FMPR

Radiatii ionizante si elemente de dozimetrie
Emil Petrescu Cristina Crtoaje
8 octombrie 2016
2 Emil Petrescu, Cristina Crtoaje
Cuprins
1 Introducere 13
1.1 Natura radiatiei electromagnetice . . . . . . . . . . . . . 13
1.1.1 Natura ondulatorie . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.1.2 Natura corpuscular a . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.2 Spectrul undelor electromagnetice . . . . . . . . . . . . . 17
1.2.1 Undele radio . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.2.2 Microundele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.2.3 Radiatiile infrarosii . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.2.4 Lumina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.2.5 Radiatiile ultravioletele . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.2.6 Razele X . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.2.7 Radiatii gamma . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.3 Ipoteza de Broglie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.4 Structura atomic a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.4.1 Modelul Bohr . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.4.2 Atomul cu mai multi electroni . . . . . . . . . . . 27
1.5 Raze X . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
1.6 Electronii Auger . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
1.7 Energia relativist
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
1.7.1 Postulatele teoriei relativit atii a lui Einstein . . . 31
1.7.2 Energia cinetic a a unei particule relativiste . . . . 31
1.7.3 Relatia dintre impuls si energie . . . . . . . . . . 32
1.8 Efectul Compton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
1.9 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
2 Elemente de teoria nucleului 39

2.1 Raza nucleului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
2.2 Masa nuclear
a si energia de legatur
a . . . . . . . . . . . 42
3
2.3 Forte nucleare si energia de

interactiune nuclear a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
2.4 Modele nucleare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
2.4.1 Modelul pic aturii de lichid . . . . . . . . . . . . . 45
2.4.2 Modelul p aturilor nucleare . . . . . . . . . . . . . 48
2.5 Interactiuni nucleare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
2.5.1 Sectiunea ecace . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
2.6 Tipuri de reactii nucleare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
2.7 Energia de reactie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
2.7.1 Energia de prag . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
2.8 Reactii produse de diverse particule
incidente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
2.8.1 Reactii produse de particule . . . . . . . . . . . 60
2.8.2 Reactii produse de protoni . . . . . . . . . . . . . 60
2.8.3 Reactii produse de deuteroni . . . . . . . . . . . . 61
2.8.4 Reactii nucleare induse de neutroni . . . . . . . . 61
2.8.5 Reactii produse de fotoni cu energie foarte mare . 63
2.8.6 Fisiune indus a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
2.8.7 Fuziunea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
2.9 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
3 Transformari radioactive 67
3.1 Transformarile nucleelor cu neutroni n exces . . . . . . . 69
3.2 Transformarea nucleelor cu protoni n exces . . . . . . . 72
3.2.1 Emisia de pozitroni (transformarea + ) . . . . . . 72
3.2.2 Captura electronic a. . . . . . . . . . . . . . . . . 75
3.3 Transformari radioactive suferite de nucleele grele prin
emisia particulelor alfa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
3.4 Emisia gamma . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
3.4.1 Conversia intern a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
3.5 Fisiunea spontan a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
3.6 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
4 Viteza transform arilor radioactive 83

4.1 Activitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
4.2 Legea transformarilor radioactive . . . . . . . . . . . . . 84
4.2.1 Timp de njum at
atire . . . . . . . . . . . . . . . . 84
4.2.2 Timp mediu de viata . . . . . . . . . . . . . . . . 85
Radia
tii ionizante
si elemente de dozimetrie 5
4.2.3 Timp mediu de viata efectiv . . . . . . . . . . . . 85

4.3 Serii de transform
ari radioactive . . . . . . . . . . . . . . 86
4.4 Echilibrul de transformare . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
4.4.1 Echilibrul secular . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
4.4.2 Echilibrul tranzient . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
4.5 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
5 M arimi dozimetrice 93
5.1 Caracterizarea cmpului de radiatii . . . . . . . . . . . . 93
5.1.1 M arimi cu ajutorul carora se caracterizeaza cmpul
de radiatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
5.2 M arimi zice n dozimetria radiatiilor . . . . . . . . . . . 95
5.2.1 Doza absorbit a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
5.2.2 Expunere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
5.3 M arimi de radioprotectie . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
5.3.1 Doza echivalent a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
5.3.2 Doz a efectiv
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
5.3.3 Doza echivalent a angajata HT ( ) . . . . . . . . . 99
5.3.4 Doza efectiv a angajata E( ) . . . . . . . . . . . . 101
5.4 M arimi operationale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
5.4.1 Echivalent de doz a ambiental H (10) . . . . . . . 101
5.4.2 Echivalent de doz a individual HP (d) . . . . . . . 103
5.5 Expunerea ocupational a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
5.6 Expunerea populatiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
5.7 Limite de doze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
5.8 Fundamentele radioprotectiei . . . . . . . . . . . . . . . 106
5.9 Organisme Internationale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
5.10 Legislatie national
a n domeniul nuclear . . . . . . . . . 109
5.11 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
6 Interactiunea radia tiilor cu materia 111

6.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
6.2 Interactiunea cu materia a particulelor alfa si a nucleelor
grele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
6.2.1 Parcursul particulelor alfa . . . . . . . . . . . . . 114
6.3 Interactiunea particulelor beta cu materia . . . . . . . . 117
6.4 Atenuarea particulelor beta . . . . . . . . . . . . . . . . 119
6.5 Calcularea dozei absorbite datorat a

particulelor beta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
6.6 Interactiunea radiatiei gamma cu materia . . . . . . . . . 125
6.6.1 Efectul fotoelectric . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
6.6.2 Efect Compton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
6.6.3 Producerea de perechi . . . . . . . . . . . . . . . 129
6.6.4 mpr astierea coerent
a (Rayleight) . . . . . . . . . 130
6.7 Atenuarea fasciculelor de fotoni . . . . . . . . . . . . . . 130
6.8 Transferul de energie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
6.9 Echilibrul electronic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
6.10 Teoria BraggGray . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
6.11 Calculul dozei echivalente n aer
pentru surse punctiforme . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
6.12 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
7 Ecranarea radia tiilor 143

7.1 Ecranarea surselor alfa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
7.2 Ecranarea surselor beta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
7.3 Ecranarea surselor gamma . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
7.4 Grosimea stratului de njum at
atire . . . . . . . . . . . . 147
7.5 Factorul de "Build Up" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
7.6 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
8 Detec
tia radia
tiilor
si m asurarea lor 151
8.1 Detectoare umplute cu gaz . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
8.1.1 Camere de ionizare . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
8.1.2 Detectoare proportionale . . . . . . . . . . . . . . 157
8.1.3 Contoarele Geiger-Mller . . . . . . . . . . . . . . 158
8.2 Detectoare cu scintilatie . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
8.3 Detectoare cu semiconductoare . . . . . . . . . . . . . . 165
9 Radia
tiile
si radioactivitatea din mediul natural 167
9.1 Expunere natural a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
9.2 Radiatii cosmice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
9.3 Radionuclizi cosmogenici . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
9.4 Radiatia terestr
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174
9.5 Radioizotopi ncorporati n organism . . . . . . . . . . . 175
Radia
tii ionizante
9.6 Expunerea radioactiv a datorata

procedurilor medicale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
9.7 Expunerea radioactiv a datorata
fumatului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
9.8 Radonul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
9.9 Datari radioactive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
9.9.1 Datarea cu carbon . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
9.9.2 Datarea cu ajutorul radionuclizilor primordiali . . 180
9.9.3 Datarea potasiu - argon . . . . . . . . . . . . . . 180
9.9.4 Datarea cu Thoriu 230 . . . . . . . . . . . . . . . 181
List
a de guri
1.1 Instalatie pentru studiul efectului fotoelectric: 1 tub vi-

dat, 2 fereastr a de cuart, 3 catod, 4 anod. . . . . . 15
1.2 Electron aat pe o orbit a circular a n jurul nucleului. . . 24
1.3 Nivele de energie n atomul de hidrogen. . . . . . . . . . 26
1.4 Emisia radiatiei de frnare. Linia curbat a reprezint a traiec-
toria electronului, eV reprezint a energia initiala a elec-
tronului iar eV h reprezint a energia electronului dup a
emisia unui foton. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
1.5 Aparitia unei radiatii X caracteristice. Segmentul orien-
tat de la p atura L la p atura K reprezint a tranzitia unui
electron ntre cele dou a paturi. . . . . . . . . . . . . . . 29
1.6 Aparitia unui electron Auger. Segmentul orientat de la p a-
tura L la p atura K reprezint a tranzitia unui electron ntre
cele dou a paturi. Energia radiatiei X emise este transfer-
at
a unui electron tot de pe p atura L. Acest electron poart a
numele de electron Auger si el p araseste atomul. . . . . . 30
1.7 Randamentul de producere a radiatiilor X n functie
num arul atomic Z: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
1.8 mprastierea unui foton pe un electron liber. . . . . . . . 34
2.1 Variatia densit

atii materiei nucleare n functie de distanta
masurata din centrul nucleului. . . . . . . . . . . . . . . 41
2.2 Variatia energiei de leg
atur
a pe nucleon functie de num arul
de mas a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2.3 Forma energiei de interactie internucleonice. . . . . . . . 46
2.4 Energia potential a pe care o au un neutron si un proton
n interiorul nucleului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.5 Nivele energetice ale nucleului 157 Xe. . . . . . . . . . . . 51
2.6 Atenuarea unui fascicul de particule care cade pe o tint a. 53
9
2.7 a) Exemple de reactii directe; b) reactie stripping; c)

reactie pick-up. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
3.1 Separarea radiatiilor cu ajutorul cmpului magnetic . . . 68

3.2 Curba de stabilitate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
3.3 Schema transform arii radioactive a 14
6 C. . . . . . . . . . . 70
3.4 Transform arile radioactive suferite de 60 27 C. . . . . . . . . 71
137
3.5 Transform arile radioactive suferite de 55 Ce. CI-K reprez-
int
a procesul de conversie intern a a electronilor de pe p a-
tura K, CI-X reprezint a procesul de conversie intern a de
pe celelalte p
aturi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
3.6 Spectrul continuu al particulelor emise de 146 C. N(E)
reprezint
a fractia relativa de particule emise cu energia
E. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
3.7 Transform arile radioactive suferite de 189 F. CE este fenomenul
de captura electronic a (captura unui electron de pe o p a-
tur
a interioara de catre nucleu). . . . . . . . . . . . . . . 73
3.8 Spectrul particulelor si + emise de izotopul de 64 29 C. . 74
3.9 Diagrama unor reactii de captur a electronic a. . . . . . . 75
226
3.10 Schema de dezintegrare a 88 Ra. . . . . . . . . . . . . . . 78
3.11 Conversia intern a. Ec este energia cinetic a a electronului
emis, Ee este energia de excitare a nucleului, iar El este
energia de legatura a electronului care este emis. . . . . . 80
4.1 Echilibrul secular. Activitatea nuclidului derivat 2 tinde

c
atre activitatea nuclidului din care provine 10 . . . . . . 89
4.2 Echilibrul tranzient. Dup a un timp sucient de lung ra-
portul activit
atilor celor doi nuclizi devine constant. . . . 90
6.1 Ionizarea specica a unei particule alfa cu energia 5,3 MeV

210
emisa de Po (poloniu) n aer la presiunea de 760 torr si
temperatura 15 C. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
6.2 Experimentul prin care se determin a parcursul particulelor
alfa. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
6.3 Parcursul particulelor alfa ntr-un material absorbant. . . 116
6.4 Procesul de ionizare direct a. Traiectoria unei particule
este n zig zag n materie. . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
Radia
tii ionizante
6.5 Efectul Cerenkov. Viteza electronului trebuie s a e mai

mare dect viteza luminii n mediul respectiv. . . . . . . 119
6.6 Absorbtia particulelor beta functie de grosimea de absorbtie.120
6.7 Parcursul particulelor beta n ap a functie de energie. Scarile
sunt logaritmice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
6.8 Efectul fotoelectric. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
6.9 Efectul compton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
6.10 Crearea de perechi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
6.11 Dependenta de energie a coecientilor de atenuare liniari
ai radiatiei gamma. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
6.12 Pierderea de energie a radiatiei gamma. R reprezint a par-
cursul mediu al fotoelectronilor care apar prin efect foto-
electric si al electronilor mpr
astiati prin efect Compton. 133
6.13 Pierderea de energie n material a radiatiilor gamma. . . 137
6.14 Echilibrul electronic - cazul ideal. . . . . . . . . . . . . . 138
6.15 Echilibrul electronic n cazul fascicolului de fotoni care se
atenueaz a n material. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
8.1 Schema de principiu a unui detector cu gaz. . . . . . . . 152

8.2 Num arul de ioni colectati n functie de tensiunea aplicat a
ntre anod si catod. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
8.3 Camer a de ionizare plan a si curentul prin aceasta functie
de tensiunea dintre pl aci. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
8.4 Energia de producere a unei perechi de ioni n functie de
energia particulelor care trec printr-o atmosfer a de azot.
Sunt considerati protonii (H), particulele alfa (He) si ionii
de azot (N). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
8.5 Detector proportional cu curgere de gaz . . . . . . . . . . 158
8.6 Rata de num arare a unui contor proportional. . . . . . . 159
8.7 Fotomultiplicator. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
8.8 Ecienta cuantic a functie de lungimea de und a pentru un
fotocatod. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
9.1 Dependenta debitului dozei functie de latitudine. . . . . 170

9.2 Dependenta ratei dozei efective cu altitudinea la o latitu-
dine de 45 grade. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
9.3 Producerea si transform
arile suferite de radon n sol si aer. 178
Capitolul 1
Introducere
1.1 Natura radia

tiei electromagnetice
1.1.1 Natura ondulatorie
La nalul secolului al XIX-lea a fost pus
a n evidenta existenta un-
delor electromagnetice. Pornind de la ecuatiile lui Maxwell, viteza de
propagare a acestora n vid este:
1
c= p =3 108 m/s (1.1)
"0 0
unde constanta "0 = 8; 854 10 12 F/m este permitivitatea vidului si

constanta 0 = 4 10 7 N/A2 este permeabilitatea vidului.
Componenta electric a (intensitatea cmpului electric) a unei unde
electromagnetice armonice plane care se propag a prin vid (sau aer) os-
cileaz
a pe o directie perpendicular
a pe directia de propagare si are ecuatia:
E = E0 cos (!t kx) (1.2)

n ecuatia (1.2), E0 este amplitudinea intensit
atii cmpului electric,
! este pulsatia iar k este modulul vectorului de unda.
2
!=2 = (1.3)
T
n relatia (1.3), este frecventa undei, iar T este perioada.
13
a ~k are ca directie si sens, directia si sensul de propa-

Vectorul de und
gare a undei,modulul sau este:
2
k= (1.4)
Marimea este lungimea de und a si reprezint

a distanta pe care se
propag
a unda n timp de o perioad
a.
c
= cT = (1.5)
Natura ondulatorie a undelor electromagnetice (si a luminii, care este

tot o unda electromagnetic a) a fost pus
a n evidenta prin fenomenele de
interferenta si difractie.
1.1.2 Natura corpuscular

a
La nalul secolului al XIX-lea si nceputul secolului al XX-lea au fost
puse n evidenta fenomene care nu au mai putut explicate pe baza
teoriei clasice a electromagnetismului, dou a dintre aceste ind cruciale n
introducerea notiunii de foton.
Primul a constat n evidentierea radia tiei termice. Experienta
arata ca orice corp ncalzit emite radiatii electromagnetice (simtite sub
form a de c
aldura), emisie ce apare la orice temperatur a mai mare de 0 K,
si care este continuu distribuit a pe toate lungimile de und a. n general,
procesele care determin a o astfel de emisie sunt procese de neechilibru.
Dac a emisia are loc n conditii de echilibru, adic a n cazul n care energia
emis a de copuri este egal a cu energia absorbit a de acestea, temperatura
mentinndu-se constant a, radiatia poart a numele de radiatie termic a de
echilibru.
La temperaturi joase (sub 500 C), cea mai mare parte a radiatiei
este concentrat a pe lungimile de und a infrarosii (radiatiile care dau sen-
zatia de caldura), iar la temperaturi mai mari (peste 500 C) o parte
tot mai mare a energiei se g aseste n domeniul lungimilor de und a din
vizibil (corpurile devin incandescente). Radiatia termic a emisa de Soare,
a carui suprafata se aa la 6000 K, acoper a toate domeniile lungimilor
de und a. Forma distributiei densit atii de energie n functie de frecventa
nu a a putut explicat a cu ajutorul teoriilor clasice. Printre cele mai
Radia
tii ionizante
Figura 1.1: Instalatie pentru studiul efectului fotoelectric: 1 tub vidat, 2

fereastr
a de cuart, 3 catod, 4 anod.
interesante abord ari a fost cea a lui Rayleight, care ns

a a putut explica
forma distributiei doar la frecvente joase.
Cel care a dat o prim a explicatie pentru aceasta comportare a fost
Planck, care, renuntnd la interpretarea clasic a, a presupus c a emisia si
absorbtia undelor electromagnetice nu se realizeaz a n mod continuu ci
astfel nct energia acestora s a varieze cu un multiplu ntreg al unei can-
titati de energie a c
arei marime este proportionala cu frecventa radiatiei
:
"=h (1.6)
unde h = 6; 626 10 34 Js este numit a constant
a Planck.
Al doilea fenomen a fost efectul fotoelectric extern, explicat de
Einstein prin introducerea notiunii de cuant a de energie.
Efectul fotoelectric extern consta din emisia de electroni (n principal
din metale) sub actiunea radiatiei luminoase sau ultraviolete. Instalatia
experimental a cu care se poate studia efectul fotoelectric este prezentata
n Fig. 1.1.
Tubul de sticl
a (1) este vidat si este prev
azut cu o fereastr
a de cuart
(2) pentru a nu mpiedicate radiatiile ultraviolete sa ajung a pe catod
(3). Sub actiunea undelor electromagnetice catodul emite electroni care
ajung la anod (4) astfel c
a n circuitul extern apare un curent care poate
masurat cu galvanometrul G. Tensiunea dintre anod si catod se regleaz a
cu potentiometrul P. Cu ajutorul montajului prezentat n Fig. 1.1 se
poate determina variatia curentului I n functie de tensiunea aplicat a
pentru diverse uxuri de lumin a.
Din experimentele efectuate s-a dedus c a:

1. dac a frecventa radiatiei este mentinut a constanta, curentul foto-
electric creste cu intensitatea radiatiei incidente;
2. fotoelectronii sunt emisi instantaneu (n mai putin de 10 9 s) dup a
ce suprafata este iluminat a;
3. pentru o anumit a suprafata, emisia de fotoelectroni are loc nu-
mai dac a frecventa radiatiei incidente este egal a sau mai mare dect
o frecventa minim a 0 numit a frecventa de prag, care este specic a
ecarui metal;
4. energia cinetic a Ec a fotoelectronilor depinde doar de frecventa
radiatiei incidente, nu si de intensitatea ei. Determinarea energiei cinetice
Ec se face prin aplicarea unei tensiuni inverse Uf ntre anod si catod,
care anuleaz a curentul electric. Acest lucru se petrece cnd Ec = eUf :
Tensiunea Uf este tensiunea de frnare, iar e = 1; 6 10 19 C este sarcina
electronului;
5. exist a o relatie liniar
a ntre Ec si frecventa :
O abordare clasic a a fenomenului nu poate explica aceste legi. Ast-
fel, ne astept am ca energia cu care electronul p ar
aseste metalul s
a e
proportional a cu m arimea uxului undei electromagnetice. Experimen-
tal acest lucru nu se observ a. Un alt aspect care r amne neexplicat este
acela al timpului de aparitie al curentului electric. Astfel, n teoria on-
dulatorie clasic a energia undei electromagnetice este repartizat a uniform
pe frontul de und a. Pentru a scoate un electron din metal, trebuie s a
se concentreze sucient a energie pe o regiune de dimensiuni atomice, lu-
cru care nu se poate realiza f ar
a o anumit a ntrziere, mai ales n cazul
undelor cu intensit ati mici.
Explicatia fenomenului a fost dat a de Einstein n 1905, care a consi-
derat ca lumina este format a din fotoni (el a folosit conceptul de cuant a
de lumin a; termenul de foton a fost introdus n 1926 de G. N. Lewis),
ecare foton avnd energia
hc
E=h = (1.7)
unde h este constanta Planck iar c este viteza luminii n vid.

Efectul fotoelectric este explicat prin absorbtia unui foton de c atre
un electron liber din metal. O parte din energia fotonului este folosit
a la
scoaterea acestuia din metal; aceasta poart
a numele de lucru de extractie
Radia
tii ionizante
W , iar restul o reg

asim sub form
a de energie cinetic
a a electronului:
1
h = W + mv 2 (1.8)
2
Rezult
a, c
a pentru a obtine electroni liberi, este necesar ca:
W
h W sau (1.9)
h
Marimea p = W=h este frecventa de prag pentru care are loc efectul
fotoelectric.
Datorita valorilor mici ale energiilor cu care se lucreaz
a la nivel atomic,
molecular si nuclear s-a introdus ca unitate de m asura pentru energie
electronvoltul, reprezentnd energia c apatat
a de un electron care este
accelerat la o diferenta de potential egal
a cu un volt.
19
1 eV = 1; 6 10 J (1.10)
Aplica tie
O bila de cupru n stare electric
a neutra, independenta de alte corpuri,
este iradiata cu lumin a monocromatic a avnd lungimea de und a = 0; 2
m. Pn a la ce potential maxim se va nc
arca bila pierznd fotoelectroni?
Lucrul de extractie al cuprului este W = 4; 47 eV.
Solutie
Prin pierdere de fotoelectroni bila de cupru se ncarc a la un anumit
potential. La limit a energia cedata de foton trebuie sa e egal
a cu suma
dintre energia electronului necesar a pentru a nvinge forta de atractie
electrostatic a eU si a efectua lucrul mecanic de extractie W .
c
h = eU + W
Rezult
a:
hc W
U= = 1; 74 V
e e
1.2 Spectrul undelor electromagnetice

1.2.1 Undele radio
n 1887, la opt ani dup
a moartea lui Maxwell, Henrich Hertz, pro-
fesor de zic
a la Technische Hochschule n Karlsruhe din Germania, a
generat si a detectat primele unde electromagnetice. Undele obtinute de

Hertz sunt ast azi clasicate ca ind n domeniul de radiofrecventa care
se ntinde de la ctiva herti la 109 Hz (lungimea de und a variaz
a de la
0,3 m la ctiva kilometri). Aceste unde sunt cele emise de circuitele elec-
trooscilante. De exemplu un curent alternativ de 50 Hz, ce trece prin
liniile de transmisie a energiei electrice, genereaz
a o und
a electromagne-
tic
a cu lungimea de und a:
c
= =6 106 m = 6 103 km
Nu exist
a limit
a superioara teoretic
a pentru lungimea de und a a aces-
tui tip de unde. Ca exemple vom da intervalele n care emit posturile
de radio. Intervalul frecventelor n cazul undelor lungi este 153-279 kHz,
al undelor medii 532-1620 kHz si al undelor scurte 2310 - 25820 kHz.
Posturile FM emit n intervalul de frecvente 87,5-108 MHz. Telefoanele
mobile utilizeaz
a frecventele de 900 MHz, 1800 MHz si 2100 MHz.
1.2.2 Microundele
Domeniul microundelor are frecventele de la 109 Hz pn a la 3 1011
Hz. Lungimile de und a corespunzatoare sunt cuprinse ntre 1 mm si 30
cm. Radiatiile capabile sa penetreze atmosfera P amntului au lungimile
de unda cuprinse ntre 1 cm si 30 cm. Astfel, microundele sunt impor-
tante pentru comunicatiile cu vehiculele din spatiul cosmic si de asemenea
n radioastronomie. Ca exemplu atomii neutri de hidrogen, distribuiti n
vaste regiuni din spatiul cosmic emit microunde cu lungimea de und a de
21 cm ( = 1420 MHz). Microundele sunt utilizate n telefonie, pentru
ghidarea avioanelor, n cuptoarele cu microunde si pentru determinarea
vitezelor de deplasare a autovehiculelor (radar). Conform reglemet arilor
actuale, benzile certicate pentru radare sunt: 2,4-2,48 GHz (banda S);
9,20-10 GHz (banda X joas a); 10,5-10,6 GHz (banda X); 13,4-14 GHz
(banda Ku); 24,05-24,25 GHz (banda K); 33,4-35,20 GHz (banda Ka).
1.2.3 Radia
tiile infraro
sii
Domeniul radiatiilor infrarosii se extinde de la 3 1011 Hz pn a la
14
4 10 Hz. Domeniul infrarosu este mp artit n patru regiuni:
a) infrarosul apropiat (750-3000 nm);
Radia
tii ionizante
b) infrarosul intermediar (3000-6000 nm);

c) infrarosul ndepartat (6000-15000 nm);
d) infrarosul extrem (15000 nm - 1,0 mm).
Aceasta este o mp artire arbitrar
a. Trebuie remarcat c a orice material
radiaz a si absoarbe unde infrarosii datorit a tranzitiilor ce au loc ntre
nivelele de vibratie ale moleculelor.
Moleculele oric arui corp emit radiatii infrarosii chiar dac a tempe-
ratura acestora este putin mai mare ca 0 K, dar n acest caz ele au
o intensitate mic a. Pe de alt a parte radiatii infrarosii sunt emise ntr-un
spectru continuu de corpurile calde. Trebuie remarcat c a jum atate din
energia emis a de Soare corespunde domeniului infrarosu, iar becurile cu
incandescenta emit mai mult a radiatie infrarosie dect lumin a.
Ca orice organism cu snge cald si corpul omenesc emite radiatii in-
frarosii cu lungimi de und a mai mari de 3 m, avnd un maxim al emisiei
n jur de 10 m.
Energia radiatiilor infrarosii este m asurat a cu detectoare sensibile la
absorbtia de radiatii infrarosii. Unele detectoare pot cuplate prin inter-
mediul unui sistem de scanare la un ecran, fapt care duce la producerea
unei imagini n infrarosu. Un astfel de aparat este cunoscut sub numele
de termograf.
Ca exemplu de emitator de unde infrarosii poate dat laserul cu CO2 .
El este folosit ca surs a de putere continu a cu nivelul de 100 W. Laserul
cu CO2 este utilizat mult n industrie, n special n t aieri de precizie si
tratamente termice. Radiatiile emise au lungimea de und a cuprinsa n
intervalul (18; 3 23) m: Acestea sunt usor absorbite de corpul uman,
astfel ca laserul cu CO2 este util si n medicin a pentru diverse operatii.
1.2.4 Lumina
Lumina corespunde radiatiilor electromagnetice din banda de frecvente
4 1014 Hz 7; 7 1014 Hz sau lungimilor de und a cuprinse n intervalul
390 nm - 750 nm. Ea este produs a prin rearanjarea electronilor n atomi
si molecule.
Newton a fost primul care a observat c a lumina alba este un amestec
de culori. Culoarea reprezint a r
aspunsul fenomenologic si psihologic al
omului la diferitele frecvente ale spectrului luminii. Astfel, frecventei
3; 84 1014 Hz i corespunde culoarea rosie. Pe masura ce creste frecventa
culoarea se schimb a n orange, galben, verde, albastru, indigo si violet la

aproximativ 7; 7 1014 Hz.
n materialele incandescente, precum lamentele metalice nc alzite
puternic lumin a este emis a ntr-un spectru continuu. Aceasta este situ-
atia becurilor incandescente.
n cazul n care se umple un tub cu un gaz si se realizeaz a o desc
arcare
electrica, atomii se excit a si emit o radiatie caracteristic
a diverselor nivele
energetice ale acestor atomi, determinnd o serie de linii sau benzi de
frecvente bine determinate.
Un astfel de dispozitiv este cunoscut sub numele de tub de desc arcare.
Astfel, kriptonul 86 are liniile foarte nguste. Linia cu lungimea de und a
= 605; 780210 nm cu l argimea la semin altime egal
a cu 0; 000470 nm
(ceea ce corespunde la o l argime de 400 MHz) este utilizat a din 1983 la
denirea unit atii de lungime (1 m = 1:650:763; 73 lungimi de und a).
L
ampile cu uorescenta emit un spectru cu multe linii, n care foarte
importante sunt cele ale mercurului, de la 405 nm, 436 nm si 546 nm.
Alte surse de lumin a sunt becurile cu leduri (diode electrolumines-
cente). Ledurile emit ntr-un spectru ngust (5080 nm) cu maximele
situate n intervalul 350750 nm. Pentru a se obtine culoarea alb a be-
curile cu leduri trebuie s a emit a culorile primare: albastru, verde si rosu.
1.2.5 Radia
tiile ultravioletele
Lng a spectrul radiatiilor luminoase se gaseste spectrul radiatiilor ul-
traviolete descoperite de Johann Willhelm Ritter (1776-1810). Frecventele
radiatiilor ultraviolete sunt n intervalul 7; 7 1014 2; 4 1016 Hz, iar
lungimile de und a ntre 12,5 nm si 390 nm.
Ochiul uman nu poate percepe undele ultraviolete deoarece corneea
absoarbe n particular radiatiile cu lungimile de und a cele mai mici, iar
cristalinul absoarbe puternic radiatiile cu lungimea de und a din jurul a
300 nm. Insectele, de exemplu albinele, pot percepe radiatiile ultravio-
lete.
Atomii emit radiatii ultraviolete cnd au loc dezexcit ari ale electro-
nilor de pe nivelele energetice cele mai nalte pe nivele energetice mai
joase ale atomilor.
Radia
tii ionizante
1.2.6 Razele X
Au fost descoperite n 1895 de Wilhelm Conrad Rntgen (1845-1923).
Ele au domeniul frecventelor de la 2; 4 1016 Hz pn a la 5 1019 Hz,
avnd lungimile de und a foarte mici (6 10 3 nm - 12; 5 nm).
O metod a practica de obtinere a acestor radiatii este aceea de a ac-
celera electroni si a-i orienta c
atre tinte realizate din diverse materiale.
Aceasta determin a o decelerare rapid a a electronilor care vor emite o
radiatie de frnare. n plus, atomii tintei se ionizeaz a n cursul acestui
bombardament prin eliminarea electronilor din p aturile interioare foarte
apropiate de nucleu. Atunci cnd o astfel de stare este ocupat a de un
electron din p aturile superioare se emit radiatii X. Rezultatul obtinut
este o radiatie specica materialului tintei si ea poarta numele de radi-
atie caracteristic
a.
Radiograile cu raze X produc mai degrab a umbre dect o imagine
fotograc a. Au fost realizate telescoape cu raze X care sunt plasate pe
orbite cosmice, microscoape cu raze X, retele de difractie pentru raze X.
n 1984 un grup de la Lawrence Livermore National Laboratory a reusit
s
a realizeze un laser cu lungimea de und a de 20,6 nm.
1.2.7 Radia
tii gamma
Sunt radiatiile electromagnetice cu frecvente mai mari de 5 1019 Hz
si sunt radiatiile electromagnetice cu lungimile de und a cele mai mici.
Ele sunt emise n tranzitiile ntre nivelele energetice ale particulelor ce
alc
atuiesc nucleul atomic. Datorit a lungimilor de unda mici, este practic
imposibil s
a se observe comportarea ondulatorie a acestora.
1.3 Ipoteza de Broglie

Ipoteza fost formulat a de Louis de Broglie n 1924 cu ocazia prezen-
t
arii la Paris a tezei sale de doctorat Cercetari asupra teoriei cuantelor.
El a emis ipoteza c a particulele pot avea si proprietati ondulatorii, asa
cum radiatia are propriet ati corpusculare.
n reprezentarea corpuscular a se atribuie unei particule o energie E
si un impuls p. n reprezentarea ondulatorie se lucreaz a cu frecventa
si lungimea de und a . Dac a cele dou
a reprezent
ari sunt aspecte diferite
ale aceluiasi obiect, atunci leg

atura dintre m
arimile care-l caracterizeaz
a
sunt aceleasi ca pentru un foton:
hc
E=h = (1.11)
h h
p= = (1.12)
c
De Broglie a propus ca unei particule s
a i se asocieze o und
a plana
cu frecventa si lungimea de und
a determinate de relatiile:
E
= (1.13)
h
si
h
= (1.14)
p
Aplica tie
S
a se determine lungimea de und a de Broglie:
a. pentru un neutron cu energia de 0; 025 eV;
b. pentru un electron cu energia de 100 eV.
Se cunosc: masa neutronului mn = 1; 6749280 10 27 kg si masa
electronului me = 9; 1 10 31 kg.
Solutie
a. Lungimea de und a se calculeaz
a cu relatia lui de Broglie:
h p
= unde p= 2mE
p
unde m este masa particulei. Astfel:
h
=p = 1; 81
2mn E
19
unde energia a fost transformat
a n jouli prin nmultire cu 1; 6 10 .
b. n cazul electronului se utilizeaz
a aceeasi formul
a:
h
=p = 12; 3
2me E
Radia
tii ionizante
1.4 Structura atomic

a
Un mare num ar de fapte experimentale au ar atat c a materia este
alc
atuit
a din sarcini pozitive si negative. Repartitia acestora n interiorul
atomului a constituit obiectul a numeroase modele. Primul model propus
a fost cel al lui Thomson din 1897, care considera atomul ca ind o sfer a
nc
arcata uniform cu sarcin a pozitiv
a, n interiorul careia sunt dispusi
electronii.
Rutherford a efectuat o serie de experimente cu privire la mpr astierea
particulelor (nuclee de heliu) pe foite metalice. Experimentele au
demonstrat c a majoritatea particulelor sunt deviate cu unghiuri foarte
mici de la directia initial
a; o mic
a parte sunt deviate cu unghiuri foarte
mari. Rutherford a ajuns la concluzia c a aproape toat a masa atomului
este concentrat a ntr-un nucleu, iar electronii se misca n jurul acestuia.
Elabornd o teorie a difuziei particulelor si confruntnd aceast a teorie
cu rezultatele experimentale, a ajuns la concluzia (valabil a si ast
azi) ca
nucleul concentreaz a aproape ntreaga mas a atomic a si are dimensiuni
14
de ordinul a 10 m. Din punctul de vedere al zicii clasice, un astfel
de atom nu este stabil deoarece sarcinile electrice aate n miscare circu-
lar
a n jurul nucleului ar trebui s a emita unde electromagnetice. Atunci
raza traiectoriei electronului s-ar micsora si electronul ar cadea pe nucleu
ntr-un timp t < 10 10 s:
1.4.1 Modelul Bohr

Bohr a prezentat modelul s au n anul 1913. El a admis existenta mo-
delului planetar considernd pentru simplicare c a orbitele electronilor
sunt circulare. La baza teoriei structurii atomului stau dou a postulate:
Postulatul I : Atomii si sistemele atomice se pot g asi un timp ndelun-
gat numai n st ari bine determinate - numite st ari stationare - n care
acestea nu emit si nici nu absorb energie. n aceste st ari sistemele atomice
poseda energii care formeaz a un sir discret E1 ; E2 ; ::::En :::
Postulatul II : Energia unui atom nu poate varia dect discontinuu
prin trecerea dintr-o stare stationar a En n alt a stare stationar a Em .
Acest lucru se realizeaz a prin emisia sau absorbtia unui foton a c arui
frecventa este dat
a de relatia:
jEm En j
nm =
h
Figura 1.2: Electron aat pe o orbit

a circular
a n jurul nucleului.
Pentru a putea calcula efectiv valoarea nivelelor de energie a atomului

de hidrogen, Bohr a mai adoptat un postulat suplimentar:
Postulatul III : Dintre toate orbitele circulare posibile electronul se
aa pe acelea pe care momentul s au cinetic este un num ar ntreg de
h
~= (conditia de cuanticare a orbitelor circulare). Astfel:
2
h
L = mvr = n = nh n = 1; 2; 3; ::::
2
Se considera un electron care se misca n jurul unui nucleu (innit de
greu) pe o orbit a circular
a (Fig. 1.2).
Pentru ca electronul s a r
amn a pe o orbita circular
a este necesar ca
forta de atractie coulombian a ce actioneaz
a asupra sa datorit a interactiei
electrostatice cu nucleul de sarcin a Ze sa e egal
a cu forta centrifuga (n
cazul atomului de hidrogen Z = 1):
e2 me v 2
= (1.15)
4 "0 r2 r
unde me = 9; 1 10 31 este masa electronului.

