului si de lungimea de unda a acestuia.
functie de fluxul de radiatie laser si de proprietatile optice, termice, mecaIn
nice si chimice ale tesutului ablatia laser se poate produce urmand un anumit sir
de procese (Figura 6.8). Astfel, indiferent de valoarea energiei absorbite n volumul de tesut ndepartat temperatura locala a tesutului trebuie sa atinga limita
de vaporizare a acestuia pentru a se produce fotoablatia. Pentru apa, de exemplu, energia necesara pentru atingerea temperaturii de 100o C este de aproximativ
2500J/cm3 . Din acest motiv ablatia se produce pe diferite canale de actiune n
functie de pragul de vaporizare al tesutului. Totusi, n anumite conditii, s-a constatat ca ablatia laser poate sa se manifeste chiar daca valoarea energiei absorbite
102

IUNE LASER-T
ESUT
Figura 6.8
Procesele induse de ablatia laser a tesuturilor.
de tesut este sub pragul energiei de vaporizare. Vom ncepe studiul ablatiei laser
cu acest din urma caz.
Ablatia sub pragul vaporizarii

Chiar daca energia absorbita de tesut nu este suficienta pentru vaporizarea
unei fractiuni semnificative din acesta ablatia poate avea loc datorita pulsurilor
acest caz factorul determinant
laser foarte scurte (de ordinul nanosecundelor). In
pentru producerea ablatiei este presiunea datorata confinarii inertiale a macromoleculelor si a reflexiei undei (termo)elastice la interfata aer-tesut.
Atunci cand are loc confinarea inertiala n volumul de material iradiat apare
un gradient mare de presiune n imediata vecinatate a suprafetei tesutului. Acest
6.4. ABLAT
IA LASER
gradient de presiune poate depasi valoarea critica de rezistenta a tesutului ceea

ce are ca efect expulzarea unei parti din materialul biologic.
S-a observat ca atunci cand nu se realizeaza conditiile de confinare ale tesutului
ablatia poate sa se manifeste (altfel spus, o parte din tesut poate fi nlaturat) dato acest caz se produce asa
rita faptului ca se poate produce o unda termoelastica. In
numitul stres Gruneisen cand durata de puls laser este mai mica decat timpul
necesar unei unde acustice sa se propage pe o lungime egala cu adancimea de
penetrare. Se obtine astfel o ncalzire locala ce nu se mai poate relaxa pe durata
pulsului laser din care se dezvolta o unda termoelastica formata dintr-un front
de stres compresiv (puls pozitiv) urmat de un puls de stres de extensie datorat
reflexiei la suprafata libera a tesutului. Aceasta unda se propaga catre interiorul tesutului si poate provoca, mai ales n faza de extensie, ruperea interna si
microexplozii de suprafata . Acesta este un mecanism de ablatie foarte eficient
deoarece expunerea la radiatia laser si temperatura tesutului au valori mici ceea
ce nu afecteaza major straturile tesuturilor adiacente.
Vaporizarea rapida
Atunci cand materia vie absoarbe o energie mai mare decat energia de vaporizare si pentru pulsuri laser de nanosecunde tesutul este ndepartat printr-un
proces de vaporizare rapida caracterizat de mici explozii microscopice.
Dinamica ablatiei laser n acest caz prezinta 3 etape:
Radiatia este absorbita puternic de apa din tesuturi rezultand o crestere a
temperaturii;
Apa se vaporizeaza, are loc expansiunea n volum a vaporilor de apa, presiunea creste n interiorul tesuturilor;
Daca presiunea depaseste valoarea de tonicitate (rezistenta la rupere) se

ajunge la ejectarea particulelor din tesut cu viteze supersonice (> 103 m/s)
Aceasta vaporizare rapida este utilizata n chirurgie pentru un control foarte
103
104

IUNE LASER-T
ESUT
bun a tesutului moale ndepartat mai ales cand trebuie minimizate efectele termice adiacente. Efectele termice n tesuturile adiacente sunt minime datorita faptului ca energia este transferata aproape n ntregime pentru procesul de vaporizare si timpul de interactiune este mult mai mic decat timpul termic de relaxare
caracteristic tesutului adiacent. Pe de alta parte, efectele fotomecanice nu pot fi
evitate n totalitate deoarece expulzarea violenta a materialului din tesut produce
o variatie de impuls mecanic care se poate propaga n directie opusa ca o unda
de presiune n interiorul tesutului.
Fotodistrugerea
Atunci cand intensitatea laserului este suficient de mare si timpii de depunere
a componentelor expulzate destul de mici interactiunea laser-tesut este determinata de caracteristicile plasmei formate n vecinatatea suprafetei radiate. Procesul
de formare a plasmei datorita unei radiatii n puls (1100ns) este cunoscut sub denumirea de colaps optic.4 Plasma din imediata apropiere a suprafetei tesutului este
generata datorita ionizarii multi-fotonice a atomilor si/sau a moleculelor precum
si datorita sarcinilor electrice proaspat formate n campul electric asociat radiatiei
optice.
doar cateva nanosecunde temperatura locala atinge valori de circa 104o C
In
3 cm3 ) este un factor care determina o
iar densitatea relativ mare a plasmei (10
plasma optic opaca pentru radiatia laserului (plasma are un coeficient de absorbtie
mare pentru radiatia incidenta). Acest lucru provoaca un efect de mascare a
suprafetei tesutului pentru radiatia incidenta si n plasma formata se dezvolta
presiuni si temperaturi din ce n ce mai mari (pana la mii de grade si atmosfere).
Temperatura si presiunea foarte mare provoaca expulzarea plasmei si duce la formarea unor unde de soc care pot provoca, la randul lor, fragmentarea si ruperea
tesutului.
4 en.
optic breakdown
6.4. ABLAT
IA LASER
Acest proces de fotodistrugere se foloseste, de exemplu, n operatii de distrugere a calculilor urinari sau pentru fotodistrugerea membranelor endo-oculare
prin utilizarea laserilor pulsati: laseri cu coloranti, Nd:YAG, Ho:YAG sau laseri
cu excimeri.
Figura 6.8 am inclus si cazul ablatiilor termice discutate anterior n cadrul
In
proceselor termice atunci cand energia absorbita este peste limita de vaporizare
dar timpul de interactiune este de ordinul milisecundelor sau chiar mai mare. In
acest caz pe langa ablatie are loc si o distrugere termica a tesutului ceea ce nu
este, de cele mai multe ori, de dorit.
Studiul proceselor de ablatie a tesutului sub actiunea radiatiilor laser trebuie
completat cu un mecanism de producere a acestor fotoablatii.
Mecanismul de producere a fotoablatiilor

Primele studii pentru ablatia laser au fost realizate pe polimeri sintetici. Mai
tarziu s-a analizat si ablatia indusa de laser pe corneea de la bovine. S-a constatat
ca cele doua studii se coreleaza foarte bine cel putin n privinta efectelor macroscopice observate pentru un anumit tip de laser cu acelasi regim de lucru. Pentru
studiul mecanismului de producere a ablatiei induse laser vom considera, pentru
simplitate, ca radiatia laser actioneaza asupra unei probe de polimer: polimetilmetacrilat (PMMA), poliimida, teflon etc. Desi multe din teorii privind fotodescompunerea ablativa se refera la acesti polimeri (caracterizati printr-o omogenitatea ridicata) , totusi aceste modele au fost aplicate cu succes si asupra ablatiei
tesuturilor vii (caracterizate de o neomogenitate mare).
Polimerii organici sunt macromolecule care contin mai mult de 103 atomi, n
principal carbon, hidrogen, oxigen si azot. La nivel atomic se constata ca aceasta
macromolecula este formata prin repetarea unor unitati mai mici de aproximativ
50 de atomi care formeaza un monomer.
Pentru PMMA fotoablatia a fost studiata de Srinivasan [7] ntr-un model sim-
105
106

IUNE LASER-T
ESUT
plu n care se utilizeaza legea miscarii a lui Newton. Astfel: polimerul este descris
ca fiind o structura de monomeri legati ntre ei prin legaturi chimice puternice (si
implicit prin forte echivalente corespunzatoare). S-a presupus ca la interactiunea
radiatiei laser cu un monomer se ajunge ntr-o stare excitata astfel ncat se ajunge
la o stare repulsiva. Aceasta tranzitie la starea repulsiva are ca rezultat schimbarea volumului ocupat de fiecare monomer care are loc cu un transfer de impuls urmat de posibilitatea ca o parte din constituietii macromoleculei sa se desprinda de aceasta (n fapt are loc ablatia materialului). Simplificand si mai mult
problema ablatiei s-a considerat o structura ordonata de monomeri (ca ntr-un
solid cristalin cu fete centrate) cu o densitate 1, 22g/cm3 si o masa moleculara
aceste conditii constanta retelei se poate calcula si rezulta ca fide 100 uam. In
ind de aproximativ 0, 81 nm. Principalele forte de atractie care sustin structura
propusa mai sus sunt cele corespunzatoare legaturilor covalente simple C C
corespunzatoare unei energii de legatura de aproximativ 3, 6 eV (v. tabelul 6.3).
Tabela 6.3: Energiile de disociere pentru diferite legaturi chimice
Tip de legatura
Energia de disociere (eV)
C=O
7,1
C=C
6,4
OH
4,8
CO
3,6
SH
3,5
CS
2,7
NH
4,1
CC
3,6
CN
3,0
Fortele repulsive sunt considerate ca fiind proportionale cu 1/r12 unde cu r
6.4. ABLAT
IA LASER
s-a notat distanta medie dintre doi monomeri. Este de remarcat ca energia de
disociere pentru toate legaturile covalente considerate n tabelul 6.3 corespund
energiei unor fotoni din domeniu ultraviolet si implicit laserii utilizati pentru
ablatia tesuturilor vor fi laseri care emit astfel de radiatii (n general laseri cu
excimeri).
La ablatia laser a tesuturilor s-au analizat fragmentele detasate din tesut si
s-a constatat ca acestea sunt formate, de obicei, dintr-un amestec de atomi solitari (C, N, H, O), fragmente de molecule simple (C2 , CN, CH, CO) dar si fragmente de macromolecule sau molecule stabile ( MMA monomer, HCN, benzen).
Compozitia chimica a fragmentelor moleculare detasate de tesut depinde de energia laserilor utilizati si de tipul de tesut. Totusi, pentru acelasi tip polimer, Srinivasan [7] a iradiat materialul cu doi laseri 248nm (laser KrF, energia fotonului
5eV) si 193nm (laser ArF, energia fotonului 6.4eV). S-a constatat ca fragmentele
moleculare obtinute de n cazul radiatiilor laser cu lungime de unda mai mare
au o masa moleculara mai mare decat n cazul radiatiei 193nm. Din acest motiv,
suprafata polimerului dupa ablatie este mai rugoasa n primul caz.
Pentru a se obtine o anumita dimensiune a craterului format n urma ablatiei
trebuie ca intensitatea laserului sa depaseasca o anumita valoare prag functie de
coeficientul de absorbtie pentru respectiva lungime de unda. Daca intensitatea
laserului depaseste aceasta valoare prag s-a constatat ca apare un fenomen de
fluorescenta n spatiul de impact nsotit de un efect sonor specific. Daca intensitatea radiatiei incidente este medie astfel ncat grosimea ablatiei este mai mica decat
lungimea caracteristica de absorbtie, pulsurile laser vor iradia atat portiunea supusa ablatiei cat si tesutul aflat sub aceasta portiune. Din acest motiv doar primele pulsuri laser au un efect diferit fata de celelalte pulsuri aplicate n sensul
ca exista o relatie liniara ntre numarul de pulsuri aplicate si dimensiunea craterului ablatiei. La interactiunea pulsurilor laser asupra tesuturilor se constata ca
ntre numarul de pulsuri aplicate si dimensiunea spatiala a ablatiei se pastreaza
directa proportionalitate (stabilita ca o relatie liniara) dar cu o eroare relativa de
107
108

IUNE LASER-T
ESUT
aproximativ 10% ceea ce corespunde gradului de neomogenitate a tesuturilor.

concluzie:
In
Prin ablatie se obtine o fotodisociere (n sensul ruperii legaturilor intramoleculare din lantul polimerului) a macromoleculelor iradiate cu radiatia laser.
Aceasta fotodisociere este urmata de o desorbtie de la suprafata materialului a fragmentelor fotodisociate.

La nivel molecular fotoablatia corespunde tranzitiei unei macromolecule
AB pana la o stare excitata repulsiva (AB + hn(5 7eV) ! [ AB] !
A + B) (Figura 6.9)
Pulsuri UV laser scurte (10ns)
I 108 W/cm2
Absorbtia radiatiei UV
Adancimea absorbtiei
(proteine, amide, peptide)
1m
Stari excitate repulsive
Fotodisociere
Desorbtie fara necroza

(eliminarea fragmentelor disociate)
Figura 6.9
Mecanismul de interactiune a laserilor prin ablatia tesuturilor.
Laserii utilizati pentru ablatii sunt laserii care emit n ultraviolet: laseri cu
excimeri, Nd:YAG sau Nd:YLF pe armonica a 4-a etc. Toti acesti laseri lu-
creaza n pulsuri scurte pentru a evita aparitia unor distrugeri termice ale
tesutului
Folosind ablatia laser se pot produce incizii subtiri cu distrugeri termice
minime pentru structurile adiacente. Astfel:
6.5. EFECTE ELECTRO-MECANICE
microchirurgie ablatia laser se foloseste pentru incizii pe diferite ti In

puri de tesuturi: piele, artere, etc.
stomatologie fotoablatia se foloseste pentru ndepartarea tartrului
In
de pe dinti.
oftalmologie se poate obtine o schimbare a puterii refractive a ochiu In
lui (de exemplu pentru reducerea miopiei) prin incizii radiale ale corneei.5
Alte cercetari urmaresc potentialul mutagenic al radiatiilor ultraviolete care
actioneaza asupra celulelor vii prin modificarea bazelor azotate ale ADN-
ului sau modificarea fotochimica a ARN-ului. Toate modificarile la nivel

genetic duc n final la schimbarea functiilor celulelor afectate.
6.5 Efecte electro-mecanice

Atunci cand pulsul laser este mai mic decat 1s efectele fotomecanice sunt
prezente la interactiunea radiatiei laser cu tesuturile. Aceste efecte se manifesta
prin pulsuri de presiune care se propaga n tesut si/sau n aerul din jurul acestuia
(Figura 6.10).
Generarea undelor acustice prin interactiunea radiatiei laser cu tesutul se poate
datora mai multor mecanisme de interactiune:
Sub pragul de vaporizare (caz deja ntalnit la fotoablatie) este posibila generarea unei unde acustice prin ncalzirea tranzitorie a unui volum mic de
tesut, gradientul de temperatura produce o tensionare n material si o expansiune termica.

