1

Laserul este un dispozitiv optic care genereaz un fascicul coerent de lumin. Fasciculele laser au mai multe proprieti care le difereniaz de lumina incoerent produs de exemplu de Soare sau de becul cu incandescen: Principiile de funcionare ale laserului au fost enunate n 1916 de Albert Einstein, printr-o evaluare a consecinelor legii radiaiei a lui Max Planck i introducerea conceptelor de emisie spontan i emisie stimulat. Aceste rezultate teoretice au fost uitate ns pn dup cel de-al doilea rzboi mondial.

Primul laser funcional a fost construit de Theodore Maiman n 1960 i avea ca mediu activ un cristal sintetic de rubin pompat cu pulsuri de flash

Primul laser cu gaz a fost construit de fizicianul iranian Ali Javan n 1960 folosind un amestec de heliu i neon, care producea un fascicul cu lungimea de und de 1,15 m (infraroul apropiat), spre deosebire de laserii actuali cu He-Ne care emit n general n domeniul vizibil, la 633 nm

Romnia a fost a patra ar din lume n care s-au realizat laseri, n urma unor cercetri ntreprinse de un colectiv condus de Ion I. Agrbiceanu (fiul scriitorului Ion Agrbiceanu). Rezultatul lor a fost raportat n 1961.

In ultimile decenii s-au dezvoltat si au luat o extindere din ce in ce mai mare noi ramuri ale tehnicii ca nicroelectronica, electrotehnica, mecanica fina, optica, industria aerospatiala, etc, fapt care a impus ultilizarea, si in unele sectoare generalizarea unor procedee de prelucrare mai noi nonconventionale cum sunt: prelucrarea cu laser, prelucrarea cu flux de electroni, prelucrarea cu flux de ioni, prelucrarea cu jet de plasma, etc. Extinderea utilizarii acestor procedee este urmarea fireasca a faptului ca acestea fac posibila prelucrarea in conditii de eficienta tehnico-economica ridicata -unor materiale cu proprietati speciale, cum sunt: otelurile greu prelucrabile prin aschiere, carburile metalice, diamantele naturale si sintetice, materialele mineraloceramice, metale pure, etc. De altfel, in tarile puternic dezvoltate industrial, cum ar fi Rusia, SUA, Franta, Japonia, Canada, Germania, etc , prelucrarile cu fascicule dirijate de fotoni, electroni, ioni, au cunoscut o dezvoltare tot mai rapida si aceasta in conditiile in care criza energetica a impus si in domeniul industriei constructoare de masini noi metodologii mai economicoase, dar cu eficienta tehnica sporita. Unul dintre cele mai noi procedee utilizate in industria constructoare de masini este cel bazat pe amplificarea luminii prin stimularea emisiei de radiatii procedeu cunoscut sintetic sub denumirea de LASER ( Light Amplification by Stimulated Emision of Radiation ) In fapt, procedeul este o dezvoltare a amplificarii de microunde prin emisia stimulata a radiatiei MASTER (Mierowave Amplification by Stimulate Emision of Raditation). Ambele fenomene au putut fi analizate si utilizate pe baza cercetarilor referitoare la structura atomului, efectuate pentru inceput de E.Rutherford si N.Bohr. Aspectele teoretice ale fenomenului LASER erau insa cunoscute inca din 1917 cand E.Einstein, pe baza cercetarilor efectuate de M.Plank referitoare la radiatii, stabilesc relatiile analitice ale emisiei stimulate a luminii. Folosirea emisiei stimulate in amplificarea microundelor se dezvolta teoretic foarte mult pana in perioada anilor 1950-1951, urmand ca, in anul 1954, cercetatorul american C.H. Townes si cercetatorii sovietici N.G. Basov si A.M.Prohorov sa realizeze primele generatoare cuantice de tip MASER cu gaz (amoniac) fapt care determina pe Shawlow si Townes, in anul 1958, sa propuna extinderea principiilor MASER-ului n domeniul undelor optice. Pe baza acestor rezultate si in consens cu propriile investigatii, in anul 1960, T.H.Maiman realizeaza primul LASER cu rubin in laboratoarele de la Bell Telephone (S.U.A.), punand astfel in practica si dand continut afirmatiei lui Einstein ca lumina poate fi coerenta.

La ora actuala, rezolvarea unor probleme tehnologice din industria constructoare de masini nu se mai poate face fara utilizarea unor tehnologii neconventionale, printre care prelucrrea cu fascicule laser, cu fascicule de electroni cu fascicule de ioni ocupa un loc tot mai important. Aceste prelucrari cu fascicule dirijate permit obtinerea unor precizii de forma si dimensionala ridicate si o buna calitate a suprafetelor realizate. Deosebit de eficiente se dovedesc prelucrarile cu fascicule dirijate in ramurile de varf ale tehnicii: mecanica fina, microelectronica, constructia navelor cosmice, tehnica nucleara, etc. De altfel, aceasta cerere crescanda de introducere si utilizare a electrotehnologiilor in industria noastra in continua dezvoltate a condus la hotararea de a se produce la noi in tara astfel de instalatii, cu care sa fie dotate intreprinderile de profil. Avandu-se in vedere performantele tehnico-economice realizate pe plan mondial in domeniul prelucrarilor cu fascicule dirijate, pe baza anchetelor efectuate de institute de specialitate, se pot trage urmatoarele concluzii cu privire la perspectivele de amplificare a acestor tehnologii: Toate tarile puternic dezvoltate acorda o atentie deosebita dezvoltarii tuturor tehnologiilor neconventionale, printre care cele de prelucrare cu fascicule dirijate ocupa un loc tot mai important. Aceasta tendinta este reliefata de faptul ca tot mai multe firme se specializeaza in proiectarea si realizarea unor astfel de instalatii; Datorita preciziei ridicate de prelucrare in cazul utilizarii fasciculelor dirijate, se prevede extinderea acestor procedee prin realizarea de noi tipuri de utilaje, atat universale cat si specializate; Se remarca tendinta mereu crescanda de realizarea a unor instalatii cu grad inalt de tehnicitate, prevazute cu comanda program si comanda adaptiva; Se manifesta o intensa preocupare pentru perfectionarea tehnologiilor de prelucrare cu fascicule dirijate;

Partile constituente ale unui laser sunt : mediul activ, sistemul de excitare si rezonatorul optic. Partea esentiala a unui dispozitiv laser o constituie mediul activ, adica un mediu in care se gasesc atomii aflati intr-o stare energetica superioara celei de echilibru. In acest mediu activ se produce amplificarea radiatiei luminoase (daca avem o radiatie luminoasa incidenta) sau chiar emisia si amplificarea radiatiei luminoase (daca nu avem o radiatie luminoasa incidenta).