Din relatia (1.15) se obtine viteza electronului de mas
a me pe traiec-
torie: s
e2
v= (1.16)
4 "0 rme
Radia
tii ionizante
Energia total a a sistemului este suma dintre energia cinetic a Ec si

energia potential
a Ep . Tinnd
cont de expresia vitezei (1.16) rezult
a:
mv 2 e2 e2
E = Ec + Ep = = (1.17)
2 4 "0 r 8 "0 r
Pe baza conditiei de cuanticare mvr = nh si a expresiei vitezei (1.16)
se obtine raza orbitei:
~2 4 "0
rn = n2 (1.18)
me e2
Atunci expresia energiei totale devine:

2
me e2 1
En = n = 1; 2; ::: (1.19)
2~2 4 "0 n2
Astfel energia total

a a electronului n atomul de hidrogen poate avea
doar anumite valori discrete care sunt determinate de num arul n. Num arul
de nivele discrete este innit. Num arul n poart
a numele de num ar cuan-
tic principal. Energia cea mai mic a este cea pentru care n = 1 si poart
a
numele de energia st arii fundamentale. Aceasta are valoarea:
E1 = 13; 6 eV (1.20)
Astfel se poate scrie:

E1 13; 6
En = = eV (1.21)
n2 n2
Referitor la nivelele de energie se utilizeaz
a urm
atoarea notatie: pen-
tru n = 1 nivelul energetic se noteaza cu K, pentru n = 2 nivelul energetic
se noteaza cu L, pentru n = 3 nivelul energetic se noteaz a cu M, pentru
n = 4 nivelul energetic se noteaz a cu N. n Fig. 1.3 este prezentat ao
diagrama cu cteva din nivelele de energie ale atomului de hidrogen.
Dac
a electronului i se furnizeaz a o energie corespunzatoare el poate
ajunge ntr-o stare de energie superioar a cu raza rn = r1 n2 ;
a pe o orbit
unde
~2 4 "0 10
r1 = = 0; 529 10 m (1.22)
me e2
Figura 1.3: Nivele de energie n atomul de hidrogen.
Aceasta raz
a poart a numele de raz a Bohr.
Energia necesar a pentru a rupe electronul de nucleu (a duce electronul
la o energie egal
a cel putin cu zero), poart
a numele de energie de ionizare.
Astfel energia minim a necesara pentru ionizarea atomului de hidrogen
este E = 13; 6 eV.
Unul din succesele teoriei lui Bohr const a n faptul c
a a reusit s
a inter-
preteze materialul empiric acumulat n domeniul spectroscopiei, referitor
la spectrul hidrogenului si al metalelor alcaline. Dac a se aplica cel de-al
doilea postulat Bohr cnd atomul trece din starea energetic a En n starea
energetica Em (En > Em ) acesta emite un foton cu energia h nm :
2
me e2 1 1 1 1
h nm = En Em = 2 = 13; 6 eV
2~ 4 "0 m2 n2 m2 n2
(1.23)
Aplica tie
De cte ori se m areste raza atomului de hidrogen aat n stare fun-
damental a, dac
a este excitat cu un foton cu energia E = 10; 2 eV?
Solutie
Fie En energia nivelului energetic pe care ajunge electronul dup a ab-
sorbtia fotonului cu energia E. Atunci:
En = E1 + E
unde E1 = 13; 6 eV este energia nivelului fundamental. Rezult
a:
r
E1
n= =2
E1 + E
Radia
tii ionizante
Atunci, raza noii orbite Bohr devine:

rn = n2 r1 = 4r1
unde r1 este raza atomului de hidrogen aat n starea fundamental
a.
1.4.2 Atomul cu mai mul

ti electroni
n cazul atomilor cu mai multi electroni pe un nivel (p atura) carac-
terizat de num a 2n2 electroni.
arul cuantic principal n; exist
Energia necesar a pentru a scoate un electron dintr-o p
atur
a interioar
a
(cu num ar cuantic mic) este mai mare dect n cazul atomului de hidro-
gen, deoarece electronul se aa mai aproape de nucleul pozitiv. Pentru
acesti atomi energia necesara pentru a scoate un electron din p atura cu
n = 1 are expresia aproximativ a
E= 13; 6 (Z 1)2 eV (1.24)
unde Z este num arul atomic. De exemplu, pentru atomul de Pb energia
calculat
a pentru a scoate un electron de pe p atura K este de 89,23 keV
3
(1 keV = 10 eV), fata de cea exact a care este de 87,95 keV. Pentru
atomul de Pb energia unui electron de pe p atura K este de 88 keV, de
pe patura L este de 15 keV, de pe p atura M este de 3 keV si de pe
p
atura N 300 eV. Energia de leg atura a unui electron de pe p atura
exterioar
a (electron de valenta) este de 7,3 eV si este mult mai mic
a dect
cea de pe paturile interioare.
1.5 Raze X
Razele X sunt produse n interiorul unor tuburi vidate prin bombar-
darea cu electroni rapizi a unor pl aci metalice plasate n fata unui anod.
Razele X sunt invizibile pentru ochiul uman, dar au proprietatea de a
produce o uorescenta vizibila n anumite substante cristaline naturale
(platinocianura de bariu, sulfura de zinc) sau n unele pulberi preparate
articial (luminofori). Ele impresioneaz a placa fotograc a si produc
ionizarea gazelor.
Natura razelor X este una electromagnetic a si lungimea lor de unda
este foarte mica n raport cu cea a radiatiilor din spectrul vizibil. Exist
a
doua modalitati n care apar razele X.
Figura 1.4: Emisia radiatiei de frnare. Linia curbat a reprezint

a traiectoria
electronului, eV reprezint
a energia initial
a a electronului iar eV h reprezint a
energia electronului dupa emisia unui foton.
1. Cnd sarcina negativ a (electronul) intra cu viteza mare n cmpul

electric al unui nucleu asupra lui va actiona o forta electrica de atractie
care-i va curba traiectoria. Aceasta nseamn a c
a miscarea sa va deveni
una accelerat a. Acest fapt face ca electronul s a emita o radiatie electro-
magnetic a (Fig. 1.4).
Presupunnd c a electronul este accelerat initial la o diferenta de
potential V , energia nainte de apropierea de nucleu este eV . Deoarece
el emite un foton cu energia h ; energia sa dup a ce se ndeparteaza de
nucleul respectiv va eV h :
Producerea razelor X n acest fel este un proces aleatoriu, deoarece
un electron poate avea toate traiectoriile posibile, inclusiv aceea n care
acesta cade pe nucleu. Din acest motiv, fotonii emisi au toate energiile
posibile pn a la valoarea eV: n plus, ei sunt emisi n toate directiile.
Radiatiile X astfel obtinute poarta numele de radiatii de frnare (deoarece
n nal energia electronului va mai mic a dect cea initial
a) si au un
spectru continuu.
2. Cnd electronii au sucient a energie, ei pot disloca un electron
de pe p aturile interioare ale atomului. Astfel r amne un loc vacant n
structura electronic a, ce poate ocupat de un electron de pe o p atura
superioar a. Prin aceast a tranzitie apare o radiatie X. Deoarece nivelele
energetice pentru un anumit material au valori bine determinate, radiati-
ile X care apar n acest mod poart a numele de radiatii X caracteristice.
Daca apare un loc vacant n p atura K, razele X care sunt emise prin
ocuparea acestui loc poart a numele de raze K (Fig 1.5). Electronii care
ocupa acest loc pot proveni din subp aturile nivelelor L, M, N. La fel se
Radia
tii ionizante
Figura 1.5: Aparitia unei radiatii X caracteristice. Segmentul orientat de la

p
atura L la p
atura K reprezinta tranzitia unui electron ntre cele dou
a p
aturi.
petrec lucrurile cnd apare un loc vacant n patura L. Atunci electronii

care ocupa acest loc pot proveni din subp
aturile nivelelor M, N,...
1.6 Electronii Auger

Asa cum am spus, razele X caracteristice sunt produse cnd un loc
liber din nvelisul electronic este ocupat de un electron ce cade de pe un
nivel energetic superior.
Totusi, n spectrul observat al razelor X nu apar toate radiatiile car-
acteristice. Aceasta se explic a prin faptul c
a o radiatie X caracteristic
a
interactioneaza cu un electron dintr-o p atur
a mai dep artat
a de nucleu
pe care l scoate din atom. Acesti electroni poart a numele de electroni
Auger.
Efectul Auger este similar cu efectul "fotoelectric intern". Atunci
cnd un loc vacant din p atura K este ocupat cu alt electron din patura L
este emis a o radiatie X caracteristic
a. Dac
a n loc s
a par
aseasc
a atomul,
radiatia X interactioneaz a cu un alt electron din patura L atunci acest
electron este scos din atom (Fig. 1.6). Astfel din p atura L dispar doi
electroni si atomul r amne dublu ionizat. Aceste locuri libere pot
ocupate de electroni din p atura M, nct se produc raze X si ele pot
scoate alti electroni din p atura M. Ca urmare apar electroni Auger n
cascad a. Probabilitatea unor astfel de procese neradiative descreste cu
Figura 1.6: Aparitia unui electron Auger. Segmentul orientat de la p atura L

la p
atura K reprezinta tranzitia unui electron ntre cele doua p
aturi. Energia
radiatiei X emise este transferat a unui electron tot de pe p atura L. Acest
electron poart
a numele de electron Auger si el p ar
aseste atomul.
cresterea sarcinii nucleului. n cazul nucleelor usoare, emisia de electroni

Auger dep aseste emisia de radiatii X.
Figura 1.7: Randamentul de producere a radiatiilor X n functie num

arul
atomic Z:
Emisia de radiatii X este n competitie cu emisia de electroni Auger.

Se constata c
a emisia de electroni Auger este importanta pentru atomii cu
num ar atomic Z mic si scade pe masur
a ce numarul atomic creste. Pentru
a caracteriza producerea radiatiilor X n competitie cu electronii Auger
se introduce m arimea numit a randament de producere a radiatiilor X.
Radia
tii ionizante
El este egal cu raportul dintre num arul de fotoni emisi (radiatii X) si

num arul de atomi ionizati. Acest raport n functie de numarul atomic Z
este prezentat n (Fig. 1.7).
Energia cinetica a electronului Auger este egal a cu diferenta dintre
energia radiatiei X si energia de leg
atur
a a electronului.
1.7 Energia relativist

a
1.7.1 Postulatele teoriei relativit
a
tii a lui Einstein
1. Viteza luminii n vid este c = 3 108 m/s n orice sistem de
referinta inertial.
2. Legile zicii au aceeasi form a n orice sistem de referinta inertial.
Una din consecintele teoriei relativit atii este aceea c
a masa unui corp
n miscare variaz a n functie de vitez
a astfel:
m0
m= q (1.25)
v2
1 c2
unde m0 este masa corpului aat n repaus.
1.7.2 Energia cinetic

a a unei particule relativiste
Legea a II-a a lui Newton se scrie:
0 1
d (mv) d @ m0 v A
F = = q (1.26)
dt dt 1 v
2
c2
Ca si n mecanica clasic
a energia cinetic
a a unui corp este egal
a cu
lucrul mecanic care trebuie efectuat pentru a aduce viteza corpului de la
0 la v: Deoarece lucrul mecanic elementar este:
0 1
d (mv) v
L = F dl = vdt = vd (mv) = vm0 d @ q A (1.27)
dt 1 v2
c2
se poate exprima energia cinetica astfel:

0 1
Z v
v
Ec = L = vm0 d @ q A
0 v2
1 c2
0 1
Z v v3
Ec = m0 @q v +q c2 A dv
0 v2 v2 3
1 c2 1 c2
v
Z v
vdv m0 c2 m 0 c2
Ec = m0 = q =q m 0 c2
v 2 3=2 2 2
0 1 c2 1 vc2 1 vc2
0
Atunci:
Ec = mc2 m0 c2 (1.28)
arimea mc2 reprezint
n expresia (1.28) m a energia total
a a particulei
2
n miscare iar m0 c reprezinta energia de repaus a particulei. Astfel,
energia total
a a particulei este suma dintre energia de repaus si energia
cinetic
a:
E = mc2 = m0 c2 + Ec (1.29)
La valori mici ale vitezei se demonstreaza c
a expresia energiei cinetice
se reduce la expresia din mecanica clasic a:
m0 v 2
Ec =
2
1.7.3 Rela
tia dintre impuls
si energie
Deoarece impulsul este o m arime care se conserv a n cazul sistemelor
n care actioneaz a numai forte conservative, este de dorit s a se poata
utiliza o relatie care leag
a energia total a a particulelor de impuls. Din
atrat si multiplicare cu c4 se obtine:
relatia (1.25) prin ridicare la p
m20 c4
m2 c4 = 2
1 vc2
m2 c4 = p2 c2 + m20 c4
unde impulsul particulei este p = mv: Rezult
a c
a
q
E = mc2 = p2 c2 + m20 c4 (1.30)
n cazul n care viteza unei particule cu masa m0 se apropie de viteza

luminii v ! c atunci m ! 1. Aceasta arat a c
a viteza luminii nu poate
atins
a de particule cu masa de repaus diferita de zero.
Radia
tii ionizante
n cazul particulelor cu mas a de repaus nul a (de exemplu, fotonii),

viteza de deplasare este c, iar relatia dintre energie si impuls este:
E = pc (1.31)
Deoarece n repaus energia unei particule este m0 c2 , se poate face
o echivalenta ntre mas
a si energie. Ca exemplu, vom exprima energi-
ile echivalente ale unit
atii atomice de masa, electronului, protonului si
neutronului:
1u ! 931; 475 MeV

me ! 0; 511 MeV
mp ! 938; 26 MeV
mn ! 938; 55 MeV
1.8 Efectul Compton

Efectul a fost descoperit de Compton, care a studiat mpr astierea radi-
atiei X pe paran a. mpr astierea radiatiilor X de catre diverse substante
a fost studiat a de C. G. Barkla care a interpretat rezultatele cu aju-
torul teoriei electronilor. Unda incident a actioneaza asupra electronilor
ntlniti si-i obliga sa oscileze cu o frecventa egal a. Drept rezultat elec-
tronii trebuie s a emit a unde electromagnetice cu aceeasi frecventa. Radi-
atia este mpr astiat
a far
a schimbarea frecventei (mpr astierea Thomson).
Rezultatele obtinute au fost n bun a concordanta cu teoria, cu exceptia
unor rezultate anormale obtinute pentru radiatiile X dure (corespunz a-
toare unor lungimi de und a foarte mici).
S-a constatat c a prin mpr astiere lungimea de und a a radiatiei
devine mai mare dect lungimea de und a initial
a 0 si creste cu cresterea
unghiului de mpr astiere . Variatia lungimii de und a se numeste de-
plasarea Compton si are valoarea:
= 0 = 2 sin2 = (1 cos ) (1.32)

2
unde este o constant
a universal
a independent
a de lungimea de und
a
0
si .
= 2; 42 10 12 m = 0; 0242
Figura 1.8: mpr

astierea unui foton pe un electron liber.
Rezultatul poate explicat considernd c a radiatia este de natura pur

corpuscular a, ind format a din fotoni. Astfel, Compton a presupus c a
variatia lungimii de und a este datorat
a mprastierii fotonilor pe electronii
aati pe paturile exterioare. Deoarece energia de leg atur
a a acestor elec-
troni este mult mai mic a dect energia fotonilor corespunz atori radiatiei
X, mpr astierea poate considerat a ca ind facuta pe electroni liberi.
hc
Dac a un foton cu energia loveste un electron el si va pierde o
hc hc
parte din energie, astfel c a n nal, va avea energia < . Rezult a
0
c
a > 0 , adic a lungimea de und a a fotonului mpr
astiat este mai mare
dect cea a fotonului incident. Deoarece fotonul este o particula cu mas
a
de repaus nul a, leg
atura dintre energie si impuls este conform relatiei
(1.31). Rezulta:
E h h h 2
p= = = = = ~k (1.33)
c c 2
unde k este modulul vectorului de und a. Directia si sensul vectorului de
unda coincid cu directia si sensul de propagare a undei. Vectorial, relatia
(1.33) de unde rezult a:
p~ = ~~k (1.34)
Presupunem c a nainte de ciocnire electronul este n repaus, adic a
impulsul electronului este nul. Considernd c a impulsul fotonului era
nainte de ciocnire ~~k0 , dup
a ciocnire el devine ~~k, iar cel al electronului
m~v . Procesul este reprezentat n Fig. 1.8.
Aplicnd legile de conservare a energiei si impulsului n cazul rela-
tivist, se obtine:
h 0 + me c2 = h + mc2 (1.35)
Radia
tii ionizante
~~k0 = ~~k + m!
v (1.36)
rezulta ca variatia lungimii de und a este:
2h
= 0 = sin2 = (1 cos ) (1.37)
me c 2
h
unde = este lungimea de und a Compton. n relatiile precedente
me c
am notat cu me masa de repaus a electronului, iar cu m masa electronului
aat n miscare.
Deoarece = 0; 0242 deplasarea nu este observat a n vizibil, unde
3
lungimile de und a sunt de ordinul 10 . Cnd electronii sunt mpr astiati
pe electronii puternic legati, energia si impulsul sunt schimbate practic
cu ntreg atomul.
Aplica tie
Un fascicul de radiatii X, cu lungimea de und a 0 = 0; 1 nm este
mpr astiat pe un bloc de carbon. S a se determine:
a. energia fotonilor incidenti;
b. lungimea de und a a radiatiei difuzate la = 90 fata de directia
fotonului incident;
c. energia cinetic a a electronului de recul.
Solutie
a. Energia fotonului incident este:
hc
"= = 12400 eV = 12; 4 keV
0
b.
h h
=2 sin2 = = 0 = 2; 42 10 12 m
me c 2 m0 c
Variatia lungimii de und a pentru fotonul mpr astiat este egal
a cu
lungimea de und a Compton.
c. Din legea conserv arii energiei:
hc hc
+ me c2 = + mc2
0 0+
energia cinetic
a este:
hc hc
Ec = mc2 me c2 = = 294 eV
0 0+
1.9 Probleme
1.1 Sa se determine energia si impulsul unui foton a c
arui lungime de
unda corespunde:
a. domeniului vizibil al spectrului ( = 0; 6 m);
b. radiatiei X cu lungimea de und a de 0; 1 nm;
c. radiatiei cu lungimea de und a de 0; 001 nm.
1.2 S
a se arate, cu ajutorul legii de conservare a impulului si legii de
conservare a energiei, c
a un electron liber nu poate absorbi un foton.
1.3 O suprafata de aluminiu este iradiata cu radiatie ultraviolet

a cu
= 200 nm. S tiind c a lucrul de extractie al aluminiului este egal cu
W = 4; 2 eV, sa se ae:
a. energia cinetic
a a fotoelectronilor;
b. tensiunea de stopare;
c. lungimea de und a de prag pentru aluminiu.
1.4 Suprafata unui metal oarecare este iluminat a cu o radiatie avnd

lungimea de und a = 3500 . Alegnd o anumit a diferenta de potential
de frnare, fotocurentul este anulat. Micsornd lungimea de und a a radi-
atiei cu 500 , diferenta de potential de frnare a trebuit s
a e m arit
a cu
U = 0; 59 V pentru a anula din nou fotocurentul. Cunoscnd constanta
Planck h = 6; 626 10 34 Js, s a se determine sarcina electronului.
1.5 Lungimea de und a de prag pentru un metal oarecare este egala

cu p = 2700 . S a se determine:
a. lucrul de extractie a unui electron din acel metal;
b. viteza electronilor emisi din metalul bombardat cu radiatie electro-
magnetica cu = 1800 ;
c. energia cinetic
a a acestor electroni.
Se cunosc: sarcina electronului e = 1; 6 10 19 C si masa de repaus a
electronului me = 9; 1 10 31 kg.
1.6 Sa se calculeze viteza maxima a fotoelectronilor emisi de o supra-

fata argintat
a, dac
a aceasta se iradiaz
a cu:
a. radiatii ultraviolete ( 1 = 0; 155 m);
b. radiatii ( 2 = 0; 01).
Radia
tii ionizante
Se cunoaste lucrul de extractie W = 4; 7 eV si masa de repaus a elec-

tronului me = 9; 1 10 31 kg.
1.7 S
a se arate c
a energia fotonului mprastiat la unghiul prin efect
Compton nu poate dep asi energia de repaus a electronului.
1.8 S a se determine unghiul sub care este mpr astiat electronul de

recul si energia acestuia ntr-o experienta de difuzie Compton.
1.9 Un fascicol de raze X monoenergetice cade pe un material m-

pr
astietor. Lungimea de und a a radiatiilor mpr
astiate la unghiurile
1 = 120 si 2 = 60 se aa n raportul = 2: S tiind ca mprastierea
se face pe electroni liberi, s
a se determine lungimea de und a a radiatiilor
incidente.
1.10 S a se determine lungimea de und a a fotonului incident dac a se

stie ca fotonul mpr astiat are energia egal
a cu energia cinetic a a elec-
tronului de recul si electronul de recul si fotonul mprastiat se misc
a pe
directii care fac ntre ele un unghi de 90 :
1.11 Un foton cu lungimea de und a 0 = 6 nm este difuzat sub un

unghi de 90 pe un electron aat n repaus. S a se determine:
a. lungimea de und a a fotonului difuzat;
b. energia cinetic
a a electronului de recul.
1.12 S
a se determine expresia lungimii de und
a (n angstroni) a
undei asociate unui electron accelerat sub o tensiune U (m
asurat
a n
volti).
1.13 S
a se determine razele orbitelor Bohr pentru atomul de hidrogen.
Se cunosc: constanta Planck h = 6; 626 10 34 Js, sarcina electronului
e = 1; 6 10 19 C si masa electronului me = 9; 1 10 31 kg.
1.14 S
a se determine vitezele unui electron pe orbitele Bohr, pentru
atomul de hidrogen.
1.15 Sa se calculeze de cte ori se va m ari raza orbitei electronului

unui atom de hidrogen care se g
aseste n starea fundamental a, dac
a este
excitat cu o cuant
a (foton) de energie Ef = 12; 09 eV. Se cunoaste energia
electronului aat pe prima orbita Bohr E = 13; 6 eV.
1.16 Un atom de hidrogen se dezexcit a prin emisia succesiv

a a dou a
radiatii cu lungimele de und a 1 = 1281; 8 nm si 2 = 102; 57 nm si
ajunge n starea fundamental a. S
a se determine energia st
arii excitate si
numarul cunatic principal al acestei st
ari. Se cunosc constantata Planck
34
h = 6; 626 10 Js, viteza luminii c = 3 108 m/s si energia st arii
fundamentale E1 = 13; 6 eV.
1.17 Sa se calculeze energia de repaus a unui electron. Masa de repaus

a electronului este 9; 1 10 31 kg. S a se exprime aceasta n electronvolti
19
(eV) stiind c
a 1 eV= 1; 6 10 J.
1.18 S
a se arate c
a dac
a v=c 1; expresia energiei cinetice relativiste
se reduce la expresia energiei cinetice din mecanica clasica.
1.19 Care este diferenta de potential pentru a accelera un electron

din repaus la viteza 0; 6c.
1.20. Un pion pozitiv (mp = 273me ) se dezintegreaz a ntr-un miuon

(m = 207me ) si un neutrino (m = 0). S
a se calculeze energia miuonului
a me c2 = 0; 511 MeV.
cunoscnd c
Capitolul 2
Elemente de teoria nucleului
Rutherford a efectuat o serie de experimente cu privire la mpr astierea

particulelor pe foite metalice. Experimentele au demonstrat c a ma-
joritatea particulelor sunt deviate cu unghiuri foarte mici de la directia
initial
a; o mica parte sunt deviate cu unghiuri foarte mari. El a ajuns
la concluzia c a atomii ar constituiti dintr-un nucleu pozitiv, de mas a
mare (aproximativ egal a cu masa atomului) si de dimensiuni mici (sub
14
10 m), n jurul caruia se rotesc electroni la distante mari de nucleu
(n jur de 10 10 m).
Nucleul este constituit din protoni si neutroni. Protonul a fost des-
coperit n anul 1919 odat a cu prima reactie nuclear
a realizat
a de Ruther-
ford. Protonul este nc arcat pozitiv cu sarcina e = 1; 6 10 19 C (o
sarcin a egal
a dar de semn contrar cu sarcina electronului) si o mas a mult
mai mare dect a electronului. Nucleele de azot au fost bombardate cu
particule (nuclee de heliu) si s-a obtinut un izotop al oxigenului si un
proton:
14 4 17 1
7 N +2 He !8 O +1 H
Avnd n vedere faptul c a nainte de a se descoperi neutronul, fu-
seser
a descoperiti electronul si protonul, n primul model al nucleului s-a
presupus c a acesta este constituit din protoni si electroni. Acest model
a prezentat o serie de deciente care au fost rezolvate n anul 1932 cnd
Chadwick a descoperit neutronul. Ulterior Ivanenco si Heisenberg (n
mod independent) au propus modelele n care nucleul este format din
protoni si neutroni (f
ar
a electroni). Protonul si neutronul mai sunt numiti
nucleoni. Trebuie remarcat ca n stare liber a neutronii sunt instabili si
timpul lor mediu de viata este de 16,9 minute.
39
La nivel atomic si nuclear, masele atomilor si nucleelor sunt date n

unit
ati atomice de mas
a ( u). O unitate atomic
a de mas a este denit
a ca
a 12-a parte din masa atomului de carbon 12 C.
27
1u = 1; 66053886 10 kg
Este de remarcat c a unitatea atomic
a de mas
a este apropiat
a de masa
protonului si a neutronului:
27 27
mp = 1; 6726231 10 kg si mm = 1; 6749280 10 kg
Masa electronului, protonului si neutronului se pot exprima n unit
ati
atomice de masa:
me = 0; 00054858 u , mp = 1; 00727547 u , mn = 1; 00866492 u
n zica nuclear
a se utilizeaz
a notiunile:
1. numarul de masa A, reprezint a num arul de nucleoni (protoni si
neutroni) din care este constituit nucleul;
2. numarul atomic Z, reprezint a num arul de protoni din nucleu; el
este o masur
a a sarcinii cu care este ncarcat nucleul;
3. numarul de neutroni din nucleu; este notat cu N . ntre numerele
A, Z si N exist
a o relatia:
Z +N =A (2.1)
Pentru denumirea speciilor nucleare se utilizeaz a notatia AZ ElN unde
cu El am notat elementul chimic;
4. nuclidul, reprezinta o specie nuclear
a si este caracterizat de num arul
de mas a A si num
arul atomic Z. n prezent sunt cunoscuti peste 1200
nuclizi;
5. izotopii, sunt nuclizi care au acelasi num ar atomic Z (adic a atomii
care au acelasi numar de protoni, dar au un num ar diferit de neutroni):
126 144
56 Ba ; 56 Ba
6. izobarii, sunt nuclizii care au acelasi num

ar de mas
a:
14 14 14
6 C , 7 N , 8 O
7. izotonii, sunt nuclizii care au acelasi num

ar de neutroni:
14 15 16
6 C8 ; 7 N8 ; 8 O8
8. izomerii, sunt nuclizii ce au acelasi num

ar de mas a si acelasi num
ar
atomic, dar care se aa n stari metastabile diferite. Starile metastabile
9
sunt st
arile n care timpul de viata mediu este de 10 s:
Radia
tii ionizante
Figura 2.1: Variatia densit

atii materiei nucleare n functie de distanta m
a-
surat
a din centrul nucleului.
2.1 Raza nucleului

Studiile efectuate prin mprastiere cu electroni, nucleoni, deuteroni
si particule au f acut ca ntr-o prim a aproximatie s a se considere ca
nucleul poate privit ca avnd o structur a sferic
a. n plus, s-a ajuns la
concluzia ca densitatea materiei nucleare este de forma:
1
= (2.2)
1 + e(r R)=z1
n care 1 este densitatea la dimensiuni mici ale razei, R este valoarea

razei r la care = 1 =2, iar z1 este o m asur
a a grosimii stratului su-
percial al nucleului. Aceasta arat a ca nucleele nu au o frontiera bine
determinat a. Din acest motiv, vom ntelege prin raza nucleului R dis-
tanta din centrul nucleului la punctul n care densitatea scade la jum
atate
(Fig. 2.1). S-a tras concluzia ca pentru nuclee raza acestora este:
R = r0 A1=3 (2.3)
unde A este num arul de mas a al nucleului, iar r0 = 1; 4 10 15 m.