5 De
remarcat ca ablatia stomei corneale la 193nm produce cea mai precisa incizie (< 20m)
fara lezarea zonelor nvecinate (cu aspect de zdrentuire) ceea ce se ntampla la 248nm. Acest
efect este atribuit diferentei coeficientilor de absorbtie pentru cele doua lungimi de unda (a =
2700cm1 la 193nm si a = 210cm1 pentru 248nm). Totusi si calitatea fasciculului este cruciala
pentru marimile inciziilor astfel ncat cele mai bune rezultate se obtin prin utilizarea armonicii 4
a laserului Nd:YAG cu o taietura de 3m datorata coerentei spatiale deosebite.
109
110

IUNE LASER-T
ESUT
Figura 6.10
Reprezentarea schematica a efectelor fotomecanice (aici w prag este valoarea de prag al
densitatii de energie a radiatiei laser pentru ablatie)
Vaporizarea exploziva (pentru lichide) sau ablatia (n cazul solidelor) tesuturilor
sunt 2 procese fizice care pot genera unde acustice daca densitatea de energie laser depaseste un anumit prag. Undele acustice sunt un efect al expulzarii materialului de la suprafata tesutului si producerea unui recul ce
se propaga n masa tesutului ca un semnal acustic tranzitoriu.
anumite conditii energia absorbita de tesut conduce la formarea si colap In
sul de vacuole (bule cu gaz) proces denumit si cavitatie indusa laser. Acest
proces genereaza unde acustice si este utilizat, de exemplu, n litotritia laser
sau n administrarea fotoacustica a medicamentelor.
La densitati de putere foarte mari 109 1010 W/cm2 n pulsuri laser fo-
calizate se poate obtine strapungerea dielectrica nsotita de conversia energiei

laser n energie acustica (acesta este cel mai eficient proces pentru o astfel
6.5. EFECTE ELECTRO-MECANICE
de conversie).
Electrostrictiunea este procesul prin care interactioneaza moleculele polare
din tesut cu unda laser producand miscarea acestor molecule n sau din regiunea iradiata (dupa cum polarizarea este pozitiva sau negativa). Aceste
miscari produc un gradient de densitate si o unda acustica similara celei
termoelastice. Acest mecanism de generare a undelor sonore este mai important n mediile foarte slab absorbante, n celelalte medii, desi prezent,
fiind ascuns de celelalte mecanisme.
Producerea undelor sonore n tesuturi sub actiunea radiatiei laser poate fi

se poate datora si presiunii radiatiei (raportul densitatea de putere si viteza
luminii) dar chiar n cazul absorbtiei totale pentru o densitate de 106 W/cm2
se obtine o presiune a radiatiei de 0,3mbar neglijabila fata de cativa bari n
cazul termoelastic sau sute de bari pentru cavitatea indusa laser.
Functie de tipul de interactiune, unda de presiune din aer poate fi de tip acustic (cu viteza de faza egala cu viteza sunetului) sau unda de soc (o unda subsonica
caracterizata de o valoare mare a maximului de presiune).
Pulsurile de presiune n tesuturi sunt generate n timpul iluminarii cu radiatia
laser a acestora atunci cand apare o expansiune locala rapida datorita caldurii
degajate.
anumite conditii procesele fotomecanice pot provoca ndepartarea sau disIn
trugerea tesutului asa cum se ntampla, de exemplu, n cazul proceselor de fotoablatie
si fotofragmentare.
Atat timp cat temperaturile si presiunile induse n tesut nu determina modificari structurale ireversibile se spune ca sistemul se afla n conditii termoelastice.
Un parametru fundamental cu ajutorul caruia se poate caracteriza starea termoelastica este dat de expansiunea termica reprezentand variatia relativa a volumului
de tesut datorita variatiei temperaturii. Prin iluminarea tesutului cu radiatii laser
cu pulsuri suficient de scurte pentru a produce confinarea termica (t puls t)
se produce o crestere a temperaturii pe o regiune limitata spatial asociata cu o
111
112

IUNE LASER-T
ESUT
crestere brusca a presiunii. Aceste fenomene genereaza o unda acustica care se

propaga dincolo de regiunea fierbinte a tesutului cu viteza sunetului. Timpul n
care frontul de unda de presiune parcurge o distanta egala cu cu lungimea de
penetrare optica l se numeste timp de relaxare elastic tel . Daca acest timp este
mai mic decat pulsul laser aplicat presiunea continua sa creasca pe toata durata
pulsului si relaxarea presiunii are loc doar n timpul dintre pulsurile pulsurile
laser consecutive. Conditia t > tel se numeste conditia de confinare inertiala si
corespunde unor pulsuri cu o valoare mai mica decat 10ns fiind o valoare vitala
pentru gradientii de presiune de la suprafata tesutului.
Masuratori asupra undelor de soc generate la interactiunea radiatiei laser cu
tesutul vii permit stabilirea valorii de prag a ablatiei sau a unei legaturi ntre rata
ablatiei si densitatea de energie (fluxul) incidenta. Asa cum s-a mai mentionat
o ncalzire rapida a tesutului si desorbtia unor fragmente de macromolecule din
tesut prin ablatie laser se induc n tesut gradienti de presiune care se pot propaga n interiorul tesutului ca o unde de presiune. Prin masurarea amplitudinii
unei astfel de unde functie de fluxul laserului se poate determina pragul ablatiei
cand amplitudinea undei creste brusc (Figura 6.11). Cresterea amplitudinii un-
Figura 6.11
Variatia amplitudinii undelor de presiune transmise n tesut functie de densitatea de
energie a radiatiei incidente.
dei atunci cand se atinge pragul ablatiei se datoreaza reculului dat de expulzarea

6.6. ECUAT
IA BIOCALDURII
continuare amplitudinea undei creste liniar cu densifragmentelor de tesut. In

tatea de energie incidente (absorbtia unui singur foton) dupa care se ajunge la o
regiune neliniara corespunzatoare unor procese de absorbtie multifoton sau datorita unei schimbari majore a coeficientului de absorbtie n timpul procesului de
ablatie (de exemplu prin producerea unei ablatii induse de plasma).
Masurand intervalul de timp ntre momentul producerii undei la suprafata
tesutului si respectiv timpul n care aceasta unda traverseaza tesutul se poate
determina rata ablatiei (masa de tesut ndepartata pentru un puls). Astfel sa obtinut o variatie liniara ntre numarul de pulsuri laser aplicate si intervalul
de timp de mai sus ceea ce confirma faptul ca rata ablatiei depinde liniar de
numarul de pulsuri. Avantajul acestei metode consta n aceea ca se poate determina adancimea ablatiei on-line fara ndepartarea tesutului pentru a masura
aceasta valoare cu alte metode (de exemplu la microscop).
6.6 Ecuatia biocaldurii

Orice interactiune ntre sistemele termodinamice poate avea ca efect si un
transfer de caldura n interiorul sistemelor sau ntre acele sisteme. Transferul
de caldura este evidentiat printr-o variatie temporala sau spatiala a temperaturii termodinamice a sistemului analizat si/sau prin efectuare de lucru mecanic
(principiul I al termodinamicii). La nivel microscopic schimbul de caldura se manifesta printr-o variatie a energiei interne n sistemul termodinamic.
Transferul de caldura se poate realiza n mai multe moduri dupa procesul fizic
implicat:
transfer de caldura prin conductie: se realizeaza daca n sistem temperatura
este diferita de la un punct la altul, adica exista un gradient de temperatura,

iar fluxul de caldura este ndreptat n sens invers acestui gradient (caldura
este transferata de la regiunile cu temperatura mai ridicata catre regiunile
cu temperatura mai mica);
113
114

IUNE LASER-T
ESUT
transfer de caldura prin convectie: energia termica este transferata prin inter-
mediul unei miscari ordonate a particulelor unui fluid (miscari de convectie);
transfer de caldura prin radiatie: prin actiunea unei unde electromagnetice

(unde IR; termice).
Din punct de vedere al termodinamicii interactiunea dintre radiatia laser si

tesutul viu este o interactiune ce implica si un proces de transfer de caldura.
Radiatia laser este considerata a fi un sistem termodinamic capabil de a ceda
energie catre tesutul asupra caruia actioneaza (numit de obicei izvor de caldura).
Mai mult, chiar dupa ncetarea actiunii radiatiei laser n imediata vecinatate a
suprafetei tesutului temperatura ramane destul de ridicata, apare un gradient de
temperatura ce va determina un transfer de caldura n interiorul tesutului si o
continuare a proceselor termice n volumul acestui tesut.
aceasta sectiune vom ncerca sa modelam matematic modul n care se realiIn
zeaza transferul de caldura n tesuturi prin deducerea ecuatiei de transfer a caldurii
n biostructuri sau pe scurt ecuatia biocaldurii. Rezolvarea analitica si/sau numerica a unei astfel de ecuatii permite cunoasterea distributiei de temperatura n
tesutul iradiat T = T (r, t) n fiecare punct determinat de vectorul de pozitie r si
la fiecare moment de timp t.
Ipoteze de lucru
Deducerea ecuatiei biocaldurii necesita coroborarea unor informatii cu privire
la:
geometria tesutului (forma, structura etc.) si a radiatiei laser (tip de fascicul:
Gauss, Gauss-Hermite, etc.)
masuratori de temperatura n experimente reale cu un numar finit de sonde

termice (functie de toleranta pacientului si de aspectele practice) pentru a
se cunoaste unele marimi termodinamice ce determina transferul caldurii

prin conductie, convectie si prin radiatie pentru diferite tipuri de tesuturi.

6.6. ECUAT
IA BIOCALDURII
115
Astfel, transportul caldurii n tesutul viu la interactiunea cu radiatia laser este

influentat de urmatorii factori:
H proprietati termofizice ale tesuturilor (capacitate calorica, conductivitate

termica, etc.);
H geometria tesutului iradiat;

H producerea de caldura datorita absorbtiei radiatiei laser;
H producerea de caldura datorita proceselor metabolice;
H transportul de caldura prin convectia n sange (perfuzia sangvina);
H mecanisme de termoreglare la nivelul tesutului.
Fiecare din factorii descrisi mai sus se regasesc n ecuatia biocaldurii ntr-un
termen separat astfel ncat sa se poata realiza, atunci cand situatia o impune, o
simplificare a ecuatiilor prin neglijarea unor termeni.
Ecuatia biocaldurii neexplicitata este de fapt o lege de conservare a energiei.
unitatea de volum de tesut (1m3 ) caldura degajata sau absorbita n unitatea de
In
timp defineste rata de transfer a caldurii pe unitatea de volum:
q=
1 dQ
V dt
(6.4)
iar n termeni de rata de transfer ecuatia de conservare a energiei se poate scrie

simplu:
qcastigat = qnmagazinat + qpierdut + W
(6.5)
unde:
qcas tigat : rata de transfer a caldurii catre volumul considerat de la laser si din
volumul de tesut alaturat;
qnmagazinat : rata de transfer a caldurii n interiorul volumului de tesut considerat
care nu ajunge la margini (caldura nmagazinata pe unitatea de volum n
unitatea de timp);
qpierdut : rata de transfer a caldurii prin marginile volumului de tesut considerat;
116

IUNE LASER-T
ESUT
W: lucrul mecanic efectuat de volumul de tesut si caldura metabolica (pe scurt

lucrul mecanic al volumului de tesut efectuat n unitatea de timp).
Pentru a putea explicita fiecare din termenii ce intervin n ecuatia (6.5) va
trebui sa se analizeze doua cazuri:
1. rand transferul de caldura n interiorul volumului considerat (transferul intern de caldura);
2. transferul de caldura prin suprafata de marginire a volumului considerat
Legea Fourier
Transferul intern de caldura este descris de legea Fourier. Daca se considera
un volum cu sectiune transversala constanta de arie A, de lungime DL atunci
legea Fourier poate fi enuntata astfel: caldura transferata printr-un mediu este
proportionala cu aria sectiunii A, cu diferenta de temperatura T2 T1 , cu intervalul de timp Dt si este invers proportionala cu lungimea mediului DL:
Q = kA
T2 T1
DT
Dt = kA
Dt
DL
DL
(6.6)
Legea Fourier se poate rescrie daca definim caldura transferata prin unitatea de
arie n unitatea de timp (flux de caldura):
f =
Q
A Dt
(6.7)
ncat se obtine forma diferentiala a legii Fourier:

f = kr T
(6.8)
cu
f vectorul flux de caldura: cu directia gradientului de temperatura si sens invers
lui r T;
k coeficient de conductie termica;
r T gradientul temperaturii

6.6. ECUAT
IA BIOCALDURII
117
Rata de transfer intern al caldurii prin conductie va fi egala cu r f. De aici:

qcastig,conductie = rf = r (kr T )
tesut rata de nmagazinare a caldurii este qnmag = rc T cu r densitatea
In
t
medie a volumului de tesut considerat; c caldura specifica iar
T
t
este variatia
temporala a temperaturii n volumul de tesut.