Sistemul de excitare este necesar pentru obtinerea de sisteme atomice cu mai multi atomi intr-o stare energetica superioara. Exista mai multe moduri de a realiza excitarea atomilor din mediul activ, in functie de natura mediului. Rezonatorul optic este un sistem de lentile si oglinzi necesare pentru prelucrarea optica a radiatiei emise. Desi la iesirea din mediul activ razele laser sunt aproape perfect paralele rezonatorul optic este folosit pentru colimarea mult mai precisa, pentru concentrarea razelor intr-un punct calculat, pentru dispersia razelor sau alte aplicatii necesare.

Coerenta raditatiei laser se poate explica similititudinea cu fenomenul de interfata: daca intre doua unde provenite din doua regiuni deosebite ale spatiului se produc interfete, rezultand franje de interfata, se afirma ca cele doua unde sunt coerente. Monocromaticitatea radiatiei laser este determinata de procesul emisiei stimulate, de modul de oscilatie a rezonamentului in care are loc fenomenul de amplificare, precum si de largimea liniei raditaiti comparata cu largimea mult mai mare a tranzitiei atomice. Directionalitatea radiatiei laser- este proprietatea acesteia de a se propaga rectiliniu si cu o divergenta extrem de redusa. Intensitatea raditiei laser-este o proprietate care deriva din caracteristicile de coerenta spatiala si directionalitate. Aceasta caracteristica se defineste ca fiind puterea transportata de laser prin unitatea de suprafata.

Instalatiile laser se impart in functie de modul lor de functionare in 2 grupe, si anume: Instalatii cu functionare intermitenta, la care emisiunea stimulata se face prin impulsuri cu fascicule. Intervalul de timp dintre impulsuri este ordinalul lui 10 la -6...10 la -8 secunde, corespunzand starilor energetice pe care se situeaza sistemele atomice excitate; Instalatii cu functionare continua, la care emisiunea stimulata se face prin radiatii in mod continuu, la trecerea sistemelor atomice de pe nivelele energetice de excitatie pe nivelul energetic fundamental. Toate aceste tipuri de instalatii, indiferent de modul de emisie (continuu sau in impulsuri), se diferentiaza prin caracteristicile tipice ale radiatiei emise: intensitate, monocromaticitate, putere focala, randament energetic, etc. 1. Laserii cu mediul activ solid folosesc pentru producerea de radiatii, materiale dielectrice, la care elementul activ il constituie ionii de crom (Cr) sau ai diferitelor pamanturi rare: neodimul (Nd), europiul(Eu),samaraiul (Sa). Acesti ioni sunt dispersati intr-o concentratie foarte mica intr-o retea cristalina pura sau sunt incorporati in alte materiale (sticla, plastic, etc). Principalele tipuri de laseri cu mediu activ solid sunt urmatoarele: a. Laserul cu rubin emite radiatii coerente in lungime de una=6943 A; b. Laserul cu sticla dopata de neodim-emite radiatii coerente in lungime de unda=1.6 micrometri c. Laserul cu granati de itriu si aluminiu dopati cu niodim-emite radiatii coerente in lungime de unda=1.06 micrometri Primul laser cu gaz (heliu-neon) a fost realizat in cadrul acelorasi laboratoare de la Bell Telephone. Clasificarea laserilor se poate face dupa:

natura mediului activ (solid, lichid, gazos); puterea emisa; domeniul de lungimi de unda al radiatiei emise; modul de functionare (continua sau in impulsuri).

Cele mai comune lasere au la originea lor fibrele de cristale de rubin si neodim. Mnunchiul de fibre este fasonat la capete, prin suprafee paralele si acoperite cu o pelicula nemetalic reflectant.

Laserul cu microunde

Acest laser a fost inventat de Townes si Shawlow in 1954. Raza de amoniac trece printr-un concentrator electrostatic pentru a separa moleculele aflate pe nivele energetice superioare. Nu este o coincidenta ca efectul laser a fost aplicat pentru prima oara in regiunea microundelor. Emisiile spontane suntproportionale cu cubul frecventei de tranzitie, fiind mici in aceasta portiune a spectrului, si putand fi neglijate, in comparatie cu alte procese ca emisiile stimulate si absorptia. Din acest motiv inversia populatiilor sunt obtinute usor cu o energie mica. Prima inversie a populatiilor a fost obtinuta in molecula de amoniac (NH3). Inversia populatiilor in moleculele de amoniac se obtine prinsepararea fizica a particulelor aflate pe nivele energetice superioare de cele aflate pe nivele energetice inferioare.

Laserul optic

Dupa publicarea lucrarii in care Shawlow si Townes aratau posibilitatea actiunii laserului si in spectrul infrarosu si chiar si in spectrul vizibil nu a trecut mult si multi cercetatori au inceput sa ia in considerare crearea unor astfel de aparate. Multi experti credeau ca primele aparate de acest tip vor folosi un gaz. Insa a fost o mare surpriza cand Maiman, in 1960, a creat un aparat ce folosea rubinul pentru a producea efectul laser in spectrul vizibil. La inceput s-a crezut ca pompajul optic va fi ineficient, insa aceasta se intampla numai pentru ioni cu rezonanta mica, ca cei din gaze sau plasma. In ceea ce