Leg
atura dintre R si A permite determinarea densit
atii materiei nucleare:
Amp 3Amp 3mp
0 ' = 3
= 3
' 1014 g/cm3
V 4 R 4 r0
Aplica tie
Cu ct difera raza nucleului rezultat prin fuziunea a dou a nuclee de
8
ta de raza nucleului de beriliu? Se cunoaste r0 = 1; 45 10 15 m.
4 Be fa
Solutie
Raza nucleului de beriliu este:

p
3
R1 = r0 8 = 2r0
Raza nucleului obtinut prin fuziune va :

p3
p
3
R2 = r0 16 = 2 2r0
Rezult
a:
p
3 16
R2 R1 = (2 2 2)r0 = 7; 54 10 m
2.2 Masa nuclear

asi energia de leg
atur
a
Nucleul contine n jur de 99,975% din masa unui atom. Tabelul cu
masele nucleare poate obtinut prin sc aderea maselor electronilor din
masa atomului (lund n considerare si energiile de leg atura ale electroni-
lor cnd se doreste obtinerea unor precizii foarte mari). Totusi, cu ex-
ceptia unor particule ionizate (He, H) masa atomic a este cea utilizat a,
mai degrab a dect cea nuclear a. Exist
a nsa si situatii n care prezenta
electronilor nu mai poate neglijat a, ca de exemplu cnd acestia iau
parte direct la procesele nucleare (captura electronic a, conversie intern a).
Masa nuclear a se obtine cu ajutorul formulei:
MN c2 = M (A; Z) c2 (Zme c2 Be ) (2.4)
n care M (A; Z) este masa atomic a, me este masa electronului, c este

viteza luminii, MN este masa nucleului, iar Be este energia de leg atur
aa
electronilor. Energia de leg atura a electronilor reprezint
a energia care ar
trebui cedat a atomului pentru a desprinde de el toti electronii si a-i duce
la o distanta la care interactiunea dintre ei si nucleu s
a e neglijabila.
n general energia de leg atura a electronilor este foarte mica, astfel ca
masa nucleului se poate considera ca ind diferenta dintre masa atomic a
si masa electronilor.
MN = M (A; Z) Zme (2.5)

Radia
tii ionizante
Figura 2.2: Variatia energiei de leg

atur
a pe nucleon functie de num
arul de
masa.
Mai mult, experimental s-a constatat c a masa nucleului este mai mic a
dect suma maselor componentelor sale. Aceasta se datoreaz a existentei
unei energii de leg atur
a a nucleonilor n nucleu. Energia de leg atur a
reprezint a n acest caz energia necesara pentru a rupe nucleul n con-
stituentii s
ai. Ea este:
B = [Zmp + (A Z)mn MN ]c2 (2.6)
Expresia (2.6) se poate scrie ca:
B = [Z(mp + me ) + (A Z)mn (MN + Zme )]c2 (2.7)
Tinnd
cont ca masa hidrogenului este MH = mp + me , iar masa
atomica M (A; Z) = MN + Zme relatia (2.7) devine (neglijnd energia
de leg
atur
a a electronilor):
B = [ZMH + (A Z)mn M (A; Z)]c2 (2.8)
O semnicatie mai important a o are energia medie de leg atur

a pe
nucleon B=A, ar atat
a n Fig. 2.2, deoarece ea este direct legat
a de stabi-
litatea speciilor nucleare. Pentru nucleele cu A > 30 energia de leg atur
a
r
amne aproximativ constant a, si anume 8 MeV/nucleon cu un maxim
de 8; 8 MeV/nucleon n jurul lui A = 60 si apoi scade monoton pn a n
jur de 7; 6 MeV/nucleon cnd A = 240:
Aceasta comportare furnizeaz a informatii despre valoarea energiei ce
apare n cazul n care are loc siunea nucleelor grele n nuclee mai usoare.
Fisiunea conduce la o m arire a energiei de leg atur
a per nucleon. Pentru
nucleele cu A = 240 prin siune, cresterea energiei de leg atur
a per nu-
cleon este de aproximativ 8; 5 MeV 7; 6 MeV= 0; 9 MeV, si corespunde
unei energii eliberate de aproximativ E ' 216 MeV.
Aplicatie
S
a se calculeze energia medie de legatur
a pe nucleon n nucleul de
16 16
8 O. Se dau: masa atomului de 8 O, MO = 15; 99491 u, masa neutronu-
lui mn = 1; 00867 u si MH = 1; 00783 u, unde u este unitatea atomic
a de
masa.
Solutie
Energia de leg
atur
a este:
W = [ZMH + (A Z)mn MO ]c2
Energia de leg
atur
a pe nucleon va :
W
B=
A
Pentru calculul numeric se tine cont c
a:
uc2 = 931; 5 MeV
Rezult
a:
B = 7; 98 MeV/nucleon
Radia
tii ionizante
2.3 Forte nucleare

si energia de
interactiune nuclear
a
Pentru ca nucleele s a e stabile este necesar ca ntre nucleoni s a existe
forte de interactiune care s a-i tin
a apropiati unii de altii. Aceste forte
trebuie sa e sucient de puternice pentru a contracara actiunea fortelor
repulsive de natur a electrostatic a existente ntre protoni.
Energia medie de leg atura pe nucleon (B=A) este aproximativ con-
stant a pentru nucleele stabile si are valoarea de aproximativ 8 MeV.
Aceasta arat a c
a energia necesar a pentru a ndep arta un nucleon din
nucleu este aproximativ independent a de num arul de nucleoni pe care
acesta i contine. Aceast a constanta a raportului B=A implic a faptul
c
a energia potential a de interactiune dintre nucleoni nu are o raz a mare
de actiune si dependenta de r trebuie s a difere mult fata de 1=r. Con-
cluzia care poate tras a este aceea c a energia potential a are raz a mica
de actiune, iar n nucleu nucleonii sunt supusi unor forte atractive da-
torate vecinilor lor (aceast a proprietate poart a numele de proprietatea
de saturare a fortelor nucleare). Deoarece distanta dintre doi nucleoni
este n jur de 1; 8 10 15 m = 1; 8 fm putem presupune c a fortele de
interactiune dintre nucleoni se manifest a pe o distanta de 2 fm (fm este
prescurtarea de la femtometru; 1 fm = 10 15 m).
O alta proprietate a potentialului nuclear V rezult a din faptul c a
volumul nucleului este proportional cu num arul de mas a A. Aceast a
proportionalitate implic a faptul c a desi energia potentiala de interactiune
determin a forte atractive nu se ajunge la un colaps al nucleului. Acest
fapt se datoreaz a existentei unei componente repulsive care are o raz a
de actiune mult mai mic a dect raza de actiune a componentei atractive
a fortelor nucleare. Aceast a component a tine la distanta nucleonii unii
fata de altii. Forma energiei potentiale de interactiune este ar atata n
Fig. 2.3.
2.4 Modele nucleare

2.4.1 Modelul pic
aturii de lichid
Modelul este bazat pe ideea c a nucleul se comport a asem an
ator unei
pic
aturi de lichid. De exemplu, n cazul lichidelor, fortele intermoleculare
Figura 2.3: Forma energiei de interactie internucleonice.
sunt forte cu raza scurta de actiune, astfel c

a energia necesara vaporiz arii
unei mase de lichid dintr-o pic atur
a este independent a de dimensiunea
picaturii, ceea ce nseamn a c
a energia de leg atur
a a moleculelor n pic a-
tura este independent a de m arimea acesteia. n acelasi mod, energia de
leg
atur a pe nucleon este independent a de A:
Modelul pic aturii de lichid se aplica la nucleele grele pentru a calcula
energia de leg atura si a studia procesul de siune nuclear a. El se aplica
n general pentru nucleele cu A > 30.
Ideea de baz a de la care se porneste este aceea c a energia de legatura
este dat a de suma mai multor termeni, forma acestora ind determinat a
de considerente de natur a zica. Termenii depind de anumiti parametrii
care sunt determinati din compararea datelor teoretice cu valorile exper-
imentale. Pentru un nucleu cu num arul atomic Z si num arul de mas a A;
exist a urmatorii termeni care contribuie la energia de leg atura a nucleu-
lui:
1. Energia de volum. Aceasta reprezint a contributia fortelor atrac-
tive care actioneaz a asupra ec arui nucleon din partea nucleonilor vecini.
Dac a ecare nucleon contribuie cu energia av la energia de leg atura
atunci:
Bv = av A (2.9)
2. Energia de suprafata. Nucleonii de pe suprafata nucleului in-
teractioneaz
a cu mai putini nucleoni fata de cei care sunt n interiorul
Radia
tii ionizante
nucleului. De aceea energia de leg atur

a este micsorat a cu o cantitate
proportional
a cu num arul de nucleoni aati la suprafata (fenomenul este
analog cu existenta unei tensiuni superciale pentru o pic atur
a de lichid).
Deoarece num arul de nucleoni aati la suprafata nucleului este pro-
portional cu suprafata, el va proportional si cu A2=3 deoarece raza
a cu A1=3 . Rezult
nucleului este proportional a:
Bs = as A2=3 (2.10)
3. Energia de interactiune coulombiana. Nucleul are sarcina total a

Ze distribuita n mod uniform n interiorul unei sfere de raz
a R. Energia
potential
a pentru o astfel de distributie de sarcin
a este:
3 (Ze)2
Ep = (2.11)
5 4 "0 R
Deoarece R A1=3 contributia acesteia la energia de leg

atur
a este de
forma:
Z2
Bc = ac (2.12)
A1=3
4. Energia de asimetrie. Nucleele stabile usoare sunt caracterizate
prin faptul ca N ' Z , si A ' 2Z. Abaterea de la egalitatea A = 2Z
duce la micsorarea energiei de leg
atur
a. Astfel trebuie introdus un termen
negativ care sa depinda de diferenta A 2Z:
(A 2Z)2
Bas = aas (2.13)
A
5. Energia de mperechere. Experienta arat a c
a nucleele cele mai
stabile sunt nucleele par-pare, nucleele impar-impare sunt cel mai putin
stabile, iar cele par-impare au o stabilitate intermediar
a. Efectul acesta
este considerat prin intermediul unui nou termen de forma:
8
< +a0 A 3=4 , pentru nucleele par-pare
(A; Z) = 0, pentru nucleele par-impare (2.14)
:
a0 A 3=4 , pentru nucleele impar-impare
Valoarea pozitiv a a lui pentru nucleele par-pare indic

a cresterea
energiei de leg
atur
a.
Rezult
a n nal urm
atoarea expresie a energiei de leg
atur
a:
Z2 (A 2Z)2
B = av A as A2=3 ac aas + (A; Z) (2.15)
A1=3 A
Masa nucleului este:
MN = Zmp + (A Z) mn B=c2 (2.16)
Comparnd masele nucleare calculate cu expresia (2.16) cu cele de-

terminate experimental rezult a urm atoarele valori pentru parametrii din
relatia (2.15): av = 15; 76 MeV, as = 17; 81 MeV, ac = 0; 71 MeV,
aas = 23; 70 MeV, a0 = 34 MeV.
Cu ajutorul modelului pic aturii se poate gasi relatia dintre A si Z
pentru toate nucleele stabile. Pentru aceasta se deriveaz a relatia (2.15)
la Z, se egaleaza cu zero si se obtine:
A
Z= (2.17)
2 + 0; 015A2=3
Formula permite calculul lui Z pentru izobarul stabil pentru un
num ar de masa A dat. Trebuie remarcat c a desi formula semiempiric a
(2.15) permite calculul energiilor de legatura, al maselor nucleare, mo-
delul nu poate utilizat pentru a explora n detaliu propriet
atile nucleare
ca spinul, paritatea, momentul magnetic si nivelele de energie.
2.4.2 Modelul p
aturilor nucleare
Modelul care a permis ntelegerea structurii nucleare este modelul pa-
turilor nucleare care ia n consideratie comportarea individual a a nucle-
onilor n nucleu. Forta medie care actioneaz a asupra unui neutron care se
misca n interiorul nucleului, este aproximativ zero atta timp ct este de-
parte de marginile nucleului, deoarece el este nconjurat din toate p artile
de alti nucleoni care-si compenseaz a reciproc actiunile. Atunci cnd nu-
cleonul se apropie de suprafata, asupra lui vor ncepe s a actioneze forte
de atractie, fapt ce duce la modicarea energiei sale potentiale. Aceasta
creste de la o valoare negativ a aproximativ constant a (cnd nucleonul
este n interiorul nucleului) la zero atunci cnd neutronul ajunge departe
de nucleu si este n afara razei de actiune a fortelor internucleonice. Se
pot aplica aceleasi argumente la studiul misc arii unui proton, cu exceptia
Radia
tii ionizante
Figura 2.4: Energia potential

a pe care o au un neutron si un proton n interi-
orul nucleului.
faptului ca atunci cnd acesta se ndep arteaza de nucleu exist

a forte de re-
pulsie electrostatice care dau o contributie pozitiv a la energia potentiala
de interactiune. Aceast a energie este reprezentat a n Fig. 2.4.
Considernd o particul a ntr-o astfel de groap a de potential, prin re-
zolvarea ecuatiei Schrdinger rezult a o serie de nivele de energie. Este de
asteptat ca nucleele n care nivelele energetice sunt complete, s a prezinte
o stabilitate deosebita.
S-a observat experimental c a nucleele ce au anumite valori pentru Z
sau N , cunoscute sub denumirea de numere magice au o mare stabilitate.
Numerele magice sunt:
2, 8, 20, 28, 50, 82, 126
Anumite caracteristici ale acestor nuclee sunt prezentate n contin-

uare.
1. Comparnd masele nucleare reale cu cele date de formula (2.16) se
g
aseste c
a acestea sunt semnicativ mai mici cnd Z si N sunt numere
magice.
2. Nucleele care au pentru Z si N ca valori numerele magice posed a
mai multi izotopi stabili, respectiv multi izotoni stabili dect nucleele
vecine. De exemplu pentru Z = 50 exist a 10 izotopi stabili n comparatie
cu cei 4 izotopi stabili pentru celelalte nuclee. Pentru N = 20 exist a5
izotoni stabili n timp ce pentru N = 19 nu exist a nici un izoton stabil

iar pentru N = 21 exist a un singur izoton stabil.
3. Nucleele dublu magice sunt deosebit de stabile. Ca exemplu putem
da nucleul de 42 He (Z = 2, N = 2), de 16 8 O (Z = 8, N = 8) si nucleul de
208
82 Pb (Z = 82, N = 126) care este cel mai greu nucleu stabil.
4. Heliul precum si nucleele avnd N = 50, 82, 126 prezint a o mare
abundenta n univers.
5. Primele st ari excitate ale nucleelor cu un num ar magic de protoni
sau neutroni au energii mult mai mari dect n cazul nucleelor vecine.
Pentru a obtine anumite rezultate cantitative trebuie s a e f
acute
presupuneri asupra adncimii si l argimii gropii de potential. Din studii de
mpr astiere cu neutroni cu joas a energie a rezultat c a adncimea gropii de
potential este V0 ' 50 MeV. Calculele teoretice au pus astfel n evidenta
existenta nivelelor de energie. Modelul astfel obtinut poart a numele de
modelul p aturilor nucleare. Acesta permite explicarea diverselor st ari n
care se pot aa nucleele:
- starea fundamental a reprezint a starea n care aranjamentul nucle-
onilor dintr-un nucleu este cel mai stabil;
- starea excitat a este o stare nestabil a care are o existenta foarte
12
scurt a, n general sub 10 s. Nucleul trece dup a acest timp ntr-o alt a
stare;
- stare metastabil a este tot o stare nestabil a, dar al c arui timp de
viata este mai lung (peste 10 12 s). Exist a stari metastabile al c aror
timp de viata poate ajunge la ordinul orelor.
Din acest motiv, st arile metastabile sunt considerate ca avnd iden-
tit
ati separate. Astfel dou a nuclee care se aa n st ari metastabile diferite
sunt numite izomeri.
n zica nuclear a, starile excitate sunt identicate printr-un asterix
A
X iar st arile metasatbile sunt identicate cu ajutorul literei m: Astfel,
99m
Tc reprezint a o stare metastabil a. 99m Tc si 99 Tc sunt izomeri.
Tranzitiile nucleare ntre dou a aranjamente ale nucleonilor (protoni si
neutroni) implic a valori bine determinate ale energiei, ca si n cazul atom-
ului Bohr. Diagrama nivelelor de energie este utilizat a pentru a identica
diversele st ari excitate si metastabile precum si energia acestora (fata de
starea fundamental a). n Fig. 2.5 este reprezentat a diagrama partial
aa
nivelelor energetice ale nucleului 157 Xe. St arile metastabile sunt reprezen-
tate n general prin linii mai groase. Distantele pe vertical a dintre linii
sunt proportionale cu diferenta energiei dintre nivelele energetice respec-
Radia
tii ionizante
Figura 2.5: Nivele energetice ale nucleului 157 Xe.
tive. O tranzitie de la un nivel energetic catre un nivel cu energia mai

mare implic a ca nucleul s
a primeasc
a o energie suplimentara din exterior.
Tranzitia de pe un nivel de energie c atre un nivel cu energie mai mic a
implica eliberare de energie prin emiterea unui foton sau a unei particule.
Tranzitie de pe nivelul energetic de 0,364 MeV n starea fundamental a,
are loc emisia unui foton cu energia de 0,364 MeV. Dac a tranzitia are loc
de pe nivelul de energie de 0,364 MeV pe nivelul de energie de 0,08 MeV
se emite un foton cu energia de 0,284 MeV.
2.5 Interac
tiuni nucleare
Interactiunile nucleare implica bombardarea cu particule a unor nu-
clee tint
a. Proiectilele utilizate n interactiunile nucleare por partic-
ule alfa (42 ) - care sunt nuclee de heliu, protoni (11 p), deuteroni (21 H),
neutroni (10 n) sau nuclee de tritiu (31 H). Interactiunea dintre proiectil si
nucleul tint
a produce n principal un nou nucleu (B) si o alt a particula
b.
A+a!B+b
O astfel de reactie se mai scrie A (a; b) B.
ntr-o reactie nuclear
a, printre alte marimi se conserv
a: num
arul de
nucleoni, sarcina, energia si impulsul.
2.5.1 Sec
tiunea ecace
Pentru a introduce notiunea de sectiune ecace consider am o portiune
2
de materie cu aria L si grosimea dz care contine N sfere de raz a R (nu-
clee) ce nu se obtureaz a una pe alta. Aceast a presupunere este adev arat
a
deoarece nucleele se g asesc la distante de 10 10 m unul de altul n timp
ce raza unui nucleu este de ordinul a 10 14 m. O particul a punctiform a
care cade pe aceast a portiune de materie poate lovi o sfer a (nucleu) cu
probabilitatea:
N R2
dP0 = = ndz (2.18)
L2
unde = R2 iar n = N=L2 dz reprezint a densitatea de sfere (nuclee).
n discutia anterioara s-a considerat ca interactiunea dintre particula in-
cidenta si o sfer
a (nucleu) din cele considerate, are loc dac a particula
incidenta cade efectiv pe suprafata sferei (nucleului). n cazul unor par-
ticule care trec prin materie interactiunea are loc chiar dac a particula
incidenta nu cade efectiv pe suprafata nucleului. Probabilitatea de in-
teractiune se exprim a si n acest caz prin relatia(2.18), dar desi are
dimensiunea de arie, nu mai reprezint a aria sectiunii nucleului. M arimea
poarta numele de sectiune ecace de interactiune. Deoarece raza nu-
cleului este de ordinul femtometrilor, anticip am c a n reactiile nucleare
sectiunea ecace este de ordinul femtometrilor p atrati. Din acest motiv
pentru sectiunea ecace utilizat a n zica nuclear a s-a introdus o unitate
de m asura numita barn.
1b = 100 fm2 = 10 28
m2
Vom demonstra n continuare c a atenuarea unui fascicul de particule
ce trec printr-o tinta este legat
a de . Fie o tint a de arie A, grosime dz
care contine n nuclee pe unitatea de volum, iar pe suprafata tintei ajung
N0 particule n unitatea de timp (Fig. 2.6).
Consideram c a la distanta z de suprafata tintei ajung doar N parti-
cule, N < N0 . Probabilitatea ca o particul a din cele N ce ajung la
adncimea z n interiorul tintei sa interactioneze cu un nucleu n interiorul
stratului de grosime dz este egal a cu:
dP = ndz
Astfel n acest strat num
arul de particule ce interactioneaz
a cu nucleele
tintei este:
Radia
tii ionizante
Figura 2.6: Atenuarea unui fascicul de particule care cade pe o tint

a.
N dP = N ndz
Acesta este num arul de particule care este ndep
artat din fasciculul
incident. Notnd cu dN variatia num arului de particule din fasciculul
incident prin reactia nuclear
a (dN < 0) si atunci:
dN = N ndz (2.19)
Pentru o tint
a de dimensiuni nite vom obtine atenuarea total
a prin
integrarea pe grosimea z:
Z N Z z
dN
= n dz (2.20)
N0 N 0
unde N0 este o m asur a a intensitatii fasciculului incident iar N este o

masur
a a intensit
atii fasciculului transmis. Rezult a:
N = N0 exp ( n z) = N0 exp ( z) (2.21)
unde = n este cunoscut sub denumirea de coecient de atenuare.

Aplica tie
Un fascicul de neutroni cade pe o folie de bor (densitatea borului este
= 2; 5 103 kg/m3 , mas a molara B = 10; 8) si f = 95% din ei sunt
absorbiti. Daca sectiunea ecace de absorbtie este = 4000 b, s a se
calculeze grosimea l a foliei.
Solutie
Num
arul de atomi de bor dintr-o zon
a de suprafata S si grosime l
este:
lS
N= NA
B
Suprafata total
a de absorbtie este:
lS NA
Sa = N =
B
Dar
Sa l NA
f= =
S B
Atunci:
f B
l= = 17 m
NA
2.6 Tipuri de reac

tii nucleare
a) mprastiere elastica. Fie o particul a nc
arcat
a care se apropie de
un nucleu. Prima interactiune va cea electrostatic a, iar dac
a particula
are o energie mic a ea va mpr astiat
a pe un potential de tip coulombian.
Modul n care are loc mpr astierea depinde de forma si m arimea nucleului
si de potentialul asociat acestuia. Un astfel de proces va simbolizat
astfel:
A + a ! A + a sau A (a; a) A
b) mprastiere inelastica. Daca energia particulei este sucient de
mare, este posibil ca particula ncarcat a s
a traverseze bariera de potential
si s
a ajung a n regiunea n care se fac simtite fortele nucleare atingnd
nucleul. Exist a mai multe posibilit
ati. Un nucleon poate excitat pe un
nivel energetic superior n timp ce particula incident a p
araseste nucleul
cu o energie mai mic a. Un astfel de proces poart a numele de ciocnire
inelastica si n urma lui nucleul ramne ntr-o stare excitat a. O alt a
Radia
tii ionizante
posibilitate este ca particula incidenta s

a excite un mod colectiv de vi-
bratie sau rotatie. Procesul este simbolizat prin:
A+a!A +a sau A (a; a) A
unde A are semnicatia c a nucleul A este ntr-o stare excitat a.

c) Reactii directe. Daca energia particulei incidente este si mai mare
atunci n urma interactiunii nucleul poate suferi o transformare. Exist a
doua posibilitati dependent de energia pe care o are particula incident a
si de ct
a energie pierde aceasta.
Daca particula a are sucienta energie ea poate sa p
ar
aseasc a nucleul
si s
a determine aparitia unei noi particule care s a p
ar
aseasc a nucleul.
Acest proces se scrie ca:
A+a!B+a+b
unde B este nucleul rezidual, iar b este noua particul a scoasa afar
a din
nucleu dup a ciocnire.
Daca particula incident
a pierde foarte mult
a energie n cursul reactiei
ea nu va mai avea sucient a energie s
a p
ar
aseasc
a nucleul si va r
amne
n interiorul nucleului:
A+a!B+b
Aceste tipuri de reactii poart
a numele de reactii directe deoarece in-
teractiunea are loc mai degraba doar cu un singur nucleon sau cel mult cu
un mic grup de nucleoni din nucleul tinta, dect cu nucleul tinta privit ca
un ntreg. Variante ale acestui tip de reactii sunt cele de stripping si pick-
up. n primul tip de reactie particula incident a (de obicei deuteronul)
pierde unul din nucleoni, care ramne n interiorul nucleului tinta n timp
ce celalalt iese din acesta. Un exemplu este reactia:
12
6 C +21 H ! 14
7 N !13 1
6 C +1 p
n care particula incidenta pierde un neutron.

n al doilea tip de reactie (pick-up) particula incident
a preia nucleoni
din nucleul tint
a. Un exemplu de o astfel de reactie este:
20
10 Ne +21 H ! 22
11 Na !18 4
9 F +2
n care particula incident

a preia un proton si un neutron.
Figura 2.7: a) Exemple de reactii directe; b) reactie stripping; c) reactie

pick-up.
Aceste posibilit
ati sunt ar
atate n Fig. 2.7.
O alta posibilitate este aceea n care particula incident a cade pe un
nucleu din care nu are sucient a energie s
a ias
a. n interiorul nucleului
particula va suferi diverse ciocniri pna ce energia va concentrat a pe
una sau mai multe particule care pot p ar
asi nucleul. Este posibil si ca nu-
cleul s
a piard
a excesul de energie prin emisie de radiatie electromagnetic a
(emisie gamma).
d) Reactii de absorbtie cu formare de nucleu compus. Reactia se
produce cnd proiectilul este absorbit n nucleul tintei. Se formeaz
a un
16
nucleu nou care exista doar 10 s. Acest nucleu nu poate observat
direct, dar timpul sau de viata este mult mai lung dect timpul nece-
sar particulei s
a parcurga nucleul (10 21 s). Noul nucleu format poart a
numele de nucleu compus. Se presupune c a nucleul compus nu-si "am-
inteste" modul n care este format, astfel c a el se poate dezintegra n
diverse moduri. Un exemplu tipic pentru acest tip de reactie este urm a-
torul proces:
Radia
tii ionizante
27 1 27 1
13 Al+1 p ! 13 Al+1 p
27 1
! 13 Al +1 p
24 4
! 12 Mg+2
27 1
! 14 Si+0 n
28
! 14 Si+
Diferitele moduri de dezintegrare poart a numele de canale de dezin-

tegrare si includ: mprastiere elastic
a, mpr
astierea inelastic
a precum si
dezintegr ari radioactive.
2.7 Energia de reac

tie
Consider
am o reactie nuclear
a:
A+a!B+b
unde A este nucleul tint a, a este particula proiectil care ajunge pe nucleul
tinta, B este nucleul format dup a reactia lor, iar b particula care rezult
a
n urma acestei reactii. O reactie de acest tip poate scris a simplicat
astfel: A (a; b) B. O reactie nuclear a poate mai complicat a n sensul c
a
pot exista mai multi produsi de reactie. n continuare ne vom limita la
situatia n care exist a doar doi produsi de reactie.
Reactiile nucleare sunt guvernate de legile de conservare obisnuite: a
impulsului, a energiei, a sarcinii si a num arului total de nucleoni.
Din punct de vedere energetic, important a este energia de reactie Q
care reprezint a diferenta dintre energia de repaus a particulelor din starea
initial
a si energia de repaus a particulelor din starea nal a:
Q = [(ma + MA ) (mb + MB )] c2 (2.22)
O alta expresie a lui Q se poate obtine utiliznd legea conserv arii

energiei n sistemul laboratorului. Consider
am c a energia cinetica a par-
ticulei a n sistemul laboratorului este Eca , iar nucleul tint
a se aa n
repaus. Atunci:
ma c2 + MA c2 + Eca = MB c2 + EcB + mb c2 + Ecb (2.23)
unde EcB si Ecb sunt energiile cinetice ale produsilor de reactie. Rezult
a:
Q = EcB + Ecb Eca (2.24)

Exista dou a situatii:

a) Q > 0. Atunci energia cinetic a a particulelor care se obtin prin
reactie este mai mare dect a particulelor care intr a n reactie. Reactia
este nsotita de eliberare de energie. n acest caz, spunem c a reactia este
exoenergetica.
b) Q < 0. Atunci energia cinetic a a particulelor care se obtin prin
reactie este mai mic a dect a particulelor care intr
a n reactie. Spunem
c
a reactia este endoenergetica.
Aplica tie
S
a se calculeze energia necesar a pentru a descompune un nucleu de
20
10 Ne n dou a particule si un nucleu de 12 6 C cunoscnd c a energia de
legatur
a pe nucleon pentru neon este BN e = 8; 03 MeV/nucleon, c a pen-
tru particula alfa este B = 7; 07 MeV/nucleon si c a pentru carbon este
BC = 7; 68 MeV/nucleon.
Solutie
Energia de reactie este:

Q = [MN e 2M MC ]c2
Deoarece energia de leg
atur
a are expresia:
W = AB = [Zmp + (A Z)mn M ]c2
unde A este num arul atomic, B este energia de leg atur
a pe nucleon, mp
este masa protonului, mn este masa neutronului, M este masa nucleului,
rezult
a masele nucleelor de neon, heliu si a particulei :
20BN e
MN e = 10mp + 10mn
c2
4B
M = 2mp + 2mn
c2
12BC
MC = 6mp + 6mn
c2
Astfel energia de reactie se scrie ca:
Q = (8B + 12BC 20BN e ) = 11; 88 MeV
iar energia necesar
a pentru descompunere va avea valoarea:
jQj = 11; 88 MeV
Radia
tii ionizante
2.7.1 Energia de prag

Daca Q < 0, legea conserv arii energiei cere ca n sistemul labora-
torului energia cinetic a a proiectilului s
a e mai mare dect jQj deoarece
conservarea impulsului interzice ca produsii de reactie n starea nal a sa
e n repaus.
Singura situatie n care produsii de reactie pot la nalul reactiei n
repaus, este sistemul centrului de mas a, n care impulsul initial total al
sistemului este nul. Conform legii conserv arii impulsului, impulsul nal
trebuie s
a e nul astfel c a este posibil ca ambii produsi de reactie sa e
n repaus. Notnd cu va viteza particulei incidente, ma masa particulei
incidente, vA viteza nucleului tint a nainte de ciocnire si cu MA masa
nucleului tint
a, n sistemul centrului de mas a:
ma va + MA vA = 0 (2.25)
de unde se poate exprima viteza nucleului tint

a n functie de viteza proiec-
tilului:
ma
vA = va (2.26)
MA
Astfel, n sistemul centrului de mas
a energia total a este:
1 1 1 ma
ECM = ma va2 + MA vA2 = ma va2 1 + (2.27)
2 2 2 Ma
n sistemul laboratorului nucleul tint

a este n repaus si doar particula
a se misca. Atunci energia cinetic
a este:
2
1 2 1 2 1 ma ma
E = ma vra = ma (va vA ) = ma va2 1 + = ECM 1+
2 2 2 MA MA
(2.28)
unde vra este viteza relativ
a a particulei a fata de nucleul A.
Tinnd
cont de conditia de a se produce o reactie endoenergetic
a n
sistemul centrului de mas a ECM > jQj. Atunci:
ma
E > jQj 1 + (2.29)
MA
ma
Cantitatea jQj 1 + reprezint
a energia de prag pentru care are
MA
loc reactia nuclear
a.
2.8 Reactii produse de diverse particule

incidente
2.8.1 Reac
tii produse de particule
Prima reactie nuclear
a a fost obtinuta de Rutherford. Acesta a plasat
o sursa de radiu care emite particule cu energia 7,69 MeV ntr-o incint a
umplut a cu azot. La 40 cm de surs a a plasat un ecran pe care putea
nregistra particulele ce ajungeau la el. S-au observat scintilatii pe un
ecran, desi particulele nu pot str abate un strat de azot cu o astfel de
grosime. Rutherford a concluzionat c a scintilatiile sunt cauzate de alte
particule si a presupus ca ele sunt emise de nucleele de azot. Aceast a
reactie a fost:
14 4
7 N +2 ! 18 17
9 F !8 O +1 p
1
Probabilitatea unei astfel de reactii este foarte mic a: 1/1.000.000.

Protonul ejectat n cursul acestei reactii are o energie mult mai mare
dect particulele si ea este datorat a rearanj
arii nucleonilor din nucleul
bombardat.
Un alt tip de reactie este aceea n care apar neutroni. Reactia urm a-
toare a fost cea cu ajutorul careia s-a descoperit neutronul:
9
4 Be +42 ! 13
6 C !12 1
6 C +0 n
Neutronii sunt particule puternic penetrante deoarece nu au sarcin

a
si nu sunt atrasi de nucleu.
2.8.2 Reac
tii produse de protoni
Astfel de reactii pot obtinute numai prin accelerarea protonilor si
ndreptarea lor c
atre o tint
a.
a) Reactii (p; ).
7
3 Li +11 p ! 8
4 Be !42 +42
b) Reactii (p,n). O astfel de reactie are ca efect cresterea sarcinii

nucleului tintei. Reactia este una endoenergetic
a deoarece variatia masei
totale este negativa:
11
5 B +11 p ! 12
6 C !11 1
6 C +0 n
Radia
tii ionizante
c) Reactii (p, ).
7
3 Li +11 p ! 8
4 Be !84 Be +
Aceasta reactie este important

a deoarece ea furnizeaz
a fotoni cu ener-
gia de 17,2 MeV, energie care este mult mai mare dect energia fotonilor
ce provin direct din substantele radioactive.
d) Reactii (p, 21 H).
9
4 Be +11 p ! 10
5 B !84 Be +21 H
2.8.3 Reac
tii produse de deuteroni
a) Reactii (21 H, )
20
10 Ne +21 H ! 22
11 Na !18 4
9 F +2
Aceast a reactie produce 18

9 F un produs radioactiv cu timpul de n-
jum
atatire T1=2 = 110 minute, care este utilizat n medicin
a.
2
b) Reactii (1 H, p)
12
6 C +21 H ! 14
7 N !13 1
6 C +1 p
c) Reactii (21 H, n)
14
7 N +21 H ! 16
8 O !15 1
8 O +0 n
d) Reactii (21 H, 21 H) Astfel de reactii apar atunci cnd apa grea este
bombardata cu deuteroni:
2
1H +21 H ! 4
2 He !31 H +11 p
2
1H +21 H ! 4
2 He !32 He +10 n
2.8.4 Reac
tii nucleare induse de neutroni
Neutronii produc foarte multe transform ari nucleare deoarece nu au
sarcin
a electric
a si pot penetra nucleul mult mai usor ca protonii. Reac-
toarele nucleare sunt cele mai importante surse de neutroni. Alte surse
de neutroni se obtin prin amestecarea unor emitatori cu beriliu sau
deuteriu.
a) Reactii de captura (n, ) Cea mai important a reactie este captura

radiativ a n care numarul de mas a creste cu o unitate datorit a adaug
arii
unui neutron. Energia de excitare indus a este eliberat
a sub forma unei
radiatii gamma (Q > 0). Elementul r amne cu acelasi Z, dar produsul
de reactie care este adesea radioactiv. Ca exemplu, numeroase reactii au
loc cu neutroni lenti:
1 1 2
1 H +0 n !1 H +
2
1H +10 n !31 H +
Ultima reactie are o probabilitate de producere foarte mic a. Din acest
motiv n reactorii nucleari se utilizeaza ca moderator apa grea, deoarece
deuteriul care nlocuieste hidrogenul n molecula de ap a are o sectiune
de interactiune foarte mica. Mai mult datorit a reactiilor amintite apa
de r
acire a reactoarelor nucleare va contine si tritiu, un gaz radioactiv
extrem de nociv. O alt a reactie este:
59
27 Co +10 n !60
27 Co +
b) Reactii (n, )
6
3 Li +10 n ! 7
3 Li !31 H +42 He
10
5 B +10 n ! 11
5 B !73 Li +42 He
Aceste reactii sunt utilizate pentru a detecta neutronii. ntr-una din

metode o camer a de ionizare este umplut a cu BF3 care capteaz a neu-
troni cu o mare probabilitate. Particulele eliberate produc o ionizare
semnicativ a.
c) Reactii (n, p). Astfel de reactii au loc rar cu neutroni de energie
joas
a, deoarece expulzarea unei particule nc arcate necesit
a o cantitate
mare de energie:
- reactie cu neutroni lenti
14
7 N +10 n !14 1
6 C +1 p
- reactie cu neutroni rapizi

27
13 Al +10 n !14 1
12 Mg +1 p
Radia
tii ionizante
2.8.5 Reac
tii produse de fotoni cu energie foarte
mare
Fotonii de energie foarte mare (fotoni cu energii mai mari de 7 MeV)
pot realiza reactii de tipul ( ; n) sau ( ; p). Pentru a se obtine astfel de
fotoni se pot utiliza electroni accelerati la energii foarte nalte, care apoi
sunt trimisi pe o tint
a de tungsten. Ca exemplu putem da reactia:
129 129
53 I + ! 53 I !128 1
53 I +0 n + Q
128
Produsul 53 I are un timp de njum
at
atire de 25 minute.
2.8.6 Fisiune indus

a
Un astfel de tip de reactie nucleara se petrece atunci cnd nucleul
unui material sionabil precum 235 U sau 239 Pu absoarbe neutroni si apoi
se sparge n dou a fragmente mai mici cu o energie de leg
atur
a pe nucleon
mai mare. Reactiile sunt exoenergetice si din acest cauz
a pot surse de
energie. Deoarece n cursul procesului se emit si neutroni, aceste reactii
sunt si surse de neutroni. O astfel de reactie este:
235
95 U +10 n ! 236
95 U !144 89
56 Ba +36 Zr + 3
1
0 n+Q
unde Q ' 200 MeV.
2.8.7 Fuziunea
Fuziunea este procesul prin care dou a nuclee usoare se unesc si este
eliberata o cantitate de energie. Din diagrama B=A n functie de num arul
de mas a se observ a c
a fuziunea implic
a nuclee usoare, care n urma acestui
proces formeaz a nuclee mai grele, n nal obtinndu-se 42 He a c
arui energie
de legatura este foarte mare. Fuziunea este sursa de energie din Soare
si din armele termonucleare. Ca exemplu se poate da ciclul hidrogenului
din Soare:
a) dou a reactii ntre doi protoni cu energie foarte mare:
1
1p +11 p =21 H +01 e + + 0; 42 MeV
b) dou
a reactii ntre atomii de deuteriu formati si cte un proton:
2
1H +11 p =32 He + + 5; 49 MeV
c) o singur a reactie ntre cei doi atomi de heliu formati n reactia

anterioar
a, care se nalizeaz a cu aparitia unui atom de heliu ce contine
doi protoni si doi neutroni. Acesta este un nucleu foarte stabil.
3
2 He +32 He =42 He +11 p +11 p + 12; 86 MeV
unde 01 e este pozitronul (o particul

a cu aceiasi mas
a ca a electronului dar
cu sarcin a pozitiv
a) si este neutrino, o particul a cu mas a foarte mic
a
apropiat a de zero. Rezultatul net al acestor reactii este c a din patru
protoni se obtine un nucleu de heliu si doi pozitroni (01 e). Energia care
rezult
a n urma acestor reactii este:
4
E = 4mp M He 2me c2 = 24; 7 MeV (2.30)
Reactiile de fuziune sunt numite reactii termonucleare si au nevoie

de temperaturi foarte mari pentru a produse. Protonii si deuteronii
trebuie sa aib a energie pentru a se apropia la 10 14 m unul
a sucient
de altul pentru a putea interactiona. n cazul protonilor, energia lor
potential
a este:
1 e2
Ep = = 144 keV
4 "o r
Astfel ecare particul a ar trebui s
a aiba o energie cinetic
a medie de
72 keV. Din relatia Ec = 3kB T =2 rezult a T = 5; 6 108 K. n practic
a c a
temperatura cerut a este mai mic a deoarece anumite nuclee au energii
mult mai mari dect energia medie. n plus, unele nuclee cu energie mai
mica dect energia barierei de potential o pot penetra (efect tunel). n
practic
a fuziunea are loc la o temperatur a de 6 107 K.
Aplica tie 1.5
Ce cantitate de c aldur a la formarea unui gram de 42 He din
a se degaj
2
1 D? Se cunosc: MHe = 4; 0026 u, MD = 2; 0141 u.
Solutie
C
aldura de reactie este:
Q = (2MD MHe )c2 = 23; 8 MeV
Num
arul de nuclee dintr-un gram de He si num
arul de reactii nucleare
este:
MHe
N= NA
He
Radia
tii ionizante
unde NA = 6; 023 1023 atomi/mol este num arul lui Avogadro.