Tinand cont si de rata de absorbtie a caldurii prin actiunea radiatiei laser qs ,
rata de transfer a caldurii prin sange (perfuzia) q p si de rata de transfer a caldurii
datorita activitatilor metabolice qm ecuatia interna a biocaldurii devine:
rc
T
= r (k r T ) + qs + q p + qm
t
(6.9)
Observatie: Sangele transporta energie n si din volumul de tesut considerat

astfel ncat rata de transfer a caldurii prin sange este:
q p = ws rs cs ( T Ta )
(6.10)
unde:
ws este perfuzia sangelui: volumul de sange ce curge pe unitate de masa de tesut
n unitatea de timp;
rs este densitatea sangelui;
cs este caldura specifica a sangelui;
Ta este temperatura sangelui arterial
Proprietatile termice pentru diferite materiale sunt prezentate n tabelul 6.4.
Tabela 6.4: Proprietati termice pentru diferite tesuturi(Dumitras [1])
Conductivitatea
Densitate
Caldura specifica
Difuzitivitate
Tesut
(Wm1 K1 )
(KJ Kg1 K1 )
Muschi
0,380,54
(Kg m3 103 )
1,011,05
3,63,8
(m2 s1 107 )
Grasime
0,190,20
0,850,94
2,22,4
0,91,5
0,96
118

IUNE LASER-T
ESUT

Conductivitatea
Densitate
Caldura specifica
Difuzitivitate
T
esut
(Wm1 K1 )
(KJ Kg1 K1 )
Rinichi
0,54
(Kg m3 103 )
1,05
3,9
(m2 s1 107 )
Inima
0,59
1,06
3,7
1,4
Ficat
0,57
1,05
3,6
1,5
Creier
0,160,57
1,041,05
3,63,7
0,441,4
Apa6
0,63
0,99
4,2
1,5
1,3
Ecuatia (6.9) poate fi rezolvata numeric prin integrarea pe un volum finit (n

care se poate considera ca marimile fizice care sunt determinate de proprietatile
termice sunt constante). De exemplu: daca se neglijeaza caldura metabolica prin
integrare se obtine:
ZZ
T
=
k r T ndS Vws rs cs r( T Ta ) + Vqs
t
S
unde V este volumul de integrare; T este temperatura medie n volumul respecVrc
tiv; qs este rata medie de transfer a caldurii prin actiunea laser.
Transfer de caldura prin radiatie

marea majoritate a cazurilor n care se doreste modelarea transferului de
In
caldura n tesut se neglijeaza componenta radiativa. totusi, un model riguros trebuie sa contina si un termen corespunzator transferului de caldura prin radiatie
descris de legea Stefan-Boltzmann:
E( T ) = #sT 4
(6.11)
unde s este constanta Stefan-Boltzmann 7 iar # este emisivitatea termica a tesutului

mediata pe spectrul termic al radiatiei.
6 m
asuratori
7 In
pentru temperatura de 37o C

SI s = 5, 67 108 mW
2 K4

6.6. ECUAT
IA BIOCALDURII
119
Transfer de caldura prin convectie

Transferul de caldura prin convectie se poate realiza doar n prezenta unui
fluid n contact cu tesutul. Transferul caldurii prin sange a fost deja discutat ca
fiind datorat perfuziei. Un alt fluid care se poate afla n contact direct cu tesutul
studiat este aerul
Convectia caldurii este destul de dificil de modelat matematic atat pentru cazul unei curgeri laminare cat si pentru cazul unei curgeri turbulente a fluidului
implicat n transferul de caldura. De cele mai multe ori n modelarea matematica
prima aproximatie se poate utiliza
a convectiei se utilizeaza relatii empirice. In
legea de racire a lui Newton:
qc = hc ( Tm Ts )
(6.12)
unde:
qc este fluxul de caldura la suprafata tesutului datorat procesului de convectie;
hc este coeficientul de transfer a caldurii prin convectie;
Tm este temperatura mediului (aerului);
Ts este temperatura suprafetei tesutului
cazul convectiei aerului coeficientul de transfer hc este:
In
hc = Nu
Kf
D
(6.13)
cu Nu numarul lui Nusselt; K f este conductivitatea termica a aerului (Wm1 K1 )

si D lungimea caracteristica egala cu lungimea unei laturi a unei placi patrate
deasupra careia are loc transferul de caldura prin convectia aerului. Numarul lui
Nusselt s-a calculat empiric utilizand formula:
0.25
D3
Nu = 0, 54 gloc b( Ts Tm ) 2
n
(6.14)
unde gloc este acceleratia gravitationala locala; b este coeficientul volumic de

dilatare termica a aerului calculat la valoarea medie a temperaturii la interfata
suprafata tesut/mediu si nu este coeficientul de viscozitate dinamica.
120

IUNE LASER-T
ESUT
Alte procese de transfer a caldurii

Atunci cand tesutul iradiat contine o cantitate importanta de apa o parte din
caldura absorbita de la laser poate duce la evaporarea partiala sau totala a apei.
acest caz rata de transfer a caldurii catre vaporii de apa este:
In
qevap = h f g hm (rv,e rv,sat )
(6.15)
unde
qevap este fluxul de caldura din tesut necesar pentru evaporare;
rv,e este densitatea vaporilor de apa la temperatura camerei;
rv,sat este densitatea vaporilor saturati la temperatura suprafetei tesutului iradiat: Ts ;
h f g este entalpia schimbarii de faza al apei;
hm este coeficientul de transfer prin convectie masica:
hm =
hc
(6.16)
r a c a Le2/3
hc coeficient de transfer prin convectie

r a , c a densitatea si caldura specifica a aerului;
Le este numarul Lewis pentru difuzia vaporilor de apa n aer.
La suprafata tesutului caldura este transferata prin procese de convectie a aerului; prin radiatie si/sau prin evaporarea apei. Astfel, fluxul total de caldura
prin suprafata qsupr (i, 0) la marginea tesutului considerat (i, 0) este:
4
qsupr (i, 0) = hc ( Te Ti,0 ) + s#( Te4 Ti,0
)+
+ hc h f g (rv,e rv,sat )
r a c a Le2/3
(6.17)
6.7 Bibliografie
6.7. BIBLIOGRAFIE
121
[2] Jean-Luc Boulnois. Photophysical processes in recent medical laser developments: A review. Lasers in Medical Science, 1:4766, 1986.
[3] Frackowiak-ApplPhotMethBiop:01 Frackowiak Danuta.
Application of
photothermal methods in biophysics and in medicine. Current Topics in Biophysics, 25(1):1118, 2001.
[5] G. JAGADEESH and K. TAKAYAMA. Novel applications of micro-shock
waves in biological sciences. J. Indian Inst. Sci., 82, 2002.
Quantistica, 2001.
[7] R. Srinivasan. Ablation of polymers and biological tissue by ultraviolet lasers. Science, 234:559565, 1986.
[8] Vadim P. Veiko. Laser microshaping: Fundamentals, practical applications,
and future prospects. RIKEN Review, (32):1118, January 2001.
[9] W.M. Whelan, P. Chun, L.C.L. Chin, M D Sherar, and I. A. Vitkin. Laser
thermal therapy: utility of interstitial fluence monitoring for locating optical
sensors. Phys. Med. Biol., 46:N91N96, 2001.
[10] Harry T. Whelan, John M. Houle, Deborah L. Donohoe, Dawn M. Bajic,
Meic H. Schmidt, Kenneth W. Reichert, George T. Weyenberg, David L. Larson, Glenn A. Meyer, and James A. Caviness. Medical applications of space
light-emitting diode technology - space station and beyond. CP458, Space
Technology and Applications International Forum- 1999, 1999.
[11] Waynant Ronald W. and Marwood N. Ediger, editors. Electro-Optics Handbook. McGraw-Hill Inc., New York, 2nd edition edition, 2000.
C APITOLUL 7
Siguranta si riscuri la utilizarea laserilor n medicina

Cuprins
7.1
Riscuri oculare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
125
7.2
Riscuri la nivelul pielii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
127
7.3
Alte riscuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
128
7.4
Clasele de risc pentru utilizarea laserilor . . . . . . . . . . . . .
129
7.5
Observarea radiatiilor laser . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
134
Calculul NOHD pentru expunerea directa . . . . . . . . . . . .
135
Calculul NOHD pentru radiatia difuzata . . . . . . . . . . . . .
137
Protectia ochilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
138
Calculul filtrului protector . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
138
7.7
Masurarea si calcularea unor marimi corespunzatoare laserilor
140
7.8
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
141
7.6
Sursele de radiatii electromagnetice sunt surse de energie care, pe langa efectul benefic pe care l pot avea, pot sa aiba si un efect nociv. Este binecunoscut
faptul ca radiatiile electromagnetice ionizante au si efecte nocive pentru organismul uman. Desi se vorbeste mai putin despre celelalte domenii din spectrul electromagnetic totusi se poate ntampla ca orice sursa de radiatii sa provoace efecte
tabelul de mai
letale n anumite conditii si laserii medicali nu fac exceptie. In
123
124
SI RISCURI LA UTILIZAREA LASERILOR IN MEDICINA
CAPITOLUL 7. SIGURANT
A
jos sunt cuprinse date comparative privind intensitatea radiatiei pentru diferite
surse de radiatii neionizante.
Tabela 7.1: Valori comparative pentru densitatea de putere pentru diferite surse de radiatii electromagnetice neionizante
Sursa de radiatii
Intensitate W/cm2
Radiatia solara
0,14
Soare focalizat
102 103
Flacara gaz
103
Lampa cu arc
104
Fascicul electroni
107 108
Laser continuu
Laser pulsat
107
108 1014
Utilizarea pe scara larga a laserilor n toate domeniile de activitate a condus, din pacate, si la accidentarea utilizatorilor (medici, tehnicieni) sau chiar a
pacientilor. Aceste accidente se pot datora uneia din urmatoarele cauze:
Expunerea accidentala a ochiului cu pierderea functionala a vederii (temporar sau, mai grav, permanent). Acestea sunt accidentele ele mai frecvente;
Expunerea accidentala a pielii avand ca efect arsuri (de diferite grade) si

efecte fotochimice;
Mai rar sunt accidente datorate: declansa rii unor incendii, electrocutari,
intoxicatii cu gaze etc.
Toate aceste riscuri trebuie cunoscute si nlaturate. Asa cum vom vedea n
cursul acestui capitol, riscurile sunt mai mici decat n cazul utilizarii unor aparate
rontgen
datorita faptului ca fotonii g au energii foarte mari n raport cu fotonii
din infrarosu, vizibil sau chiar ultraviolet. Mai mult, radiatia g este o radiatie
care provoaca distrugeri masive ale celulelor din tesuturi prin ionizari (de aici si
7.1. RISCURI OCULARE
denumirea de radiatii ionizante) n timp ce radiatiile laser medicale sunt absorbite puternic la nivelul tesuturilor si energia se disipa pe alte cai. Asa cum am
precizat deja, cele mai ntalnite riscuri la utilizarea laserilor sunt cele legate de
actiunea radiatiilor laser asupra ochilor (Figura B.1), piele (Figura B.2) dar sunt
tabelul B.1 (p. 161) sunt date
si riscuri colaterale: riscuri chimice, electrice etc. In
cateva exemple a efectelor pe care le pot avea radiatiile optice asupra diferitelor
tipuri de tesuturi (ochi si piele) functie de lungimea de unda.
7.1 Riscuri oculare

Radiatia laser poate avea efecte nedorite asupra diferitelor componente ale
ochiului uman functie de absorbtia radiatiei laser la nivelul acestor componente.
Astfel efectele radiatiei laser sunt mai puternice asupra retinei pentru radiatiilor
IR-apropiat si vizibil (lungimi de unda n domeniul 400 nm pana la 1400 nm).
Lumina care provine direct de la laser sau prin reflexia speculara n acest caz
patrunde n ochi si este focalizata de catre cornee si cristalin pe o regiune extrem
de mica de pe retina astfel ncat la nivelul retinei creste fluxul energetic de aproximativ 100000 de ori.
Corneea este afectata pentru radiatiile UV (180 nm pana la 390 nm) si IRndepartat (1400 nm pana la 1 mm). Totusi radiatia laser cu anumite lungimi de
unda pot leza cristalinul. Toate aceste efecte sunt redate schematic n Figura 7.1.
Radiatia ultravioleta cu lungimea de unda cuprinsa ntre 180 nm si 315 nm este
denumita ultraviolet-actinic (datorita faptului ca produce reactii chimice) si este
absorbita puternic la nivelul corneei. Aceasta radiatie produce o inflamare a corneei ca si n cazul actiunii radiatiei emisa de arcul electric de la sudura cand nu se
poarta masca de protectie. Radiatia ultravioleta apropiata (UV-A) cu lungimea de
unda ntre 315 nm si 400 nm este absorbita de cristalin si poate provoca diferite
forme de cataracta.
Componentele ochiului sunt transparente pentru radiatiile vizibile (400 780 nm)
125
126
A
Figura 7.1
(a) absorbtia radiatiei vizibile si IR-apropiat; (b) absorbtia radiatiei IR si UV; (c) absorbtia
UV-apropiat
si IR-apropiate (780 1400 nm) dar sunt focalizate pe retina formand un spot cu
diametrul cuprins ntre 10 si 20 m. O asemenea focalizare poate determina o
intensitate de radiatie destul de mare pentru a produce leziuni la nivelul retinei.1
Lungimile de unda cuprinse ntre 400 si 550 nm sunt periculoase, n particular,
daca actioneaza un timp lung asupra retinei (de ordinul minutelor pana la ore) si
produc boli denumite generic leziuni de lumina albastra.
Radiatia IR-ndepartata (IR-C) cu lungimea de unda ntre 3m si 1mm este
1 Din
acest motiv radiatia laser cu lungimea de unda cuprinsa ntre 400 si 1400 nm este
alaturata termenului de regiune de lezare a retinei
7.2. RISCURI LA NIVELUL PIELII
absorbita de suprafata anterioara a ochiului. Radiatiile IR-mijlocii (IR-B cu l =

1, 4 3m) patrund mai adanc pana la nivelul cristalinului si poate duce la cataracta suflatorului de sticla. Asemenea cataracte se pot produce si n cazul expunerii
prelungite a ochiului la radiatii IR-apropiate (IR-A).
concluzie: localizarea leziunilor oculare datorate radiatiilor laser este

In
rezultatul unei absorbtii puternice a radiatiei cu o anumita lungime de unda
ntr-un anumit tip de tesut ocular.
7.2 Riscuri la nivelul pielii