priveste ionii metalici, acestia pot absorbi radiatii de lungimi de unda aflate intr-o banda mai larga. Radiatiile cu lungimi de unda de 550 nm. sunt absobite de o populatie de ioni de Cr 3+ aflata intr-un cristal de corindon (care contine Cr203 si Al203 in raport de masa 1:2000), apoi se face o tranzitie rapida, fara modificari de temperatura, spre un nivel inferior metastabil de 5 milisecunde. Daca energia de pompare depaseste o anumita valoare, se poate face o inversie a populatiilor, care sa treaca de la o stare neutra la acest nivel metastabil. Performantele laserului cresc mult daca se afla in interiorul unui rezonator optic. Primul laser optic, construit de Maiman in 1960, era un laser cu pulsatie, din motive de disipare a caldurii si a necesitatii unei energii mari de pompare. Nelson si Boyle au creat in 1962 primul laser continuu cu rubin, inlocuind sursa (o lampa-blit) cu o lampa cu arc. La putin timp dupa ce a fost anuntat prima reusita a laserului optic, alte laboratoare de cercetare au inceput si ele, cu succes, sa faca experimente cu lasere optice care in loc de Cr aveau alte metale rare ca Nd, Pr, Tm, Ho, Er, Yb, Gd si chiar U, iar in locul cristalului de corindon s-a incercat folosirea unei combinatii de YtriuAluminiu-Garnet, CaF2, sau sticla (care era si mai usor de fabricat). Aceste lasere si-au gasit, odata cu imbunatatirea metodelor de fabricatie, si aplicatii practice.

Laserul cu rubin

Laserul cu rubin este alcatuit, in principal, dintr-un cristal cilindric de rubin, doua oglinzi paralele, argintate sau aurite si un tub de descarcare, in forma de spirala, umplut cu un gaz nobil si conectat la un condensator de mare capacitate . Dupa cum se stie, rubinul este un oxid de aluminiu care contine mici cantitati de ioni de crom. Cilindrul de rubin utilizat are lungimea de cativa centimetri si diametrul de cativa milimetri. Cele doua oglinzi plane si paralele, slefuite cu mare grija, suntargintate sau aurite in asa fel incat una dintre ele este complet opaca, iar cealalta partial transparenta, ca sa poata permite razelor laser sa paraseasca instalatia. Ele sunt asezate la capetele cilindrului de rubin, uneori se metalizeaza chiar capetele cilindrului. Tubul de descarcare, in forma de spirala, umplut cu neon, xenon sau amestecuri de neon si cripton este conectat la un condensator si functioneaza asemenea blitz-urilor de la aparatele fotografice. Tubul de descarcare emite intr-un timp foarte scurt, de ordinul miimilor de secunda, o lumina obisnuita, dar intensa, care provoaca inversiunea populatiilor in cristalul de rubin. In desfasurarea acestui proces o importanta deosebita il au impuritatile de crom inglobate in cristalul de rubin. Ionii de crom au trei nivele energetice pe care le vom reprezenta simplificat ca in figura 2. in stare normala, ionii de crom au energia

E1 corespunzatoare nivelului inferior. Studiu nivelelor energetice ale cromului arata ca daca se iradiaza cristalul de rubin cu lumina verde cu lungimea de unda egala cu 0,560m, produsa de tubul de descarcare, o parte din ionii de crom din starea normala isi vor mari energia datorita absorbtiei radiatiei verzi, trecand intr-o stare energetica superioara E3. In acest caz ionii de crom de pe nivelul E 1 pot trece prin pompaj optic pe nivelul E3. Laserul cu rubin, laserul cu patru nivele si laserul cu sticla dopata cu neodim lucreza in general in impulsuri de ordinul milisecundelor eliberand energii cuprinse intre 0,1 si 100 J. Laserii cu mediu activ solid pot fi folositi pentru obtinerea impulsurilor optice ultrascurte, cu intensitate de milioane de wati pe durate de ordinul nanosecundelor.

Laserii cu lichid

Laserii cu lichid cei mai cunoscuti sunt cei cu chelati organici si cei cu coloranti. Mediul activ pentru laserii cu coloranti este format de o substanta fluorescenta dizolvata intr-un solvent (alcool). Largimea spectrala a radiatiei emise este de ordinul sutelor de angstromi, putind fi selectata lungimea de unda dorita, deci laserul este acordabil intr-o banda larga.

Laserul cu raze X

Cilindrul de plasma (rosu) este creat de impactul unui laser cu pulsatie de mare putere (albastru).Nu sunt folosite oglinzi, in schimb emisiile spontane sunt amplificate si raza este trimisa in ambele sensuri.A fost creat pentru prima oara de cercetatorii Matthews si Rosen la Lawrence Livermore National Laboratory, in 1985. Tinta este dintr-o foita subtire de seleniu sau un alt element cu numar atomic mare, dispusa pe un substrat de vinil pentru a-i da rigiditate. Aceasta tinta este iradiata din ambele parti de lasere cu pulsatie de mare putere al carei focar are o lungime de cateva sute de ori mai mare decat latimea. Cand raza loveste foita, aceasta explodeaza, producand o plasma formata din ioni de seleniu ce au cu 24 de electroni mai putin. In prezent eficienta acestor lasere este foarte scazuta datorita necesitatii unei puteri si frecvente mari a laserului-sursa. O eficienta mai mare s-ar putea obtine printr-o racire rapida, ceea ce duce la trei re-pompari a plasmei puternic ionizate. Insa un hibrid intre racirea la contact si expansiunea adiabatica pare sa fie cel mai promitator. O alta posibilitate promitatoare se bazeaza pe transparenta indusa electromagnetic, pentru o reducere drastica a puterii de pompare necesara si pentru obtinerea mult mai eficientului efect laser fara inversie (cunoscut si sub numele de fazere).