Atunci, energia degajat
a de reactie va :
MHe
W = NA Q = 57; 3 1010 J
He
2.9 Probleme
12 64 88 238
2.1 S
a se calculeze raza nucleelor de 6 C, 29 Cu, Pb si U.
2.2 S
a se determine aproximativ, energia medie pe nucleon (n MeV)
pentru nucleele n care num
arul de neutroni este egal cu num
arul de pro-
toni N = Z. Se cunosc: MH = 1; 00783 u si mn = 1; 00867 u.
2.3 S
a se calculeze energia de leg
atur
a a particulei n nucleul de
11
5 B.Se dau: M = 4; 002 u, MLi = 7; 01601 u si MB = 11; 0093 u.
2.4 S a se calculeze energia care se degaj

a per nucleon n reactia
termonuclear
a:
6 2 4
3 Li +1 D ! 22 He
Se dau: MLi = 6; 01513 u, MD = 2; 0141 u si MHe = 4; 0026 u.
2.5 Sa se calculeze energia de prag a unei particule n reactia

7 10
a 3 Li( ; n)5 B. Se cunosc masele atomice: MLi = 7; 01601 u,
nuclear
M = 4; 0026 u, MB = 10; 01294 u, mn = 1; 00867 u, unde u este unitatea
atomic
a de mas a.
2.6 n reactia
2
1H +63 Li ! 2
se elibereaz
a energia Q = 22; 37 MeV. Dac a se cunosc masele atomice
M = 4; 0026 u, MD = 2; 0141 u s a se calculeze masa nucleului de Li.
2.7 S a descompunerii izotopului de 12

a se calculeze energia necesar 6 C
n trei particule . Se cunosc masele atomice: MHe = 4; 0026 u si
MC = 12 u.
2.8 Nucleul 3215 P sufer

a o dezintegrare care conduce la nucleul de
sulf n stare fundamental a.
32
15 P ! + ~ +32
16 S
S
a se determine energia maxim
a a atomilor de sulf. Se cunosc masela
atomice: MP = 31; 973908 u, MS = 31; 972074 u, si masa electronului
me = 0; 00054 u.
2.9 Sa se calculeze energia totala eliberat

a la emisia unei particule
din nucleul de 213 Po stiind c
a energia acesteia este E = 8; 3 MeV.
2.10 O particul a aat

a n repaus n sistemul laboratorului se de-
zintegreaza n dou
a fragmente de mase M1 si M2 . Sa se calculeze ener-
gia cinetic
a a fragmentelor n functie de energia Q degajat
a n reactie.
Tratarea problemei se face nerelativist.
2.11 Un nucleu de 11
6 C n repaus emite un pozitron cu energia maxi-
m
a. Sa se calculeze energia cinetic
a a nucleului de recul. Se cunosc:
MC = 11; 011433 u, m = 0; 000548 u, MB = 11; 009305 u.
Capitolul 3
Transform
ari radioactive
Descoperirea radioactivit atii apartine lui Bequerell, care plasnd cris-

tale de uraniu lng a pl
aci fotograce ntr-un sertar, a constatat c a acestea
au fost impresionate ca n cazul radiatiilor X. Bequerell a decis c a radi-
atiile care au impresionat pl acile fotograce si au originea n cristalul de
uraniu. Marie si Pierre Curie au studiat propriet atile acestor radiatii si
au g asit c
a si radiul, si poloniul emit radiatii. Studiul acestor radiatii
a fost f acut prin plasarea sursei ntr-un recipient vidat si aplicarea unui
cmp magnetic perpendicular pe directia pe care era emis fasciculul de
radiatii. n cazul unui cmp magnetic mic s-a observat un spot n centru
si unul n dreapta care arat a ca aceast a parte a fasciculului era format a
din sarcini negative de mas a mic a. Ele au fost denumite radiatii (elec-
troni). Cnd s-a aplicat un cmp magnetic puternic s-a obtinut un spot
central si un spot n stnga care era determinat de un fascicul de sarcini
pozitive. Acest tip de radiatii au fost numite radiatii (nuclee de he-
liu). Radiatiile care formeaz a fasciculul nedeviat au fost numite radiatii
gamma (fotoni de energie mare). Procesele descrise sunt exemplicate n
Fig. 3.1
Descoperirea emisiei particulelor si a ar atat c a nucleul nu este
unul indivizibil. Procesul de transformare radioactiv a a fost explicat de
Rutherford ca ind unul de transformare al unui element n alt element.
Dezintegrarea radioactiv a este termenul cel mai cunoscut, dar denumirea
de transformare radioactiv a este mai potrivit a (deoarece termenul de
dezintegrare sugereaz a mai degrab a un proces de distrugere). Atomii
sufer a transform ari radioactive, deoarece constituentii nucleului nu sunt
aranjati n st arile energetice cele mai joase, avnd loc o rearanjare a
67
Figura 3.1: Separarea radiatiilor cu ajutorul cmpului magnetic
acestora cu emiterea de energiei n exces, avnd loc transforamrea nucleul

n altul. Aceste transformari ale nucleului implic
a emisia de particule ,
electroni, pozitroni, neutroni, protoni, raze X si radiatii ; nuclee de
siune. Dup a rearanjarea nucleonilor din nucleu se ajunge n starile cele
mai joase din punct de vedere energetic, astfel c a acesta devine stabil;
daca acest lucru nu se petrece au loc alte transformari radioactive.
n Fig 3.2 este prezentat numarul de protoni n functie de numarul

de neutroni pentru nuclee stabile. Desi gracul nu este unul continuu,
pentru simplicare el este prezentat ca o curba continuu a care poart
a
numele de linie de stabilitate.
Pentru nucleele usoare, num arul de protoni este egal cu cel de neu-
troni. n cazul nucleelor grele num arul de neutroni este mai mare dect
num arul de protoni. Acest lucru se datoareaz a faptului c
a n cazul aces-
tor nuclee num arul de protoni este mare, iar pentru contracararea re-
pulsiei electrostatice dintre acestia este nevoie ca n nuclee s a existe mai
multi neutroni. Acestia interactioneaz a prin forte de atractie cu nucle-
onii vecini si m
aresc putin distanta dintre protoni. Pe aceast a diagrama
pot pusi si restul nuclizilor. Astfel elementele cu protoni n exces se
situeaza deasupra liniei de stabilitate, iar cele cu neutroni n exces sub
linia de stabilitate.
Radia
tii ionizante
Figura 3.2: Curba de stabilitate.
3.1 Transform
arile nucleelor cu neutroni n
exces
Pentru ca nucleele cu neutroni n exces s
a devin
a stabile, ele trebuie
s
a-si reduc
a numarul de neutroni. Transformarea care produce acest
lucru este emisia unui electron (emisia unei particule ). Modicarea
masei nucleare este mic a.
Ca exemplu pentru o astfel de transformare vom considera dezinte-
grarea beta minus a 14 C:
14
6 C !14
7 N+ +e (3.1)
O astfel de transformare se scrie n general:

A
ZX !A
Z+1 Y + +e
unde e este o particula cu mas

a aproape nula, numit
a antineutrino.
Cunoscnd masa nucleului initial M (Z; A) Zme , masa nucleului ce
se obtine M (Z + 1; A) (Z + 1)me si masa particulei (electronului)
me , energia degajat
a n aceast
a transformare este:
Q = f[M (Z; A) Zme ] [M (Z + 1; A) (Z + 1)me + me ]g c2

Figura 3.3: Schema transform

arii radioactive a 14 C.
6
Q = [M (Z; A) M (Z + 1; A)] c2 (3.2)

Pentru ca o astfel de transformare s a e posibil
a este necesar ca ener-
gia de reactie s
a e pozitiva (adica s
a se elibereze energie). Punnd
Q > 0, rezult a conditia ca transformarea sa aib
a loc:
M (Z; A) > M (Z + 1; A) (3.3)
n Fig 3.3 este prezentat a schema transform arii descrise de relatia 3.1:
nivelul energetic initial pe care se aa izotopul de 14 6 C (cu energia
0,1565 MeV) si nivelul energetic de energie zero pe care se g aseste izotopul
14
7 N care se obtine dupa transformarea . Pe diagram a este reprezentat
si procentul de nuclee care sufer a transformarea fata de nucleele care
sufer a transform ari radioactive. n acest caz, deoarece aceast a fractie
14
este de 100 % rezult a ca izotopul de 6 C sufer a doar o transformare
ntre cele dou a nivele energetice. n diagram a este prezentat a si energia
eliberat a n transformare, a c arei valoare este egal a cu diferenta dintre
energiile nivelelor ntre care are loc transformarea. Deasupra liniei care
reprezint a nivelul energetic pe care se aa izotopul de 14 6 C este precizat
si timpul de njum at
atire, care n acest caz este de 5700 ani. Timpul
de njum atatire T1=2 reprezint a timpul dup a care num arul de nuclee in-
itial dintr-o prob a scade la jum atate datorit a transform arilor radioactive
suferite.
Alte dou a exemple sunt transform arile radioactive suferite de 137 Cs si
60
Co, doi nuclizi din care sunt realizate diferite surse radioactive. Aceste
transform ari sunt prezentate n Fig. 3.4 si 3.5. Transform arile sunt
urmate de emisii si alte transform ari. n cazul izotopului de 137 Cs se
observ a c
a exist a doua posibilitati pentru transformarea : una n care
energia eliberat a prin transformare este 0,5140 MeV n cazul a 94,4 %
Radia
tii ionizante
Figura 3.4: Transform

arile radioactive suferite de 60 C.
27
din nucleele ce sufer

a transformarea si una n care energia eliberat
a
prin transformare este 1,175 MeV n cazul a 5,6 % din nucleele ce sufer a
137 60
transformarea . n cazurile izotopilor de Cs si Co pe diagramele
de transformare sunt prezentate si alte tipuri de transform ari radioactive,
si anume emisia de radiatii gamma si conversia intern a (CI).
Figura 3.5: Transform arile radioactive suferite de 137

55 Ce. CI-K reprezint
a pro-
cesul de conversie intern
a a electronilor de pe p atura K, CI-X reprezint
a pro-
cesul de conversie intern
a de pe celelalte paturi.
S-a observat c
a spectrul energetic al particulelor este unul continuu
desi de exemplu n reactia (3.1) energia nucleului descreste cu 0,156 MeV.
Unele din particulele au aceast a energie, ns
a energia celor mai multe
Figura 3.6: Spectrul continuu al particulelor emise de 14

6 C. N(E) reprezint
a
fractia relativ
a de particule emise cu energia E.
particule este sub aceasta valoare. Spectrul energetic al particulelor

este prezentat n Fig. 3.6.
Aceasta problema a fost rezolvat
a prin considerarea aparitiei unei noi
particule n procesul de transformare radioactiv a care s
a preia restul de
energie ce se degaja n transformarea . Particula respectiv a poarta
2
numele de antineutrino si ea are o mas a foarte mica (mc 0; 1 eV).
3.2 Transformarea nucleelor cu protoni n

exces
Nuclee cu protoni n exces sunt produse n principal prin interactiunea
protonilor si deuteronilor cu tinte formate din nuclee stabile. Exemple
de astfel de nuclee sunt: 11 13 18
si 22
6 C, 7 N, 9 F 11 Na.
+
3.2.1 Emisia de pozitroni (transformarea )
Transformarea este descris a adesea prin transformarea unui proton
ntr-un neutron si un pozitron. Pozitronul este antiparticula electronului.
El are masa egal a cu masa electronului si o sarcin
a pozitiv
a egal
a cu +e.
Aceasta descriere nu este corect a, deoarece protonul nu poate furniza
energie avnd n vedere ca acesta are masa mai mic a dect a neutronului.
Trebuie sa consider am ca un astfel de proces are loc cu participarea
ntregului nucleu, care furnizeaza excesul de energie necesar emisiei de
Radia
tii ionizante
Figura 3.7: Transformarile radioactive suferite de 18

9 F. CE este fenomenul de
captur
a electronic
a (captura unui electron de pe o p atur
a interioar
a de c
atre
nucleu).
pozitroni. Transformarea se scrie astfel:

A +
ZX !A
Z 1 Y+ + e + electron orbital
Cunoscnd masa nucleului initial M (Z; A) Zme , masa nucleului

rezultat M (Z 1; A) (Z 1)me si masa unui pozitron me , energia
degajata n aceast
a transformare este:
Q + = f[M (Z; A) Zme ] [M (Z 1; A) (Z 1)me + me ]g c2
adic
a:
Q + = [M (Z; A) M (Z 1; A) 2me ] c2 (3.4)
Pentru ca un nucleu s
a emit
a un pozitron este necesar ca Q + > 0,
adic
a:
[M (Z; A) M (Z 1; A) > 2me ] (3.5)
Astfel pentru ca un nucleu s
a sufere o astfel de transformare, diferenta
dintre masele celor doi atomi trebuie s a e mai mare dect masa a doi
electroni. Ca exemplu consider am transformarea (Fig. 3.7):
18 +
9 F !18
8 O+ + e + electron orbital
Asa cum am discutat anterior un proton nu se poate transform a ntr-

un neutron si un pozitron, deoarece masa protonului este mai mic
a dect
+ 64 C.
Figura 3.8: Spectrul particulelor si emise de izotopul de 29
masa neutronului. O explicatie ar aceea c a excesul de energie al nucleu-

lui permite ca acesta s a elibereze n interiorul sau un foton cu energia mai
mare de 1,022 MeV. Acest foton se transform a ntr-o pereche electron-
pozitron n cmpul fortelor nucleare. Fenomenul a fost observat si n
afara nucleului, cnd un foton cu energie mai mare de 1,022 MeV ajunge
n apropierea unui nucleu. Fiecare din cele dou a particule va avea energia
total
a mai mare de 0,511 MeV (care reprezint a echivalentul n energie al
masei electronului si a pozitronului). Electronul se combin a n interiorul
nucleului cu un proton si rezult a un neutron. Pozitronul este expulzat
din nucleu.
Spre deosebire de spectrul de energii al electronilor, spectrul de energii
al pozitronilor este t aiat la stnga datorit a fortelor de respingere electro-
statice a nucleului care adaug a pozitronului o anumit a energie (Fig. 3.8).
Pozitronul eliberat din nucleu interactioneaz a cu un electron din afara
nucleului si se elibereaza doua cuante gamma cu energie egal a cu cel putin
0,511 MeV. Aceast a reactie poarta numele de reactie de anihilare.
Energia medie a particulelor + si este aproximativ egal a cu
Emax =3, unde Emax este energia maxim a a particulelor emise. Pen-
tru un calcul mai exact se utilizeaz a urm atoarele dou a relatii:
p ! p
1 Z Emax
Emed = Emax 1 1+ (3.6)
3 50 4
p
+ 1 Emax
Emed = Emax 1 + (3.7)
3 4
Radia
tii ionizante
Figura 3.9: Diagrama unor reactii de captur

a electronic
a.
3.2.2 Captura electronic

a
Schema transform arii radioactive pentru 18
9 F arat
a ca n 98,73% din
cazuri are loc o emisie de pozitroni. Restul de 3,27 % este datorat capturii
electronice (CE) care este si ea un mecanism prin care nucleele cu protoni
n exces si reduc num arul de protoni. Ca exemplu vom considera dou a
reactii de captur
a (Fig. 3.9).
Captura electronic a se poate produce daca un electron orbital ajunge
sucient de aproape de nucleu si este absorbit de acesta. Atunci un pro-
ton se transform a ntr-un neutron ceea ce are drept consecinta reducerea
num arului de protoni din nucleu. Transformarea general a n acest caz se
scrie:
A 0 A
Z X + 1 e !Z 1 Y + + electron orbital (3.8)
QCE = f[M (Z; A) Zme + me ] [M (Z 1; A) (Z 1)me ]g c2
(3.9)
QCE = [M (Z; A) M (Z 1; A)] c2 (3.10)
Pentru ca procesul de captur
a electronic
a s
a aib
a loc, este necesar ca
QCE > 0, adic
a:
M (Z; A) > M (Z 1; A) (3.11)
Deoarece p atura K este cea mai apropiat a de nucleu, cele mai multe
evenimente de captur a au loc cu electronii de pe aceasta p atur
a (90%).
Pot captati electroni si de pe p atura L (10%). Un astfel de proces
las
a un loc liber n p atura K si L (pentru p atura M probabilitatea de
captur a este mai mica de 1%). Acest proces este nsotit de emisia unei
radiatii X caracteristice nuclidului. De exemplu pentru 55 25 Mn (mangan)
aceasta radiatie are energia de 5,9 keV. Aceast a emisie are loc atunci
cnd un electron din p atura L ocup a locul liber r
amas n p atura K. O
alt
a posibilitate este s
a e emis un electron Auger.
Captura electronic a este nsotit

a de emisia unui neutrino monoen-
ergetic ind un proces care apare cu o probabilitate mare la nucleele
grele, la care p atura K este situat a n vecin
atatea nucleului. Ea poate
privita ca o transformare beta, deoarece n transformare este implicat
un electron, masa nucleului se schimb a foarte putin, schimbndu-se ns
a
raportul dinte protoni si neutroni.
Exista nuclee care ndeplinesc conditiile pentru realizarea celor trei
modalit ati de transformari beta (beta plus, beta minus si captura elec-
tronica). Ele vor prezenta simultan cele trei tipuri de transformare. Ca
exemplu putem da nuclidul 64 29 Cu care n 40% din cazuri emite un elec-
tron, n 40% din cazuri sufer a captura electronica si n 20% din cazuri
emite pozitroni.
3.3 Transform ari radioactive suferite de nu-

cleele grele prin emisia particulelor alfa
Dezintegrarea alfa const a n eliberarea de c atre nucleu a unui nucleu
de heliu. Acest mod de transformare are loc pentru nuclee grele (cu Z
83 - bismut). De exemplu, nucleele 238 235
92 U, 92 U si 232
90 Th se g asesc n natur a
si au timpi de njum atire foarte mari, iar nucleele 239
at 94 Pu, 241
95 Am sunt
produse n mod articial. Nuclizii 238 92 U
si 232
90 Th, datorita timpilor lor de
njum at
atire foarte mari, existau chiar din momentul form arii sistemului
solar n urm a cu 4,6 miliarde de ani. Pentru a-si atinge stabilitatea acesti
nuclizi trebuie s a se transforme n nuclizi stabili (206 238
82 Pb pentru 92 U si
208 232
82 Pb pentru 90 Th).
Astfel 238
92 U pierde 10 protoni si 22 de neutroni, iar 232 90 Th pierde 8
protoni si 16 neutroni. Cel mai ecient mod de a-si micsora masa este ca
ei s
a emit a particulele alfa (42 ).
Transformarea prin emisie de particule alfa se scrie astfel:
A
ZX !A
Z
4
2 Y +42 (3.12)
Q = [M (Z; A) M (Z 2; A 4) M (2; 4)] c2 (3.13)
unde M (2; 4) este masa atomului de heliu (particula alfa).
Particulele alfa sunt monoenergetice si posed
a energii peste 4 MeV.
Un exemplu este:
226
88 Ra !222 4
86 Rn +2 + 4; 87 MeV
Radia
tii ionizante
Desi energia de reactie este Q = 4; 87 MeV particula este emis a

cu 4,78 MeV. Diferenta de 0; 09 MeV este preluat
a de nucleul de recul.
Exprim am energia de reactie ca:
Q = MX c2 MY c2 m c2 (3.14)
unde MX este masa nucleului elementului X, MY este masa nucleului

elementului Y , iar m este masa particulei alfa.
Aceast
a energie se mparte ntre particula alfa si nucleul Y:
1 1
Q = MY vY2 + m v 2 (3.15)
2 2
Utiliznd conservarea impulsului:
MY vY = m v (3.16)
din relatia (3.15) rezult

a:
m 1
Q= 1+ m v2 (3.17)
MY 2
Astfel energia particulelor alfa:

1 Q
Ec ( ) = m v 2 = (3.18)
2 m
1+ M Y
Ca exemplu de dezintegrare alfa vom considera schema de dezinte-

grare a 226
88 Ra prezentat a n Fig. 3.10.
Toti emitatorii alfa au timpi de njum atatire (10 6 1017 s) mult
mai mari n comparatie cu timpul necesar unei particule alfa pentru a
traversa nucleul care este de ordinul a 10 21 s. Trebuie remarcat c a
exist
a diferente enorme ntre timpii de njum atatire ai diversilor nuclizi
210
care pot emite particule alfa. Astfel 84 Po emite particule alfa cu energia
E = 8; 336 MeV si are timpul de njum at atire T1=2 = 4; 2 10 6 s, iar
232
90 Th emite particule alfa cu E = 3; 08 MeV si are timpul de njum at
atire
T1=2 = 1; 39 1019 ani.
n Tabelul 3.2 sunt prezentate cteva exemple din care se observ a
variatiile enorme ale timpilor de njum at
atire c arora le corespund variatii
mult mai mici n energia particulelor alfa.
Figura 3.10: Schema de dezintegrare a 226 Ra.

88
O relatie empiric
a care leag
a constanta de dezintegrare = (ln 2)=T1=2
de energia E a particulelor este:
p
lg =C D= E (3.19)
unde m
arimile C si D variaz
a n functie de Z si nu depind de N .
Tabelul 3.1
Energia particulelor alfa si timpii de njum
at
atire pentru diferiti
radioizotopi
Emitator Energia (MeV) T1=2

212
84 Po 8,8 3 10 7 s
214
84 Po 7,7 1; 6 10 4 s
210
84 Po 5,3 1; 38 102 zile
223
88 Ra 4,7 1; 62 103 ani
238
92 U 4,1 4; 5 109 ani
Pentru a iesi din nucleu, particulele alfa trebuie s

a penetreze o bariera
de potential care poate ajunge la 30 40 MeV n timp ce energia lor este
de cel mult 10 MeV. Rezolvarea problemei este dat a n mecanica cuantic a
unde se arat a ca o particul
a alfa cu o energie mai mic a dect naltimea
barierei de potential o poate penetra cu o anumit a probabilitate.
Radia
tii ionizante
3.4 Emisia gamma

Procesul radioactiv las a de cele mai multe ori nucleul ntr-o stare exci-
tat
a n care protonii si neutronii nu sunt n cele mai joase stari energetice
posibile. Energia de excitare va emis a sub form a de radiatii electro-
magnetice atunci cnd protonii si neutronii sunt pe nivele de energie mai
mari dect cea a nivelului fundamental si cad pe nivele energetice infe-
rioare. Energia unei cuante gamma este egal a cu diferenta de energie
dintre nivele ntre care are loc tranzitia. Astfel, radiatia gamma emis a
este caracteristic
a pentru un anumit nucleu.
Emisia gamma n general are loc dup a o transformare radioactiv a pre-
cum emisia alfa, emisia unui electron, pozitron sau captur a electronica.
Cele mai multe st ari excitate ale nucleului au un timp de viata mai
mic ca 10 9 s, dupa care are loc o emisie gamma. Anumite st ari energetice
excitate exist
a un timp mult mai mare. Aceste st ari excitate cu viata
lunga se numesc stari metastabile (stari izomerice).
Un exemplu este transformarea 99 Mo, la care transformarea beta
(85%) duce nucleul ntr-o stare metastabil a 99m Tc cu energia 0; 1405 MeV
cu un timp de njum atatire de 6 ore.
3.4.1 Conversia intern

a
Cele mai multe nuclee ajunse n st ari excitate dupa o transformare ra-
dioactiva ajung n starea fundamental a prin emisia unei particule gamma.
O alta modalitate ca un nucleu aat ntr-o stare excitat a s
a ajung a n
starea fundamental a este conversia interna.
Daca miscarea orbitala a electronilor duce electronul foarte aproape
de nucleu, este posibil ca energia de excitare a nucleului s a e transferata
direct acestuia si electronul s a e ejectat din atom. Energia cinetic a
a electronului ejectat este egal a cu diferenta dintre energia de excitare
a nucleului si energia de leg atura a electronului respectiv. Fenomenul
poarta numele de conversie intern a. Deoarece conversia intern a se petrece
atunci cnd un electron orbital si un nucleu excitat se ntlnesc, procesul
este important pentru st arile metastabile (stari excitate de viata lunga).
Procesul de conversie intern a este ar
atat schematic n Fig. 3.11.
Din punct de vedere energetic, procesul de conversie intern a este simi-
lar cu efectul fotoelectric intern, cu exceptia faptului c
a nu exist a nici un
137 137
foton. Un exemplu este transformarea radioactiv a a 55 Cs n 56 Ba.
Figura 3.11: Conversia interna. Ec este energia cinetica a electronului emis,

Ee este energia de excitare a nucleului, iar El este energia de leg
atur
a a elec-
tronului care este emis.
Dup a o emisie cu energia 0,5410 MeV (care are loc n 94,4% din
cazuri) se ajunge ntr-o stare metastabil a 137m
56 Ba cu timpul de viata 2,552
minute.
Prin conversie intern a electronii emisi sunt monoenergetici deoarece
energia de excitare a nucleelor este discret a. Atunci un astfel de proces
consta n aparitia unei linii n spectrul energetic al particulelor beta.
Conversia electronilor din p atura K este mai probabil a dect pentru
electronii din paturile L si M. n acest proces nu este creat un electron si
nici nu apare un neutrino.
n cazul 137 Cs peste spectrul beta este suprapus un peak la 0; 624
MeV dincolo de 0; 514 MeV energia maxim a a particulelor :
Deoarece conversia intern a este n competitie cu emisia beta se de-
neste un coecient de conversie ca fractie din dezexcit ari ce se petrec
prin conversie intern a.
Coecientul de conversie intern a creste cu Z 3 astfel c
a procesul este
mai important pentru nucleele grele. El descreste rapid cu cresterea
energiei de tranzitie, iar pentru p aturile atomice variaz a cu 1=n3 , unde n
este num arul cuantic principal.
3.5 Fisiunea spontan

a
Fisiunea este un proces n care un nucleu greu (din regiunea urani-
ului) se dezintegreaz
a n dou
a nuclee mai usoare cu eliberarea a doi-trei
neutroni cu energii foarte mari.
n regiunea n care A ' 240, energia de leg atura pe nucleon este
Radia
tii ionizante
B=A = 7; 6 MeV/nucleon, iar n regiunea n care A = 120, energia de

legatur a pe nucleon este B=A = 8; 5 MeV/nucleon. Aceasta nseamn a c
a
dac a un nucleu cu num arul de masa A = 240 se divide n dou a nuclee,
energia de leg atur
a a ec arui nucleon creste cu 0; 9 MeV. Astfel este
eliberat a o energie egala cu 216 MeV. Aceast a energie este de 106 mai
mare dect energia eliberat a n procesele chimice.
Trebuie remarcat c a pe m asur
a ce A creste, proportia de neutroni n
nucleele stabile creste. De exemplu, cel mai stabil nucleu cu A = 120
este 120
50 Sn cu N=A = 0; 58 n timp ce pentru A = 240 cel mai stabil
nucleu este 204 94 Pu cu N=A = 0; 61. Acest efect este datorat cre sterii
energiei repulsive de tip electrostatic dintre protoni. Astfel cnd are loc
un proces de siune exist a un exces de neutroni n sistem. Unii neutroni
sunt emisi chiar n timpul procesului de siune (neutroni prompti), iar
altii sunt emisi mai trziu (neutroni ntrziati).
Energia eliberat a n procesul de siune se distribuie astfel:
Energia cinetica a nucleelor obtinute prin siune 165 5 MeV

Energia gamma emisie........................................... 7 1 MeV
Energia cinetica a neutronilor ............................. 5 1 MeV
Energia particulelor beta emise ........................... 7 1 MeV
Energia radiatiile gamma care apar dup a siune...... 6 1 MeV
Energia neutronilor emisi de produsi de siune... 10 MeV
3.6 Probleme
+
1. Sa se studieze daca 65 Zn poate suferi transform
arile , si
procesul de captur
a electronic
a.
2. Nucleul de 210 Po emite o particul a alfa. Sa se determine energiile

cinetice ale particulei alfa emise si a nucleului de recul.
3. Sa se determine energia maxim

a a electronului emis de nucleul de
32
P printr-o dezintegrare :
4. S
a se calculeze energia maxim
a a pozitronilor emisi prin dezinte-
+ 11
grarea a nucleului de C.
238
5. Ce izotop va produs din U dup
a trei dezintegr
ari si dou
a
dezintegr
ari ?
6. S
a se calculeze energia de reactie n transformarea suferit
a de un
neutron care se transform
a ntr-un proton prin emisia unui electron:
1 1
0 n!1 p+ +e
7. S
a se calculeze energia de reactie a dezintegr
arii tritiului:
3 3
1 H!2 He+ +e
Capitolul 4
Viteza transform
arilor
radioactive
Viteza cu care au loc transform arile radioactive nu este afectat a de

procese naturale precum r acirea, ncalzirea sau de realizarea unor reactii
chimice. Exceptie fac anumite reactii chimice care cresc densitatea elec-
tronica de lng a nuclee, fapt ce inuenteaz a conversia intern a sau cap-
tura electronic a, ambele ind legate de probabilitatea de interactiune
cu electroni orbitali. Efectul a fost observat prin cresterea timpului de
njum at
atire n cazul beriliului, cnd acesta este n compusul BeF2 cu
0; 08% fata de cazul cnd acesta este pur.
Transform arile radioactive implic a trei concepte importante:
1. activitatea sau viteza de transformare;
2. unitatea de m asur
a a activitatii;
3. legea care determin a dependenta de timp a activit atii.
4.1 Activitatea
Daca se face abstractie de modalitatea n care are loc transformarea
radioactiva, ecare specie de nuclizi radioactivi are o anumit a probabi-
litate de transformare n unitatea de timp. Aceast a probabilitate este
notata cu . Ea poart a numele de constanta de dezintegrare. Dac aN
reprezinta numarul total de atomi radioactivi dintr-o prob a, activitatea
sursei se deneste ca ind:
= N (4.1)
83
si reprezint a numarul de transformari radioactive n unitatea de timp.