Din punct de vedere al sigurantei folosirii laserilor medicali, efectele nocive
ale acestora asupra pielii sunt considerate, de obicei, de o mai mica importanta
comparativ ce riscurile la nivelul ochiului. Totusi, pe masura ce s-au produs si
utilizat laseri UV si laseri de putere din ce n ce mai mare, efectele nocive ale
acestora asupra epidermei au fost reconsiderate.
Radiatiile UV (230-380 nm) pot determina: eritem2 , cancer de piele si mbatranirea
accelerata a pielii. Cele mai severe leziuni ale pielii le produc radiatiile UV-B (280315nm). O crestere a pigmentarii epidermei se poate produce si la expuneri cronice ale pielii la radiatii de 280-480nm. Daca aceste radiatii sunt foarte intense
se produc si eriteme ale pielii. Unele radiatii ultraviolete si/sau (310-400nm)
cazul radiatiilor
vizibile (400-600nm) pot produce unele reactii fotochimice. In
infrarosii (700-1000nm) produc, de cele mai multe ori arsuri de diferite grade si
deshidratari ale pielii (Figura B.2, p. 160).
2 Inros
irea
pielii ca si n cazul arsurilor solare
127
128
A
7.3 Alte riscuri

unele aplicatii, n general aplicatii tehnice, se utilizeaza laseri de mare puIn
asemenea cazuri se
tere pentru topire, taiere si/sau gaurirea unor materiale. In
degaja vapori toxici. De exemplu: tratamentul tesutului muscular uscat cu ajutorul unui laser cu CO2 n unda continua are ca efect secundar producerea de toluen, etilbenzen si stiren n cantitati mult mai mari decat pentru muschiul umed.
Cele mai multe riscuri letale asociate cu laserii se datoreaza alimentarii laserilor cu energie electrica si implicit riscului legat de electrocutare.
Unii laseri prezinta un pericol pirotehnic datorat posibilitatilor de incendiere
a materialelor de lucru. Este cazul, n general, laserilor care lucreaza n regim
continuu cu puteri mai mari de 0,5W. Un alt pericol legat de utilizarea laserilor
de putere mare este cel dat de agentii de racire a laserilor care pot produce leziuni la nivelul pielii prin contact direct, explozii sau dezlocuirea oxigenului din
atmosfera n cazul unei proaste ventilari. Nivelul de zgomot a unui laser este
nesemnificativ dar poate fi suparator n cazul unui laser de putere mare care produce un zgomot uniform caracteristic.
Unii laseri utilizeaza substante chimice foarte periculoase (de exemplu: laserii
acest
cu excimer, laserii cu colorant) iar alti laseri pot produce substante toxice. In
caz trebuie tinut cont de modul de eliminare si manevrare a acestor substante
toxice.
Nu vom insista n acest capitol decat asupra riscurilor legate strict de efectele directe ale radiatiei optice asupra tesuturilor (si n special pentru ochi si
piele). Totusi este bine de stiut ca n cursul interventiilor cu laser trebuie sa se
asigure o protectie corespunzatoare si celorlalte categorii de risc. Astfel este bine
ca ntotdeauna sa se ia masuri de siguranta privind combaterea incendiilor, electrocutarilor sau a inhalarii de gaze toxice prin masuri specifice si norme de lucru
corespunzatoare (manevrare corecta a aparaturii, izolatii electrice bune, ventilarea salii de operatie, etc.).
7.4. CLASELE DE RISC PENTRU UTILIZAREA LASERILOR
Pentru a cunoaste mai bine eventualele pericole la care sunt supusi utilizatorii
unui laser acesta este caracterizat de o anumita clasa de risc (sau altfel spus o clasa
de siguranta ). Clasele de risc vor fi analizate n sectiunea urmatoare.
7.4 Clasele de risc pentru utilizarea laserilor

Laserii sunt clasificati dupa riscurile pe care acestea le pot induce la actiunea
directa a radiatiei asupra tesutului viu. Pentru fiecare clasa de risc se aplica un
set de masuratori si calcule pentru controlul parametrilor optimi de lucru a unui
laser din acea clasa (Alwan [1], Drewsen [2], Dumitras [3], Ronald W. and Ediger
[4]).
Standardul de utilizare fara riscuri a laserilor si schema internationala de
clasificare are la baza standardul american (ANSI3 ) Z136.1 din 1993. Pe plan
international standardul de siguranta pentru utilizarea laserilor a fost adoptat
de Comisia Internationala Electrotehnica (IEC4 ) n standardul 60825-1 privind
Siguranta produselor laser Partea 1: Clasificarea echipamentelor, necesitati si ghid de
Europa acelasi standard este adoptat sub denumirea EN60825-1.
utilizare. In
Diferentele dintre standardul american si cel european constau doar n modul
de etichetare al laserilor si limite pentru unele produse din clasa i de siguranta .
Romania Institutul Roman pentru Standardizare (IRS) a preluat n 1996 stanIn
dardul european sub codul SR EN 60825-1.
Aceste standarde stabilesc 4 clase (mpartite la randul lor n subclase) de risc
pentru laseri functie de puterea sau energia emisiei laser ca si cum aceasta radiatie
ar fi utilizata n mod direct fara nici un ghid de unda sau alt aparat optic care ar
putea atenua radiatia laser. Cu cat clasa de risc are un numar mai mare cu atat posibilitatea de a produce leziuni utilizatorului este mai mare. Pentru fiecare clasa
de risc se stabileste o marime caracteristica numita limita de emisie accesibila pres3 American
National Standards Institute

Electrotechnical Commission
4 International
129
130
A
curtata AEL5 definita ca fiind nivelul maxim de emisie accesibila permis pentru
respectiva clasa. Aceste clase de risc sunt:
Clasa 1: corespunde laserilor sau sistemelor laser care, n conditii normale de operare, nu pun n pericol utilizatorul.
Clasa 2a: corespunde laserilor din domeniu vizibil de mica putere sau sistemelor de
laseri pentru care nu se recomanda observarea directa a radiatiei un timp
ndelungat. Aceasta clasa de risc presupune ca, n general, nu se produc
leziuni daca fasciculul este observat direct un timp mai mic de 1000s.
Clasa 2b: corespunde laserilor de putere mica care emit fotoni din domeniu vizibil si
care, datorita raspunsului natural al ochiului (clipire, miscari ale globului
ocular, etc.) nu prezinta un pericol dar poate leza ochiul daca timpul de
expunere este ndelungat (la fel ca si n cazul majoritatii surselor de lumina
conventionale)
Clasa 3a: corespunde unor sisteme laser care sunt etichetate cu un avertisment (CAUTION) si care n mod normal nu produce leziuni ale ochiului daca radiatia
laser interactioneaza cu ochiul perioade foarte scurte de timp (cateva clipiri
sau miscari oculare) cu ochiul liber dar pot produce leziuni severe cand se
utilizeaza un sistem optic de observare. Un alt grup de laseri din aceasta
clasa de risc o reprezinta acei laseri care sunt etichetati ca periculosi (DANGER) capabili sa produca depasirea nivelului de expunere permisa pentru
ochi n 0,25s si totusi sa prezinte un risc mic de lezare a acestuia (Figura 7.2).
Clasa 3b: corespunde laserilor sau sistemelor laser care pot produce leziuni ale ochiului daca sunt priviti direct sau prin reflexie speculara dar nu prezinta pericol
daca sunt priviti prin reflexie difuza (Figura 7.3).
Clasa 4: corespunde sistemelor laser care produc leziuni oculare daca sunt priviti
direct sau prin reflexie speculara dar si n cazul reflexiei difuze. Asemenea
5 en.
Accesible Emission Limit
131
Figura 7.2
Etichetarea laserilor din clasele de risc 2 si 3a.
Figura 7.3
Etichetarea laserilor din clasa de risc 3b.
laseri pot produce, de cele mai multe ori, si leziuni ale epidermei si/sau
prezinta pericol de incendiu (Figura 7.4).
Figura 7.4
Etichetarea laserilor din clasa de risc 4.
Atunci cand clasa de risc pentru un anumit laser nu este specificata de producator va trebui determinata prin masuratori si/sau calcule. Pentru calculele
de fotoprotectie trebuie definite si cunoscute cateva marimi fizice si/sau biofizice
(apertura limita, timp maxim de expunere, expunerea maxima permisa, etc.).
Apertura limita se defineste ca fiind aria circulara maxima pentru care iradierea
132
A
general, apertura limita depinde de

si expunerea la radiatie poate fi mediata. In
lungimea de unda a laserului utilizat.
standardul folosit la noi n tara se defineste un timp caracteristic tmax pentru
In
a stabili cea mai lunga expunere posibila fara urmari grave atat pentru laserii n
regim continuu cat si pentru laserii pulsati. Acest timp maxim de expunere nu
trebuie sa depaseasca 8 ore pe zi sau 3 104 secunde. Mai precis, acest timp are
valori limita diferite n functie de tipul de expunere:
se considera ca timpul maxim de expunere accidentala la radiatiile laser

vizibile este de 0,25s (timp caracteristic reflexului de clipire);
timpul maxim de expunere accidentala la radiatia ultravioleta si/sau infrarosu

apropiat este de 10s (timp caracteristic miscarii naturale a globului ocular);
limita timpului de expunere intentionata este considerata a fi de 100s (timp

caracteristic pentru alinierea laser);
limita timpului de expunere ndelungata este de 8h 3 104 s.
Marimea biofizica cea mai importanta este expunerea maxima admisa (MPE)6 .
Valoarea pentru MPE depinde atat de timpul de expunere cat si de lungimea de

Figura 7.5 sunt redate cateva exemple de calcul a expunerii maxime
unda. In
permise pentru ochi n functie de lungimea de unda si de timpul de expunere t.
Valorile corespunzatoare pentru expunerea pielii sunt de obicei mult mai mari
deoarece epiderma nu este la fel de sensibila ca si ochiul. Pentru pulsuri mai
mici decat 1ns pragul de risc pentru densitatea de energie este proportional cu
radacina patrata din durata pulsului. De exemplu, pentru calculul MPE la un
puls laser de 10ps densitatea de energie corespunzatoare valorii de 1ns va fi mulp
tiplicata cu un factor 1/ 100 = 1/10.
De obicei fasciculele laser nu sunt fascicule uniforme (cu energia distribuita
uniform n sectiunea transversala a fasciculului) ci au o anumita distributie spatiala
plus, fasciculele laser
(cel mai adesea aproximata de o distributie de tip Gauss). In
sunt limitate spatial cu ajutorul unor diafragme (deschideri circulare cu diferite
6 en.
Maximum Permissible Exposure.
133
Figura 7.5
Modul de calcul pentru MPE pentru expunerea ochiului la radiatia vizibila si IR-apropiat.
Observam ca factorii de corectie (C) variaza cu lungimea de unda. Astfel: C A =
102(l700) pentru 700-1050nm; C A = 5 pentru 1050-1400nm; CB = 1 pentru 400500nm; CB = 1012(l550) pentru 550-700nm; t1 = 10 1020(l550) pentru 550-
700nm; CC = 1 pentru 1050-1150nm; CC = 1018(l1150) pentru 1150-1200nm; CC = 8

pentru 1200-1400nm. (La calculul coeficientilor de corectie l se masoara n nm)
134
A
diametre numite si aperturi) si astfel este necesar sa se realizeze o medie pe o arie

de actiune a radiatiei laser. Astfel, pentru calculul expunerii corespunzatoare
actiunii unui laser cu emisie n vizibil asupra ochiului uman medierea se va face
pe o deschidere circulara cu diametrul de 7mm valoare ce corespunde unei des cazul celorlalte domenii spectrale diachideri maxime pentru pupila ochiului. In
metrul aperturii maxime pentru mediere variaza ntre 1 si 11mm (v. tabelul 7.2).
Tabela 7.2: Valori maxime pentru diametrele diafragmelor de limitare

utilizate pentru calculul expunerii maxime permise pentru ochi.
Domeniul spectral
Timp expunere (s)
Diametrul aperturii (mm)
180400nm
109 0, 25
1,0
109 3 104
7,0
10 3 104
3,5
4001400nm
1400nm100m
1001000m
0, 25 3 104
3,5
109 0, 25
1,0
109 3 104
11,0
Orice sistem laser nchis este clasificat ca fiind un laser de clasa de risc 1 daca
emisia din spatiul nchis al acestuia nu depaseste emisia maxima permisa (MPE)
n conditii normale de utilizare.
7.5 Observarea radiatiilor laser

Din punct de vedere a sigurantei n utilizare laserii sunt considerati surse de
lumina extrem de intense si colimate (asa se explica si valorile mari ale densitatii
de putere pentru laseri n comparatie cu alte surse de lumina n tabelul 7.1). Datorita acestor proprietati majoritatea dispozitivelor laser pot fi considerate ca fiind
7.5. OBSERVAREA RADIAT

IILOR LASER
135
surse cu o stralucire foarte mare spre deosebire de sursele conventionale de lumina sau de reflexiile difuze ale laserilor de clasa 2 si 3 considerate surse extinse
si foarte putin stralucitoare datorita emisiei n toate directiile.
Expunerea ochiului la radiatia laser (n mod accidental sau nu) se poate face
n diverse moduri (Figura 7.6). Cea mai periculoasa expunere se realizeaza atunci
cand fasciculul este privit direct (Figura 7.6a). Observarea radiatiei reflectate specular pe diferite suprafete prezinta riscurile cele mai mari atunci cand suprafata
reflectanta este plana sau concava. Atunci cand suprafata reflectanta este convexa radiatia laser este mprastiata prin reflexie si prezinta mai putine riscuri (Figura 7.6c). De regula reflexiile difuze nu prezinta pericol pentru ochi cu exceptia
laserilor de foarte mare putere din clasa de risc 4.
Cunoscand valoarea expunerii maxime permise (MPE) se poate calcula o alta
marime numita distanta nominala de siguranta oculara (NOHD)7 atat pentru privirea directa a radiatiilor laser cat si pentru radiatia laser difuzata.
Calculul NOHD pentru expunerea directa

Pentru a calcula aceasta distanta (notata n standarde de obicei cu z NOHD )
trebuie cunoscut diametrul fasciculului laser d0 la iesirea radiatiilor din sistemul laser, unghiul de mprastiere q a acestui fascicul si puterea de emisie P0 (Fi aceste conditii intensitatea (sau puterea) radiatiei emisa pe unitatea
gura 7.7) In
de suprafata la sursa (se considera ca toata energia este distribuita uniform pe
suprafata de emisie) este data de relatia:
Es =
P0
a
unde a = p
Ez =
7 en.
d20
4
(7.1)
este aria de emisie. Analog la distanta z fata de sursa:
P0
A
Nominal Ocular Hazard Distance = NOHD.
(7.2)
136
A
Figura 7.6
Observarea radiatiei laser: (a) n fascicul direct, (b) reflexie pe o suprafata plana, (c) reflexie pe o suprafata convexa, (d) reflexie difuza.
7.5. OBSERVAREA RADIAT