10

Laserele cu plasma

Praful si gazul circumstelar reci se acumauleaza constant in jurul stelelor, care lanseaza jeturi de plasma. Racirea rapida a plasmei cand intalneste aceasta coaja poate mari semnificativ efectul de dezechilibru al expansiunii adiabate. Contactul cu gazul este atat de eficient in racirea rapida incat Oda et al. (1987) au creat un laser cu plasma ce lucreaza in lungimi de unda din extremul ultraviolet folosind numai acest mecanism, fara sa foloseasca expansiunea: Laser cu racire a plasmei la contactul cu gazul (TPD-I): plasma de heliu mentinuta electromagnetic stationar este racita de contactul cu hidrogenul, producand efectul laser in XUV (164 nm) (Institute of Plasma Physics Nagoya, Japonia). Alt avantaj al atmosferei stelare sunt distantele foarte mari, o inversie a populatiilor redusa producand radiatii a caror intensitate creste exponential in amplitudine pe distante mari pana la un punct in care domina spectrul. Cea mai puternica manifestare a laserelor naturale se produce in cuasari. In laserele cu plasma cercetate in laboratoare totul este redus la o scara mult mai mica. Aceasta este insa compensata in parte de faptul ca se pot pune oglinzi de ambele parti ale mediului, pentru a produce o raza laser ce ar fi foarte lunga intr-o extindere virtuala.

Laserul cu gaz

Funcie de natura chimic a mediului activ, laserii cu gaz se mpart n trei categorii: 1. Laserii atomici au ca mediu activ gaze n stare atomic provenite din substane monoatomice sau poliatomice prin disociere (laserul cu heliuneon, cu oxigen, cu azot). Aceti laseri emit linii situate n infrarou i vizibil. 2. Laserii ionici i bazeaz funcionarea pe tranziiile electronice dintre nivelele ionice ale substanelor ionizate (laserul cu argon ionizat, cu hologeni, cu azot, etc.). Aceti laseri emit linii n principal n vizibil i ultraviolet.

11

3. Laserii moleculari au ca mediu activ un gaz n stare molecular sau vapori: Liniile emise de aceti laseri se gsesc n majoritate n infrarou dar sunt cunoscute i n vizibil.

Laser cu electroni liberi

Aceste lasere folosesc electroni neataai de atomi ce sunt excitai prin unde magnetice. Studiul acestui tip de laser a fost dezvoltat inc din 1977 si a devenit un important instrument de cercetare. Teoretic astfel de lasere, pot acoperi ntreg spectrul, de la infrarou la raze X si sunt capabile sa produc raze de putere foarte mare.

Laserele semiconductoare

Sunt cele mai compacte lasere, care sunt formate din jonciuni intre semiconductoare cu propieti electrice diferite 1. Aprecieri teoretice Laserul cu semiconductori este constituit ca si celelalte tipuri de laser tot pe sablonul mediu activ, sistem de excitare, rezonator optic. In acest caz un amestec semiconductor este folosit ca mediu activ. Cel mai adesea se folosesc combinatii de metale din aceleasi perioade ale grupelor III-a si V-a. Dintre acestea semiconductorul cel mai folosit este cel format din Galiu si Arsenic (GaAs). Alte medii active au fost obtinute atat din amestecuri ale elementelor grupelor IIa si Via (Zinc si Seleniu ZnSe) cat si din amestecuri de trei sau patru elemente. Ultimele doua sunt mai ades folosite pentru emisia unor radiatii mult mai precise din punct de vedere al lungimii de unda. Sistemul de excitare este constituit din doua straturi de semiconductori, unul de tip p si unul de tip n. Pentru a intelege mai bine aceste doua notiuni trebuie amintite cateva considerente teoretice cu privire la fizica solidului, in special principiul semiconductorilor. Semiconductorii sunt o clasa de materiale larg folosita in electronica datorita posibilitatii controlului proprietatilor electrice. Rezistivitatea electrica a

12

unui semiconductor scade odata cu cresterea temperaturii iar valoarea ei poate fi modificata in limite foarte largi (10-2 108 cm). Intr-un semiconductor foarte pur, conductibilitatea electrica este data de electronii proprii, numita si conductibilitate intrinseca, iar in cazul materialelor impurificate avem de-a face cu o conductibilitate extrinseca. Sunt folosite n CD playere, LaserDisc, MiniDisc, alte sisteme de stocare optic, imprimante cu laser, fax-uri, instrumente de masur, transmisii de date prin fibra optic, scannere de coduri de bare, surse de amorsare pentru alte lasere i n lightshow-uri de putere mic.

2. Consideratii practice Revenind la laserul cu semiconductori, avand stabilita o baza teoretica minimala putem trece la detalierea practica a principiilor enuntate anterior.

Laserul cu conductori este, de fapt, un sandwich format din 3 straturi de semiconductori la care se adauga elementele sistemului de excitare. La acest tip de laser energia necesara excitarii sistemului de atomi din mediul activ cat si factorul

13

declansator sunt date de curentul electric care se aplica, conform figurii. Datorita faptului ca acest sandwich corespunde modelului clasic de dioda, de aici incolo se va folosi si termenul de dioda. Randamentul unei astfel de diode este in jurul a 30% dar amplificarea este destul de mare. Curentul necesar trebuie sa aiba o densitate de cateva mii de amperi pe centimetru dar avand in vedere ca o dioda laser are marimi foarte mici, curentul necesar este adesea sub 100mA. Pentru a obtine rezultate satisfacatoare, in practica se folosesc mai multe straturi decat se prezinta in figura. Cat priveste stratul activ, lungimea lui nu depaseste 1 mm, iar grosimea sa este, in functie de model, de la 200 pana la 10 nm. In general grosimea stratului activ variaza intre 200 si 100 nm. Datorita faptului ca este atat de subtire, fascicului emis este foarte divergent (pentru un laser) si astfel laserul cu semiconductori se bazeaza foarte mult pe rezonatorul optic ce trebuie ales cu mare grija si trebuie pozitionat foarte precis pentru a obtine performante maximale. De obicei un sistem format din doua lentile plan-convexe pozitionate cu fetele convexe una spre cealalta la anumite distante calculabile este suficient pentru a obtine un fascicul destul de bine colimat cu razele aproape perfect paralele. Din desenul de mai sus se poate observa ca emisia laser se face in doua directii. Acest fenomen este tratat in mod diferit in functie de necesitati. Se poate crea o cavitate rezonanta prin pozitionarea unei oglinzi perfecte si a uneia semitransparente, se poate folosi emisia din spate pentru a masura proprietatile fasciculului principal, se poate folosi aceeasi emisie din spate pentru a masura si controla curentul ce trece prin dioda. Diodele laser sunt foarte sensibile la curenti si de aceea controlul strict asupra acestora este absolut necesar. Uneori este necesara doar o variatie mica a tensiunii sau a puterii si dioda se va arde. Mai jos

este un prezentat un montaj clasic de dioda cu posibilitate de control a curentului: Diodele laser sunt poate, cele mai fragile dispozitive de emisie laser. Faptul ca stratul activ are, de fapt, marimea unei bacterii este cel ce sta la baza afirmatiei anterioare. Acest strat poate fi usor distrus prin supunerea la curenti neadecvati, prin influente electrostatice, prin incalzire excesiva. Stratul activ se poate autodistruge chiar si fara prezenta vre-unuia din factorii enumerati mai sus. Simpla emisie a luminii poate vaporiza acest strat minuscul daca lumina emisa este prea puternica.