Mult timp unitatea de m asur
a a activit
atii a fost Curiul (Ci) denit
initial ca num arul de transform
ari suferite de 1 g de radiu n unitatea de
timp si care este 3; 7 1010 transform ari /secund a. Apoi Curiul a fost
denit ca ind activitatea oric arui material care sufer a 3; 7 1010 trans-
form ari/secunda. n Sistemul International de Unit ati, unitatea pentru
dezintegrare este Bequerelul (Bq).
1Bq = 1 transformare/secund
a
4.2 Legea transform

arilor radioactive
Probabilitatea de dezintegrare dP a nucleului n intervalul de timp dt
este dat
a de relatia:
dP = dt (4.2)
Astfel n cazul unei substante radioactive ce contine N nuclee de ace-
lasi tip, n timpul dt numarul de transformari va N dP = N dt: Atunci
variatia num arului de nuclee initiale dN este dN = N dt. Semnul
minus apare deoarece num arul de nuclee netransformate scade. Atunci
dN
= dt (4.3)
N
Z N (t) Z t
dN
= dt
N0 N 0
t
N (t) = N0 e (4.4)
Dac
a multiplic
am cu si tinem cont c
a = N se obtine:
t
(t) = 0e (4.5)
Cu alte cuvinte, activitatea scade exponentul n timp.
4.2.1 Timp de njum

at
a
tire
Timpul de njumatatire al unei substante radioactive este utilizat
pentru a descrie sc aderea exponential
a a activit
atii, deoarece are o in-
terpretare mai simpl a dect constanta de dezintegrare. Timpul de n-
jumat
atire este timpul dupa care r
amn netransformate jum atate din
Radia
tii ionizante
nucleele initiale.
N (t) 1 T1=2
= =e
N0 2
Rezult
a:
ln 2
T1=2 = (4.6)
si
ln 2
T1=2
t
(t) = 0e (4.7)
4.2.2 Timp mediu de via

ta

Timpul mediu de viata este timpul mediu dup a care ecare atom
sufer
a o transformare:
R1 R1
N (t)dt N0 e t dt
= 0 = 0
N0 N0
T1=2
1
= = = 1; 4427 T1=2 (4.8)
ln 2
Timpul mediu de viata mai poate interpretat ca intervalul de timp
dup
a care activitatea unei surse radioactive se micsoreaz
a de e ori.
4.2.3 Timp mediu de via

ta
efectiv
Uneori exista si alte procese care determin a reducerea radioactivit
atii
sursei, distinct de transformarea radioactiv a. De exemplu, dac a un ra-
dionuclid este localizat ntr-un organism din care acesta este eliminat
printr-un proces ziologic, este necesar s a se ia n consideratie ambele
procese n vederea determin arii activit
atii n functie de timp.
Astfel, al
aturi de constanta de dezintegrare trebuie introdus
a o
constanta care caracterizeaz a eliminarea biologic a a radionuclidului b :
Atunci:
ef = + b (4.9)
ln 2 ln 2 ln 2
= + (4.10)
ef b
si timpul efectiv de viata este:

b
ef = (4.11)
b +
Se constat a c
a timpul de viata efectiv al radionuclidului este mai mic
dect timpul de viata zic si cel biologic.
O alta m arime ce caracterizeaza activitatea unei surse este activitatea
specica care reprezint a activitatea unitatii de masa.
Aplica tie
O mostr a de c
arbune g asit
a ntr-o grot a contine 1=16 din cantitatea
14
de 6 C pe care o contine o cantitate egal a de carbon din materia vie. S a
se gaseasca vrsta aproximativ a a mostrei, dac a timpul de njumatatire
al 14
6 C este de 5568 ani.
Solutie
Considernd c a la momentul initial num arul de nuclee este N0 , la
momentul t acesta devine:
tln2
T1=2
N = N0 e
Dar N = N0 =16, atunci:

N0 tln2
T1=2
= N0 e
16
Rezult
a:
t = 4T1=2 = 22:272 ani
4.3 Serii de transform

ari radioactive
Uneori transformarea radioactiv a a unui nucleu produce un alt nucleu
radioactiv. Timpul de njum atatire al nucleului produs este n general
diferit de timpul de njum at
atire al nucleului p arinte. De exemplu, 90 Sr
90
sufer
a o transformare beta si se transform a n Y care, la rndul lui este
radioactiv beta. Particulele beta emise de 90 Y sunt mult mai energetice
dect cele emise de 90 Sr, astfel c a la calculul dozei 90 Y contribuie mai
90
mult dect Sr.
S
a consider am un izotop initial care produce un alt izotop care la rn-
dul s
au este radioactiv. Se consider a c
a ultimul izotop produs este stabil.
Daca n cazul izotopului initial exist a un singur proces ce trebuie luat
n considerare (transformarea sa radioactiv a) n cazul izotopului rezul-
tat din primul exist a dou
a procese: producerea sa din izotopul initial si
transformarea sa radioactiv a. Index am cu 1 num arul de nuclee ale izo-
topului initial si cu 2 num
arul de nuclee ale izotopului care se obtine din
Radia
tii ionizante
cel initial. Atunci variatia n timp ale num arului de nuclee a izotopului
initial se exprim
a ca:
dN1
= 1 N1 (4.12)
dt
n cazul celui de-al doilea izotop viteza de variatie a num arului de
nuclee este:
dN2
= 1 N1 2 N2 (4.13)
dt
Aceasta nseamn a c
a variatia n timp a num arului de nuclee de tipul
2 este diferenta dintre viteza de producere si viteza de transformare (de-
zintegrare) a acestora.
Ecuatia (4.12) are ca solutie:
1t
N1 (t) = N10 e (4.14)
unde N10 este num arul initial de nuclee de tipul 1 care se dezintegreaz
a.
Atunci relatia (4.13) devine:
dN2 1t
= 1 N10 e 2 N2 (4.15)
dt
2t
nmultim relatia (4.15) cu e . Rezult
a:
dN2 2t 2t ( 1 )t
e + 2e N2 = 1 N0 e
2
dt
si
d 2t ( 1 )t
e N2 = 1 N0 e
2
dt
Rezult
a:
2t 1
N2 e = e( 2 1 )t
+C
2 1
Constanta C se determin
a din conditia ca la t = 0, N2 = 0. Atunci:
1
C= N10
2 1
1 1t 2t
N2 (t) = N10 (e e ) (4.16)
2 1
nmultind relatia (4.17) cu 2 si introducnd activit

atile 1 = 1 N1
si 2 = 2 N2 se obtine:
2 1t 2t
2 = 10 (e e ) (4.17)
2 1
Activitatea nucleului nou format creste cu timpul si dup

a ce atrage un
maxim, n nal descreste. Momentul de timp la care activitatea atinge
un maxim se obtine punnd conditia:
d 2
=0 (4.18)
dt
1 tm 2 tm
1e + 2e =0
si
ln( 2 = 1 )
tm = (4.19)
2 1
Tinnd
cont ca = lnT2 si notnd cu T1 si T2 timpii de njum
at
atire
pentru cei doi izotopi, rezult
a:
T1 T2 T1
tm = ln (4.20)
(T1 T2 ) ln 2 T2
4.4 Echilibrul de transformare

Este posibil ca dup
a un anumit timp, activit
atile nucleelor s
a ajung
a
ntr-o stare de echilibru, dependent de diferenta dintre constantele de
dezintegrare.
4.4.1 Echilibrul secular

Dac a activitatea izotopului derivat ajunge egal a cu cea a izotopului
initial spunem c a se atinge echilibrul secular. Aceasta se ntmpl a dac
a
timpul de njum atatire al izotopului initial este mult mai mare dect al
izotopului derivat.
T1 T2 sau 1 2
Radia
tii ionizante
Figura 4.1: Echilibrul secular. Activitatea nuclidului derivat 2 tinde c

atre
activitatea nuclidului din care provine 10 .
Astfel practic activitatea izotopului initial poate considerat

a con-
stant
a pe un intervalul de timp mult mai mic dect timpul s au de n-
jumat
atire. Din relatia (4.17) se obtine:
1 1t 2t
2 (t) = [ 10 e 10 e ]
1 1
2
Deoarece
1 1t
' 0 si e '1
2
rezult
a:
2t
2 (t) = 10 [1 e ] (4.21)
n acest caz, activitatea nuclidului derivat creste n timp pna la un
nivel egal cu activitatea nuclidului p
arinte. Astfel activitatea nuclidului
derivat ajunge la 99% din activitatea izotopului initial dup a 6; 7 T2 a
radionuclidului derivat (Fig. 4.1).
4.4.2 Echilibrul tranzient

Daca dup a un timp sucient de mare (t tm ) raportul activit atilor
izotopului initial si a celui derivat ramne constant, se spune c a se atinge
echilibrul tranzient. Acesta se petrece dac a nuclidul parinte are timp de
njum at
atire putin mai mare dect timpul de njum at
atire al nuclidului
derivat (T1 & T2 ) sau 1 . 2 . Cnd t tm
Figura 4.2: Echilibrul tranzient. Dup a un timp sucient de lung raportul

activit
atilor celor doi nuclizi devine constant.
2t 1t
e e
si
2 1t
2 (t) = 10 e (4.22)
2 1
Deoarece
1t
1 (t) = 10 e (4.23)
Astfel raportul activit
atii celor doi nuclizi r
amne constant (Fig. 4.2)
2 (t) 2
= = ct:
1 (t) 2 1
Aplica tie
Prin iradiere se formeaz a nuclee radioactive cu viteza constant a q.
Cunoscnd constanta de dezintegrare a nucleelor radioactive, s
a se
determine num arul acestora n functie de timp.
Solutie
Variatia num arului de nuclee radioactive se datoreaza producerii cu
viteza q si dezintegr
arii acestora ( N n unitatea de timp). Atunci:
dN dN
=q N sau + N =q
dt dt
Radia
tii ionizante
Pentru rezolvarea acestei ecuatii se utilizeaz

a metoda variatiei con-
stantei. Solutia ecuatiei omogene este:
t
N = Ce
Considernd C functie de timp rezult

a:
q t
C(t) = C1 + e
Atunci:
t q
N = C1 e +
unde C1 este o constant

a care se determin
a din conditia ca la t = 0,
N (0) = 0. Atunci C1 = q= si rezult
a:
q t
N= 1 e
Cnd t ! 1 atunci N1 = q= .
4.5 Probleme
4.1 Timpul de njum atire al uraniului 235 U este 8; 5 108 ani. Care
at
este activitatea unui gram de substanta exprimat a n Ci. (1Ci= 3; 7
1010 Bq).
4.2 Un preparat de uraniu 238

92 U, avnd masa de 1 g, emite 1; 24 104
particule/secund
a. S
a se determine timpul de njum
at
atire al izotopului.
4.3 Cte particule emite un gram de 232 90 Th ntr-o secund

a, dac
a
10
timpul de njum
at
atire este de 1; 34 10 ani.
4.4 Un minereu de uraniu 238 206

92 U are ca impuritate 82 Pb. Acesta
9
provine din dezintegrarea uraniului T1=2 = 4; 5 10 ani : Cunoscnd
c
a n minereul de uraniu se g
aseste 20% plumb, s
a se determine vrsta
minereului.
4.5 Izotopul de uraniu 23892 U are timpul de njum

at
atire de 4; 5
9
10 ani si se dezintegreaz
a prin emisia de particule . S
a se determine
activitatea radioactiv
a a 3; 7 g de uraniu.
4.6 Izotopul de poloniu 210

84 Po are timpul de njum
at
atire de 140 zile.
Cte nuclee vor r
amne nedezintegrate din 20 g de poloniu dup a 10 zile?
4.7 Izotopul de uraniu 238

92 U are timpul njum atire 4; 5 109 ani si
at
se dezintegreaza prin emisia de particule . Care este timpul mediu de
viata?
4.8 Care este numarul de particule emise n 131; 6 ore de 0; 222 g

de radon? Se d
a T1=2 = 3; 8 zile ( = 222 kg/kmol).
4.9 S a se calculeze masa urmatoarelor surse care au activitatea egal

a
10
cu 1 Ci = 3; 7 10 Bq.
a) 238
92 U, care are timpul de njum atire T1=2 = 4; 5 1010 ani;
at
b) 32
15 P, care are timpul de njumat
atire T1=2 = 14; 5 zile.
4.10 Denim activitatea specic a s ca ind activitatea unit atii de

87
masa a unei probe. S a se determine T1=2 al izotopului Rb dac a prin
masurarea activit
atii unei probe de RbCl se gaseste activitatea specic a
egal
a cu s = 1000 dez/s gram. Abundenta izotopic a a 87 Rb este 27,85%.
Masa molar a a RbCl este = 120; 92 g/mol.
4.11 S a a 226 Ra cunoscnd c

a se calculeze activitatea specic a timpul
de njumat
atire este egal cu 1600 ani.
4.12 Activitatea unui radionuclid scade cu 40% ntr-o zi. S a se de-

termine constanta de dezintegrare, timpul de njumatatire si timpul de
viata.
Capitolul 5
M
arimi dozimetrice
5.1 Caracterizarea cmpului de radia

tii
O regiune din vid sau dintr-o substanta str
ab
atuta de radiatii generate
de surse concentrate sau distribuite va denumit a cmp de radiatii.
Modelul cmpului de radiatii lucreaz a cu valori medii, astfel nct
cmpul de radiatii poate descris prin functii continue de coordonate
si timp. Regiunile din spatiu si intervalul de timp considerat trebuie s a
ndeplineasc a doua conditii:
a) sunt sucient de mari pentru a putea neglija uctuatiile statistice
ale marimilor caracteristice ale cmpului de radiatii;
b) sunt sucient de mici pentru ca valorile acestor m arimi s a e con-
siderate "punctuale" sau "instantanee".
Pentru a caracteriza complet cmpul de radiatii trebuie specicate:
a) natura particulelor;
b) distributia spatial
a a particulelor;
c) energia particulelor;
d) directia vitezei particulelor.
5.1.1 Marimi cu ajutorul c

arora se caracterizeaz
a
cmpul de radia
tii
Vom nota cu N num arul de particule de o natur
a oarecare care sunt
emise sau transmise. Pentru a caracteriza cmpul de radiatii trebuie
utilizate anumite m
arimi:
93
- elementul de arie da, considerat ca arie a sectiunii diametrale a unei

sfere care nconjoar a punctul P. Aceast a sfer
a poart a numele de sfera
elementara. Motivul pentru care se consider a o sfer
a n jurul punctului
P este acela de a lua n considerare totalitatea particulelor care se misc a
n toate directiile. n acest fel, ecare particula care str
abate sfera con-
siderata trece perpendicular printr-o sectiune diametral a a sferei. Dac a
ns
a exist a un fascicul paralel de particule elementul de arie da poate
luat ca ind perpendicular pe directia fasciculului respectiv;
- elementul de unghi solid d din jurul unei directii ~r;
- intervalul elementar de timp dt;
- intervalul elementar de energie dE;
Fluenta de particule este denit a ca num arul de particule ce intr a
n sfera elementar a dN raportat a la sectiunea diametral a da, sau, mai
precis, ca raportul dintre num arul de particule care traverseaz a n orice
directie sfera elementara avnd traiectoria normal a la o sectiune diame-
tral
a de arie da:
dN
'= (5.1)
da
Debitul uentei de particule reprezint a uenta n unitatea de timp:
d' d2 N
= = (5.2)
dt dtda
Radianta particulelor este o m arime care specic a distributia par-
ticulelor dup a directie. Ea reprezint a raportul dintre debitul uentei
particulelor care se propag a n elementul de unghi solid d din jurul unei
directii specicate ~ :
d
p= (5.3)
d
Energia a N particule emise, transmise sau primite o vom nota cu W:
Astfel putem deni o serie de m arimi energetice:
Fluenta energetica reprezint a raportul dintre energia particulelor care
traverseaz a sfera elementara si aria suprafetei diametrale.
dW
'W = (5.4)
da
Daca toate particulele au ecare energia " rezult
a o relatie ntre u-
enta energetic
a si uenta de particule
dN
'W = " = "' (5.5)
dt
Radia
tii ionizante
Debitul uentei energetice

d'W d2 W
W = = (5.6)
dt dtda
Unit
atile de masur
a ale m arimilor anterioare, depind de unit atile de
m
asur
a n care se m asoar
a suprafata si energia. n general suprafata este
m
asurat
a n centimetri p atrati (cm2 ), iar energia n megaelectronvolti
(MeV). Dac a toate particulele au ecare energia " rezult a c
a:
W =" (5.7)
5.2 M
arimi zice n dozimetria radia
tiilor
5.2.1 Doza absorbit
a
Doza absorbit a este o m arime fundamental a n biologia radiatiilor,
radiologia clinic
a si protectia radiologic
a. Ea este utilizat
a pentru toate
tipurile de radiatii si orice geometrie de iradiere, ind denit
a astfel:
d"
D= (5.8)
dm
unde d" este energia medie transmis a de radiatia ionizant
a materiei de
mas a dm. Doza absorbit a reprezint
a cantitatea de energie pe care radi-
atia o cedeaz
a n unitatea de masa. Ea se m asoar
a n jouli pe kilogram
(J/kg) n Sistemul International de Unit
ati. Aceasta unitate are o denu-
mire specica, si anume gray (Gy).
1Gy = 1J/kg
O alt
a unitate utilizat
a este radul. Desi grayul este din ce n ce mai
mult utilizat ca unitate de masura, totusi radul este nc
a utilizat n lite-
ratura de specialitate. Radul (radiation absorbed dose) a fost introdus
n 1953. Un rad reprezint a doza determinat a de energia de 100 erg care
este absorbit
a ntr-un gram de mediu absorbant.
1 rad = 100 erg/g = 0; 01 Gy (5.9)
Doza absorbit
a este o m
arime m
asurabil
a si exist
a standarde primare
pentru determinarea ei. Atunci cnd se utilizeaz a n aplicatii practice
de protectie dozele sunt mediate pe volumele tesuturilor. Calculul dozei

mediate depinde de omogenitatea expunerii si tipul radiatiilor. Pentru
radiatiile cu penetrare mic a (fotoni de energie mica, particule nc arcate)
si pentru tesuturile si organele distribuite pe o suprafata mare, distributia
dozei va eterogen a.
O m arime de interes este si rata (viteza) dozei absorbit a. Rata dozei
este exprimat a n gray pe secund a (Gy/s).
5.2.2 Expunere
Termenul de expunere este utilizat pentru a descrie cantitatea de ioni
produsi cnd radiatiile X si gamma interactioneaz a cu aerul. Expunerea
poate m asurat
a n mod conventional prin colectarea sarcinilor electrice
n aer, lucru care nu se poate realiza n cazul unei persoane. Roentgenul
(R) este unitatea pentru expunere, el ind denit doar pentru aer si se
aplica numai radiatiilor X si radiatiilor gamma cu energii sub 3 MeV. 1
R reprezinta cantitatea de radiatii X sau gamma care produc 2; 58 10 4
C de sarcini pozitive si negative ntr-un kilogram de aer.
Expunerea si rata expunerii se utilizeaz a pentru radiatii X si gamma
numai n aer. Energia cedat a n aer de catre radiatia care determinao
expunere cu 1 R poate calculat a, cunoscnd c a pentru producerea unei
perechi de ioni este necesar a o energie de 33; 97 eV. Astfel doza respectiv
a
este:
2; 58 10 4 19
D(1 R) = 33; 97 1; 6 10 = 0; 008764 Gy
1; 6 10 19
5.3 M
arimi de radioprotec
tie
5.3.1 Doza echivalent
a
Introducerea notiunii de doza echivalenta este necesara deoarece dife-
ritele radiatii produc distrugeri diferite n tesuturi pentru aceeasi canti-
tate de energie cedat a n tesuturi. Doza echivalent a este notat
a cu HT
(pentru un tesut sau organ). n NSR-01 - Norme fundamentale de secu-
ritate radiologica echivalentul doza se deneste ca produsul dintre doza
absorbita D si un factor de ponderare wR n cazul unei radiatii:
HT = wR DT R (5.10)
Radia
tii ionizante
unde DT R este doza absorbita mediata pe tesutul sau organul T datorata

radiatiei R. n caz c
a se consider
a totalitatea radiatiilor care ajung la
tesutul respectiv: X
HT = w R DT R (5.11)
R
Factorii de ponderare tin cont de diferentele n efectul stocastic da-
torat diferitelor tipuri de radiatii.
Trebuie facuta observatia c
a n jurul anului 1960 ponderarea efectelor
biologice ale radiatiilor era asociat a factorului de calitate Q care era o
functie de m
arimea numit a transfer liniar de energie. Transferul liniar de
energie se noteaz a cu LET (linear energy transfer) si este energia cedat a
mediului din energia particulei raportat a la unitatea de lungime:
dE
LET = (5.12)
dx
unde dE reprezint a pierderea de energie (dE < 0) cnd particula str abate
distanta dx n mediul considerat.
Valorile factorilor wR au fost denite n functie de ecacitatea biolo-
gica relativ
a pentru diferite radiatii. Valorile ecacitatii biologice relative
sunt date ca raportul dozei unei radiatii de referinta si valoarea corespun-
z
atoare a dozei radiatiei care produce acelasi efect ca si doza de referinta.
Radiatia de referinta aleas
a este radiatia X de 200 keV. Valorile facto-
rilor de ponderare care sunt valabile la momentul actual sunt prezentate
n Tabelul 5.1.
Tabelul 5.1
Factorii de ponderare ai diverselor tipuri de radiatii
din Normele de Securitate Radiologic a - 01.
Tipul radia tiei wR
Fotoni - toate energiile 1
Electroni si mioni (toate energiile) 1
Neutroni cu energia < 10 keV 5
Neutroni cu energia cuprins a ntre 10 keV si 100 keV 10
Neutroni cu energia cuprins a ntre 100 keV si 2 MeV 20
Neutroni cu energia cuprins a ntre 2 MeV si 20 MeV 10
Neutroni cu energia mai mare de 20 MeV 5
Protoni, alti dect cei de recul cu energii mai mari de 2 MeV 5
Particule alfa, fragmente de siune, nuclee grele 20
n 2007 n Publicatia 103 sunt prezentate ICPR (International Com-

mission on Radiological Protection) asupra acestor factori (Tabelul 5.2):
Tabelul 5.2
Factori de ponderare recomandati de ICPR
n Publicatia 103 din anul 2007
Tipul radia tiei wR

Fotoni 1
Electroni si mioni 1
Protoni si pioni nc
arcati 2
Particule alfa, fragmente de siune, ioni grei 20
Neutroni functie continu
a
Functia continua pentru neutroni este:

8 h i
> (ln E)2
>
> 2; 5 + 18; 2 exp En < 1 MeV
< h 2
i6
(ln 2E)
wR = 5; 0 + 17; 0 exp 1 MeV En 50 MeV
>
> h6 i
>
: (ln 0;04E) 2
2; 5 + 3; 25 exp 6
En > 50 MeV
n acceste relatii energia este considerat a n megaelectroni volti (MeV).

n ultimii ani, protonilor li s-a acordat o mai mare atentie pentru
evaluarea dozei de expunere a echipajelor din avioane si nave spatiale.
Expunerea se datoreaz a radiatiei solare si cosmice. n aceasta predomin a
protonii cu energie mare, iar protonii cu energii de ctiva megaelectron-
ivolti sunt nesemnicativi. Parcursul acestor protoni este mic n tesuturi
(protonii cu energia de 4 MeV au un parcurs de 0,25 mm, iar cei de 10
MeV au parcursul de 1,2 mm). Ei vor absorbiti la suprafata tesuturilor.
ICPR a apreciat c a este sucient s a se adopte o singur a valoare pentru
wR , deoarece numai protonii de energie mare sunt relevanti n cmpurile
de radiatie cosmic a.
Pionii sunt particule nc arcate pozitiv, negativ sau neutri ntlnite n
atmosfer a, la altitudine deoarece ele rezult a din interactiunea radiatiilor
cosmice primare cu atmosfera. Ei se mai g asesc ca parte a cmpurilor
de radiatie din spatele protectiei acceleratoarelor de particule de energie
mare. Masa lor este egal a cu 273 mase electronice. Interactiunea lor cu
materia se face n principal prin efect Compton. Cnd pionii negativi
ajung n repaus, ei sunt captati de nucleu care apoi se dezintegreaz a.
Radia
tii ionizante
Unitatea de m
asur
a n Sistemul International a dozei echivalente este
sievertul (Sv)
1Sv = 1 J/kg
O unitate tolerat
a este rem-ul 1 rem= 100 erg/g= 0; 01 Sv.
5.3.2 Doz
a efectiv
a
Doza echivalent a, asa cum a fost descrisa anterior, se utilizeaz
a pen-
tru a decela actiunea diferitelor tipuri de radiatii. Doza efectiva ia n
considerare sensibilitatea ecarui tesut care este iradiat.
ET = wT HT (5.13)
unde wT este factorul de pondere al tesutului sau organului T .

Doza efectiv
a ET se m asoar
a tot n sievert. Dac a la radiatii sunt
expuse mai multe organe doza efectiv a se calculeaz
a dup
a formula:
E= T ET = T wT HT (5.14)
Unitatea de m asura este tot sievertul. n Tabelele 5.3 si 5.4 sunt

prezentate valorile factorilor de ponderare tisular
a conform Normelor de
Securitate radiologica - 01, respectiv recomandarilor ICPR 2007.
5.3.3 Doza echivalent a HT ( )

a angajat
Aceasta m arime ia n considerare radioizotopii ncorporati de corpul
uman care iradiaz a tesuturile. Marimea iradierii depinde de timpul zic
de njum at
atire al izotopilor, precum si de retentia acestora n organism.
Acesti radioizotopi, pot iradia tesutul multi ani dup a ncorporarea lor n
organism. Doza echivalent a angajat a, este doza echivalenta datorit
a unui
radionuclid ncorporat de un organism ntr-o perioad a de timp specicata:
Z
HT ( ) = H_ (t) dt (5.15)
0
unde H_ (t) este debitul dozei echivalente n interiorul organismului.

Tabelul 5.3
Factori de pondere tisular
a wT , conform recomand
arilor ICPR 1991 si
Normelor de Securitate Radiologic
a01.
Tesut
wT
Gonade 0,20
Maduv a osoas
a 0,12
Colon 0,12
Pl
amni 0,12
Stomac 0,12
Vezica urinar
a 0,05
Sni 0,05
Ficat 0,05
Esofag 0,05
Tiroida 0,05
Piele 0,01
Suprafata osoasa 0,01
Restul organelor/tesuturilor 0,05
Tabelul 5.4
Factori de pondere tisular
a wT ; conform recomand
arilor ICPR 2007.
Tesut
wT
Gonade 0,08
Maduv a osoas
a 0,12
Colon 0,12
Pl
amni. 0,12
Stomac 0,12
Vezica urinara 0,04
Sni 0,12
Ficat 0,04
Esofag 0,04
Tiroida 0,04
Piele 0,01
Glande salivare 0,01
Creier 0,01
Suprafata osului 0.01
Restul organelor/tesuturilor 0,12
Radia
tii ionizante
5.3.4 Doza efectiv a E( )

a angajat
Doza efectiva angajat a se calculeaz
a cu o relatie echivalent
a celei
dintre doza echivalent
a si cea efectiv
a:
X
E( )= wT HT ( ) (5.16)
T
Timpul se consider a dupa ce radionuclidul a fost ncorporat. ICPR

recomand a ca doza angajat a s
a e atribuita anului n care s-a produs
ncorporarea. Pentru lucr atori doza efectiv
a angajata este evaluata pe o
perioada de 50 de ani care urmeaz a ncorporarii. Valoarea a fost consi-
derata ca ind durata de viata activa medie a unei persoane tinere care
ncepe sa lucreze.
Aceasta doza este folosit
a, de asemenea, n estim arile prospective de
doza pentru populatie. n aceste cazuri se recomand a tot o perioada de
angajament de 50 de ani. Pentru copii doza este evaluat a pe 70 de ani.
Unitatea de m asur
a pentru cele dou a m
arimi este sievertul.
5.4 M
arimi opera
tionale
Marimile dozimetrice precum doza echivalent a si doza efectiv
a nu sunt
masurabile n practica si, prin urmare, nu pot utilizate direct ca m arimi
de monitorizare a radiatiei. M arimile operationale sunt utilizate pentru
evaluarea dozei efective si a dozelor echivalente n tesuturi si organe.
Ele ofer
a o estimare sau o limit a superioar
a pentru valoarea m arimilor
pentru protectie asociate unei expuneri sau unei expuneri potentiale a
persoanelor n cele mai multe conditii de iradiere. Pentru dozimetria in-
tern
a nu au fost denite m arimi operationale care s a furnizeze o evaluare
direct
a a dozei echivalente sau efective. Pentru calculul dozelor interne
sunt aplicate diferite metode de evaluare, bazate pe diverse m asur
atori
de activitate si pe aplicarea unor modele biocinetice (modele numerice).
5.4.1 a ambiental H (10)

Echivalent de doz
Echivalentul de doz a ambiental, H (10) ntr-un punct dintr-un cmp
de radiatie este echivalentul de doza care ar produs de cmpul expandat
si aliniat corespunz
ator n sfera ICRU (International Commission on Ra-
diation Units and Measurement) la o adncime de 10 mm pe directia
cmpului aliniat.
Echivalentul de doza H, este produsul dintre D, doza absorbit a ntr-
un punct din tesut si Q, factorul de calitate pentru radiatia specicat
a:
H = DQ (5.17)
Unitatea de m asura a echivalentului de doza este tot sievertul (Sv).
Factorul de calitate Q (LET ) este factorul care caracterizeaz a ecaci-
tatea biologic
a a unei radiatii, denit ca o functie de transferul liniar de
energie (LET ) m asurat n kiloelectronivolti pe micrometru keV/ m:
8
< 1 LET < 10 keV/ m
Q(LET ) = 0; 32LET
p 2; 2 10 6 LET 6 100 keV/ m
:
300= LET LET > 100 keV/ m
(5.18)
Factorul de calitate Q, a fost nlocuit de factorul de ponderare pentru
radiatie n denitia dozei echivalente, dar este utilizat la calculul m ari-
milor operationale.
Sfera ICRU este o sfer a realizat
a dintr-un material echivalent tesu-
tului. Ea are diametrul de 30 cm, densitatea egal a cu unitatea si are n
compozitie 76,2 % oxigen, 11,1 % carbon, 10,1 hidrogen si 2,6 % azot.
Un cmp de radiatie expandat este un cmp ipotetic, n care uenta
spectrala si unghiular
a are aceeasi valoare n toate punctele unui volum
sucient de mare, si egal a cu valoarea din cmpul real la punctul de
interes. Expandarea cmpului de radiatie garanteaz a c a ntreaga sfera
ICRU a fost imaginat a sa e expusa la un cmp de radiatie omogen cu
aceleasi caracteristici ca si cele din punctul de interes din cmpul de
radiatie real.
Cmpul expandat si aliniat este un cmp derivat din cmpul real a
c
arui uenta are aceeasi valoare pretutindeni n volumul de interes ca si
cmpul real n punctul de referinta, cu exceptia faptului c a uenta este
unidirectionala. Practic, uenta cmpului aliniat este egal a cu integrala
radiantei peste un unghi solid de 4 . n acest cmp de radiatie ipotetic
sfera ICRU este iradiat a omogen dintr-o singur a directie.
n cele mai multe situatii de expunere extern a la radiatii, echivalentul
de doz a ambiental are rolul de a furniza o estimare sau o limit a supe-
rioar
a pentru valoarea dozei echivalente pe care o pot ncasa persoanele
Radia
tii ionizante
care intra n cmpul respectiv. Totusi, aceasta denitie nu este corespun-

z
atoare n cazul cmpurilor de radiatie de mare energie cum sunt cele din
vecinatatea acceleratorilor si a cmpurilor de radiatii cosmice. n aceste
cazuri, adncimea la care se atinge echilibrul particulelor este mai mare
de 10 mm si din acest motiv m arimile operationale vor subestima dozele
efective.
Echivalentul de doz a ambiental este o m arime cu care se monito-
rizeaza mediul.
5.4.2 a individual HP (d)

Echivalent de doz
Monitorizarea individual a a expunerii este realizat
a cu dozimetre per-
sonale purtate pe corp. Valoarea m arimii operationale este determinat a
de valoarea m arimii respective lng a punctul unde este purtat dozimetrul.
Echivalentul de doz a individual HP (d) este echivalentul de doz a n
tesutul moale ICRU la o adncime corespunz atoare d sub un punct speci-
cat pe corpul uman. Punctul specicat este de obicei dat de pozitia
unde este purtat dozimetrul personal. Pentru evaluarea dozelor efective
se alege d = 10 mm si pentru evaluarea dozei efective la piele, mini
si picioare d = 0; 07 mm. n cazul particular al monitoriz arii dozei la
cristalin se considera d = 3 mm.
Pentru o pozitie n fata trunchiului (la piept) m arimea HP (10) furni-
zeaza de cele mai multe ori o estimare bun a a dozei efective E:
5.5 Expunerea ocupa

tional
a
La monitorizarea expunerii ocupationale la radiatie extern a se m a-
soara echivalentul de doza personal HP (10) : Aceast a valoare este ac-
ceptata ca o estimare a dozei efective cu conditia expunerii uniforme a
ntregului corp. Pentru expunerea intern a, dozele efective angajate sunt
determinate dintr-o evaluare a ncorpor arii de radionuclizi prin m asura-
tori de parametri biologici sau alte m
arimi (excretii zilnice). Aceste valori
sunt combinate pentru evaluarea dozei efective totale:
E = HP (10) + E (50) (5.19)

Pentru evaluarea dozei efective din expunerea extern
a, potrivit relatiei
(5.19), este necesar ca dozimetrul personal s a e purtat pe corp la o
pozitie reprezentativ
a. Pentru expunerea intern
a, doza efectiv
a angajat
a
se poate calcula cu ajutorul relatiei:
X X
E(50) = ej;inh (50) Ij;inh + ej;ing (50) Ij;ing (5.20)
j j
unde ej;inh (50) este coecientul de doz a efectiv

a angajata pentru activi-
tatea ncorporat a prin inhalare a radioizotopului j, Ij;inh este activitatea
radioizotopului j ncorporat prin inhalare, ej;ing este coecientul de doz a
efectiv
a angajat a pentru activitatea ncorporat a prin ingestie a radioizo-
topului j, Ij;ing este activitatea radioizotopului j ncorporat prin ingestie.
5.6 Expunerea popula

tiei
Expunerea populatiei cuprinde toate acele expuneri, altele dect ex-
punerile medicale ale pacientilor si expunerile profesionale. Desi ex-
punerea la sursele de radiatii naturale este cea mai important a aceasta
nu nseamn a c
a exista justicare pentru reducerea atentiei acordate ex-
punerilor mai mici. Doza efectiv a anual
a la persoane este suma dozei
efective datorit a expunerii externe plus doza angajat a datorit a nuclizilor
ncorporati n acel an. Aceast a doz
a este obtinut
a nu din monitorizarea
individual a, ci n special este determinata prin m asur
atori de mediu, de
euenti si prin modelare. Componenta datorat a evacu arilor de euenti
poate estimat a prin monitorizarea euentilor instalatiilor existente sau
prin predictii de la instalatii n curs de proiectare. Aceste informatii
sunt utilizate n leg atura cu modelarea radioecologic a (analiza c ailor de
transport din mediu prin aer, prin ap a, sol, sedimente, plante, animale
si oameni).
5.7 Limite de doze