IILOR LASER
137
Figura 7.7
Emisia unui laser de putere P0 cu o divergenta unghiulara q.
cu A = pr2A . Se observa ca suprafata A este un disc de raza r A :

d0
q
rA =
+ z tan
2
2
(7.3)
si conform (7.2) pentru unghiuri de mprastiere mici q < 5o se obtine urmatoarea

valoare a expunerii la distanta z:
E=
4P0
p ( d0 + z q )2
(7.4)
Daca expunerea E este mai mica decat valoarea expunerii maxime permise MPE
atunci radiatia laser nu este nociva la distanta z si de aici se poate deduce valoarea
distantei nominale de siguranta oculara:
r
!
1
4P
z NOHD =
d0
q
p MPR
(7.5)
Daca z NOHD < 0 atunci laserul este considerat a fi sigur pentru ochi oricare ar fi
distanta ntre sursa si globul ocular.
Calculul NOHD pentru radiatia difuzata

Prin mprastierea difuza a energiei radiatiei provenite de la un laser se modifica distributia spatiala a acestei energii n sensul unei oarecare izotropii. Astfel,
138
A
se poate considera suprafata care difuzeaza radiatiile optice ca fiind o noua sursa
de radiatii secundare care emite ntr-un unghi solid 2p si se obtine o relatie analoaga celei prezentate n (7.4) cu d0 = 0, q = p si P ! P/2:
2
1
E = 2P
pz
de unde se obtine:
r
1
2P
z NOHD =
p MPR
(7.6)
(7.7)
7.6 Protectia ochilor

Marea majoritate a producatorilor de laseri utilizati n medicina realizeaza sisteme laser nchise astfel ncat, cu exceptia fasciculului util, pierderile de radiatie
sunt neglijabile. Totusi, ca o masura suplimentara de protectie se protejeaza ochii
cu filtre optice corespunzatoare lungimii de unda si puterii laserului.
Calculul filtrului protector

Filtrele optice pentru protectia ochilor sunt caracterizate de o marime numita
densitate optica (OD)8 :
OD = log t (l)
(7.8)
unde t (l) este factorul spectral de transmisie a filtrului respectiv, adica un filtru
cu densitatea optica egala cu 6 factorul de atenuare a acelui filtru este 106 . In

acest mod filtrele optice se clasifica functie de densitatea optica rezultand 10 clase
de protectie (tabelul 7.3).
Mai mult, se poate calcula densitatea optica pentru un filtru optic necesar
pentru protejarea ochilor la expunerea radiatiei unui laser conform relatiei:
OD (l) = log
8 en.
H0
MPE
Optical Density.
(7.9)
7.6. PROTECT
IA OCHILOR
139
Tabela 7.3
Clasificarea filtrelor dupa clasa de protectie, factorul spectral de atenuare si puterea sau
energia maxima admisa pentru aceste filtre n domeniu de lungimi de unda 315nm <
l < 1400nm (CW laseri cu functionare continua (W/m2 ) , I,R laseri pulsati sau
cu pulsuri foarte lungi ( J/m2 ) , M mod cuplat (W/m2 ))
Clasa de protectie L
t (l)
CW
I, R
L1
101
102
L2
102
103
5 102
5 107
L3
..
.
103
..
.
104
..
.
5 100
..
.
5 109
..
.
L 10
1010
1011
5 101
5 107
5 108
5 1016
unde H0 corespunde celei mai defavorabile expuneri la radiatia laser (exprimata

n W/cm2 pentru laserii cu regim continuu de functionare si n J/cm2 pentru
laserii pulsati si MPE se va exprima n aceleasi unitati de masura).
Exemplu: Consideram cazul unui laser Nd : YAG (l = 1064nm) la singur
puls, un diametru de fascicul emergent de 2mm si o divergenta 1.0mrad. Radiatia
acestui laser este de tip puls transversal electromagnetic TEM00 de energie 80mJ
aceste conditii expunerea maxima permisa (MPE) este 5
pe un puls de 15ns. In
106 J/cm2 . Cel mai nefavorabil caz de expunere corespunde unei valori maxime
H = 2, 55J/cm2 (corespunzatoare la 80mJ pe un diametru de fascicul de 2mm).

Cum n standardul european valorile H0 se calculeaza pentru o apertura limita
de 7mm (marimea maxima a pupilei) vom obtine:
H0 =
80mJ
= 0, 21J/cm2
p (0, 35mm)2
(7.10)
si densitatea optica necesara pentru un filtru va fi:

OD (l) = log
0, 21
= 4, 6 la l = 1064nm
5 106
(7.11)
140
A
concluzie, o expunere directa a ochiului la o radiatia laser considerata necesita

In
un filtru cu o densitate optica n jurul valorii 5 pentru a reduce expunerea pana
la nivelul de siguranta (MPE).
7.7 Masurarea si calcularea unor marimi corespunzatoare

laserilor
Pentru a determina protectia necesara pentru un anumit laser trebuie cunoscute din masuratori sau din calcule unele marimi legate de acel laser.
Diametrul fasciculului emergent este un parametru important pentru clasificarea laserilor si pentru evaluarea riscului ocular si de piele. Marea majoritate a
producatorilor specifica n documentatia laser puterea sau energia acestuia dar
si diametrul fasciculului emergent. De cele mai multe ori utilizatorul trebuie sa
calculeze intensitatea la iesire (n W/cm2 ) si expunerea sau fluenta (n J/cm2 )
pentru a fi comparate cu expunerea maxima permisa (MPE) din standard.
Diametrul fasciculului specificat de cei mai multi producatori este diametrul
unei aperturi prin care trece 90% din energia de iesire a laserilor pulsati sau 87%
din puterea de iesire a unui laser continuu atunci cand fasciculul are un profil
gaussian (n unitati 1/e2 ). Din pacate pentru masurile de siguranta este necesar
sa se calculeze sau sa se masoare picul expunerii la radiatie pentru un diametru mare al fasciculului, sau fractiunea de putere sau energie care trece printr-o
apertura limita.
Apertura limita corespunde pupilei dilatate pentru expuneri n limita domeniului vizibil si IR-apropiat (400-1400nm). Pentru radiatiile UV si marea majoritate a radiatiilor din spectrul IR aceasta apertura este de 1mm sau 3,5mm, cu
exceptia regiunii de IR-ndepartat (0,1-1,0mm) cand se alege apertura limita de
1cm.
Utilizand un powermetru se masoara diametrul fasciculului w1 , w2 la doua
7.8. BIBLIOGRAFIE
141
distante z1 , z2 pentru aceeasi apertura si se calculeaza divergenta fasciculului9 :

F=
2w2 2w1
2Dw
=
z2 z1
Dz
(7.12)
De interes pentru siguranta lucrului cu laserii mai este si valoarea maxima

a fluentei E0 sau intensitatii fasciculului I0 deoarece aceasta valoare poate determina leziuni. De cele mai multe ori aceasta marime nu este specificata de
catre producatori. Din fericire pentru un fascicul gaussian n modul fundamental TEM00 se poate obtine valoarea maxima din raza fasciculului w1/e (n unitati
1/e). Aceasta raza a fasciculului este definita ca raza unei aperturi prin care trece
63% din puterea incidenta, adica o fractiune 1/e din puterea fasciculului incident este blocata si nu trece prin apertura. Relatiile pentru calculul intensitatii n
regiunea centrala I0 si fluenta maxima E0 a fasciculului gaussian sunt:
P
2
pw1/e
Q
=
2
pw1/e
I0 =
(7.13)
E0
(7.14)
unde P este puterea radianta (n W) si Q este energia radianta (n J).

Deseori raza fasciculului este specificata n unitati 1/e2 si nu n 1/e astfel ncat
va trebui facuta o ajustare a valorilor pentru a obtine diametrul fasciculului n
unitati 1/e:
w1/e2
w1/e = p
' 0, 707w1/e2 .
2
(7.15)
7.8 Bibliografie
[1] Jim Alwan. Eye Safety and Wireless Optical Networks. AirFiber, Inc., 2001.
9 Mai
precis, raza unui fascicul gaussian se modifica cu distanta conform unei functii hiper-
bolice si nu liniar, asa cum s-a considerat aici. Atunci cand exista o largire a fasciculului la portul
q
de iesire w0 al laserului relatia corecta pentru raza fasciculului este w(z) = w02 + (F/2)2 z2 . La
distante suficient de mari fata de portul de iesire se poate neglija w0 .
142
A
[2] Michael Drewsen. Notes on Laser Hazards, 2002.

[4] Waynant Ronald W. and Marwood N. Ediger, editors. Electro-Optics Handbook.
McGraw-Hill Inc., New York, 2nd edition edition, 2000.
C APITOLUL 8
Laserul n diagnostic si n tehnica medicala

Cuprins
8.1
8.2
8.3
Microscopie optica folosind laserul . . . . . . . . . . . . . . . .
143
Microscopie confocala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
144
Pensete optice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
146
Istoric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
146
Principiul fizic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
147
Regimul Rayleigh . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
148
Regimul Mie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
150
Aplicatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
153
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
154
8.1 Microscopie optica folosind laserul

prezent nu se poate imagina un laborator de medicina fara un microscop
In
optic sau electronic. Microscopul a devenit cel mai cunoscut instrument optic
utilizat n medicina. Rolul unui microscop optic este de a produce imagini marite
a unor probe de tesut care sa poata fi interpretate stiintific. Pentru a atinge acest
scop imaginile trebuie sa fie suficient de mari, clare si cu un contrast foarte bun.
143

CAPITOLUL 8. LASERUL IN DIAGNOSTIC SI IN TEHNICA MEDICALA
144
Cea mai mare problema a microscoapelor optice, dupa limitarea rezolutiei

data de difractie, este realizarea contrastului deoarece de cele mai multe ori lumina trece sau este reflectata de probe de tesut foarte subtiri, probe care au suprafete
cu grad mare de reflectivitate. Pentru mbunatatirea contrastului se utilizeaza
o serie de tehnici moderne de iluminare sau de interpretare a imaginilor: utilizarea luminii polarizate, imagine cu contrast de faza, contrast prin interferenta
diferentiala, iluminare prin fluorescenta , iluminare n camp ntunecat, iluminare
Rheinberg, modularea Hoffman a contrastului, utilizarea unor filtre optice, etc.
prezent, datorita dezvoltarii tehnicilor optice si a laserilor s-au dezvoltat o seIn
rie de tehnici de microscopie optica de nalta rezolutie si cu un contrast foarte
acest capitol vom prezenta o astfel de tehnica de microscopie optica n
bun. In
care se utilizeaza laserul denumita: microscopie confocala.
Microscopie confocala
Microscopia confocala este o tehnica de microscopie optica n care imaginea
are un contrast mare, n special n cazul cand se doreste analiza unor esantioane
cu grosime destul de mare (Webb [1], Pawley [2]).
Microscopul confocal foloseste drept sursa de lumina o radiatie laser care este
focalizata puternic pe zona de interes.
Fasciculul de la un laser trece printr-un obiectiv n fata caruia este plasata o
diafragma foarte mica (varf de ac1 ) si ajunge la obiectivul microscopului cu o
apertura numerica foarte mare (Figura 8.1). Acest obiectiv focalizeaza lumina
ntr-un plan al structurii de studiat. Lumina reflectata de proba este redirijata de
catre obiectiv si o oglinda dicroica2 spre o noua diafragma pin-hole la un detector
care este format din elemente fotosensibile (fotodiode sau CCD). Structura de stu1 en.
pin-hole.
dicroica reflecta preferential o radiatie cu o anumita lungime de unda si permite
2 oglinda
separarea unui fascicul n doua sau combinarea a doua radiatii.
FOLOSIND LASERUL
8.1. MICROSCOPIE OPTICA
145
Laser
Diafragme
pin-hole
Detector
Oglind
dicroic
Obiectiv
z
x
proba
Figura 8.1
Reprezentarea schematica a microscopului confocal de baleiaj.
diat poate fi baleiata n planul focal al obiectivului dar si de-a lungul axei optice
a acestuia ceea ce permite reconstructia imaginilor tridimensionale ale probei.
Figura 8.2 sunt reproduse doua imagini ale unui fir de par, imaginea din
In
stanga reprezinta firul de par n microscopia optica cu camp larg (firul de par
este perpendicular pe planul imaginii) si n imaginea din dreapta acelasi fir de
par n microscopia confocala n care este surprinsa doar sectiunea firului de par
n planul focal al obiectivului.

146
Figura 8.2
Imaginea unui fir de par n microscopia optica cu camp larg (stanga) si la microscopul
confocal (dreapta).
8.2 Pensete optice

Pensetele optice sunt instrumente utilizate pentru manipularea neinvaziva a
unor obiecte macroscopice prin utilizarea laserului. Lumina laser este colimata si
directionata catre obiectul de manipulat si acesta este capturat de catre unda.
Daca forta exercitata de fasciculul laser este suficient de mare este posibil ca
obiectele trapate sa se miste usor cu mare precizie.
Istoric
secolul al XVII-lea Johannes Kepler explica formarea cozilor cometelor utiIn
lizand pentru prima data notiunea de presiune a luminii. Datorita valorilor extrem
de mici pentru fortele corespunzatoare radiatiei luminoase, aplicatiile practice n
care se pot utiliza aceste forte s-au realizat abia dupa inventarea laserului. Tehnica pensetelor optice a fost fundamentata si realizata practic de Arthur Ashkin3
3 Fizician
american care a lucrat n cadrul Bell Telephone Laboratories si premiat pentru

1997 colegul lui Ashkin, Steven Chu a primit Premiul Nobel pentru cerinventia sa n 1993. In
cetarile sale privind traparea si racirea atomilor.
8.2. PENSETE OPTICE
147
la nceputul anilor 70 (Ashkin [3, 4, 5], Ashkin et al. [6], Ashkin and Dziedzic
[7], Ashkin et al. [8], Ashkin [9]).
1978 A. Ashkin a utilizat 2 laseri cu fascicule opuse pentru traparea si
In
1986 s-a utilizat un singur laser pentru traparea unor sfere
racirea atomilor. In
de polistiren cu diametrele 25nm 10m. Mai mult, n 1987 au fost trapate cu
ajutorul laserului cu Ar (541,5nm) si Nd:YAG (1064nm) bacterii si protozoare.
O alta aplicatie legata de manipularea cu ajutorul laserului a particulelor microscopice a fost descoperita catre Miles Padgett si Les Allen de la Universitatea
St. Andrews Scotia. Acesti cercetatori au constatat ca pe langa manipularea
prin translatia particulelor si posibilitatea rotirii acestora utilizand un fascicul laser Laguerre-Gauss4 (et. al. [10], Padgett and Allen [11]). Radiatiile de acest tip
au un front de unda n forma de spirala si vectorul Poynting se roteste pe aceasta
spirala.
Principiul fizic
Pensetele optice, cunoscute si sub denumirea de capcane optice, sunt capcane
tridimensionale care utilizeaza variatia de impuls a fotonilor care si schimba
directia de propagare la suprafata obiectelor microscopice. Impulsul unui foton
este:
p = mc
(8.1)
unde c este viteza luminii n mediul de propagare si m este masa de miscare a

fotonului data de relatia:
hn = mc2 ) m =
hn
.
c2
(8.2)
Inlocuind
relatia (8.2) n (8.1) se gaseste impulsul fotonului:
p=
hn
h
=
c
l
(8.3)
4 ca si n cazul rotirii piulitelor cu ajutorul unei chei sistemul care roteste particulele cu ajutorul
laserilor se numesc chei optice.