14

O dioda, desi minuscula, poate dezvolta puteri ale luminii de pana la 3-5 mW. Desi sunt mai rare si mult mai scumpe, diodele ce dezvolta zeci de mii de mW exista si se gasesc in inscriptoarele de CD si in alte instrumente si aparate de profil. In ceea ce priveste divergenta fasciculului, in prezent, majoritatea pointerelor reusesc performanta de a pastra divergenta la sub un mm la fiecare 5 metri. Spectrul de culori acoperit de laserii cu semiconductori este in zona rosie 630-780 nm dar nu este limitat numai aici. Laseri verzi sau chiar albastri exista si sunt intens cercetati. Problema este ca diodele de verde si albastru au o viata efemera (cele mai performante ating doar cateva sute de ore) si functioneaza la temperaturi scazute. Revenind la laserii uzuali, trebuie mentionate si o serie de pericole ce pot apare chiar si pe langa laserii cu semiconductori care sunt cunoscuti a fi mai putin puternici. S-a calculat ca o dioda obisnuita are o putere mult mai mare chiar si decat a soarelui la ecuator. Toate amestecurile din stratul activ au o putere de emisie mult mai mare decat a aceleiasi cantitati de suprafata solara. Diodele prezente pe piata fac parte din clasele II si IIIa, ceea ce inseamna ca prezinta risc scazut de vatamare la operarea conforma cu manualul si la expunerea fugara, efemera a ochiului in raza laser. Totusi, trebuie avut in vedere ca orice expunere indelungata produce vatamari punctiforme ale retinei si nu este nevoie de efecte immediate pentru ca retina sa fie vatamata. Regula numarul unu in lucrul cu laserii, nu se priveste direct in raza laser chiar daca nu se simte nici o durere sau chiar daca raza este palida. CULOAREA SI STRALUCIREA RAZELOR LASER NU AU NICI O LEGATURA CU PUTEREA RADIATIEI. Aceste doua proprietati sunt date de lungimea de unda a radiatiei care nu influenteaza in mod decisiv puterea laserului. Pot exista laseri cu o culoare roz palida care sa fie mai nocivi decat cei mai aprinsi si rosiatici laseri. Intre laseristi exista o gluma: Regula numarul unu in lucrul cu laserii: Nu te uita niciodata direct in raza laser cu unicul ochi ramas intreg !. :)

Funcionarea unui laser este bazat pe inversia de populaie. De obicei, aproape toi atomii, ionii, moleculele al mediului laser sunt n cel mai sczut nivel de energie (Anex fig. 1). Pentru a produce emisia stimulat, energia care alimenteaz laserul trebuie sa fie destul de mare pentru a realiza o inversie de populaie. Aceasta nseamn c majoritatea particulelor din mediul laser trec pe un nivel energetic superior (Anex fig. 2). La un moment dat, cteva din particulele excitate (atomi/ioni/molecule) vor trece pe un nivel energetic inferior. n acest proces, fiecare vor emite cate un foton ntr-o direcie aleatoare. Acest lucru se numete "emisie spontan", dar fenomenul ca atare nu este foarte folositor. Este acelai proces prin care se aprinde o lamp cu neon (Anex fig. 3).

15

Cu toate acestea, Einstein a artat c dac unul din aceti fotoni se ntampl s se ciocneasc cu o particul excitat, aceasta va trece si ea pe un nivel energetic inferior si va emite un foton cu nite proprietai foarte utile: noul foton va avea exact aceeasi lungime de und, faz, direcie i polarizare. Polarizarea nu este important pentru crearea unui laser, dar daca rezonatorul favorizeaz o anumit polarizare (printr-un camp magnetic, printr-o fereastr la unghiul Brewster) atunci si raza laser va fi polarizat. Ne imaginm mediul laser emind spontan fotoni n toate direciile. Cei mai muli se vor pierde ieind sub diferite unghiuri din rezonator. Cu toate acestea, unii vor avea o traiectorie paralel cu direcia rezonatorului. (Anex fig. 3) n acest caz vor ajunge pn la oglinzi, de unde vor fi reflectai n rezonator. De-a lungul rezonatorului acetia ntalnesc alte particule excitate, pe care le stimuleaz s cedeze fotoni.(Anex fig. 4) n acest mod, ceea ce a fost doar un foton este o "avalan" de fotoni. Raza rezultant este monocrom i coerent, aproape paralel i poate fi manipulat foarte uor, ceea ce cu lumin normal este imposibil. (Anexa fig. 5) Dac sursa de energie are destul putere i destule particule sunt aduse pe nivelul superior de energie, aciunea laserului va continua la nesfrit. Acesta va fi un laser continuu. Daca energizarea nu poate fi meninut, rezultatul va fi un laser care lucreaz n impulsuri Anexa :

16

Laserele foreaz atomii s stocheze i s emit lumina ntrun fascicul coerent. Electronii dintrun atom, ntrun mediu laser sunt la nceput pompai, sau energizai, pn la o limit de excitare, de ctre o surs de curent electric. Ei sunt apoi stimulai cu fotoni externi, s emit energia stocat tot sub form de fotoni; acest proces este cunoscut sub denumirea de emisie stimulat. Efectul LASER are utilizri extrem de largi la ora actual, att n ceea ce priveste prelucrarea materialelor, ct si n alte domenii: msurtori, transmisii de date, medicin, etc. Este o tehnologie de vrf, aprut de cteva decenii si cu rspndire tot mai larg.