Valorile prezentate sunt cele din Normele de Securitate Radiologic a
NSR 01.
1. Persoanele expuse profesional
a) Limita dozei efective este de 20 mSv pe an.
b) n limita conditiei anterioare sunt valabile urm
atoarele limite de
doz
a echivalent
a H:
Radia
tii ionizante
- 150 mSv pe an pentru cristalin;

- 500 mSv pe an pentru piele: limita se aplic a pentru valoarea
medie a dozei pe 1 cm2 pe cea mai puternic iradiat a zon a a pielii;
- 500 mSv pentru extremit atile minilor si picioarelor.
Femeilor gravide trebuie s a li se asigure conditii ca doza efectiv a pri-
mita de fat sa e minim a (sub 1 mSv pe toat a perioada de graviditate
r
amas a de la depistarea sarcinii). n plus, femeilor care al apteaz a li se
interzic activit ati ce implica un risc semnicativ de contaminare.
2. Limite de doze pentru populatie
a) Limita dozei efective este de 1 mSv pe an. n conditii speciale
CNCAN poate autoriza pe an o limit a de 3 mSv, cu conditia ca valoarea
medie pe 5 ani consecutivi a dozei efective s a nu depaseasca 1 mSv pe
an.
b) n limita acestei conditii sunt valabile urm atoarele limite de doz a
echivalent a H:
2
medie a dozei pe 1 cm pe cea mai puternic iradiat a zon a a pielii;
3. Persoanele n curs de preg atire
a) sub 16 ani limitele de doze sunt cele pentru populatie.
b) pentru persoanele ntre 16 si 18 ani care n cursul preg atirii lor
sunt nevoite s a utilizeze surse de radiatii, limita dozei efective este de 6
mSv pe an.
c) n limita conditiei de mai sus sunt valabile urm atoarele limite de
doza echivalent a H:
medie a dozei pe 1 cm2 pe cea mai puternic iradiat a zon a a pielii;
- 150 mSv pe an pentru extremit atile minilor si picioarelor.
Aplica tie
n timpul scan arii stomacului cu ajutorul unui aparat de raze X pa-
cientul primeste o doz a de 0,36 Gy. S a se calculeze doza efectiv a primit a
de pacient. Pentru razele X, wR = 1, iar pentru stomac wT = 0; 12:
Solutie
Doza echivalent a este:
H = wR D = 0; 3 1 = 0; 3 Sv
Doza efectiv
a este:
E = wT H = 36 mSv
Aplica tie
Un organ ncaseaz
a D1 = 0; 15 mGy de la o radiatie cu wR1 = 6 si
D2 = 0; 22 mGy de la o radiatie cu wR2 = 10: Care este doza absorbit
a
si doza echivalent
a?
Solutie
D = 0; 15 + 0; 22 = 0; 37 mGy
Doz
a echivalent
a este:c
3
H = wR1 D1 + wR2 D2 = 3; 1 10 Sv
5.8 Fundamentele radioprotec

tiei
Radioprotectia reprezinta un instrument pentru managementul m a-
surilor de protectie a s an
atatii mpotriva riscurilor pentru persoane si
mediu ap arute ca urmare a utiliz arii radiatiei ionizante.
Principiile radioprotec tiei:
Conform Standardelor Internationale de Baz a elaborate de Agentia
International a pentru Energie Atomic a (IAEA) orice activitate uman a
care introduce surse aditionale radioactive si care creste astfel expunerea
sau probabilitatea de expunere a persoanelor sau num arul persoanelor
expuse se numeste practica.
Nici o practica nu trebuie autorizat a dac a nu produce un beneciu
sucient persoanelor expuse sau societ atii, care s
a compenseze daunele pe
care radiatia le-ar putea cauza, adic a numai dac a practica este justicat
a.
Pentru aceasta, trebuie luati n considerare factorii sociali, economici sau
alti factori relevanti.
n anul 1990 ICPR a expus principiile protectiei radiologice, indepen-
dent de situatiile de interventie.
1. Principiul justic arii
Orice decizie care modic a situatia de expunere trebuie s a genereze
benecii si sa micsoreze detrimentul cauzat.
Prin detriment se ntelege totalitatea daunelor care ar putea suferite
de c atre un grup expus si de c atre descendentii acestora, ca urmare a
expunerii grupului la radiatii provenind de la o surs a.
Radia
tii ionizante
n norma NSR-01 se statueaz a c

a CNCAN va autoriza o practic a daca
are o justicare temeinic a. n plus, practicile existente vor reevaluate
ori de cte ori apar noi situatii cu privire la consecintele si ecienta
acestora. Sunt considerate nejusticate urm atoarele practici:
- cele care implica activitatea de iradiere, introducerea deliberat a de
substante radioactive n alimente, b auturi, cosmetice, sau orice alte m ar-
furi sau produse destinate ingestiei, inhal arii sau transferului transdermic
catre o inta uman a;
- cele care implic a utilizarea radiatiilor sau substantelor radioactive
n scop de divertisment, recreere sau n produse ca juc arii, bijuterii per-
sonale sau ornamente.
2. Principiul optimiz arii protec tiei
Probabilitatea de a suporta o expunere, num arul persoanelor expuse
si m arimea dozelor individuale trebuie mentinute att de mici ct este
rezonabil de obtinut. Nivelul de protectie trebuie s a e cel mai bun n
circumstantele date, maximiznd marja beneciului fata de detriment.
Optimizarea include principiul ALARA (As Low As Reasonably Achiev-
able): dozele trebuie s a e minime. Optimizarea practicilor este un pro-
ces continuu iterativ care implic a:
- evaluarea situatiei la expunere incluznd orice expuneri potentiale;
- selectarea unei valori adecvate pentru constrngere sau nivel de
referinta;
- identicarea optiunilor de protectie posibile;
- selectarea celei mai bune optiuni n circumstantele date;
- aplicarea optiunii selectate.
3. Principiul aplic arii limitelor de doze
Doza total a ncasata de orice persoan a, de la sursele reglementate si
din situatiile de expunere planicat a altele dect expunerea medical a, nu
trebuie s a depaseasc
a limitele recomandate.
Astfel, expunerea persoanelor trebuie restrns a astfel nct doza efec-
tiva total a cauzata de o anumit a practica nu trebuie s a dep aseasc
a o
limit a relevanta de doza, cu exceptia conditiilor speciale. Limita de doz a
nu se aplic a expunerii medicale.
Exista trei tipuri de expunere:
1. Expunerea profesionala, care are loc n cursul activit atii lucr
ato-
rilor precum si expunerile de la practicile sau sursele exceptate de norme.
2. Expunerea populatiei, este expunerea suferit a de persoanele din
populatie la diverse tipuri de surse. n general, la expunerea populatiei
ecare surs a va avea ca rezultat o distributie a dozelor pe mai multi

indivizi. Pentru a caracteriza obiectivele protectiei populatiei, ICPR a
utilizat conceptul de "grup critic" pentru a caracteriza un individ care
primeste o doz a care este reprezentativ a pentru persoanele din populatie
cu cea mai mare expunere.
3. Expunerea medicala. Sunt expunerile suferite de pacienti ca ur-
mare a diagnosticului medical (radiograi, cobaltoterapie), de persoanele
altele dect cele expuse profesional, care ajut a voluntar la sprijinirea si
sustinerea pacientului sau de voluntari n programe de cercetare biomed-
ical
a care implic a expunerea acestora.
n vederea optimiz arii radioprotectiei se introduc notiunile de con-
strngere sau restrictie si nivele de referinta.
Constrngerea de doz a este o restrictie impus a dozelor pe care
persoanele le pot eventual primi de la o anumit a sursa de radiatii. Ea
este utilizat a la proiectarea protectiei la radiatii n scopul optimiz arii
radioprotectiei si al respect arii limitelor de doze n cazul expunerii cumu-
lative la radiatii datorate mai multor practici si/sau mai multor surse de
radiatii din cadrul aceleiasi practici si/sau emisiilor de euenti produse
de-a lungul timpului.
O constrngere serveste ca margine superioar a n optimizarea prac-
ticilor. Constrngerile de doz a nu sunt limite de doz a si nu se aplic
a n
cazul pacientilor care sunt supusi unor terapii ce implic a iradieri.
Nivele de referin . n situatii de expunere de urgenta sau expunere
ta
existent a controlabil a, nivelele de referinta reprezint
a nivelul de doz a sau
risc peste care este necorespunz ator s
a se planice o practic a. ICPR a
propus o valoare de 100 mSv, peste care exist a o probabilitate mare a
efectelor deterministe si un risc semnicativ de cancer.
Astfel de expuneri ar justicate, e pentru c a expunerea nu poate
evitat a, e n situatii exceptionale, asa cum ar salvarea de vieti sau
prevenirea unor dezastre grave.
5.9 Organisme Interna

tionale
Trebuie mentionate n nal organismele internationale relevante n
radioprotectie:
1. ICPR (International Commission on Radiological Protection). Ea
a fost nintat
a n 1928 si furnizeaz
a ghiduri si recomand
ari n domeniul
Radia
tii ionizante
protectiei radiologice. Ultimele recomand ari au ap arut n 2007 n cadrul

Publicatiei 103 si ele nlocuiesc recomand arile din 1990 - Publicatia ICPR
60. La momentul actual, aceste recomand ari nu au fost incluse n Legis-
latia din Romnia.
2. UNSCEAR - United Nations Scientic Committe on the Eects
of Atomic Radiation elaboreaz a rapoarte privind utilizarea si efectele
radiatiei atomice.
3. IAEA (Agentia Internationala pentru Energie Atomice - Inter-
national Atomic Energy Agency) este un organism independent intergu-
vernamental nintat n 1957 si care avea la nalul anului 2009 un num ar
de 151 de state membre. Este organismul care stabileste standarde de
securitate pentru protectia s anat
atii si ofer
a sprijin la cererea unui stat,
pentru aplicarea acestor standarde. Agentia a publicat n 1996 Interna-
tional basic safety standards for protection against ionizing radiation and
for the safety of radiation sources (Safety Series no. 115)
4. ICRU - International Commission on Radiation Units and Mea-
surement este comisia responsabil a de unit atile de masur
a utilizate.
5.10 Legisla
tie na
tional
a n domeniul nu-
clear
Activit atile din domeniul nuclear sunt reglementate de Legea privind
desfasurarea n siguranta a activitatilor nucleare nr. 111/1996 cu modi-
c arile aduse ulterior.
n anul 1996 Consiliul Uniunii Europene a adoptat Directiva 96/26/
Euroatom de stabilire a normelor de securitate de baz a privind protectia
san at
atii lucratorilor si a populatiei mpotriva pericolelor cauzate de ra-
diatii ionizante. Aceast a directiv
a a fost introdus
a n legislatia national
a
prin Normele Fundamentala de Securitate Radiologica NSR-01 emise n
anul 2000 de c atre CNCAN (Comisia Nationala pentru Controlul Activi-
tatilor Nucleare).
CNCAN a emis n continuare o serie de norme specice dintre care
amintim:
- Norme fundamentale de securitate radiologica NSR01
- Proceduri de autorizare NSR03
- Norme de dozimetrie individuale NSR06
- Norme de securitate radiologica privind eliberarea permiselor de ex-

ercitare a activitatilor nucleare si desemnarea expertilor acreditati n pro-
tectia radiologica NSR07
- Norme de radioprotectie operationala privind desfasurarea practicii
de control nedistructiv cu radiatii ionizante NSR10
- Norme de securitate radiologica n practicile de radiobiologie si di-
agnostic si radiologie interventionale NSR11
- Norme de securitate radiologica n practica de radioterapie NSR12
- Norme de securitate radiologica - Sisteme de masurare cu surse de
radiatii NSR13
5.11 Probleme
5.1 Care este densitatea uxului de fotoni produsi de o surs
a puncti-
137
form a de Cs cu activitatea de 1 mCi la distanta de 100 cm? Izotopul
137
Cs emite radiatii n 85% din transform arile radioactive suferite.
5.2 S
a se calculeze num
arul total de ioni produsi n aer de o particul
a
alfa cu energia de 4,78 MeV emis a de 226 Ra.
5.3 Care este doza absorbit

a n aer ce corespunde unei expuneri de
100 mR?.
5.4 O surs a de 60 Co care emite un num

a punctiform ar egal de fo-
toni de 1,17 si 1,33 MeV determina o densitate a uxului de 5; 9 109
2
fotoni/cm s. Care este expresia densit
atii uxului de energie, exprimat
a
2
n MeV/cm s?
5.5 Care este doza absorbita ntr-o regiune cu volumul de 40 cm3

dintr-un organ cu densitatea de = 0; 93 g/cm3 care absoarbe o energie
de 3 105 MeV din cmpul de radiatii?
5.6 ntr-un depozit de surse radioactive durata maxim a impusa este

de 3 ore. Se cere debitul dozei efective la locul de munc a respectiv n
conditiile expunerii profesionale limit
a de 20 mSv/an. Se presupune c a
ntr-un an se lucreaza 46 de s
aptamni, 5 zile pe s
apt
amn
a.
Capitolul 6
Interac
tiunea radia
tiilor cu
materia
6.1 Introducere
Radiatia, e corpuscular a e cea electromagnetic a, are anumite pro-
priet
ati precum masa, energia, impuls si sarcin a, care determin a modul
n care aceasta interactioneaz a cu materia. n general, particulele ncar-
cate si pierd energia prin ionizare n timp ce fotonii si pierd energia prin
procese de mpr astiere si absorbtie.
Tabelul 6.1
Parcursul n aer si ap
a al diferitelor tipuri de radiatii.
Radiatie Sarcin
a Energie Parcurs Parcurs
n aer n ap
a
+2e 3 10 MeV 2 10 cm 20 125 m
+
, e 0 3 MeV 0 10 m < 1 cm
Neutroni 0 0 10 MeV 0 100 m 0 1m
Radiatii X 0 0; 1 100 keV m 10 m mm cm
Radiatii 0 0; 1 10 MeV m 100 m cm zeci de cm
Pentru descrierea modic arii energiei particulelor si energia absorbit

a
de mediu se utilizeaz
a o serie de marimi:
111
1. Puterea de stopare S. Ea reprezint

a pierderea de energie a parti-
culei pe unitatea de lungime:
dE
S= (6.1)
dl
unde dE este pierderea de energie cnd particula parcurge distanta dl.
Ea depinde de natura radiatiei, energia acesteia precum si de mediul prin
care trece radiatia.
2. Transfer liniar de energie (LET ) reprezint
a energia care este trans-
ferat
a pe unitatea de lungime mediului prin care trece particula:
dE
LET = (6.2)
dl
Desi relatiile de denitie ale puterii de stopare si transferului liniar de
energie sunt asem anatoare ele sunt m arimi diferite. Trebuie remarcat c a
LET este diferit de S, deoarece nu ia n considerare radiatia de frnare
care transport a energie departe de locul unde are loc interactiunea radi-
atiei cu materia.
3. Ionizarea specica ( IS) reprezint a num arul de perechi de ioni
produsi de radiatia ionizant a pe unitatea de lungime:
dN
IS = (6.3)
dx
unde dN este num arul de perechi de ioni produsi de radiatie pe distanta
dx. Cantitatea de energie necesar a pentru a crea o pereche de ioni n aer
este 33; 97 eV, marime care poate rotunjit a la 34 eV.
4. Puterea relativa de stopare ( Srel ). Aceast
a marime este utilizat a
pentru compararea pierderii de energie n diverse substante fata de un
mediu de referinta precum aerul:
(dE=dx)mediu Raer
Srel = = (6.4)
(dE=dx)aer Rmediu
unde Raer este parcursul radiatiei n aer si Rmediu este parcursul radi-
atiei n mediul respectiv. O modalitate aproximativa de calcul al puterii
relative de stopare este:
Srel = mediu (6.5)
aer
Radia
tii ionizante
5. Kerma (kinetic energy released per unit mass). Aceasta este o

marime care se refer
a la energia cinetic
a a tuturor particulelor nc
arcate
eliberat
a de particule nenc
arcate (neutroni, fotoni) n unitatea de masa.
Din punct de vedere matematic, Kerma se deneste:
dEcin
K= (6.6)
dm
unde dEcin este energia cinetic a a particulelor nc arcate care apar ca
rezultat al interactiunii radiatiei n elementul de mas a dm: Kerma este o
marime care nu este independent a de tipul tintei (adica al materialului
pe care cade radiatia). Trebuie remarcat c a energia particulelor nc arcate
eliberate (n principiu electroni) nu este cedat a dect partial n zona n
care acestea sunt produse.
6.2 Interactiunea cu materia a particulelor

alfa
si a nucleelor grele
Particulele alfa, nucleele grele de recul, fragmentele de siune sunt
nc
arcate din punct de vedere electric si interactioneaz a cu materia n
principal prin fortele coulombiene dintre sarcinile lor pozitive si electronii
orbitali. Desi interactiunea acestor particule cu nucleele (de exemplu,
mprastierea Rutherford a particulelor alfa) este posibil a, un astfel de
fenomen este extrem de rar. Ciocnirile dintre particulele grele nc arcate
si atomii sau moleculele materialului implic a forte electrice de atractie
sau respingere. De exemplu, o particul a nc
arcata care trece pe lng a
un atom exercit a forte electrice asupra electronilor atomului respectiv.
Daca particula are o traiectorie care este apropiat a de atomul respectiv,
marimea fortelor poate sucient a pentru a separa un electron orbital
de atom, determinnd ionizarea acestuia. Interactiunea care duce la o
ionizare apare ca o ciocnire dintre particula nc arcata si atom. Particula
pierde energie n cursul ciocnirii. Parte din aceast a energie este nece-
sar
a pentru a rupe electronul din leg atura sa cu atomul, iar restul este
cedata electronului ejectat ca energie cinetic a. Electronul ejectat poate
la rndul sau s
a produc a noi ioniz
ari. Particulele alfa interactioneaza cu
multi electroni astfel ca acestea pierd energie n mod continuu. Trans-
ferul de energie liniar este mare astfel c a adncimea de p atrundere este
mica (de ordinul micrometrilor). Datorit a masei mari a particulelor alfa
Figura 6.1: Ionizarea specic a a unei particule alfa cu energia 5,3 MeV emis
a
de 210 Po (poloniu) n aer la presiunea de 760 torr si temperatura 15 C.
parcursul lor n materie este o linie dreapt a. Foarte putine particule alfa
sunt deviate de la directia initial
a. Acele particule sunt cele care inter-
actioneaza direct cu nucleele atomilor, fenomen care este foarte rar din
cauza dimensiunii foarte mici a acestora.
Pierderea continua de energie prin ionizarea mediului reduce viteza
particulei. Atunci cnd o particul a alfa si reduce viteza si se opreste, ea
capteaz a doi electroni si se transforma ntr-un atom de heliu. Trebuie
remarcat c a ionizarea specic a nu este constant a de-a lungul parcursului
particulei (Fig. 6.1).
Fragmentele de siune au un parcurs scurt. Cele dou a fragmente
de siune care provin de la un atom de uraniu si mpart o energie de
aproximativ 170 MeV (70 MeV n cazul fragmentului usor cu A = 95 si
100 MeV n cazul fragmentului greu cu A = 140 ). Fiecare fragment are o
sarcina de aproximativ +20e si din aceast a cauz
a drumul lor prin materie
este de ctiva micrometri: n uraniu unde sunt produse, fragmentele de
siune parcurg 7 14 m.
6.2.1 Parcursul particulelor alfa

Pentru a deni parcursul particulelor alfa ne referim la urm atorul
experiment (Fig. 6.2). Particulele alfa provenite de la o surs
a sunt trecute
printr-un material absorbant a c
arui grosime poate variat a. Particulele
Radia
tii ionizante
Figura 6.2: Experimentul prin care se determin

a parcursul particulelor alfa.
alfa care trec prin absorbant sunt nregistrate cu un detector.

Pentru valori mici ale grosimii absorbantului, singurul efect este c a
particulele pierd o parte din energie si trec prin aceasta. Deoarece
traiectoria particulelor este o linie dreapt a, num arul total de particule
care ating detectorul r amne acelasi. Nu exista nici o atenuare pna ce
grosimea absorbantului se apropie de cea mai scurt a traiectorie pe care
o au particulele alfa n materie. Crescnd grosimea, sunt stopate din
ce n ce mai multe particule alfa si intensitatea detectat a de detector
scade brusc (Fig. 6.3). Putem deni parcursul mediu ca ind grosimea
absorbantului care reduce num arul de particule nregistrate de detector
la jumatate (n acelasi interval de timp). Un alt parcurs este parcursul
extrapolat care este obtinut prin extrapolarea unei portiuni liniare de la
capatul gracului. Particulele alfa traverseaz a materia n line dreapt a
astfel c
a drumul parcurs de particul a n materie este chiar parcursul
mediu denit anterior. Pentru electroni, care sunt particule usoare, acest
lucru nu mai este valabil deoarece cnd un electron sufer a o ciocnire si
schimba directia si traiectoria sa este o linie frnt
a. Parcursul mediu
al particulelor alfa este dependent de energia lor. O formul a empiric a
pentru parcursul mediul a particulelor alfa n aer este:
R = 0; 325 E 3=2 (6.7)
Relatia invers
a este:
E = 2; 12 R2=3 (6.8)
Figura 6.3: Parcursul particulelor alfa ntr-un material absorbant.
n relatiile (6.7) si (6.8), R este exprimat n centimetri iar E- energia

este exprimat a n megaelectronivolti (MeV).
Parcursul particulelor n aer poate folosit pentru a determina
parcursul n alt material:
r
aer mediu
Rmediu = Raer (6.9)
mediu aer
unde aer este densitatea aerului, mediu este densitatea materialului res-
pectiv, mediu este masa molar a a materialului si aer masa molara echiva-
lent
a a aerului. Densit
atile considerate sunt n grame pe centimetru cub
3
(g/cm ). nlocuind valorile pentru aer ale m arimilor aer si aer se obtine:
p
4 mediu
Rm = 2; 4 10 Raer (6.10)
mediu
Aplica tie
O suprafata contaminata cu 239 Pu emite particule alfa cu energia
5,144 MeV n 15,1 % din cazuri si energia 5,156 MeV n 73,3 % din
cazuri. Suprafata este acoperita cu rasin
a ce contine br
a de sticl
a cu
densitatea = 1 g/cm3 . Ct de gros trebuie s a e acest strat pentru
a stopa n totalitate particulele alfa emise? Se cunoaste masa molar aa
substantei care acoper
a suprafata contaminat a = 18 g/mol.
Radia
tii ionizante
Solutie
Particulele alfa cu energia cea mai mare au un parcurs n aer egal cu
Raer = 0; 325 E 3=2 = 0; 325 (5; 156)3=2 = 3; 805 cm
Atunci parcursul n substanta care acoper a suprafata contaminata

este p
4 18
R = 2; 4 10 3; 805 = 38 m
1
Exemplul mentionat arat a ca particulele alfa au un parcurs foarte
mic n materie. Astfel, ctiva centimetri de aer, o folie de hrtie sau o
pereche de mnusi sunt suciente pentru a stopa n totalitate particulele
alfa.
6.3 Interac
tiunea particulelor beta cu ma-
teria
O particul a este un electron a c arui origine se aa n nucleul
atomului radioactiv. Deoarece masa electronului este me = 9; 1 10 31 kg,
atunci cnd energia acestuia este de ordinul megaelectronivolti, viteza sa
este apropiat a de viteza luminii. Particulele pierd energia n patru
moduri:
a) prin ionizare direct a;
b) electroni delta;
c) prin radiatia de frnare;
d) prin radiatie Cerenkov.
Energia pierduta prin ionizare directa. Particulele ce au sucient a
energie ca prin interactiunea cu un atom pot s a scoata un electron din
nvelisul acestuia. Dac a particulele elimina electroni din paturile K,
L sau M sunt emise si radiatii X caracteristice, deoarece locurile libere
r
amase n p aturile inferioare sunt ocupate de electronii din p aturile su-
perioare. Traiectoria particulei va una n form a de linie frnt
a.
Parcursul particulelor este mult mai mare dect al particulelor
alfa, deoarece transferul liniar de energie si puterea de stopare sunt relativ
mici. O particul a cu energia 3 MeV care produce aproximativ 50 perechi
pe ioni/cm are n aer un parcurs de aproximativ 10 m. n Fig. 6.4 este
prezentat procesul de ionizare direct a.
Figura 6.4: Procesul de ionizare direct

a. Traiectoria unei particule este n
zig zag n materie.
Electronii delta sunt electroni care apar de-a lungul traiectoriei par-
ticulelor beta initiale prin ionizarea primar a, care au sucient a energie
(de ordinul a 1 keV) s a poat
a ioniza la rndul lor alti atomi. Traiectoriile
acestor electroni secundari formeaz a razele delta. Denumirea lor vine de
la faptul c a procesele de ionizare ale acestor electroni secundari pornesc
de la traiectoria electronului initial de o parte si de alta a acesteia precum
niste raze. Ei au fost observati n emulsii fotograce.
Energia pierduta prin radiatie de frnare. Radiatia de frnare se
refera la emisia de radiatii cnd particulele nc arcate sunt accelerate sau
decelerate n interiorul unui material. Astfel, cnd particulele trec
pe lng a nucleu ele si modica viteza si directia de deplasare, nct ele
pierd energie prin emisie de radiatii electromagnetice care poart a numele
de radiatie de frnare.
Forta cu care particulele sunt deviate este proportional a cu sarcina
nuclear a Ze a tintei. Deoarece particulele se pot apropia de nuclee
sub diverse unghiuri, particulele vor produce un spectru continuu al
radiatiilor de frnare. Intensitatea radiatiei de frnare este proportional a
cu num arul atomic al tintei. Trebuie remarcat c a pentru radiatia de
2 MeV n plumb (Z=82 ), 10% din energie este convertit a n energia radi-
atiilor de frnare. n cazul c a aceasta radiatie este absorbit a n tesuturi
doar 1% din energie este convertit a n energie a radiatiilor de frnare.
Radiatia Cerenkov. Particulele beta cu viteze foarte mari (mai mari
dect viteza luminii n acel mediu) pot cauza emisia unei radiatii vizibile
Radia
tii ionizante
Figura 6.5: Efectul Cerenkov. Viteza electronului trebuie s

a e mai mare
dect viteza luminii n mediul respectiv.
albastre, fenomen numit efect Cerenkov (Fig. 6.5). Radiatia Cerenkov

apare atunci cnd
c
v >
n
unde c este viteza luminii n vid iar n este indicele de refractie al mediului
respectiv.
6.4 Atenuarea particulelor beta

Pentru determinarea atenu arii particulelor beta se realizeaz
a un ex-
periment asem anator cu cel utilizat pentru determinarea parcursului par-
ticulelor alfa. Gradul de absorbtie este determinat prin num arul de pul-
suri detectate atunci cnd n fata sursei sunt pusi absorbanti de diverse
grosimi (Fig. 6.6). Se remarc a ca rata de num arare scade pe m asur
a
ce grosimea stratului de absorbant creste. Spre deosebire de cazul par-
ticulelor alfa unde rata de num arare este constanta pentru grosimi mici
ale absorbantului, n cazul particulelor beta, rata de num arare scade pe
masura ce grosimea stratului absorbant creste si ajunge la o valoare care
r
amne aproximativ constant a pentru grosimi mari ale stratului de ab-
sorbant. Coada curbei nu reect a transmisia de particule beta, ci pune
mai degrab a n evidenta radiatiile X de frnare generate de particule beta
n absorbant, precum si fondul de radiatii. Intersectia dintre dreapta ce
extrapoleaz a portiunea liniar a a curbei si dreapta ce reprezint a fondul
de radiatii poarta numele de parcurs extrapolat. El este putin mai mic
dect parcursul maxim al particulelor beta, dar diferenta dintre acestea
este putin semnicativ a. Parcursul extrapolat este invers proportional
cu densitatea materialului absorbant. Din acest motiv se va lucra cu
parcursul masic R:
Figura 6.6: Absorbtia particulelor beta functie de grosimea de absorbtie.
R = Re
unde este densitatea, iar cu Re este parcursul extrapolat. S-a g asit
c
a parcursul masic extrapolat are aproximativ aceeasi valoare n diverse
materiale.
Acest lucru permite s a se calculeze parcursul n diverse materiale
pornind de la parcursul radiatiilor beta n ap
a. Deoarece parcursul masic
are aceeasi valoare n orice mediu
Re = Rea a (6.11)
unde Re este parcursul extrapolat n mediu, este densitatea mediului,
Rea este parcursul extrapolat n ap
a si a este densitatea apei, rezult
a:
a Rea
Re = Rea = (6.12)
S-a ales apa ca material de referinta deoarece densitatea apei este

egal
a cu unitatea si, n plus, este foarte apropiat
a de densitatea tesutului.
n Fig. 6.7 este ar atat parcursul extrapolat al particulelor beta n ap a
pentru energii pn a la 10 MeV.
S-au gasit relatii empirice pentru parcursul masic al radiatiilor beta
n functie de energia lor. Dac a parcursul masic R se m asoar
a n grame
2
pe centimetru p atrat (g/cm ) si energia E n megaelectronivolti (MeV)
se pot utiliza urm atoarele formule.
Radia
tii ionizante
Figura 6.7: Parcursul particulelor beta n ap

a functie de energie. Sc
arile sunt
logaritmice.
Pentru energii cuprinse n intervalul

0; 01 E 2; 5 MeV (6.13)
relatia pentru parcursul masic este dat
a de:
R = 0; 412 E 1;265 0;0954 ln E
g/cm2 (6.14)
Pentru energii
E 0; 6 MeV (6.15)
relatia pentru parcursul masic este dat
a de:
R ' 0; 542E 0; 133 g/cm2 (6.16)
Descresterea num
arului de particule beta n functie de grosimea stra-
tului absorbant este dat
a de o lege exponential
a:
x
N (x) = N0 e (6.17)
unde este densitatea materialului exprimat a n grame pe centimetru

2
cub (cm /g), iar este coecientul masic de absorbtie al radiatiilor beta
exprimat n centimetru p atrat pe gram. Relatia este totusi una aproxi-
mativa si este valabil
a numai pentru grosimi mai mici dect parcursul n
mediu al electronilor.
Aplica tie
Sa se estimeze parcursul masic a particulelor beta emise de 90 Y cu
energia maxim a 2,28 MeV n oase a caror densitate este 1,9 g/cm3 :
Solutie
Parcursul masic este
R = 0; 542 E 0; 133 = 0; 542 2; 28 0; 133 = 1; 1028 g/cm2
Parcursul n centimetri este:
R 1; 1028
d= = = 0; 58 cm
1; 9
6.5 Calcularea dozei absorbite datorat

a
particulelor beta
Calcularea dozei absorbite datorat a radiatiilor beta se face consi-
dernd num arul de particule care si pierd energia n mediu si fractia
de energie care este cedat a n unitatea de mas a. Consider am c
a N par-
ticule cad pe un material absorbant cu suprafata S si grosimea dx:
Num arul de particule care-si pierd energia atunci cnd str abat un
strat de grosime dx este dat de num arul de particule care interactioneaza
cu mediul si ies din fascicul. Acest num ar este proportional cu num arul
de particule incidente N si grosimea stratului dx prin care trec aceste
particule.
dN = N l dx (6.18)
unde l este coecientul liniar de absorbtie. El se exprim a n general
n centimetru la minus unu (cm 1 ). Totusi, de cele mai multe ori se
utilizeaz
a o alt
a marime, numit a coecient masic de absorbtie care
2
este exprimat n centimetru p atrat pe gram (cm /g). El este legat de
coecientul liniar de absorbtie l prin relatia:
l
= (6.19)
Radia
tii ionizante
unde este densitatea mediului exprimat

a n grame pe centimetru cub.
Atunci relatia 6.18 devine:
dN = N dx (6.20)
Dac a consider am c a dN reprezint

a variatia num
arului de particule
din fasciculul initial atunci:
dN = N dx
si prin integrarea acestei relatii se obtine relatia (6.17).
Consideram E - energia medie corespunz atoare ec arei particule. Ast-
fel energia transferat
a n portiunea de material considerat a este:
dE = N E dx (6.21)
Energia transferat
a mediului n unitatea de volum este:
dE N
= E (6.22)
Sdx S
Energia transferat a mediului n unitatea de mas a, care reprezinta
doza absorbit
a se obtine prin mp
artirea relatiei (6.22) la densitatea :
dE dE N
= = E = 'E (6.23)
dM Sdx S
Relatia (6.23) exprima doza absorbit a datorata particulelor beta n

material n gray (Gy), dac a toate marimile din aceasta relatie ar ex-
primate n m arimi din SI. Dar n practic a acest lucru nu se ntlneste
deoarece uenta de particule ' este denit a ca num arul de particule pe
2
centimetru patrat (cm ), coecientul de atenuare masic n centimetru
atrat pe gram (cm2 /g) si energia E este exprimat
p a n megaelectronvolti
(MeV). Atunci unitatea de m asur
a pentru dE=dM este:
dE 1 cm2 MeV
= 2
MeV =
dM cm g g
Din acest motiv vom tine cont c

a:
13 3
1 MeV = 1; 6 10 J si 1 g = 10 kg
Astfel doza exprimat

a n gray se calculeaz
a cu formula:
1; 6 10 13 J 10
D [Gy] = 'E = 'E 1; 6 10 Gy (6.24)
10 3 kg
Debitul dozei D_ (doza n unitatea de timp) se obtine considernd n

relatia (6.24) n locul uentei '; debitul uentei :
D_ = E 1; 6 10 10
Gy/s (6.25)
Daca se doreste exprimarea debitului dozei n gray pe or

a (Gy/h)
atunci debitul dozei exprimat n gray pe secunda (Gy/s) se nmulteste
cu 3600:
D_ [Gy/h] = D_ [Gy/s] 3600 = E 5; 678 10 7