148
Atunci cand radiatia electromagnetica este reflectata sau refractata de mediile optice pe care le strabate, prin schimbarea directiei de propagare a luminii, apare o
variatie a impulsului luminii Dplum . Impulsul total al sistemului trebuie sa se
conserve astfel ncat variatia de impuls a obiectului iluminat, care a produs reflexia si refractia, este egala n modul si de sens contrar variatiei de impuls a luminii
Dpobiect = Dplum . Orice variatie de impuls a unui obiect poate fi interpretata
ca fiind rezultatul actiunii unei forte medii: f =
Dp
Dt .
De exemplu: asupra unei
oglinzi plane cu suprafata de 1m2 orientata astfel ncat razele solare sa cada perpendicular pe suprafata sa actioneaza o forta de radiatie de aproximativ 6, 7N;
un laser cu puterea de 1W poate determina pe o sfera cu diametrul de 1m o forta
de aproximativ 8, 9nN iar greutatea acestei sfere este de doar 2nN.
Ca si n cazul mprastierii luminii teoria pensetelor optice poate fi simplificata atunci cand se considera doua modele corespunzatoare la doua regimuri de
lucru:
regimul Rayleigh corespunzator cazului cand particulele manipulate au un
diametru mult mai mic decat lungimea de unda a radiatiei laser folosita
( d l );
regimul Mie pentru o lungime de unda mult mai mica decat diametrul particulelor (d l).
cele ce urmeaza vom considera ca radiatia laser este utilizeaza pentru manipuIn
larea unor sfere de diametru d = 2r si indice de refractie n si care se afla ntr-un
mediu de indice de refractie nm .
Regimul Rayleigh
regimul Rayleigh se utilizeaza modelul clasic de actiune a radiatiilor elecIn
tromagnetice asupra dipolilor electrici (Saleh and Malvin [12]). Radiatia electromagnetica, prin interactiunea cu dipolii electrici ai obiectului manipulat, este
absorbita si/sau reemisa de acestia avand ca rezultat o forta de mprastiere Fimpr .
8.2. PENSETE OPTICE
149
Aceasta forta de mprastiere este proportionala cu intensitatea radiatiilor optice

si este orientata n directia de propagare a luminii. Forta de mprastiere este data
de formula:
Fimpr = n
hSis
c
(8.4)
unde:
8
s = p (kr )4 r2
3
m2 1
m2 + 2
(8.5)
este sectiunea eficace de mprastiere corespunzatoare sferei de raza r. S este

vectorul Poynting iar cu hSi s-a notat valoarea medie a acestui vector n timp.
m = n/nm este indicele de refractie al sferei relativ la indicele de refractie al me-
diul n care se afla aceasta sfera. k = 2pnm /l corespunde numarului de unda al

radiatiei laser n mediul respectiv.
Un alt tip de forta care actioneaza asupra microparticulelor este forta datorata
interactiunii dipolilor electrici cu un camp electromagnetic neuniform. Aceasta
forta a fost denumita forta de gradient F grad si o valoare proportionala cu gradientul intensitatii undei electromagnetice si este ndreptata spre regiunea mai
stralucitoare a undei. Relatia de calcul pentru forta de gradient este:
Fgrad =
a
rh E2 i
2
(8.6)
unde:
a=
n2m r3
m2 1
m2 + 1
(8.7)
Astfel, asupra unei particule microscopice cu o constanta dielectrica mare va

actiona o forta ndreptata spre locul unde unda este focalizata. Prin modificarea
punctului de focalizare a radiatiei laser se poate manevra particula respectiva.
practica, radiatia laser este focalizata pe sfera de manevrat cu ajutorul unui
In
obiectiv cu apertura numerica mare obtinandu-se un gradient mare de intensitate
luminoasa. Diametrul fasciculului n zona de focalizare este extrem de mic fiind

150
comparabil cu lungimea de unda a radiatiei incidente (adica pana la limita de

manifestare a fenomenului de difractie). Datorita faptului ca sfera transparenta se
afla sub actiunea fortelor de mprastiere si de gradient ea va fi trapata de radiatia
laser daca forta de gradient este mai mare ca cea de mprastiere (Figura 8.3).
Profil
gaussian
Lumina mpinge
sfera spre
dreapta
Lumina
mpinge
sfera n
sus
fascicul
focalizat
fora
rezultant
Sfera schimb
direcia de
propagare a luminii
spre stnga
Sfera
transmite
lumina
Sfer
dielectric
Figura 8.3
Capcana optica.
Regimul Mie
cazul regimului Mie diametrul obiectelor care sunt manipulate este mult
In
mai mare decat lungimea de unda a radiatiei laser (d l) si la suprafata acestor obiecte au loc fenomenele de reflexie si refractie a luminii. Pentru analiza
impulsului transferat de radiatia luminoasa obiectelor sferice se poate utiliza op Figura 8.4 este reprezentata o sfera si doua raze
tica geometrica (Figura 8.4). In
luminoase incidente a si b. La suprafata sferei are loc refractia si reflexia (a0 si
8.2. PENSETE OPTICE
151
a
raza
incident
raza
reflectat
a'
b'
b
raza
incident
Fgrad
Fb
Fb'
Fa
Fa'
Fimpr
Figura 8.4
Determinarea calitativa a fortei de mprastiere Fimpr si de gradient F grad pentru regimul
Mie.
b0 ). Schimbarea de directie a undei incidente presupune o variatie a impulsului fotonilor si existenta unor forte corespunzatoare acestor variatii de impuls
(F a , Fb , F a0 , Fb0 ). Aceste forte sunt componentele fortei de mprastiere (F a0 si Fb0 )
si a fortei de gradient (F a si Fb ). Valoarea acestor forte a fost calculata de catre
Ashkin (Ashkin [9]) pentru un fascicul incident de raze paralele:
Fimpr
Fgrad
n1 P
T 2 [cos(2q 2r ) + R cos 2q ]
=
1 + R cos 2q
c
1 + R2 + 2R cos 2r
n1 P
T 2 [sin(2q 2r ) + R sin 2q ]
=
R sin 2q
c
1 + R2 + 2R cos 2r
(8.8)
(8.9)
unde P este puterea radiatiei luminoase care ajunge la sfera dielectrica; q si r sunt
unghiurile de incidenta si de refractie; R si T sunt coeficientii Fresnel de reflexie
si transmisie. Termenul n1 P/c este impulsul fasciculului laser de putere P n unitatea de timp (ntr-o secunda). Relatiile (8.8) si (8.9) sunt obtinute prin sumarea
impulsurilor datorate tuturor razelor reflectate sau transmise pe suprafata sferei

152
si pentru toate razele reflectate n interiorul acesteia. Totusi, forta totala poate fi
exprimata simplu prin relatia:
F=
Qnm P
c
(8.10)
unde Q reprezinta coeficient corespunzator eficientei sistemului respectiv, nm este

indicele de refractie a mediului unde se gasesc obiectele manipulate cu penseta
optica, P este puterea incidenta a laserului si c este viteza luminii.
Forta rezultanta este orientata ntotdeauna spre punctul de focalizare a radiatiei
laser (Figura 8.5).
b
a
Fb
Fa
Fb
Fa
b
a
b
a
Fb
F
Fa
Figura 8.5
Orientarea fortei rezultante catre punctul de focalizare a radiatiei laser n regimul Mie.
8.2. PENSETE OPTICE
Aplicatii
Pensetele optice sunt utilizate mai ales n biotehnologie, prin manipularea
diverselor componente ale celulei vii datorita faptului ca fortele implicate sunt
de acelasi ordin de marime ca si fortele care se manifesta ntre aceste componente
(pN nN).
Recent s-a realizat bisturie laser care se bazeaza pe principiul pensetei optice cu un laser n pulsuri cu o intensitate bine controlata. Aceste bisturie sunt
utilizate pentru distrugerea unor anumite celule din micro-organisme, taierea
peretilor celulelor sau chiar a moleculei de ADN.
Unul din avantajele majore ale pensetelor optice este faptul ca radiatia laser
este sterila ceea ce este vital atunci cand se lucreaza cu celulele vii.
Singurul dezavantaj al utilizarii unor astfel de instrumente este riscul de distrugere a celulelor datorita utilizarii unei puteri laser prea mari proces numit
practica, laserii utilizati la constructia capcanelor optice au putaiere optica5 In
teri cuprinse ntre 10mW si 1W si prin focalizarea acestor radiatii prin microscop
se obtin intensitati mari 100W/cm2 . Pentru a mpiedica producerea unor ast-
fel de fenomene nedorite se utilizeaza laseri care emit n domeniul IR-apropiat

(700 1300nm) numit si fereastra optica a celulelor si tesuturilor datorita faptu acest caz,
lui ca celulele fara pigmenti sunt transparente la astfel de radiatii. In
chiar si n cazul unui laser care determina o intensitate medie de 20GW/cm2 dar
daca nu se depaseste local 100GW/cm2 temperatura la nivel celular nu creste cu
mai mult de 2o C. S-a constatat (Ashkin and Dziedzic [7]) ca o radiatie cu lungimea de unda de 514, 5nm a unui laser cu Ar omoara bacteriile pentru o putere de
100mW n timp ce prin utilizarea unei radiatii de 1064nm a unui laser Nd:YAG
celulele trapate s-au nmultit ca si cum ar fi fost n mediul lor natural (Ashkin
et al. [8]).
5 en.
opticution.
153

154
8.3 Bibliografie
[1] R.H. Webb. Confocal optical microscopy. Rep. Prog. Phys., 59:427471, 1996.
[2] J.B. Pawley, editor. Handbook of Biological Confocal Microscopy. Plenum, New
York, 2nd edition, 1995.
[3] A. Ashkin. Acceleration and trapping of particles by radiation pressure.
Phys. Rev. Lett., 24:156159, 1970.
[4] A. Ashkin. Atom-beam deflection bz resonance-radiation pressure. Phys.
Rev. Lett., 25:13211324, 1970.
[5] A. Ashkin. Trapping of atoms by resonance radiation pressure. Phys. Rev.
Lett., 40:729732, 1978.
[6] A. Ashkin, J.M. Dziedzic, J.E. Bjorkholm, and S. Chu. Observation of a
single-beam gradient force optical trap for dielectric particles. Optics Letters, 11:288290, 1986.
[7] A. Ashkin and J.M. Dziedzic. Optical trapping and manipulation of viruses
and bacteria. Science, 235:15171520, 1987.
[8] A. Ashkin, J.M. Dziedzic, and T. Yamane. Optical trapping and manipulation of single cells using infrared laser beams. Nature, 330:769771, December 1987.
[9] A. Ashkin. Forces of a single-beam gradient laser trap on a dielectric sphere
in the ray optics regime. Biophysical Journal, 61:569582, 1992.
[10] M.J. Padgett et. al. Mechanical equivalence of spin and angular momentum
of light: an optical spanner. Optics Letters, 22(1), January 1997.
[11] Miles Padgett and Les Allen. Optical tweezers & Spanners. Physics World,
1997.
8.3. BIBLIOGRAFIE
155
A NEXA A
Caracterizarea radiatiei laser

Tabela A.1: Principalii parametri ai radiatiei laser
Parametru
Simbol
Unitate de masura
Lungimea de unda
nm = 109 m
Energia
J (Jouli)
Timp de expunere
sec sau s
sau de puls
Putere
1s = 103 ms = 109 ns
t
P=
E
t
W (Watt)
Marime spot laser
d sau F
mm
Aria fascicul laser
cm2
Densitatea de energie
w=
E
S
J/cm2
I=
P
S
W/cm2
Densitatea de putere sau

Intensitatea laserului sau
Fluenta
157
A NEXA B
Actiunea radiatiei laser asupra ochiului si epidermei

B.1 Actiunea radiatiei laser asupra ochiului
Figura B.1
Ochiul uman. Modelul Gullstrand-Legrand.
159
160
ANEXA B. ACT
IUNEA RADIAT
IEI LASER ASUPRA OCHIULUI SI EPIDERMEI
B.2 Actiunea radiatiei laser asupra epidermei
Figura B.2
Interactiunea radiatiei laser cu epiderma.
B.3. CLASIFICAREA RISCURILOR RADIAT