17

Fotonii emii au o frecven caracteristic egal cu cea a atomilor i se mic mpreun cu fotonii stimulatori, iar prin interferena lor excit atomii s elibereze mai muli fotoni. Amplificarea luminii se face prin micarea fotonilor ntre dou oglinzi paralele stimulnduse astfel emisia. Lumina monocrom, direcionat i foarte intens, n final, iese prin una dintre oglinzi, care este parial argintat.

RAZA LASER

La ora actuala, in domeniile de varf ale industriei: electronica, automatica, mecanica fina, si in general tehnica miniaturizarii si ultraminiaturizarii, un se pot realiza anumite tehnologii de prelucrare fara utilizarea unor procedee neconventionale, cum sunt prelucrarile cu fascicule dirijate (laseri, electroni, ioni etc), care pot asigura precizii si calitate corespunzatoare ale suprafetelor rezultate. Daca la inceput aceste tipuri de tehnologii aveau o aerie de utilizare relativ restransa, definitiva in special in domeniul microprelucrarilor, la ora actuala, fasciculele dirijate sunt folosite in toate ramurile industriale: constructia de masini,

18

trasnporturi si telecomunicatii, electronica, industrie usoara, etc.

metalurgie,

industrie

miniera,

aeronautica,

Holografie Metrologie Geologie, seismologie i fizica atmosferei Spectroscopie Fotochimie Fuziune nuclear Microscopie Aplicaii militare Medicin: bisturiu cu laser, nlturarea tatuajelor, stomatologie, oftalmologie, acupunctur Industrie i comer: prelucrri de metale si materiale textile, cititoare de coduri de bare, imprimare Aplicatii industriale: sudarea cu laser, tierea cu laser, gravarea cu laser, marcare cu laser, crestarea cu laser, sinterizarea selectiv cu laser, sinterizarea prin scnteie cu laser. Comunicaii prin fibr optic nregistrarea i redarea CD-urilor i DVD-urilor Producerea si diagnosticarea plasmei Telemetria si masurarea de viteze Masurari de profile si nivele Controlul automat al masinilor Topirea si sudarea metalelor Fotografia ultrarapida Fabricarea si testarea componentelor electronice

Una dintre primele aplicatii ale laserului a fost taierea si sudarea, atat in industrie cat si in practica medicala (in chirurgie, oncologie, stomatologie, dermatologie, oftalmologie si endoscopie). Cei ce se ocupa de industria militara spera sa poata utiliza puterea de taiere si ardere a laserilor la arme. Iar altii, in ideea de a crea noi surse energetice ale viitorului, incearca sa conceapa dispozitive cu laser pentru a declansa reactia de fuziune a hidrogenului. Deoarece devin foarte incet divergente, fascicolele laser pot fi folosite pentru determinarea gradului de planeitate a unei suprafete.Fermierii au

19

intrebuintat laserii pentru a se asigura ca ogoarele lor sunt plane, ceea ce le permite sa le protejeze de eroziune. De asemenea, laserii fac parte integranta din actuala revolutie optica.Aceasta presupune inlocuirea dispozitivelor electronice cu dispozitive fotonice. Dispozitivul fotonic utilizeaza fotoni in loc de electroni, iar laserii sunt surse excelente de fotoni pentru multe aplicatii. Desi principalele dispozitive fotonice aflate in prezent in uz sunt retele de fibre optice de lunga distanta, multi oameni de stiinta prevad aparitia in curand a computerelor fotonice. Printre cele mai bizare se afla utilizarea unor fascicule laser care se intersecteaza pentru a determina atomii aflati in punctual de incrucisare sa stea pe loc. Printre cele mai obisnuite este folosirea interferometriei laser pentru a localiza pozitiile exacte de pe Pamant; de exemplu exista posibilitatea ca laserii sa detecteze microdeplasarile scoartei terestre care preced cutremurile. Interferometrul poate fi ales ca instrument de detectare a distanteor mici, de exemplu el poate detecta micile variatii de grosime ale lentilelor. Utilizind o combinatie de laseri sau radar si interferometru, vehiculele cosmice se pot autoghida cu mare precizie prin vastele spatii interplanetare.

20

Metoda holografiei a fost elaborata in 1948 de catre Denis Gabor , care a descris o metoda prin care se poate obtine imaginea unui obiect din figura generala de difractie produsa de acel obiect. Aceasta metoda a fost numita holografia, (holos= intreg, grafien = scriere, in limba greaca). Denis Gabor a primit pentru metoda sa in 1971 premiul Nobel. Preocupat fiind de imbunatatirea rezolutiei microscopului electronic, el propune formarea imaginilor optice in doua etape: inregistrarea frontului de unda provenit de la obiectul de studiat; reconstituirea sa ulterioara, cu toate caractreisticile ce-i apartin, amplitudine si faza, noua metoda fiind numita din acest motiv, holografie.

Principiul holografiei optice, adica obtinerea inregistrarii complete a unui obiect, plecandu-se de la o figura de difractie produsa de obiect. Procedeul prezinta doua etape: 1. interferograma rezultata inregistrata pe o placa fotografica constituind holograma(fig.1), care contine toate informatiile cu privire la amplitudinea si faza lumini difractate de catre obiect; 2. Holograma fotografica se ilumineaza cu un fascicol de lumina paralela, monocromatica, si datorita variatiilor in densitatea optica prezentata de placa fotografica apar efecte de difractie, prin care se reconstituie imaginea obiectului. Astfel, in timp ce in fotografia obisnuita se inregistreaza numai amplitudinea undei provenita de la obiect, informatia continuta in faza fiind pierduta, in holografie franjele de pe holograma contin intreaga informatie despre obiect (amplitudinea se manifesta in contrastul franjelor, iar faza in distanta dintre franje). In holografie, aceeasi sursa serveste atat la iluminarea obiectului, cat si la producerea fondului coerent.