Gy/h
Energia medie E a particulelor beta se poate calcula aproximativ cu

relatia:
1
E ' Emax (6.26)
3
si exact cu relatiile (3.6) si (3.7).
Pentru coecientii de absorbtie se pot folosi relatiile:
1;4
, aer = 16(E max 0; 036) cm2 /g (6.27)
1;37
, tesut = 18; 6(E max 0; 036) cm2 /g (6.28)
1;14
;alt mediu = 17(E max) cm2 /g (6.29)
n relatiile anterioare energia maxima E max, este exprimat a n
megaelectronvolti (MeV).
Aplica tie
Care este rata dozei absorbite de catre o persoan
a aata la 1 m de
32
o surs
a de 1 Ci de P care emite particule beta cu E max = 1; 71 MeV
si E mediu = 0; 695 MeV, presupunnd c a nu exist
a nicio atenuare cnd
particulele trec prin aer?
Radia
tii ionizante
Solutie
Densitatea uxul particulelor beta este:
3; 7 1010
= = = 2; 95 105 particule/cm2 s
4 r2 4 3; 14 1002
Coecientul de absorbtie n tesut este
1;37
= 18; 6 (E max 0; 036)
1;37
= 18; 6 (1; 71 0; 036) = 9; 18 cm2 /g
Atunci debitul dozei este:
dD
D_ = = 5; 768 10 7
E mediu = 1; 08 Gy/h
dt
6.6 Interac
tiunea radia
tiei gamma cu ma-
teria
Principalele moduri n care radiatia gamma interactioneaz a cu ma-
teria sunt: efectul fotoelectric intern, efectul Compton si producerea de
perechi. Alte interactiuni posibile sunt procesele de mpr astiere Rayleight
si Mie. Aceste interactiuni au diverse energii de prag si exist a anumite
energii pentru care sectiunile ecace de interactie au valori mari pentru
diferite materiale. Chiar dac a fotonii din fascicul au energie sucient a
pentru a suferi orice tip de interactiune nu toti fotonii sufera aceleasi in-
teractiuni. Acest lucru se petrece deoarece modul n care trebuie privit a
interactiunea fotonilor cu materia este unul statistic, probabilitatea de
interactiune ind caracterizata cu ajutorul sectiunii ecace.
6.6.1 Efectul fotoelectric

Efectul fotoelectric const
a n scoaterea unui electron dintr-un atom
atunci cnd acesta interactioneaza cu un foton. Ca exemplu putem con-
sidera interactiunea unui foton incident cu un electron de pe patura K
(Fig. 6.8). Energia cinetic
a a electronului emis este:
Ec = E El (6.30)
Figura 6.8: Efectul fotoelectric.
unde Ec este energia cinetic a a electronului, E este energia fotonului si

El este energia de leg atura a electronului. Deoarece n p atura interioar a
se creeaza un gol, acesta este ocupat de un electron de pe o p atur a supe-
rioara. n urma acestei tranzitii este emisa o radiatie X caracteristica sau
un electron Auger. n elementele usoare energiile de leg atur
a si energi-
ile caracteristice radiatiilor X sunt de ordinul a ctorva kiloelectonivolti
sau mai mici. Din acest motiv, energia radiatiei X sau a electronilor
Auger reprezint a o fractie foarte mica din energia fotonului absorbit. n
cazul elementelor grele, ca iodul sau plumbul, energiile de leg atur a sunt
de ordinul a 20100 keV si energia radiatiilor X sau a electronilor Auger
reprezinta o fractie important a din energia fotonului absorbit. Coecien-
tul de atenuare liniar datorat efectului fotoelectric este proportional cu
sectiunea ecace de realizare a procesului.
Z5
(6.31)
E3
unde Z este num arul atomic al atomului iar E este energia fotonului.
Putem concluziona c a efectul fotoelectric este important pentru nu-
clee cu Z mare si particule gamma cu energii mici. n general, efectul
fotoelectric are loc cu electronii aati pe p atura K. Trebuie remarcat c a:
a) efectul fotoelectric implica electronii legati;
b) atunci cnd energia fotonului dep aseste cu putin energia de leg
a-
tur
a dintr-o p atura sectiunea ecace se modic a rapid (creste brusc si
apoi ncepe sa scad a).
c) 80% din valoarea sectiunii de realizare a efectului fotoelectric este
datorata interactiunii fotonilor incidenti cu electronii de pe p atura K.
Radia
tii ionizante
Figura 6.9: Efectul compton
Energia cinetic
a este cedat
a materiei lng a locul unde a avut loc efec-
tul. Parcursul extrapolat al acestor electroni poate determinat cu o
buna aproximatie pentru tesuturile vii utiliznd Fig. 6.7.
6.6.2 Efect Compton

Efectul Compton reprezint a mprastierea unui foton pe un electron
liber sau aproape liber (Fig. 6.9)
n urma mpr
astierii, lungimea de und a asociat
a fotonului variaz
a cu:
h
= 0 = (1 cos ) (6.32)
me c
unde me este masa de repaus a electronului, h este constanta lui Planck,

iar c este viteza luminii. Energia fotonului mpr
astiat este:
1
hc hc hc hc 1
E = = h
= 1+ 2
(1 cos )
0 + me c (1 cos ) 0 0 me c
hc
Notnd cu E 0 = 0
energia fotonului incident se obtine:
1
E 0
E =E 0 1+ (1 cos ) (6.33)
m0 c2
n cazul n care fotonul este mpr

astiat napoi, energia acestuia este
minima. Astfel dac
a = 180 , cos 180 = 1 si:
E 0
E min = 2E 0
(6.34)
1+ me c2
n acest caz, electronului i se transmite energia maxim

a.
E 0 E 20
Ee max = E 0 2E 0
= m e c2
(6.35)
1+ me c2
E 0 + 2
Daca energia fotonului incident este mult mai mare dect energia de
repaus a electronului atunci:
E 0 me c2 = 0; 51 MeV
si:
m e c2 me c2
E min 'E 0 ' (6.36)
2E 0 2
E m ' 0; 255 MeV (6.37)
Astfel energia maxim
a a electronului emis este:
Ee max = E 0 0; 255 MeV (6.38)
n Tabelul 6.2 sunt ar atate cteva valori ale energiei minime E min
a fotonului mpr astiat si a energiei maxime Ee max a electronului emis,
pentru diversi radionuclizi:
Tabel 6.2
Energia minim a a fotonului mprastiat
si energia maxim
a a electronului emis.
Radionuclid E 0 (keV) E min (keV) Ee max (keV)

125
I 27,5 24.8 2,7
133
Xe 81 62 19
131
I 364 150 214
60
Co 1330 214 1116
Radia
tii ionizante
Figura 6.10: Crearea de perechi.
Astfel energia fotonului se schimb a putin n cazul fotonilor incidenti

de energie mic a. La energii mari ale fotonilor incidenti E min se apropie
de valoarea de 255 keV.
Coecientul de atenuare liniar datorat efectului Compton este pro-
portional cu num arul atomic Z si invers proportional cu energia fotonu-
lui:
Z
(6.39)
E
Spre deosebire de efectul fotoelectric, efectul Compton implic a inte-
ractia fotonului incident cu un electron slab legat (de pe p aturile exte-
rioare) de atomul respectiv. Fractia din energia fotonului incident care
este transferata electronului mpr astiat sub form a de energie cinetic a
creste pe masur
a ce energia fotonului incident creste. Procesul Compton
este procesul cel mai important n cazul absorbtiei de energie n tesuturi
pentru fotonii cu energia cuprins a n intervalul 100 keV 10 MeV.
6.6.3 Producerea de perechi

Cnd un foton de energie mare, E > 1; 022 MeV, interactioneaz a cu
un cmp electromagnetic intens, precum acela produs de un nucleu, ener-
gia sa poate convertit
a ntr-o pereche electronpozitron. Producerea
de perechi este un exemplu clasic al teoriei relativitatii (Fig. 6.10).
Energia r
amasa (hv 1; 022) MeV dup a proces se mparte ntre elec-
+
tron e si pozitron e dar aceasta nu este mp artit
a n mod egal. Pozi-
tronul primeste un exces de energie deoarece asupra pozitronului actionea-

z
a o forta de respingere din partea nucleului, iar electronul este ncetinit.
Energia c ap
atat a de pozitron este mai mare cu 0; 0075 Z MeV dect
1
energia 2 (hv 1; 022) MeV. Electronul si pozitronul si pierd energia
prin ioniz ari si interactiuni de excitare. Cnd un pozitron si-a pierdut
toat
a energia cinetic a si a ajuns aproape n repaus, urmeaz a anihilarea
sa cu un electron care determin a aparitia a doi fotoni cu energia de 0; 511
MeV. Energia celor doi fotoni nu trebuie considerat a o energie absorbita
n mediu. Fotonii rezultati prin anihilare pot produce la rndul lor efect
fotoelectric sau Compton, astfel c a doar o parte din energia lor va
absorbit a n mediu.
Coecientul de atenuare datorat producerii de perechi se exprim a
astfel:
Z 2 (E 1; 022) (6.40)
unde Z este num arul atomic si E energia fotonului n megaelectronivolti.
n Fig. 6.11 este prezentat a variatia n functie de energie a coe-
cientilor de atenuare datorat a efectului fotoelectric, efectului Compton,
gener arii de perechi precum si coecientului liniar de atenuare, care este
suma celor trei coecienti anteriori.
6.6.4 mpr
a
stierea coerent
a (Rayleight)
mprastierea coerent a are loc ntre un foton si un atom privit ca un
ntreg. Deoarece masa atomului este mult mai mare dect a fotonului
foarte putina energie revine atomului dup a mpr
astiere. Fotonul prac-
tic este mpr astiat f
ar
a s
a-si piard
a energia. mpr astierea coerent
a este
important a doar pentru energii mici ale fotonului (< 50 keV) si este un
mecanism prin care se transfer a energie n materie.
6.7 Atenuarea fasciculelor de fotoni

Fotonii interactioneaz
a cu materia n mod diferit fata de particulele
nc
arcate electric. Aceasta se datoreaz a faptului c a interactiunea fo-
tonilor cu materia este una localizat a sau discret a. Astfel, un foton
care nu interactioneaz
a nu-si modic
a energia si nici directia de miscare.
Atenuarea fasciculelor de fotoni are loc tot dup a o lege exponential a:
x
I = I0 e (6.41)
Radia
tii ionizante
Figura 6.11: Dependenta de energie a coecientilor de atenuare liniari ai ra-

diatiei gamma.
unde I intensitatea fasciculului (care reprezint a num arul de fotoni, u-

enta sau debitul uentei) incident
a pe suprafata unui absorbant de grosime
x, iar este coecientul de atenuare liniar. n relatia (6.41) coecientul
de atenuare liniar poate exprimat n functie de coecientii de atenuare
(liniari) fotoelectric, Compton si producere de perechi:
' + + (6.42)
6.8 Transferul de energie

Cnd are loc interactiuna unui foton ntr-un material absorbant, o
parte din energia acestuia este transmis a unui electron (prin efect foto-
electric sau Compton) si o parte se regaseste n energia fotonului mpr
as-
tiat (Compton). Acest foton mpr astiat poate s a p
ar
aseasca materialul
absorbant f ar
a niciun transfer de energie. Electronul care a c ap
atat en-
ergie dup a interactiunea cu fotonul initial, produce ionizari n materie sau
poate s a emit a radiatie de frnare care poate s a par
aseasca absorbantul
sau sa produc a si ea noi ionizari. Aceste procese sunt puternic depen-
dente de energia fotonului incident. ntr-un singur act de interactiune
este greu de prezis modul n care energia este transferat a de la foton si
energia care este absorbit a de mediul respectiv. Putem vorbi doar de-
spre o energie medie transferat a de la fotonul incident la electroni si de
o energie medie absorbit a de mediu. n Tabelul 6.3 este prezentat a ener-
gia medie transferat a si energia medie absorbita pentru fotoni de diverse
energii. De exemplu, n cazul fotonilor cu energia de 10 MeV care in-
teractioneaz a cu carbonul, imediat dup a interactiune, electronilor le este
transferat a o energie medie egal a cu 7,30 MeV. Din aceasta energie, doar
7,04 MeV este cedat a absorbantului, iar restul de 0,26 MeV se disipeaz a
n mediul nconjur ator.
Tabelul 6.3
Energia medie transferat
a si energia medie absorbit
a a unor fotoni
care interactioneaz
a cu carbonul.
Energie foton Energie medie transferat
a Energie medie absorbit
a
0,01 MeV 0,00865 MeV 0,00865 MeV
0,1 Mev 0,0141 MeV 0,0141 MeV
1 MeV 0,440 MeV 0,440 MeV
10 MeV 7,3 MeV 7,04 MeV
100 Mev 95,53 MeV 71,90 MeV
Pentru a ntelege aceste procese remarc am ca transferul de energie de
la fotonii incidenti c
atre mediul absorbant poate privit ca un proces
care are loc n dou a etape (Fig. 6.12).
a) n prima etap a fotonul scoate un electron din atom (prin efect
fotoelectric sau Compton) sau produce o pereche de electron pozitron
daca energia fotonilor incidenti este sucient de mare. Putem caracteriza
aceste interactiuni prin coecientul liniar de transfer al energiei. Consid-
er
am o portiune de grosime dx si suprafata S dintr-un absorbant carac-
terizat de coecientul liniar de atenuare pe care cad N fotoni. Atunci
num arul de fotoni care sunt scosi din fascicolul initial, adic
a num
arul de
fotoni care-si transfer
a o parte din energie este:
dN = N dx (6.43)
Radia
tii ionizante
Figura 6.12: Pierderea de energie a radiatiei gamma. R reprezint a parcur-

sul mediu al fotoelectronilor care apar prin efect fotoelectric si al electronilor
mprastiati prin efect Compton.
Notnd cu Etr (h ) energia medie pe care un foton de energie h o

transfer
a electronilor mediului, rezult
a c
a energia transferat
a de cei dN
fotoni electronilor sub form
a de energie cinetic
a este egal
a cu:
Etr (hv)
dEt = Etr (hv)dN = Etr (hv) N dx = N h dx (6.44)
h
Atunci N h = Ei este energia incident a pe suprafata materialului con-
siderat. Denim coecientul liniar de transfer al energiei ca ind:
Etr (hv)
tr = (6.45)
h
unde notatia Etr (hv) pune n evidenta faptul c
a energia medie transferat
a
electronilor este functie de energia fotonilor h . Astfel relatia (6.44)
devine:
Ei Ei
dEt = tr Sdx = tr Sdx (6.46)
S S
Cum Ei =S = 'en este uenta energetic a, este densitatea materialu-
lui iar Sdx = dM masa materialului considerat relatia (6.46) devine:
tr
dEt = 'en dM (6.47)
Astfel putem caracteriza procesele de transfer de energie prin energia

transferat
a unit
atii de mas
a. Aceast
a m
arime este kerma:
dEt tr
K= = 'en (6.48)
dM
Dac a tr si 'en ar exprimate n unitati SI, kerma s-ar exprima n

jouli pe kilogram. Deoarece tr se exprim a n centimetri la minus unu,
se exprim a n grame pe centimetru cub (g/cm3 ), iar 'en n megaelectron-
ivolti pe centimetru p atrat (MeV/cm2 ), pentru ca kerma s a se exprime
n jouli pe kilogram (J/kg), este nevoie ca n relatia (6.48) s a se intro-
10
duc a un factor egal cu 1; 6 10 . Aceast a discutie este similar
a cu cea
efectuat a la calculul dozei absorbite n material datorata radiatiei beta.
Rezult a:
K = tr 'en 1; 6 10 10 J/kg (6.49)
Pornind de la relatia (6.44) aceast

a m
arime se poate exprima si n
functie de uenta particulelor
N
dEt = dN Etr = Etr (hv) Sdx = ' Etr (hv) dM (6.50)
S
Astfel
dEt 10
K= =' Etr (hv) 1; 6 10 J/kg (6.51)
dM
unde Etr energia medie transferat a mediului este exprimat a n megaelec-

tonivolti pe centimetru (MeV/cm2 ), = este coecientul de atenuare
masic exprimat n centimetru p atrat pe gram (cm2 /g) si ' uenta de
particule exprimat a n centimetri la minus doi (cm 2 ).
Interactiunile Compton, efectul fotoelectric si generarea de perechi
sunt procese locale deoarece n ecare din aceste tipuri de interactiuni
este impicat un singur atom. n aceast a regiune are loc transferul de en-
ergie de la fotonul incident la electronii secundari (fotoelectroni, electroni
Compton). Electronii secundari p ar
asesc regiunea elementar a n care au
fost produsi cu o anumit a energie cinetica.
Din cauza smulgerii fotoelectronului, atomul respectiv r amne ca ion
pozitiv, cu o vacanta electronic a. Vacanta se ocup a prin rearanjarea
Radia
tii ionizante
electronilor orbitali. Ca urmare a acestei rearanj ari sunt emise radiatii

X caracteristice sau electroni Auger.
b) n al doilea proces electronii secundari si transfer a energia mediu-
lui prin procese de excit ari si ioniz
ari. Electronii secundari au un parcurs
care este mult mai mare dect dimensiunile regiunii n care au fost pro-
dusi. Procesele de interactiune care sunt suferite de electroni secundari
sunt procese nelocale, deoarece au loc n afara regiunii unde a avut loc
interactiunea initial
a a fotonilor incidenti si au fost discutate n sectiunea
referitoare la interactiunea radiatiei cu materia. O parte din aceast a
energie este pierdut a prin procese radiative (n principal prin radiatia de
frnare). Procesul este caracterizat de coecientul liniar de absorbtie al
energiei ab exprimat n centimetru p atrat pe gram. El se deneste n
functie de energia medie absorbit a Eab din energia fotonului incident si
energia fotonului incident.
Eab (h )
ab = (6.52)
h
Daca se reiau rationamentele din cazul anterior, doza absorbit
a n
mediu Dmediu poate exprimata astfel:
10
Dmediu = ' Eab (h ) 1; 6 10 Gy (6.53)
unde Eab (h ) este energia medie absorbit a atunci cnd prin materie trece
un foton de energie h exprimat a n megaelectronivolti (MeV), este co-
ecientul de atenuare liniar exprimat n centimetru la minus unu (cm 1 )
si este densitatea exprimat a n grame pe centimetru cub (g/cm3 ).
Un alt mod de a exprima doza este cel n care se utilizeaz a coe-
cientul liniar de absorbtie a energie exprimat n centimetru la minus unu
si uenta energetic
a 'en exprimat a n megaelectronivolti pe centimetru
patrat (MeV/cm2 ):
ab 10
Dmediu = 'en 1; 6 10 Gy (6.54)
n relatiile anteroare, am considerat fotoni de aceeasi energie n fas-

ciculul incident. Trebuie obsevat c a doza absorbit a are loc de-a lungul
parcursului mediu al electronilor n substanta.
Trebuie remarcat c a tr este coecientul prin care se calculeaz a ener-
gia care este cedat a de radiatia gamma la interactiunea initial
a cu materia
(prin efect fotoelectric si Compton n principal). Coecientul ab este

coecientul cu ajutorul c aruia se calculeaza energia care este absorbit a
de mediu, deoarece o parte din energia transferat a initial se pierde prin
procese radiative (radiatie de frnare, de anihilare). Din acest motiv
tr > ab . ntre coecientul de absorb tie al energiei ab si coecientul de
transfer al energiei tr exista urm atoarea relatie:
ab
tr = (6.55)
1 g
n care g este fractia de energie pierdut
a prin procese radiative.
Etr Eab
g= (6.56)
Etr
Practic, n cazul energiilor E < 1; 5 MeV ; 1 g ' 1: Astfel, diferenta
ntre energia medie transferat a pe foton Etr si energia medie absorbit
a pe
foton Eab apare atunci cnd E > 1; 5 MeV. Valorile 1 g sunt prezentate
n Tabelul 6.4:
Tabelul 6.4
M
arimea 1 g n functie de energia fotonului.
E (MeV) 1 g
0,062 0,9984
1,25 0,9968
1,5 0,996
2 0,995
3 0,991
5 0,984
10 0,964
n Fig. 6.13 este prezentat a relatia calitativ

a dintre coecientul de
atenuare, de transfer al energiei si de absorbtie a energiei.
Aplica tie
Pe un tesut cade un fascicul de fotoni cu energia 10 MeV a c aror
uenta este 1010 fotoni/cm2 . Pentru fotonii cu aceast a energie care
patrund n tesut se cunosc marimile Etr = 7; 22 MeV, Eab = 7; 07 MeV
2
si = = 0; 0219 cm =g. S a se calculeze kerma si doza absorbita.
Radia
tii ionizante
Figura 6.13: Pierderea de energie n material a radiatiilor gamma.
Solutie
Kerma este:
10
K = ' Etr 1; 6 10 = 0; 258 J/kg
Doza absorbit
a este:
10
D = ' Eab 1; 6 10 = 0; 249 Gy
6.9 Echilibrul electronic

Pentru a ntelege echilibrul electronic, presupunem pentru nceput c a
intensitatea fasciculului de fotoni nu este atenuat a (Fig. 6.14). Cedarea
de energie mediului se face de-a lungul parcursului electronilor de la
suprafata materialului pornind de la zero si atingnd valoarea maxim a la
adncime egal a cu R (parcursul maxim al electronilor produsi de catre ra-
diatiile gamma). Regiunea de la suprafata (d = 0) pna la distanta d = R
este numit a regiune de build up. Conditia numit a echilibru elec-
tronic se produce atunci cnd kerma r amne constanta cu adncimea,
iar doza absorbit a este egala cu kerma. n regiunea n care d > R ener-
gia cinetic a a particulelor ce intra ntr-un volum este egala cu energia
cinetic a a particulelor ce ies din acel volum.
Figura 6.14: Echilibrul electronic - cazul ideal.
Totusi, aceasta situatie nu are loc n realitate, deoarece uxul de

fotoni se atenueaz a cnd traverseaz a un mediu.
n acest caz, doza absorbit a creste, atingnd o valoare maxim a cnd
d = R si apoi descreste ca si kerma. Dac a pierderile sunt realizate prin
radiatia de frnare, curba care reprezint a doza absorbita va deasupra
curbei care reprezint a kerma deoarece energia corespunz atoare kermei se
transfera ntr-o regiune mult mai mic a dect n cazul energiei absorbite
(Fig. 6.15). Pentru energii mai mari de 5 MeV valoarea calculat a pentru
kerma este practic egal a cu valorile dozei absorbite.
6.10 Teoria BraggGray

O masuratoare precis a a dozei absorbite se poate face doar cu metode
calorimetrice. Teoria BraggGray permite determinarea dozei absorbite
pornind de la ionizarea produs a de un fascicul de fotoni ntr-o cavitate
mica de gaz (aer) aat a n principiu ntr-un material tesut echivalent la
o adncime sucient a fata de suprafata pentru producerea echilibrului
electronic. n acest caz, ionizarea n cavitatea considerat a este produsa
de electronii ejectati de fotoni din materialul tesut echivalent. Electronii
care ajung n cavitate vor ioniza gazul din aceasta. Cum energia medie
necesara pentru a realiza o singur a ionizare este constant a pe o gam a
larg
a a valorilor presiunii aerului si energiei electronilor, sarcina colectat
a
Radia
tii ionizante
Figura 6.15: Echilibrul electronic n cazul fascicolului de fotoni care se

atenueaz
a n material.
este direct proportional

a cu energia cedat
a gazului. Doza absorbit
a este
legat
a de ionizare n gaz prin relatia:
Q
Daer = w (6.57)
M
n care Q este sarcina colectat a exprimat a n coulombi (C), M este masa

aerului exprimat a n kilograme si w = 33; 97 J/C este energia care nece-
sar
a pentru a produce prin ionizare o sarcin a egala cu 1 C.
Deoarece cavitatea este mic a, ea nu afecteaz a spectrul electronilor,
astfel c
a n aerul din cavitate uenta este aceeasi ca si n interiorul mediu-
lui care nconjoar a cavitatea. Doza n mediu este legat a de cea din aer
prin relatia:
Dmediu = Srel Daer (6.58)
Pentru tesut Srel = 1; 2.

6.11 Calculul dozei echivalente n aer

pentru surse punctiforme
Cunoscnd c
a doza absorbit
a este dat
a de relatia (6.53), debitul dozei
se exprim
a ca
D_ = Eab (h ) 1; 6 10 10
Gy/s (6.59)
unde este debitul uentei de particule. Dac a sursa este punctiform a

calculul uentei la o anumit
a distanta de surs
a se poate exprima n functie
de activitatea sa si num arul fotonilor emisi la un act de transformare
(dezintegrare gamma) f , numit factor de schem a. Astfel
f
= (6.60)
4 r2
n relatia (6.60) am neglijat atenuarea fasciculului n aer. Pentru
ca debitul uentei s
a poat a exprimat n particulepe centimetru p atrat
secund
a), activitatea trebuie exprimat a n Bequerreli si distanta r n
centimetri. Astfel relatia (6.59) se poate scrie
f
D_ = Eab 1; 6 10 10
Gy/s (6.61)
4 r2
Debitul dozei echivalente coincide cu debitul dozei absorbite deoarece

factorul de ponderare pentru radiatia gamma este egal cu 1 (w = 1).
f
H_ = w D_ = w Eab 1; 6 10 10
Sv/s (6.62)
4 r2
n relatia (6.62) toate marimile sunt niste constante n afar

a de activi-
tatea si distanta r: Toate aceste m arimi se pot aduna sub forma unei
constante ; numit a constanta radiatiei gamma.
H_ = (6.63)
r2
n Tabelul 6.5 sunt date constantele pentru o serie de emitatori
gamma n milisieverti pe or
a pe megabequereli (mSv/h)/MBq la 1 m de
Radia
tii ionizante
sursa aata n aer. Atunci relatia (6.63) furnizeaza debitul dozei echiva-
lente n milisieverti pe or
a mS/h dac a activitatea este dat a n megabe-
quereli MBq iar distanta de la sursa n metri. Valorile pentru constanta
au fost preluate din publicatia "Specic gamma-Ray Dose Constants for
Nuclides Important to Dosimetry and Radiological Assessment" autori
Laury M. Unger si D. K. Trubey de la Oak Ridge National Laboratory
din 1982. Desi lucrarea pare veche o mare parte din c artile si publicatiile
aparute dupa data respectiv a utilizeaza aceste valori pentru constanta
gamma.
Tabelul 6.5
Constanta radiatiei gamma ((mSv/h)/MBq la 1 m).
Izotop Timp de njumat

atire
Na 22 2; 6 ani 3; 590 10 4
K 40 1; 28 109 ani 2; 197 10 4
Be 7 53; 4 zile 9; 292 10 6
Ca 47 4; 5 zile 1; 577 10 4
Ce 137 30; 17 ani 1; 017 10 4
Co 60 5; 3 ani 3; 697 10 4
Iod 123 13; 1 ore 7; 475 10 5
Iod 129 1; 6 107 ani 3; 401 10 5
Iod 130 1; 24 ore 3; 768 10 4
Iod 131 8 zile 7; 64 10 5
Fe 59 44; 6 zile 1; 487 10 4
ntr-un alt mediu:
H_ mediu = Srel H_ aer (6.64)
unde:
(dE=dx)mediu mediu
Srel = = (6.65)
(dE=dx)aer aer
6.12 Probleme
6.1 O sursa de radiatii cu energia 1 MeV produce un debit al uentei
=10 cuante /cm2 s la distanta de d1 = 150 cm. Care este rata dozei
6
absorbite la distanta d2 = 200 cm. Se cunoaste ab = = 0; 0307 cm2 /g.

6.2 Care este grosimea unei folii de Al ( = 2; 7 g/cm3 ) necesar

a
pentru a atenua complet particule de 5 MeV emise de o sursa.
6.3 Ce energie va avea o particul a cu energia initial

a de 2,2 MeV
dupa ce trece printr-un material plastic cu densitatea = 1; 19 g/cm3 si
cu grosimea de 5 mm.
6.4 Sa se determine doza absorbita n aer daca ntr-un centimetru

3
cub (cm ) de aer aat n conditii normale de presiune si temperatur
a se
a sarcina Q = 3; 336 10 10 C. Se cunoaste densitatea aerului
colecteaz
= 1; 293 g/cm3 .
6.5 Debitul uentei unor radiatii cu energia E = 6 MeV este 3; 4

10 fotoni/cm2 s n interiorul unui ecran de plumb. Care este valoarea
6
kermei acumulate n timp de o s apt

amn a. Se cunoaste coecientul masic
de transfer al energiei ( = )tr = 0; 0331 cm2 /s.
6.6 O surs a de radiatii produce un debit al uentei de 106 particule

2
gamma/cm s ntr-un tesut la distanta de 150 cm de surs a. Dac a se
cunoaste c
a energia particulelor gamma este 1 MeV si ca pentru un tesut
2
Eab = 440 keV iar = = 0; 07 cm /g, s a se determine debitul dozei
absorbite.
a de 192 Ir a fost m
6.7 La distanta de 1 m de o surs asurat un debit al
dozei efective de 6 mSv/h: La ce distanta de surs a debitul se reduce la
7,5 Sv/h ?
6.8 Debitul m
asurat n aer pentru o sursa de 60 Co cu activitatea de
300 GBq este 600 mSv/h. La ce distanta se aa sursa?
6.9 Care este debitul dozei n aer la distanta de 2 m de o surs

a de
137
Ce cu activitatea de 10 GBq.
Capitolul 7
Ecranarea radia
tiilor
Trei cuvinte cheie sunt utilizate cnd este vorba de lucru cu surse de
radiatii: timpul, distanta si ecranarea.
1. Timpul se refer a la faptul c

a timpul petrecut n cmpul de radiatii
al unei surse nu trebuie s a e mai mare dect este necesar. Cu ct
timpul petrecut n cmp de radiatii este mai mare, cu att num arul de
particule incidente pe corp este mai mare si doza absorbit
a este mai mare.
Este necesar ca timpul de lucru n cmp de radiatii s a e ct mai mic
posibil, deoarece cel ce munceste n cmpul de radiatii nu simte prezenta
radiatiilor.
2. Distanta se refera la faptul c a este de dorit ca distanta dintre

lucr
ator si surs
a s
a e ct mai mare. Debitul uentei, adic a num arul
de particule ce trec prin unitatea de timp prin unitatea de suprafata
scade cu p atratul distantei n cazul unor surse de dimensiuni mici care
pot considerate punctiforme. Mai mult, cu ct distanta dintre surs a si
lucr
ator este mai mare cu att atenuarea radiatiei este mai mare.
3. Ecranarea se refer a la materialele plasate ntre surse si lucrator

care pot micsora foarte mult intensitatea radiatiei. Diferite materiale
plasate ntre surs a si receptor afecteaz
a cantitatea de radiatie primit a
de receptor. Aceasta se datoreaz a atenuarii, mpr
astierii si absorbtiei
radiatiei n materialul sursei, n materialul utilizat pentru ncapsularea
sursei si n ecranele utilizate.
143
7.1 Ecranarea surselor alfa

Deoarece particulele alfa au mas a mare, parcursul lor este de la or-
dinul zecilor de microni la ctiva centimetri n aer. Numai particulele alfa
cu energia cea mai mare pot s a penetreze cele 7 mg/cm2 ale stratului de
celule moarte de la suprafata pielii umane.
Cea mai important a problem a pentru sursele emitatoare alfa este ca
materialul n care se aa sursa s a nu devin a o sursa de contaminare
prin atingere sau prin particule eliberate n aer. Un strat de vopsea este
de obicei sucient pentru a reduce foarte mult intensitatea radiatiilor
transmise chiar n cazul suprafetelor puternic contaminate.
Trebuie tinut cont c
a detectia particulelor alfa este foarte dicil
a din
cauza parcursului foarte mic n mediile materiale. Fereastra detectorului
trebuie sa e foarte subtire pentru ca acestea sa ajung a n volumul sen-
sibil al detectorului. Mai mult, trebuie avut grij a s
a nu se contamineze
suprafata detectorului.
7.2 Ecranarea surselor beta

Sursele beta emit electroni sau pozitroni care au un parcurs limitat
n cele mai multe medii, deoarece sunt particulele nc arcate care-si disip
a
usor energia cnd traverseaz a mediul, prin ioniz
ari si prin emisia de ra-
diatie de frnare.
Parcursul mediu al celor mai multe radiatii beta n aer este de ctiva
metri, astfel c
a aerul atenueaza n mod semnicativ uxurile de particule
beta Ecranele trebuie s a aib
a o grosime mai mare dect parcursul maxim
al particulelor beta n materialul respectiv.
Atenuarea particulelor beta ntr-un material o consider am ca ind
una exponential a
I (x) = I0 exp ( x) (7.1)
unde I (x) este intensitatea de radiatii beta (de exemplu num arul de par-
ticule beta detectate) dup a ce radiatia str
abate un absorbant de grosime
x masurata n centimetri, este coecientul de atenuare masic m asurat
2
n centimetri p atrati pe gram (cm /g), iar x este densitatea super-
cial
a a absorbantului m asurata n grame pe centimetru p atrat (g/cm2 ).
Coecientul de atenuare masic se poate calcula cu ajutorul relatiilor
(6.27)(6.29).
Radia
tii ionizante
O problem a n cazul atenu

arii particulelor beta este aceea a aparitiei
radiatiei de frnare. Procentul de energie care este transferat radiatiilor
de frnare din energia radiatiei beta creste cu ct num arul Z al materi-
alului traversat de radiatia beta este mai mare.
Tabelul 7.1
Procent din energia electronilor E care este transferat

a radiatiei de
frnare.
E(MeV) Ap a Aer Al(Z=13) Cu(Z=29) Pb(Z=82)
0,1 0,06 0,07 0,14 0,36 1,16
0,6 0,23 0,026 0,50 0,97 3,64
1 0,36 0,40 0,76 1,94 6,84
2 0,71 0,78 1,45 3,51 10,96
3 1,1 1,37 2,17 5,10 14,47
O relatie empiric
a pentru calculul acestui procent este:
6 10 4 EZ
Y = 102 % (7.2)
1 + 6 10 4 EZ
n care E este energia maxim a a electronilor, iar Z este num arul atomic
al materialului.
Astfel n cazul calculului ecranelor pentru radiatiile beta trebuie luata
n considerare aparitia radiatiei de frnare. Materialele cu Z mare, ca
plumbul, nu pot utilizate pentru ecranarea unor surse emitatoare beta
precum 23 P (E ;max = 1; 71 MeV) sau 90 Y(E ;max = 2; 28 MeV) deoarece
8 12 % din energia emis a va transmis a radiatiei de frnare.
Din acest motiv, un ecran pentru protectia la radiatii beta const a
din doua straturi: un strat din material plastic sau aluminiu pentru ca
particulele beta sa e absorbite si un strat de Pb sau un alt material cu
Z mare pentru a absorbi radiatia de frnare si radiatiile X caracteristice
produse n primul strat de atenuare.
Aplica tie
S
a se estimeze fractia din energia particulelor beta cu energia maxim a
egal
a cu 2 MeV care este convertit a n energie a radiatiei de frnare cnd
acestea sunt absorbite n aluminiu si n plumb.
Solutie
Pentru aluminiu ZE = 13 2 = 26
0; 0026 6
Y = = 0; 015 = 1; 5%
1 + 0; 0026 6
Pentru plumb ZE = 82 2 = 164
0; 0164 6
Y = = 0; 09 = 9%
1 + 0; 0164 6
7.3 Ecranarea surselor gamma