IEI LASER
161
B.3 Clasificarea riscurilor radiatiei laser

Tabela B.1
Cateva exemple a efectelor pe care le pot avea radiatiile optice asupra diferitelor tipuri
de tesuturi (ochi si piele) functie de lungimea de unda.
Lungimea de unda
Domeniu spectral
100-280nm
UV-C
Ochi
Piele
Inros
ire, arsuri peri-
Foto keratitis
culoase
280-315 nm
UV-B
atranirea
Imb
Foto keratitis
pro-
gresiva a pielii Risc

de cancer
315-400 nm
400-780 nm
UV-A
Vizibil
Cataracta
fotochi-
Bronzare, reactii fo-
mica
tosensibile, arsuri
Distrugerea retinei
Bronzare, reactii fo-
prin efecte fotochi-
tosensibile, arsuri
mice si termice
780-1400 nm
1400-3000 nm
IR-A
IR-B
Arsura retinei, cata-
Arsuri, reactii foto-
racta
sensibile
Arderea
opacizarea
linului,
corneei,
crista-
Arsuri, reactii fotosensibile
afectarea
corpului vitros
3000-10000 nm
IR-C
Arderea corneei
Arsuri, reactii fotosensibile
Aici trebuie definite cateva notiuni: keratitis este o boala a ochiului caracterizata prin inflamarea corneei si pierderea transparentei acesteia; cataracta este
boala ochiului n care cristalinul si pierde transparenta, acuitatea vizuala este
diminuata pana la orbire.
A NEXA C
Interferometrul Fabry-Perot
Interferometrul Fabry-Perot este asemanator cu etalonul Fabry-Perot descris n
cadrul capitolului Cavitatea rezonanta nsa de data aceasta sunt analizate radiatiile
interferometrul
Fabry-Perot
electromagnetice care sunt transmise prin peretii rezonatorului (Figura C.1). Un

rezonator Fabry-Perot cu pierderi mici se poate utiliza drept analizator de spectre.
Se considera o unda plana cu amplitudinea complexa Ei si intensitatea Ii care
patrunde n rezonator si participa la reflexii si transmisii multiple. Se defineste
transmitanta interferometrului Fabry-Perot T ca fiind raportul dintre intensitatea
totala a undei transmise It = | Et |2 si intensitatea undei incidente Ii = | Ei |2 :
T (n) =
It
Ii
(C.1)
Intensitatea undei transmise este legata de intensitatea undei din rezonator prin
relatia It = |t2 |2 I0 iar I0 = |t1 |2 Ii de unde:
It
I
= |t|2 = T (n) unde t = t1 t2
Ii
I0
si conform definitiei transmitantei si relatiei (3.9) rezulta:
T (n) =
Tmax
2
1 + 2pF sin2
(C.2)
pn
nF
163
transmitanta
164
ANEXA C. INTERFEROMETRUL FABRY-PEROT
Figura C.1
Interferometrul Fabry-Perot: r1 , r2 si t1 , t2 sunt coeficientii de reflexie si respectiv
coeficientii de transmisie pentru cei doi pereti ai interferometrului.
unde:
Tmax =
| t |2
cu r = r1 r2
(1 r )2
(C.3)
si F este finetea rezonatorului definita de relatia (3.11):

p
p r
F=
1r
Concluzii:
Transmitanta este o marime care depinde de frecventa undei incidente n
la fel ca si variatia intensitatii undei n interiorul rezonatorului (3.13) (Figura 3.3);
Un etalon Fabry-Perot poate fi utilizat ca un filtru foarte bun sau ca anali-
zator de spectre (prin variatia distantei d dintre lamele cu fete plan paralele
se poate stabili frecventa n ce trebuie filtrata;
165
Deoarece transmitanta este o functie periodica de frecventa n cu perioada
nF = c/(2d) largimea spectrala a radiatiei masurate trebuie sa fie mai mica
decat nF pentru a se evita masuratorile eronate pentru frecvente1 ;

O mica variatie a distantei dintre lame Dd duce la o variatie a frecventei de
rezonanta nq =
Dnq =
qc
2d
cu valoarea:
qc
Dd
Dd = nq
2
d
2d
(C.4)
Acest lucru este mai evident n urmatorul exemplu: pentru d = 1, 5cm n

aer n = 1 rezulta nF = 10Ghz. Pentru o radiatie optica cu frecventa n =
1014 Hz si o variatie a distantei Dd = 1, 5m rezulta Dnq = 10GHz n timp
ce domeniu spectral liber nF = 9, 999GHz este alterat doar cu 1Mhz.
1 Din acest motiv m

arimea nF
se mai numeste domeniu spectral liber fiind marimea limita pentru
largimea spectrala a radiatiei incidente.
Bibliografie
[1] Jim Alwan. Eye Safety and Wireless Optical Networks. AirFiber, Inc., 2001.
[2] Peter E. Andersen. Characterization of tissue optical properties. Optics and
Fluid Dynamics Dept. Riso National Laboratory, 2002.
[3] A. Ashkin. Acceleration and trapping of particles by radiation pressure.
Phys. Rev. Lett., 24:156159, 1970.
[4] A. Ashkin. Atom-beam deflection bz resonance-radiation pressure. Phys.
Rev. Lett., 25:13211324, 1970.
[5] A. Ashkin. Trapping of atoms by resonance radiation pressure. Phys. Rev.
Lett., 40:729732, 1978.
[6] A. Ashkin. Forces of a single-beam gradient laser trap on a dielectric sphere
in the ray optics regime. Biophysical Journal, 61:569582, 1992.
[7] A. Ashkin and J.M. Dziedzic. Optical trapping and manipulation of viruses
and bacteria. Science, 235:15171520, 1987.
[8] A. Ashkin, J.M. Dziedzic, J.E. Bjorkholm, and S. Chu. Observation of a
single-beam gradient force optical trap for dielectric particles. Optics Letters, 11:288290, 1986.
[9] A. Ashkin, J.M. Dziedzic, and T. Yamane. Optical trapping and manipulation of single cells using infrared laser beams. Nature, 330:769771, December 1987.
[10] Dirk Basting, Klaus Pippert, and Uwe Stamm. History and future prospects
of excimer laser technology. RIKEN Review, 43:1422, 2002.
167
168
BIBLIOGRAFIE
[11] J.F. Beekyc, P. Blokland, P. Posthumus, M. Aalders, J.W. Pickering, H.J.C.M

Sterenborg, and M.J.C. van Gemert. In vitro double-integrating-sphere optical properties of tissues between 630 and 1064 nm. Phys. Med. Biol., 42:
22552261, 1997.
[12] Jean Benedikt. Medical and surgical applications of fels. invited paper, 1995.
[13] S. A. Boppart, T. F. Deutsch, and D. W. Rattner. Optical imaging technology
in minimally invasive surgery. Surg. Endosc., 13:718722, 1999.
edition, 1986.
[15] Jean-Luc Boulnois. Photophysical processes in recent medical laser developments: A review. Lasers in Medical Science, 1:4766, 1986.
[16] Kin Foong Chan, Daniel X. Hammer, T. Joshua Pfefer, Ashley J. Welch, and
E. Duco Jansen. Fluorescence-based temperature measurements in laserinduced vapor bubbles. reserch notes.
[17] W.F. Cheong, S.A. Prahl, and A.J. Welch. A review of the optical properties
of biological tissues. IEEE Journal of Quantum Electronics, 26:21662185, 1990.
[18] Frackowiak-ApplPhotMethBiop:01 Frackowiak Danuta.
Application of
photothermal methods in biophysics and in medicine. Current Topics in Biophysics, 25(1):1118, 2001.
Cuza, Iasi, 1997.
[21] Michael Drewsen. Notes on Laser Hazards, 2002.
BIBLIOGRAFIE
[23] A. Einstein. Z. Phys., 18:121, 1917.
[24] M.J. Padgett et. al. Mechanical equivalence of spin and angular momentum
of light: an optical spanner. Optics Letters, 22(1), January 1997.
for measuring soft-tissue stretch. Applied Optics, 38(31):66536660, November 1999.
for measuring soft-tissue stretch. Appl. Optics, 38(31):66536660, November
1999.
[27] Don Fitz-Ritson. Lasers and their therapeutic applications in chiropractic. J.
Can. Chiropr. Assoc., 45(1):2634, 2001.
[28] Jeffrey M. Gordon. Nonimaging optical designs for laser fiber optic surgery.
Opt. Eng., 37(2):539542, February 1998.
[29] J.P. Gordon, H.J. Zeiger, and Ch. Townes. Phys. Rev., 95:282L, 1954.
[30] TAYYABA HASAN, ANNE C.E. MOOR, and BERNARD ORTEL. Photodynamic therapy of cancer. internet.
[32] Hanna J. Hoffman and William B. Telfair. Photospallation: A new theory and
mechanism for mid-infrared corneal ablations. Journal of Refractive Surgery,
16:9094, January/February 2000.
169
170
BIBLIOGRAFIE
[33] M. M. Ivanenko, G. Eyrichb, E. Bruder, and P. Hering. In vitro incision of

bone tissue with a Q-switch CO2 laser. Histological examination. Lasers in
the Life Sciences, 9:171, 2000.
[34] Mikhail M. Ivanenko, Thomas Mitra, and Peter Hering. Hard tissue ablation
with sub-ls co2 laser pulses with the use of an air-water spray. SPIE Proc.
Optical Biopsy and Tissue Optics, 4161-08, 2000.
[35] J.A. Jacquez and H.F. Kuppenheim. Theory of integrating sphere. J. Opt. Soc.
Am., 45:450470, 1955.
[36] G. JAGADEESH and K. TAKAYAMA. Novel applications of micro-shock
waves in biological sciences. J. Indian Inst. Sci., 82, 2002.
[37] E. Duco Jansena, Ton G. van Leeuwen, Massoud Motamedi, Cornelius Borst,
and Ashley J. Welch. Partial vaporization model for pulsed mid-infrared
laser ablation of water. J. Appl. Phys., 78(1):564571, July 1995.
[38] A Javan. Phys. Rev. Lett., 6:106, 1961.
[39] J. E. Julia, V. Aboites, and M. A. Casillas. Co2 laser interaction with biological
tissue. Instrumentation and Development, 3(10):5359, 1998.
[40] D. Kim, M. Ye, and C.P. Grigoropoulos. Pulsed laser-induced ablation of
absorbing liquids and acoustic-transient generation. Appl. Phys. A, 67:169
181, 1998.
[41] P. Kubelka and F. Munk. Ein beitrag zur optik der farbanstriche. Z. Tech.
Phys., 12:593601, 1931. n germana.
[42] Terho Latvala, Carmen Barraquer-Coll, Kaarina Tervo, and Timo Tervo. Corneal wound healing and nerve morphology after excimer laser in situ keratomileusis in human eyes. Journal of Refractive Surgery, 12:677673, September/october 1996.
BIBLIOGRAFIE
[43] Jun Li, Geng Ku, and Lihong V. Wang. Ultrasound-modulated optical tomography of biological tissue by use of contrast of laser speckles. Appl. Optics,
41(26):60306035, October 2002.
[44] Th. Maiman. Nature, 187:493, 1960.
[45] Fabrice Manns, Peter Milne, and Jean-Marie Parel. Ultraviolet corneal photoablation. Journal of Refractive Surgery, 18:S610S615, September-October
2002.
[46] ANDREW F. MESTER, JAMES B. SNOW, and PAUL SHAMAN. Photochemical effects of laser irradiation on neuritic outgrowth of olfactory neuroepithelial explants. OTOLARYNGOLOGY: HEAD AND NECK SURGERY, 105
(3):449456, September 1991.
[47] Michael Mrochen and Theo Seiler. Influence of corneal curvature on calculation of ablation patterns used in photorefractive laser surgery. Journal of
Refractive Surgery, 17:S584S587, September-October 2001.
[48] David N. Nikogosyan and Helmut Gorner.

Laser-induced photodecomposition of amino acids and peptides: Extrapolation to corneal collagen.
IEEE JOURNAL OF SELECTED TOPICS IN QUANTUM ELECTRONICS, 5
(4):11071115, July/Augut 1999.
Paris, 1980.
[50] Miles Padgett and Les Allen. Optical tweezers & Spanners. Physics World,
1997.
[51] J.B. Pawley, editor. Handbook of Biological Confocal Microscopy. Plenum, New
York, 2nd edition, 1995.
171
172
BIBLIOGRAFIE
[52] J.W. Pickering, C.J.M. Moes, H.J.S.M. Sterenborg, S.A. Prahl, and M.J.c. van
Gemert. Two integrating sphere with an intervening scattering sample. J.
opt. Soc. Am. A, 9:621631, 1992.
Quantistica, 2001.
[54] John H. Robertson and W. Craig Clark. Lasers in neurosurgery. Kluwer Academic Publishers, Boston, 1988.
[55] Waynant Ronald W. and Marwood N. Ediger, editors. Electro-Optics Handbook. McGraw-Hill Inc., New York, 2nd edition edition, 2000.
[57] Thimothy A. Sanborn, editor. Laser angioplasty. Alan R. Liss, Inc., New York,
1989.
[58] A.L. Schawlow and Ch. Townes. Phys. Rev., 112:1940, 1958.
[59] Timothy L. Schneider. Refractive surgery and the excimer laser. Jacksonville
Medicine, pages 79, February 1998.
[61] R. Srinivasan. Ablation of polymers and biological tissue by ultraviolet lasers. Science, 234:559565, 1986.
[62] Martin Straub and Stefan W. Hell. Multifocal multiphoton microscopy: a
fast and efficient tool for 3-d fluorescence imaging. Bioimaging, 6:177185,
1998.
[63] J. Sturman, J. Adair, Z. Marka, M. Albert, P. Hari, and N. Tolk. Photoablation
studies at the vanderbilt free electron laser. reserch notes.
BIBLIOGRAFIE
[64] William B. Telfair, Carsten Bekker, Hanna J. Hoffman, Paul R.Yoder Jr, Robert E. Nordquist, Richard A. Eiferman, and Henry H. Zenzie. Histological
comparison of corneal ablation with er:yag laser, nd:yag optical parametric
oscillator, and excimer laser. Journal of Refractive Surgery, 16:4050, JanuaryFebruary 2000.
[65] Andreas Tycho. Optical Coherence Tomography: Monte Carlo Simulation and
Improvement by Optical Amplification. PhD thesis, Optics and Fluid Dynamics
Department, at Riso National Laboratory, Denmark, 2002.
[66] Education US Department of Health and Welfare. Tabulated values of accessible emission limits for laser products. manual, 1976.
[67] Vadim P. Veiko. Laser microshaping: Fundamentals, practical applications,
and future prospects. RIKEN Review, (32):1118, January 2001.
[68] Rudolf M. Verdaasdonkz and Christiaan F. P. van Swol. Laser light delivery
systems for medical applications. Phys. Med. Biol., 42:869894, 1997.
[69] R.H. Webb. Confocal optical microscopy. Rep. Prog. Phys., 59:427471, 1996.
[70] Harry T. Whelan, John M. Houle, Deborah L. Donohoe, Dawn M. Bajic,
Meic H. Schmidt, Kenneth W. Reichert, George T. Weyenberg, David L. Larson, Glenn A. Meyer, and James A. Caviness. Medical applications of space
light-emitting diode technology - space station and beyond. CP458, Space
Technology and Applications International Forum- 1999, 1999.
[71] W.M. Whelan, P. Chun, L.C.L. Chin, M D Sherar, and I. A. Vitkin. Laser
thermal therapy: utility of interstitial fluence monitoring for locating optical
sensors. Phys. Med. Biol., 46:N91N96, 2001.
[72] www.therapylaser.com. What is laser therapy? Internet, 2002.
173
174
BIBLIOGRAFIE
[73] A. S. Zakharov, M. V. Volkov, and I. P. Gurov. Interferometric diagnostics of

ablation craters formed by femtosecond laser pulses. J. Opt. Technol., 69(7):
478482, July 2002.
Glosar de autori
Alwan [2001], 127, 139, 163
77, 164
Andersen [2002], 61, 77, 163
Drewsen [2002], 127, 139, 164
Ashkin and Dziedzic [1987], 163
Dumitras [1999], viii, 12, 80, 115, 118,