21

Leith si Upatnieks au perfectionat metoda aratand ca fascicolul de lumina care formeaza fondul coerent, cand soseste la placa fotografica, trebuie sa faca un unghi destul de mare cu fasciculul difractat pe obiect si ca realizarea montajelor este usurata de utilizarea surselor laser. Consideram ca intensitatea campului electric al undei luminoase difractate de obiect (unda obiect) este descrisa in planul (x,y) al hologramei de functia complexa E(x,y,t) =Eo(x,y,t) exp[iF(x,y,t)]. Informatie transportata de aceasta unda luminoasa la traversarea planului (x,y) este continuta atat in amplitudinea Eo(x,y,t), cat si in faza F(x,y,t). Imaginea luminoasa a unui obiect se obtine plasand in planul (x,y) un fotodetector (o patura fotosensibila sau o placa fotografica), care este iluminat cu unda luminoasa ce este fie reflectata de obiect, fie traverseaza obiectul studiat. Unda luminoasa care cade pe placa fotografica poarta, de asemenea, informatia continuta atat in amplitudinea sa cat si in faza. Acum se pune intrebarea daca pe o placa fotografica este posibil sa se inregistreze informatia continuta in faza undei luminoase incidente. Tehnica holografica propusa de D. Gabor arata ca daca unda luminoasa poseda o coerenta suficient de ridicata se poate inregistra pe placa fotografica atat amplitudinea, cat si faza unei unde luminoase. Avantajele si posibilitatile unice oferite de holografie rezulta din posibilitatea inregistrarii informatiei totale (continuta in amplitudinea si in faza undei). Prin holograma se obtine o senzatie perfecta a reliefului si realului imaginilor obtinute, holograma fixand si permitand sa se reconstituie frontul undei initiale. Deteriorarea unei parti a hologramei nu antreneaza pierderea de informatie, deoarece fiecare punct al suprafetei vizibile a obiectului este inregistrat pe toata suprafata hologramei. Variind orientarea hologramei in spatiu se poate inregistra de fiecare data pe una si aceeasi holograma o informatie noua, deoarece la restituirea unei holograme se utilizeaza o unda luminoasa avand acelasi front fata de cel al undei de la inregistrare. In acest mod, metodele holografice pot fi utilizate pentru codajul si decodajul informatiei, pentru recunoasterea imaginilor etc. Una dintre posibilitatile unice ale holografiei o constituie inghetarea timpului. Daca un ansamblu de obiecte in miscare este inregistrat la momentul t0 pe o holograma, restituirea ulterioara a acestei holograme va da o unda luminoasa reconstruita, care va fi echivalenta cu unda reflectata pe ansamblul de obiecte la momentul t0 si aceasta unda poate fi observata intr-un interval de timp oricat de mare il dorim. O alta aplicatie importanta pare a fi microscopia holografica. Din optica geometrica holografica rezulta ca marimea m a imaginii este data de m=lr/ln adica de raportul lungimilor de unda folosite la reconstituire (r) si la inregistrare (n). S-ar putea obtine cu raze X si raze vizibile o marire de un milion de ori. S-a realizat pe acest principiu microscopul electronic holografic cu o marire de 500 000 000 x.

22

Tot holografia ofera posibilitatea, unica, de a diviza o imagine optica si de a o asambla, informatia fiind continuta in fiecare punct al suprafetei hologramei. In fine, holografia ofera posibilitatea , tot unica, de a vedea un obiect inainte ca el sa fie fabricat, daca se utilizeaza calculatoare pentru a sintetiza o holograma artificiala care corespunde unui obiect imaginat. In cazul in care grosimea paturii sensibile la lumina este mult mai mare decat distanta care separa doua franje de interferenta consecutive, in locul hologramelor plate, bidimenisonale, se pot obtine holograme tridimensionale (sau in relief), aceasta idee apartinand lui J.Densiuk. O hologram se deosebete de o fotografie obinuit prin aceea c ea nregistreaz nu numai amplitudinea undei luminoase, ci si faza ei. Aceasta nseamn c holograma reprezint imaginea obiectului n spatiul cu trei dimensiuni. La nregistrarea unei holograme fascicolul de lumin coerent provenit de la un laser trece printr-un colimator unde este extins, apoi este mprtit n dou cu ajutorul unui divizor de fascicol. O parte cade pe placa fotografic, dup ce este reflectat de ctre o oglind, iar cealalt parte cade pe obiect in este reflectat de ctre acesta pe placa fotografic. Prima parte a fascicolului, amintit mai sus, poart numele de fascicol de referint iar cea de a doua parte se numeste fascicol de la obiect. Fascicolul reflectat de obiect are o structur care este caracteristic obiectului in difer de la un obiect la altul. Undele luminoase sosite de la obiect se suprapun cu undele luminoase din fascicolul de referint pe placa fotografic, unde se formeaz o structur complex de interferent care const dintr-o multitudine de franje a cror form si intensitate depind de amplitudinile infazele celor dou fascicole. Apoi, filmul se developeaz dup tehnica convenonal astfel reprezint ceea ce se numee o hologram. Privit cu ochiul liber nu se observ pe ea nimic asemntor cu obiectul. Pentru citire, holograma se reilumineaz, ns numai cu fascicolul de referin. Dac unghiul de iluminare a hologramei este acelasi cu unghiul de iluminare cu fascicolul de referin din timpul cnd a fost nregistrat, lumina difractat de hologram produce dou imagini ale obiectului, una virtual si alta real. Imaginea virtual se obine privind holograma; observatorul vede obiectul nedistosionat, n spatiul cu trei dimensiuni. Aceast imagine se numeste virtual deoarece pentru formarea ei este necesar o lentil, n cazul de fat lentila ochiului observatorului. Imaginea real se formeaz de ctre undele luminoase care se propag n diverse directii; ea poate fi proiectat direct pe un ecran si nu este necesar o lentil pentru formarea ei (Imaginea real pentru a putea fi vzut trebuie proiectat pe un ecran.). O parte din lumina proiectat pe hologram se transmite direct, n directia fascicolului de citire, fr s fie difractat.

n procesul de nregistrare a hologramei exist diverse posibilitti de aranjare a elementelor schemei, care poart diverse denumiri. De exemplu,