127, 140, 164
Ashkin et al. [1986], 163

Ashkin et al. [1987], 163
Einstein [1917], v, viii, 3, 9, 12, 165
Ashkin [1970], 163
Federici et al. [1999], 61, 77
Ashkin [1978], 163
Federici et al. [1999], 165
Ashkin [1992], 163
Fitz-Ritson [2001], 42, 56, 58, 165
Basting et al. [2002], 42, 58, 163
Gordon et al. [1954], vi, viii, 165
Beekyc et al. [1997], 74, 77, 163
Gordon [1998], 165
Benedikt [1995], 164
HASAN et al. [], 165
Boppart et al. [1999], 164
Herman [2000], 12, 42, 58, 80, 118, 165
Born and Wolf [1986], viii, 4, 12, 62, 77, Hoffman and Telfair [2000], 165
164
Boulnois [1986], 80, 118, 164
Ivanenko et al. [2000], 165

JAGADEESH and TAKAYAMA [2002],
80, 118, 166
Chan et al. [], 57, 58, 164

Cheong et al. [1990], 61, 77, 164
Jacquez and Kuppenheim [1955], 71, 77,

166
Danuta [2001], 80, 118, 164
Delibas [1997], viii, 4, 12, 28, 32, 36, 40, Jansena et al. [1995], 166
62, 77, 164
Javan [1961], 23, 25, 166
Dorohoi [1995], viii, 4, 12, 32, 36, 40, 62, Jean [1995], 42, 57, 58
175
176
GLOSAR DE AUTORI
Julia et al. [1998], 42, 58, 166

Kim et al. [1998], 166
Srinivasan [1986], 80, 97, 102, 104, 118,

168
Kubelka and Munk [1931], 75, 78, 166
Straub and Hell [1998], 168
Latvala et al. [1996], 166
Sturman et al. [], 57, 58, 168
Li et al. [2002], 166
Telfair et al. [2000], 168
MESTER et al. [1991], 56, 58, 167
Tycho [2002], 169
Maiman [1960], vi, viii, 43, 58, 166
US Department of Health and Welfare
Manns et al. [2002], 167
[1976], 169
Mrochen and Seiler [2001], 167
Veiko [2001], 80, 118, 169
Nikogosyan and Gorner

[1999], 167
Verdaasdonkz and van Swol [1997], 169
Orszag and Hepner [1980], 3, 4, 12, 16, Webb [1996], 169

Whelan et al. [1999], 80, 118, 169
17, 21, 25, 30, 35, 40, 167
Padgett and Allen [1997], 167
Whelan et al. [2001], 80, 118, 169
Padgett et al. [1997], 167
Zakharov et al. [2002], 169
Pawley [1995], 167
www.therapylaser.com [2002], 169
Pickering et al. [1992], 74, 77, 167

Pirastru [2001], 42, 58, 80, 118, 168
Robertson and Clark [1988], 42, 58, 168
Ronald W. and Ediger [2000], 80, 119,
127, 140, 168
Saleh and Malvin [1991], viii, 3, 4, 12,
13, 16, 18, 21, 25, 29, 30, 33, 36,
37, 40, 62, 77, 168
Sanborn [1989], 168
Schawlow and Townes [1958], vi, viii,
168
Schneider [1998], 168
Singurel [1995], viii, 3, 4, 12, 13, 16, 18,
25, 28, 33, 40, 168
Glosar de termeni
mprastiere
apertura
Brillouin, 69
limita, 131, 140
elastica, 68
maxima permisa, 134
inelastica, 69
Mie, 70
castig
laser, 15
Rayleigh, 69
mprastierea
capcana
optica, 147
luminii, 68
carbonizarea
ablatia
laser, 87, 100
absorbtia, 93
tesutului, 97
cataracta, 127
cavitati
fotonilor, 5
rezonante
laser, 115
luminii, 70
sferice, 35
cavitatie
albedo
optic, 72
indusa laser, 110

cavitate
amplificare
laser, 12
rezonanta, 27, 28
circuit
apertura
numerica, 144
rezonant, 28
clase
177
178
GLOSAR DE TERMENI
de risc, 129
clasificare
laseri, 42
coeficient
absorbtie, 16
de amplificare, 15, 18
Einstein
de absorbtie, 6
de emisie spontana, 8
de emisie stimulata, 9
colaps
optic, 104
conditia
de stabilitate, 38
stabilitate
rezonatori, 36, 37
conditii
termoelastice, 111
conductie
termica, 113
confinare
inertiala, 112
constanta
Stefan-Boltzmann, 119
convectie, 114, 119
corp
negru, 5, 9
cromofor, 90
denaturarea
colagenului, 96
densitate
optica, 138
dezexcitare
neradiativa, 92, 93
diafragma
varf de ac, 144
distanta
nominala de siguranta , 135
distributie
Boltzmann, 9, 11, 20
Gauss, 36, 132
doza
tratament, 82
doza
de radiatie, 88
de radiatii, 88
drum
optic, 27
echilibru
termodinamic, 5, 9, 18
ecuatia
biocaldurii, 113, 114
Helmholtz, 30, 31
ecuatiile
lui Maxwell, 28
efecte
electromecanice, 109
fotochimice, 89
179
fotomecanice, 104
mprastiere, 151
termice, 87, 93
de mprastiere, 150
electrostrictiunea, 111
emisie
indusa, 4
de gradient, 149, 151

formulele
lui Fresnel, 66
spontana, 7, 8, 19
fosforescenta , 92
stimulata, 35, 9, 12, 15, 16, 19
foto-biostimulare, 90
energie
de legatura, 106
fotoablatii, 83
fotocoagulare, 55, 96
eritem, 127
fotodescompunere, 100
etalonul
fotodisociere, 108
Fabry-Perot, 29
fotodistrugerea, 104
excimer, 51
fotofragmentare, 111
expansiune
foton, 4
termica, 112
expunerea
maxima permisa, 131, 132, 140
factor
de forma, 17
fascicul
Gauss, 36
finetea
rezonatorului, 33
fluenta , 141
energetica, 82
fluorescenta , 92
flux
de caldura, 116
forta
fotosensibilizare, 90
fototermoliza, 45
frecventa
de rezonanta , 33
impuls
foton, 147
intensitate
luminoasa, 32
interactiune
termica, 93
interactiunea
radiatiei
cu materia, 63
interactiuni
electromecanice, 83
180
GLOSAR DE TERMENI
fotochimice, 83
He-Ne, vi, 23
termice, 83
medical, 42
inversiune
Nd, 22
de populatie, 18, 19, 21, 22
Neodim, 22
populatie, 24
pulsati, 43
iradianta, 88
izomerizare
laseri
n X, 43
fotoindusa, 90
n infrarosu, 42
izvor1de caldura, 114
n medicina, 41
laparoscopie, 54
LASER, v, vi, 11
laser
Ar + , 54
CO2 , 23
HF, 23
He Ne, 55
N2 , 23
Nd : YAG, 48
acordabil, 52
cu CO2 , 43, 53
cu colorant, 52
cu corp solid, 42
cu electroni liberi, 42, 57
cu emisie continua, 43
cu excimer, 50
cu gaz, vi, 42
cu lichid, 42
cu rubin, vi, 43
cu semiconductori, 45
n ultraviolet, 43
n vizibil, 43
legea
absorbtiei, 16, 17
Bunsen-Roscoe, 83
de racire (Newton), 119
de reciprocitate, 83
Fourier, 116
Lambert-Beer, 16, 71
Stefan-Boltzmann, 118
legile
reflexiei, 65
refractiei, 65
leziuni
de lumina albastra, 126
limita
de emisie accesibila, 129
linii
rezonante, 31
MASER, vi, 11
181
mecanisme
de termoreglare, 115
interactiune
laser-tesut, 81
mecanismul
ablatiei laser, 105
mediu
tulbure, 72
microscopie, 143
confocala, 144, 145
mod
comutare Q, 45
modificari
histologice, 94
moduri
rezonator, 30
stationare, 33
moment
electric dipolar, 4
nivel
metastabil, 21, 24
numarul
Lewis, 120
Nusselt, 119
observarea
radiatiei laser, 134
optica
geometrica, 36
oxidare
celulara, 92
parametrii
radiatiei laser, 82
penseta
optica, 146
perfuzia
sangelui, 117
polimeri, 105
pompaj, 21
al materialului, 19
chimic, 23
electronic, 23
laser, 22
optic, 22
transfer de excitare, 23
powermetru, 140
principiu
activ, 82
procese
fototermice, 93
proprietati
optice, 88
termofizice, 115
protectia
carotenului, 92
ochilor, 138
putere
prag de absorbtie, 24
182
GLOSAR DE TERMENI
prag de pompaj, 23, 24

radiatii
optice, 63
rata
de transfer, 115
raze
meridionale, 36
reactii
fotochimice, 91
reflectanta, 66
reflectivitatea, 66
reflexia
luminii, 64
speculara, 68
reflexie
difuza, 68
speculara, 66
refractia
luminii, 64
refractie
speculara, 66
regim
de amplificare, 15
Mie, 148, 150
pulsat, 83
Rayleigh, 148
regiune
de lezare a retinei, 126
reglare
metabolica, 86
relaxare, 21
rezonator
conditionat
stabil, 38
Fabry-Perot, 29, 34
riscuri
la nivelul pielii, 127
laser, 123
oculare, 125
sectiune
eficace, 19, 94
semilargime
spectrala, 34
sfera
integratoare, 73
siguranta
laserilor, 123
sisteme
atomice, 3, 20
stari
de vibratie, 94
strapungerea
dielectrica, 111
superoxidare
anionica, 92
taiere
optica, 153
183
terapie
fotodinamica, 52, 90
termoliza
selectiva, 100
timp
caracteristic
difuzie termica, 83
de interactiune, 88
de iradiere, 88
de relaxare
termica, 97, 99
de viata , 21
maxim de expunere, 131
transfer
de caldura, 113
de electron, 92
intermolecular, 92
prin radiatie, 118
transformare
liniara, 36
unda
de presiune, 104
unda
termoelastica, 102
unde
acustice, 109
de soc, 112
stationare, 31
unghi
Brewster, 67
vaporizare
exploziva, 110
rapida, 103
vector
Poynting, 149

Curs Laser

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Laser

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MEDICINA

Aplicatii ale laserilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . vii

Relatii ntre probabilitatile lui Einstein . . . . . . . . . . . . . . . . .

2 Regimul de amplificare s i pompajul laserilor

Probabilitatile de tranzitie si absorbtia . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

Obtinerea inversiunii de populatie . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Putere prag de pompaj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Cavitati cu oglinzi sferice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

4 Tipuri de laseri utilizati n medicina

4.10 Laserul cu electroni liberi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5 Interactiunea radiatiei luminoase cu materia

Absorbtia luminii de tesutul viu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Masurarea proprietatilor optice ale tesuturilor . . . . . . . . . . . .

6 Mecanisme de interactiune laser-tesut

Ablatia laser . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100

Efecte electro-mecanice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109

Ecuatia biocaldurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113

7 Siguranta s i riscuri la utilizarea laserilor n medicina

Riscuri oculare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125

Riscuri la nivelul pielii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127

Alte riscuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128

Clasele de risc pentru utilizarea laserilor . . . . . . . . . . . . . . . . 129

Observarea radiatiilor laser . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134

Protectia ochilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138

Masurarea si calcularea unor marimi corespunzatoare laserilor . . . 140

8 Laserul n diagnostic s i n tehnica medicala

Microscopie optica folosind laserul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143

Pensete optice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146

A Caracterizarea radiatiei laser

B Actiunea radiatiei laser asupra ochiului s i epidermei

B.1 Actiunea radiatiei laser asupra ochiului . . . . . . . . . . . . . . . . 159

L IGHT A MPLIFICATION BY S TIMULATED E MISSION OF R ADIATION

Lumina Amplificata prin Stimularea Emisiei de Radiatie.

Astazi, LASER a devenit un substantiv comun si desemneaza orice dispozitiv

prin emisie stimulata. Au trebuit sa treaca aproape 40 de ani pentru ca tehnic sa

SUA) pentru dezvoltarea unor metode pentru racirea si traparea atomilor

Aplicatii ale laserilor

Aplicatii n medicina: atat n diagnostic cat si n tratamentul unor boli;

Deoarece cursul nu-si propune tratarea exhaustiva a problematicii laserilor si

Einstein a avut dreptate,

Relatii ntre probabilitatile lui Einstein . . . . . . . . . . . . . . .

teoria electromagnetica lumina este considerata a fi o compunere de unde

electromagnetice. Marimea fizica care poate caracteriza emisia, absorbtia si/sau

coeficient a fost introdus de Einstein. Uneori n locul coeficientului Einstein B12 se

surprins n relatia (1.2) prin faptul ca probabilitatea de tranzitie este nula

1.3 Emisia spontana

tranzitiei ntre nivelele energetice E1 si E2 (vezi Figura 1.3).

Revenirea pe nivelul energetic inferior se face prin pierderea energiei care se

lul E1 se populeaza pe seama depopularii nivelului energetic superior E2 :

unde: N2 (0) este numarul de sisteme atomice de pe nivelul 2 la momentul initial

Emisia spontana, fiind un fenomen pur statistic datorat n primul rand

1.4 Emisia stimulata

Echilibru termodinamic pentru radiatiile electromagnetice se obtine n cadrul

unde: n = c/v indicele de refractie al mediului respectiv. Din relatiile (1.6) si

ceea ce este n contradictie cu legea de distributie a lui Boltzmann valabila pentru

concluzie, fie emisia si absorbtia cuantelor de energie nu se sunt procese care

1.5 Relatii ntre probabilitatile lui Einstein

de tranzitie introduse de Einstein. Intr-un

[ B12 r(n) N1 B21 r(n) N2 A21 N2 ] dt = 0

si conform distributiei de echilibru Boltzmann (1.9) rezulta:

Scopul acestui capitol a fost acela de a introduce notiunea de emisie stimulata,

Regimul de amplificare si pompajul laserilor

Probabilitatile de tranzitie si absorbtia . . . . . . . . . . . . . . .