23

geometria reprezentat n figura 1 se numeste geometrie neaxial deoarece cele dou fascicole care produc holograma pe filmul fotografic formeaz ntre ele un unghi. n plus holograma realizat cu schema din figura 1 se numeste hologram Fresnel; n acest caz placa fotografic este plasat relativ aproape de obiect, fr a fi necesar o lentil pentru obtinerea hologramei. n unele cazuri se nregistreaz holograme n transformate Fourier care se pot obtine numai pentru obiecte plane. Pentru a ntelege n ce const procesul de holografie considerm nti ca obiect o surs punctual. Atunci cnd o und plan coerent este difractat de ctre un orificiu punctual se obine o und sferic. Atunci cnd o und sferic interfer cu o und plan (unda de referint) se obtine un spectru de interferent inelar cu zone alternative luminoase si ntunecate, care se aseamn cu o structur de zone Fresnel. O asemenea structur se poate construi cu creionul pe hrtie, desennd inele concentrice cu raze proportionale cu rdcina ptrat din numerele ntregi 1,2,3,... si ncepnd cu prima zon inelar acestea se hasureaz alternativ. Structura de zone Fresnel se comport ca o retea de difractie cu proprietti de focalizare. Ea actioneaz ca o lentil in focalizeaz o und plan ntr-un punct, care reprezint imaginea real a obiectului punctual considerat. Aceast imagine se prinde pe un ecran asezat n focar . n afara acestui fascicol convergent, structura de zone Fresnel produce in al doilea fascicol de lumin, de unde sferice, care pare c diverge din orificiul punctual original. Aceasta este imaginea virtual a obiectului punctual. Un obiect mai complicat poate fi considerat ca o sum de asemenea obiecte punctuale. Fiecare punct va produce structura sa zonal prin interferenta fascicolului difractat cu fascicolul de referin. Structurile zonale ale punctelor obiectului se suprapun, alctuind o structur de interferent complex. Pentru citire se foloseste acelasi flux de referint pentru a reproduce toate punctele continute de obiectul original. Apare astfel imaginea tridimensional a obiectului holografiat. Printre cele mai importante aplicabile ale holografiei n industrie se numr interferometria holografic care se utilizeaz pentru analiza tensiunilor mecanice in vibraiilor in pentru detectia defectelor. Holografia se utilizeaz, de asemenea, n microscopie, n cinematografie in televiziune, pentru maninile de calcul optice.

24

Avantajele si posibilitatile unice oferite de holografie rezulta din posibilitatea inregistrarii informatiei totale (continuta in amplitudinea si in faza undei). Prin holograma se obtine o senzatie perfecta a reliefului si realului imaginilor obtinute, holograma fixand si permitand sa se reconstituie frontul undei initiale. Deteriorarea unei parti a hologramei nu antreneaza pierderea de informatie, deoarece fiecare punct al suprafetei vizibile a obiectului este inregistrat pe toata suprafata hologramei. Variind orientarea hologramei in spatiu se poate inregistra de fiecare data pe una si aceeasi holograma o informatie noua, deoarece la restituirea unei holograme se utilizeaza o unda luminoasa avand acelasi front fata de cel al undei de la inregistrare. In acest mod, metodele holografice pot fi utilizate pentru codajul si decodajul informatiei, pentru recunoasterea imaginilor etc. Una dintre posibilitatile unice ale holografiei o constituie inghetarea timpului. Daca un ansamblu de obiecte in miscare este inregistrat la momentul t0 pe o holograma, restituirea ulterioara a acestei holograme va da o unda luminoasa reconstruita, care va fi echivalenta cu unda reflectata pe ansamblul de obiecte la momentul t0 si aceasta unda poate fi observata intr-un interval de timp oricat de mare il dorim. O alta aplicatie importanta pare a fi microscopia holografica. Din optica geometrica holografica rezulta ca marimea m a imaginii este data de m=lr/ln adica de raportul lungimilor de unda folosite la reconstituire (r) si la inregistrare (n). S-ar putea obtine cu raze X si raze vizibile o marire de un milion de ori. S-a realizat pe acest principiu microscopul electronicholografic cu o marire de 500 000 000 x. Tot holografia ofera posibilitatea, unica, de a diviza o imagine optica si de a o asambla, informatia fiind continuta in fiecare punct al suprafetei hologramei. In fine, holografia ofera posibilitatea , tot unica, de a vedea un obiect inainte ca el sa fie fabricat, daca se utilizeaza calculatoare pentru a sintetiza o holograma artificiala care corespunde unui obiect imaginat. In cazul in care grosimea paturii sensibile la lumina este mult mai mare decat distanta care separa doua franje de interferenta consecutive, in locul hologramelor plate, bidimenisonale, se pot obtine holograme tridimensionale (sau in relief), aceasta idee apartinand lui J.Densiuk.

25

Sunt un produs grafic de exceptie, cu impact vizual deosebit de puternic si care nu pot fi falsificate. Va putem oferi holograme personalizate cu text si grafica de inalta rezolutie. Cele mai folosite aplicatii ale hologramelor sunt: - holograme pentru securizarea legitimatiilor de acces sau a documentelor (bancnote, contracte, formulare cu regim special, abonamente, etc) - etichete de securizare (garantarea autenticitatii) - sigilii - etichete volumetrice 3D - etichete promotionale Din punct de vedere al continutului, hologramele sunt de doua categorii: - holograme generice - inscriptionate. Sunt holograme de uz general, care pot fi folosite de oricine. - holograme personalizate. Pentru producerea unei holograme personalizate, este nevoie mai intai de producerea unei originari laser master. Pentru a mari gradul de securizare al hologramelor, toate originarile master ale producatorilor de holograme sunt introduse si verificate intr-o baza de date centrala, situata la Londra. In acest fel se garanteaza faptul ca nu se incearca duplicarea unei holograme deja existente sau executarea uneia foarte asemanatoare.

26

http://laserul.idilis.ro Laser Microsoft Encarta Banasik M. and Dworak J. Achievements in industrial laser welding and cutting. BI. http://ro.wikipedia.org/wiki/Laser Laser Equipment Gallery (LEG) Prelucrari cu fascicule dirijate- Niculae Ion Marinescu Arborele lumii

27