Atenuarea fotonilor prin diverse materiale n cazul unor fascicole n-
guste are loc aproximativ dup
a relatia
x
I (x) = I0 e
n care I0 este intensitatea initiala a fasciculului (uenta sau debitul

uentei), I (x) este intensitatea fasciculului dup
a trecerea acestuia prin
absorbantul de grosimea x. Coecientul de atenuare liniar ia n conside-
rare totalitatea proceselor pe care radiatiile gamma le pot suferi. El
depinde de materialul absorbant si energia particulelor gamma n plus,
creste cu cresterea lui Z. Din acest motiv pentru ecranarea radiatiilor
gamma si a radiatiilor X se utilizeaza ecrane de Pb.
Tabelul 7.2
Coecienti de atenuare pentru radiatiile gamma (cm 1 ).
Energie (MeV) Apa Fier Plumb Beton

0,01 4,99 1354 1435 62,3
0,1 0,168 2,69 59,4 0,400
1 0,071 0,469 0,776 0,150
10 0,022 0,235 0,549 0,054
100 0,017 0,034 0,056 0,055
(g/cm3 ) 1 7,85 11,3 2,35
Radia
tii ionizante
Aplica tie
S
a se calculeze grosimea unui ecran de aluminiu si a unuia de cupru
necesara pentru a atenua intensitatea unui fascicul monocromatic de fo-
toni cu energia 0; 8 MeV de dou a ori. Se cunosc coecientii de atenuare
liniari Al = 0; 185 cm 1 si Cu = 0; 581 cm 1
Solutie
Din relatia
I
= exp [ x]
I0
rezult
a
1 I 1 I0
x= ln = ln
I0 I
Pentru aluminiu rezult
a x1=2 = 3; 74 cm si pentru cupru x1=2 = 1; 19
cm.
7.4 Grosimea stratului de njum

at
a
tire
Este util sa se lucreze cu o marime numit a grosime de njum atatire
x1=2 . Aceasta marime este grosimea (n cm) a unui strat de material care
face ca intensitatea fascicolului de fotoni (uenta sau debitul uentei) sa
scad a la jum
atate:
I (x) 1
= = exp x1=2 (7.3)
I0 2
De aici rezult
a:
ln 2 0; 693
x1=2 = = (7.4)
7.5 Factorul de "Build Up"

Cnd un ecran este plasat ntre sursa fotonilor si receptor, uxul
fotonilor va alterat n mod semnicativ, din cauza fotonilor Compton
mprastiati n mediul ecranului. Acesti fotoni mpr astiati au energie mai
mica dect fotonii sursei initiale, iar o parte din ei pot atinge receptorul.
Efectul fotonilor mpr

astiati care apar n plus fata de fotonii initiali este
cel mai bine descris cu ajutorul unui factor de "build up" B a c arui
valoare este mai mare ca 1. Atunci:
I (x) = I0 B (E; x) exp ( x) (7.5)
Exista tabele cu factorii de "build up" n diferite medii n functie de

energia fotonilor si x. n Tabelul 7.3 sunt prezentati factorii de "build
up" pentru ap a si plumb.
Tabelul 7.3
Factori de "build up" pentru ap
a si plumb.
(The Health Physics and Radiogical Health Handbook 1992 )
Energie x
fotoni (MeV) 1 2 4 7 10 15 20
Apa 0,1 4,55 11,8 41,3 137 321 938 2170
0,5 2,44 4,88 12,8 32,7 62,9 139 252
1 2,08 3,62 7,68 15,8 26,1 47,7 74,0
2 1,83 2,81 4,99 8,65 12,7 21,1 28,0
4 1,63 2,24 3,64 5,30 7,16 10,3 13,4
6 1,51 1,97 2,84 4,12 5,37 7,41 9,42
10 1,37 1,68 2,25 3,07 3,86 5,19 6,38
Plumb 0,5 1,24 1,39 1,62 1,88 2,10 2,39 2,64
1 1,38 1,68 2,19 2,89 3,51 4,45 5,27
2 1,40 1,76 2,52 3,74 5,07 7,44 9,08
4 1,36 1,67 2,40 3,79 5,61 9,73 15,4
6 1,42 1,73 2,49 4,13 6,61 13,7 26,6
10 1,51 2,01 3,42 7,37 15,4 50,8 16,1
n principiu B, depinde de energie si de x: Deoarece aceste tabele

sunt mari, de obicei se utilizeaz
a o serie de formule empirice care provin
din tarea datelor experimentale:
1. Fitarea Taylor
B (E; x) = A exp ( a1 x) + (1 A) exp ( a2 x) (7.6)
unde A; a1 si a2 sunt parametrii pentru un anumit material si o anumit

a
energie. Valori ale acestor parametri sunt prezentate pentru plumb si
diverse energii n Tabelul 7.4:
Radia
tii ionizante
Tabelul 7.4
Valori ale parametrilor A; a1 si a2 pentru plumb.
E (MeV) A a1 a2
0,5 1,68 0,031 0,309
1 2,98 0,035 0,135
2 5,48 0,035 0,044
4 3,90 0,084 -0,024
6 0,92 0,178 -0,046
8 0,37 0,237 -0,057
10 0,31 0,240 0,028
O formul
a mai simpl
a este una liniar
a:
B (E; x) = 1 + al ( x) (7.7)
n Tabelul 7.5 sunt prezentate diverse valori ale parametrului al pen-
tru diverse materiale si diverse energii, cnd x = 7:
Tabelul 7.5
Valorile parametrului al pentru diverse materiale si energii cnd x = 7:
E(MeV) Apa Beton Fier Plumb
0; 5 4,68 3,74 1,43 0,155
1 1,99 1,91 1,24 0,299
2 1,03 1,02 0,86 0,380
3 0,74 0,73 0,58 0,38
Aplica tie
Un fascicul de radiatii gamma cu energia 1,5 MeV, caracterizat de o
uenta egala cu 105 particule/cm2 cade pe un ecran de plumb cu grosimea
de 2 cm. Care este uenta energetica ce cade pe un receptor dup
a trecerea
fotonilor prin ecranul de plumb. Se cunosc coecientul de atenuare liniar
= 0; 5927 cm 1 si factorul de build-up B = 1; 45:
Solutie
' (x) = 105 exp [ 0; 5927 2] = 3; 06 104 gamma/cm2
' = 1; 45 3; 06 104 gamma/cm2
Fluenta energetic
a este:
'W = ' E = 4; 43 104 1; 5 = 6; 65 104 MeV/cm2
7.6 Probleme
7.1 O surs a de 90 Y cu activitatea de 3; 7 108 Bq se aa ntr-o incint
a
de Pb sucient de groas a pentru a absorbi particulele care au o energie
maxim a de 2,28 MeV. S a se estimeze fractia din energia particulelor
care este emisa sub form a de radiatie de frnare. S
a se estimeze debitul
uentei fotonilor la 1 m de surs a.
7.3 O sursa de 32 P, punctiform a cu activitatea de 1 Ci, emite radiatii

cu E max = 1; 71 MeV. Ea se aa ntr-un container de Pb care nu
permite niciunei particule s a ias
a n afara. Care este debitul uentei
de fotoni ai radiatiei de frnare, la 10 cm de sursa, neglijnd atenuarea?
7.4 Un ux de particule cu debitul uentei de 1000 de particule/cm2 s

cade pe o folie de aluminiu ( = 2; 7 g/cm3 ) cu grosimea de 0,1 mm. Care
este debitul uentei particulelor dup a trecerea acestora prin folie?
7.5 Sa se calculeze grosimea unui strat de Pb care reduce debitul

dozei echivalente la 2,5 m de o surs a de 137 Cs cu activitatea
a punctiform
de 16 Ci la 10 Sv/h. Se cunoasc = 7; 61 10 5 (mSv/h)/kBq la 1 m
si coecientul liniar de atenuare n plumb pentru radiatia emisa de surs
a
= 1; 24 cm 1 .
7.6 Un ux de 1012 particule beta/s cade la incidenta normala pe

un strat de material cu grosimea de 2 cm si densitate = 11; 3 g/cm3 .
Daca coecientul de atenuare masica este egal cu = = 0; 01 cm2 /g, sa
se calculeze numarul de particule beta ce trec prin stratul de material
ntr-un minut.
7.7 O surs
a punctiform
a emite particule cu energia maxim
a 3 MeV.
Care este grosimea unui ecran de aluminiu care atenueaza total parti-
culele . Se cunoaste densitatea aluminiului = 2; 7 g/cm3 .
7.8 Un fascicul paralel de radiatii cu energia de 1 MeV are debitul

uentei de 10.000 fotoni/cm2 s. Un ecran de er cu grosimea de 2 cm este
plasat n fasciculul. Care este cea mai buna estimare a debitului uentei
fascicolului dupa trecerea acestuia prin ecran? Pentru fotonii de 1 MeV
se cunoasc, coecientul de atenuare liniar este = 0; 472 cm 1si factorul
de build-up B (0; 944) = 1; 8.
Capitolul 8
Detec
tia radia
tiilor
si
m
asurarea lor
Cnd radiatiile emise de un material radioactiv trec prin materie ele

interactioneaz a cu atomii si moleculele c
arora le transfera energie. Trans-
ferul de energie are dou a efecte: ionizarea si excitarea. Ionizarea are loc
cnd energia transferat a este sucienta pentru a scoate un electron din
nvelisul electronic al unui atom. Astfel se creeaz a o pereche de ioni (elec-
tronul este ionul negativ, iar atomul care l-a pierdut este ionul pozitiv).
Excitarea se petrece cnd electronii sunt perturbati din aranjamentul lor
f
acnd ca moleculele si atomii s a ajunga n st
ari excitate. Ambele procese
sunt implicate n detectia radiatiilor.
Detectoarele se mpart n principal n dou a mari categorii:
1. detectoare umplute cu gaz;
2. detectoare cu materiale cristaline.
8.1 Detectoare umplute cu gaz

Detectoarele cu gaz includ camerele de ionizare, contoare proportionale
si detectorii Geiger Mller
Aceste detectoare r aspund la actiunea radiatiei prin aparitia unui
curent datorat ionizarii gazului. Principiul de baza este prezentat n Fig.
8.1. Un volum de gaz se aa ntre doi electrozi ntre care exist
a o diferenta
de potential, adic
a un cmp electric. Electrodul legat la polul negativ
al sursei poarta numele de catod, iar electrodul legat la polul pozitiv al
151
Figura 8.1: Schema de principiu a unui detector cu gaz.
sursei poart a numele de anod. n conditii normale, gazul este un izolator

si ntre catod si anod nu circul a niciun curent electric.
Presiunea gazului din detector este n jur de 1 atm. Cnd o particul a
trece prin gazul din detector, sunt produse perechi de ioni (electroni si
ioni pozitivi). Electronii produsi sunt atrasi de anod si ionii pozitivi de
catod. Astfel, n circuit apare un mic curent. Curentul care este m asurat
este o m asura a num arului de ionii care sunt colectati. n Fig. 8.2 este
prezentat num arul de ioni, colectat n functie de tensiunea aplicat a pe
detector.
Daca ntre catod si anod nu este nicio diferenta de potential, perechile
de ioni se vor recombina si nu exist a curent prin circuitul extern.
Cnd se aplica o tensiune de ctiva volti, doar o parte din ionii produsi
se vor recombina, restul ajungnd la catod si anod, astfel c a n circuitul
exterior detectorului apare un curent electric. Pe m asur a ce tensiunea
creste, recombinarea se micsoreaz a, iar peste tensiuni de 10 V recombina-
rea devine neglijat a si toti electronii ating anodul central. Dac a tensiunea
creste pn a la ctiva zeci de volti, num arul de ioni colectati este inde-
pendent de tensiunea aplicat a daca intensitatea radiatiei este constant a.
n aceast a regiune raspunsul detectorului este proportional cu puterea de
ionizare a radiatiei. Aceast a regiune n care curentul este legat direct de
ionizarea produs a este numit a regiune de ionizare. Num arul de perechi
de ioni produse este mai mare n cazul particulelor alfa fata de particulele
beta.
Daca se creste tensiunea, electronii eliberati prin ionizarea primar a
Radia
tii ionizante
Figura 8.2: Numarul de ioni colectati n functie de tensiunea aplicat

a ntre
anod si catod.
capat
a sucient a energie pentru a produce alte ioniz ari. Num arul de elec-
troni colectati creste aproape exponential cu cresterea tensiunii, deoarece
ecare electron primar accelerat produce o mic a avalansa de electroni
care apar mai ales n apropierea anodului. Astfel ionizarea produs a ini-
tial de radiatie este amplicat a cu o cantitate constant a, adic
a num arul
de ioni colectati este proportional cu ionizarea initiala. n aceasta zona
detectorul opereaz a n regim proportional.
Cnd tensiunea din camer a atinge cteva sute de volti, efectul de
multiplicare creste rapid si mai multi electroni produc avalanse. Aceasta
este regiunea de proportionalitate limitata.
Crescnd n continuare tensiunea, sarcina colectat a devine indepen-
denta de ionizarea initial
a si se obtine un platou cnd tensiunea creste n
continuare. Aceasta este regiunea Geiger -Mller. La tensiuni mai mari
se obtine o desc
arcare continu a n interiorul detectorului.
Figura 8.3: Camer a de ionizare plan

a si curentul prin aceasta functie de ten-
siunea dintre pl
aci.
8.1.1 Camere de ionizare

n cele mai multe camere de ionizare gazul utilizat este aerul. Pen-
tru a lucra cu o ecienta maxim a, tensiunea trebuie s a e sucient de
mare ca toti ionii produsi prin ionizare s a e colectati de cei doi elec-
trozi, adica trebuie ca tensiunile s
a e n regiunea de ionizare (Fig. 8.2).
Curentul m asurat n aceasta situatie poart
a numele de curent de satu-
ratie. Camerele de ionizare sunt caracterizate de o colectare complet aa
ionilor produsi, f
ar
a a avea loc o amplicare a acestora n gaz. Camerele
de ionizare pot plane (cu electrozii sub forma de pl aci plan paralele) si
cilindrice (cu un detector central care este anodul plasat ntr-un cilindru
ce formeaz a catodul).
S
a consideram o camer a de ionizare plan a (Fig. 8.3) n care intr
a un
ux de particule cu debitul uentei , ecare particul a avnd energia ":
Atunci debitul uentei energetice este:
W = " (8.1)
Radia
tii ionizante
Dac
a not
am cu w energia medie pentru producerea unei perechi de
ioni cnd o particul
a cu energia " intr
a n camera de ionizare, num
arul
mediu N de perechi de ioni produs de o particula incident
a este:
"
N= (8.2)
w
Sarcina medie produs a este N e (pozitiv a si negativ
a). Daca A este
aria sectiunii prin care particulele intra n camera de ionizare, curentul
produs de uxul de particule este produsul dintre num arul mediu de
sarcini produs de o particul a N e si num arul de particule care intr
a n
camera de ionizare n unitatea de timp A:
e A"
I0 = N e A = (8.3)
w
Tinnd
cont de relatiile (8.1) si (8.3) debitul uentei energetice a
uxului de particule ce intr
a n camera de ionizare este:
I0 w
W = (8.4)
eA
Relatia 8.4 are o utilizare limitat
a deoarece este aplicabil
a doar pen-
tru camerele de ionizare cu geometrie plan a. Prezint
a interes energia ab-
sorbit
a n unitatea de timp n tot volumul camerei de ionizare. Aceast a
marime este:
I0 w
E_ abs = EA = (8.5)
e
Astfel curentul de saturatie este legat direct de energia absorbit a n
camera de ionizare n unitatea de timp. Relatia 8.5 este independent a de
orice conditii geometrice si are o mare utilitate practic
a. n Fig. (8.4) este
ar
atata dependenta w pentru protoni, particule alfa si ioni de azot pentru
energii ale particulelor E > 10 keV care trec printr-o atmosfer a de azot.
Pentru particulele grele w este aproape independent a de energia initial
a
daca aceasta are valori mari, deoarece pentru valori mici ale energiei
particulei incidente cea mai mare parte a energiei se pierde mai degrab a
prin excitari dect n ionizarea gazelor.
Deoarece pentru a produce o ionizare n aer este nevoie de 34 eV,
o particula cu energia 1 MeV produce 3 104 perechi de ioni a c aror
15
sarcina este 5 10 C. Astfel cantitatea de sarcin a electric
a produs a
Figura 8.4: Energia de producere a unei perechi de ioni n functie de energia

particulelor care trec printr-o atmosfer a de azot. Sunt considerati protonii
(H), particulele alfa (He) si ionii de azot (N).
este foarte mic a. Din acest motiv, camerele de ionizare nu sunt utilizate
pentru a detecta particulele individuale. Curentii foarte mici care apar
n camerele de ionizare sunt m asurati cu dispozitive care poarta numele
de electrometre.
Datorita simplit atii lor ele sunt folosite n m asur
atori de raze X, de
monitorizare a debitului dozelor radiatiilor : Avantajele camerelor de
ionizare sunt:
- deoarece ionizarea este independent a de tensiunea aplicata, micile
uctuatii ale tensiunii date de sursa de tensiune nu deterioreaz a rezolutia
sistemului;
- curentul de saturatie este proportional cu energia cedat a de radiatie
n interiorul camerei de ionizare.
Ca dezavantaje putem enunta:
- curentii care trec prin camerele de ionizare sunt foarte mici astfel
nct cmpurile de radiatii slabe nu pot m asurate. n plus, circuitul de
m asur
a trebuie s a aiba un zgomot foarte mic;
- r
aspunsul lor depinde ntr-o oarecare m asur
a de schimbarea conditi-
ilor atmosferice.
Din cele discutate anterior, rezult a c
a acestea sunt potrivite pentru a
monitoriza cmpurile de radiatii gamma intense.
Ca exemplu, o camer a de ionizare a unui aparat portabil are volumul
3
n jur de 200 cm si este umplut a cu aer la presiunea atmosferica. Camera
Radia
tii ionizante
este nchisa la un capat cu o folie de polistiren pe care este depus aluminiu

astfel nct densitatea supercial a a ferestrei sa e 7 mg/cm2 . Peste
aceasta fereastra este plasat un ecran de protectie din plastic pentru
a proteja fereastra de myler. Aceasta are o densitate supercial a de
aproximativ 0,44 g/cm2 care stopeaz a toate particulele beta cu energii
mai mici de 1 MeV. Cnd se d a jos capacul, alaturi de radiatia gamma se
poate nregistra si componenta beta. Astfel componenta beta a cmpului
de radiatii se obtine prin scaderea celor dou a nregistr
ari.
8.1.2 Detectoare propor

tionale
Acestea opereaz a n regiunea de proportionalitate, adica n regiunea
n care se produce un puls care este proportional cu ionizarea initial a.
Deoarece particulele alfa determin a o ionizare relativ mai mare dect a
particulelor beta, contoarele proportionale pot folosite pentru a dis-
cerne ntre cele dou a tipuri de particule. Factorii de multiplicare sunt
cuprinsi ntre 10 si 104 .
3
Avantajul major al contoarelor proportionale este c a m arimea sem-

nalului produs de o particul a este mult mai mare dect cel produs ntr-o
camer a de ionizare. Din acest motiv detectoarele proportionale pot n-
registra ecare particul a care produce o ionizare. Mai mult, m arimea
ecarui puls este proportional a cu cantitatea de energie pe care par-
ticula o cedeaz a mediului din interiorul detectorului. Astfel contoarele
proportionale pot utilizate pentru a discerne ntre pulsurile cu diverse
energii. Acestea sunt totusi destul de putin eciente cnd se pune pro-
blema detect arii particulelor X si gamma. Ele sunt utilizate pentru a
pune n evidenta particulele putin penetrante (alfa si beta).
Contoarele proportionale nu lucreeaz a foarte bine cu aer, deoarece
oxigenul are o mare anitate pentru electroni si frneaz a procesul de
multiplicare. Un amestec des utilizat este format din 90 % argon si 10%
metan. Uneori aceste detectoare opereaz a cu gaz care curge prin interi-
orul lor cu debit foarte mic. Acest lucru previne m arirea concentratiilor
de impurit ati din gaz, fapt c
a ar duce la degradarea performantelor aces-
tuia.
Un exemplu de contor proportional cu curgere de gaz n geometrie 2
este prezentat n Fig. 8.5.
Anodul se termin a cu o mica bucla. Forma anodului este n asa fel
aleasa pentru ca n apropierea sa cmpul electric s a varieze foarte mult,
Figura 8.5: Detector proportional cu curgere de gaz
astfel nct cea mai mare parte a fenomenului de amplicare s a aiba loc
n aceasta regiune.
Contoarele proportionale au o ecacitate bun a si pot utilizate la
rate de num arare mari deoarece ionii negativi sunt formati practic n
apropierea anodului la care ajung foarte rapid. Miscarea electronilor este
putin inuentata de prezenta ionilor pozitivi. Deoarece un puls determi-
nat de o particul a alfa contine 108 ioni, iar al unei particule beta contine
5
10 ioni, m arimea pulsurilor dup a amplicare p astreaza acelasi raport.
Astfel pulsurile sub o anumit a valoare pot s
a nu e nregistrate. Deoarece
marimea pulsurilor este dependent a de tensiunea aplicata atunci cnd se
lucreaza la tensiuni mici se nregistreaz a doar pulsurile datorate parti-
culelor alfa, iar cnd se lucreeaz a la tensiuni mai mari pot nregistrate
si pulsurile particulelor beta (Fig.8.6).
8.1.3 Contoarele Geiger-Mller

Contoarele Geiger-Mller sunt cele mai cunoscute dispozitive pentru
monitorizarea cmpurilor de radiatii si sunt extrem de usor de folosit.
Un contor Geiger-Mller este un detector care lucreaz a n domeniul
palierului unde ecare electron care apare prin ionizare primar a pro-
duce o avalansa ce este nregistrat
a. Ionizarea prin avalansa determina
o sarcina mare si care este constanta pentru un interval larg al tensiu-
nii aplicate ntre catod si anod. Factorul de amplicare poate ajunge la
1010 . Semnalul obtinut este detectat cu ajutorul unui circuit electronic.
Ca si n cazul detectoarelor proportionale contoarele Geiger pot detecta
Radia
tii ionizante
Figura 8.6: Rata de num

arare a unui contor proportional.
particulele individuale. Ele nu por folosite pentru a selecta particulele

dupa energia lor deoarece n cazul detectoarelor Geiger m arimea pul-
sului este independent a de ionizarea initial
a. Este necesar a o tensiune
minim a aplicat a ntre anod si catod pentru a se obtine o amplicare n
avalansa. Aceast a tensiune se determin a expunnd contorul Geiger la
sursa de radiatii constant a si observnd rata de num arare n functie de
tensiunea aplicat a detectorului. Cnd rata de num arare se stabilizeaz a
(variaza foarte putin) se ajunge n regiunea n care detectorul opereaz a.
Cnd tensiunea creste foarte mult, rata de num arare ncepe s a creasca.
Acest lucru se petrece deoarece atunci cnd tensiunea este mare ncep s a
aib
a loc ioniz ari spontane n gaz, care sunt nregistrate ca pulsuri. Cnd
aceasta rata creste foarte mult practic se ajunge la o desc arcare continu a
deoarece nu se mai pot discerne pulsurile individuale.
Un contor Geiger-Mller const a dintr-un cilindru din sticl a (cu un
strat conductor pe interior) sau metal (subtire) n centrul c aruia se aa
un electrod central (anod) din tungsten. n interiorul detectorului se
aa un gaz cu molecule care au o slab a anitate pentru electroni (de
exemplu, argon n proportie de 90%) si 10% alcool etilic care este un gaz
de stingere. Tensiunea de lucru este situat a n intervalul 800-2000 V.
Cnd are loc o ionizare electronii sunt accelerati c atre electrodul cen-
tral. n plus fata de ionizari, electronii accelerati determin a si excitarea
unei parti din moleculele pe care le ciocnesc. Timpul de viata al st arilor
excitate este de ordinul a 10 10 s. Apoi moleculele revin n starea ini-

tial
a prin emisia unui foton n vizibil sau ultraviolet. Cnd un foton
interactioneaz a cu suprafata catodului, acesta produce un fotoelectron
care poate determina o alt a avalansa. Astfel ionizarea n avalansa se
propag a n tot volumul detectorului. Pe m asura ce avalansa creste, elec-
tronii care sunt usori sunt colectati rapid, n timp ce ionii pozitivi nu
ajung la catod. Ionii pozitivi formeaz a un nor n jurul anodului astfel c a
avalansa se stinge, deoarece norul pozitiv scade cmpul electric. Cnd
norul ionilor pozitivi este foarte aproape de catod (electrodul exterior)
electronii din acesta pot scosi si neutralizeaz a ionii pozitivi. Dup a neu-
tralizare, moleculele ajung n st ari excitate care prin emisia de radiatii
ultraviolete pot scoate noi electroni din catod ce pot provoca o nou a
avalansa. Contoarele Geiger pot s a intre ntr-un regim de desc arcare
aproape continu a. Din acest motiv n contoarele Geiger, se utilizeaz a
asa-numitele gaze de "stingere". Ele trebuie s a aiba trei proprietati prin-
cipale:
- s
a cedeze usor electroni. Cnd norul de ioni pozitivi este format,
moleculele gazului de stingere neutralizeaz a o parte din ionii din acesta
prin cedarea de electroni. Norul de ioni pozitivi se transform a astfel
ntr-un nor de molecule ionizate ale gazului de stingere;
- cnd moleculele gazului de stingere sunt neutralizate ele se disociaz a
n loc sa emita radiatii ultraviolete;
- moleculele gazului de stingere trebuie s a absoarb a puternic radiatiile
ultraviolete pentru ca acestea s a nu mai produc a fotoelectroni.
De obicei, se utilizeaz a ca gaze de stingere, vapori ale unor substante
organice (alcool) sau halogeni (Cl2 ). Utilizarea halogenilor este avanta-
joasa, deoarece, dup a descompunerea moleculelor, atomii obtinuti se re-
combin a. Astfel un detector cu halogen se poate utiliza un timp aproape
nelimitat. Detectoarele ce au ca gaze de stingere vapori ale unor sub-
stante organice au un timp de viata limitat, deoarece gazul de stingere
se consum a (fragmentele care se obtin prin disociere nu se mai combin a).
10
Un astfel de detector poate nregistra pn a la 10 particule.
Anumite contoare Geiger au o fereastr a (de aluminiu sau mic a) foarte
subtire pentru a permite intrarea radiatiilor putin penetrante (alfa si
beta). Exist a detectoare Geiger-Mller care la un cap at au o fereastr a
cu grosime de 30 m, astfel c a 65% din particulele beta emise de C14
pot sa treaca prin aceasta. Pentru a se detecta particulele fereastra
detectorului trebuie s a e de 15 m.
Radia
tii ionizante
Ecacitatea detectorului (") denit a ca raportul dintre num arul de

particule care sunt nregistrate (care produc pulsuri) si num arul de par-
ticule ce intr
a n detector, este diferit
a pentru particule ncarcate si fotoni.
Pentru particulele nc arcate pozitiv ecacitatea de detectie este de
100%, deoarece o singur a pereche de ioni produs a de particula incident a
poate declansa o avalansa. n cazul radiatiilor gamma este important a
interactiunea radiatiilor cu peretele detectorului, deoarece electronii care
sunt scosi n urma acestor interactiuni sunt cei ce declanseaz a avalansele
de desc arcare. Ecacitatea unui astfel de detector este determinat a de
doi factori:
a) probabilitatea ca un foton gamma s a interactioneze cu peretele
detectorului; aceast a probabilitate creste dac a peretele detectorului este
realizat dintr-un material cu num ar atomic mare (de exemplu, bismut cu
Z=83);
b) probabilitatea ca electronul produs s a ias
a din perete si s
a interac-
tioneze cu moleculele gazului din interiorul detectorului.
n cazul fotonilor de energie mic a, creste probabilitatea ca acestia
s
a interactioneze direct cu moleculele gazului din interiorul detectorului,
astfel ca pentru detectarea radiatiei gamma este nevoie s a se utilizeze
gaze cu Z mare, aate la presiune ridicat a. O ecienta apropiat a de
100% se obtine pentru fotoni cu energia de 10 keV.
8.2 Detectoare cu scintila

tie
Asa cum s-a discutat, la trecerea unei radiatii printr-un material apare
ionizarea sau excitarea atomilor sau moleculelor mediului. Cnd ionii
obtinuti se recombin a si moleculele excitate se dezexcita este eliberatao
cantitate de energie. Cea mai mare parte din aceast a energie se disipeaz a
sub form a de energie termic a (de vibratie a moleculelor de gaz si lichid si
de vibratie a retelei cristaline pentru solide). n unele materiale, o parte
din aceast a energie este emis a sub forma de radiatie luminoas a. Aceste
materiale poart a numele de scintilator.
Cantitatea de lumin a produsa dupa ce o particula gamma sau beta
interactioneaz a cu materialul scintilator este proportional a cu energia
transferat a de radiatia incident a acestuia. Cantitatea de lumin a este
foarte mic a: cteva sute sau mii de fotoni pentru o singur a particul a
gamma a c arei energie este cuprinsa ntre 70 si 511 keV.
Figura 8.7: Fotomultiplicator.
Pentru a putea utiliza aceste detectoare se utilizeaz a tuburile fotomul-

tiplicatoare (Fig. 8.7). Aceste dispozitive sunt tuburi electronice care
produc un puls sau un curent electric cnd sunt stimulate de semnale
luminoase foarte slabe. Suprafata din interiorul ferestrei fotomultipli-
catorului este acoperit a cu o substanta fotosensibil a care poate elibera
electroni atunci cnd pe ea cad fotoni din domeniul vizibil (sau ultravi-
olet). Aceasta poart a numele de fotocatod. Una din substantele utilizate
ca material fotosensibil este CeSb. Ecienta conversiei foton electron
este cunoscut a sub numele de ecienta cuantic a si are valoarea de
1-3 fotoelectroni/10 fotoni. Dependenta ecientei cuantice de lungimea
de und a este prezentat a n Fig. 8.8.
La mic a distanta de catod se aa o plac a metalic a numit a dinoda.
Dinoda este mentinut a la o diferenta de potential pozitiva fata de foto-
catod de ordinul 200 400 V si ea atrage electronii ejectati de acesta.
O grila focalizanta directioneaz a electronii pentru a c adea pe dinod a.
Dinoda este acoperit a si ea cu un material ce are o emisie mare de elec-
troni secundari. Ca material poate utilizat chiar CeSb. Fotoelectronii
capat
a o energie mare datorit a diferentei de potential care-i accelereaz a.
Atunci cnd un electron loveste dinoda sunt emisi mai multi electroni.
Acesti electroni sunt atrasi de o a doua dinod a care se aa la un potential
pozitiv fata de prima (50-150 V) si procesul de multiplicare se repet a.
Factorul de multiplicare este de 3-6 pe dinod a si reprezint
a num arul de
electroni scosi de un singur electron ce cade pe aceasta. Astfel n cazul
unui fotomultiplicator format de 10 dinode care au un factor de mul-
tiplicare egal cu 6 num arul de fotoelectroni care apare n nal datorat
unui singur foton este 6 ' 6 107 . Fotomultiplicatoarele necesit
10
a surse
de nalta tensiune. De exemplu, pentru un tub cu 10 dinode cu prima
Radia
tii ionizante
Figura 8.8: Ecienta cuantic

a functie de lungimea de und
a pentru un fotoca-
tod.
dinod a aata la un potential de +100 V relativ la fotocatod si +100 V

pentru ecare din urm atoarele dinode, este nevoie de o surs a de 1000 V.
Este necesar ca sursa s a e bine stabilizata deoarece o crestere numai cu
1% a tensiunii determin a o crestere a curentului colectat cu 10%.
Astfel ecare puls obtinut este proportional cu energia fotonului care
loveste detectorul. Pulsurile sunt sortate si stocate n canalele corespun-
z
atoare unui analizor multicanal, astfel c a se poate obtine un spectru de
energie cedat a de radiatie n cristalul scintilator. Acest lucru este foarte
important mai ales n aplicatiile n care este necesar s a se m asoare ener-
gia particulelor detectate. Fotomultiplicatoarele sunt introduse n tuburi
vidate nconjurate de un nvelis metalic pentru ca interiorul acestora s a
nu e afectat de eventuale cmpuri magnetice care ar devia electronii.
n anumite aplicatii fotomultiplicatoarele, pot nlocuite cu detec-
toare sensibile la lumin a precum fotodiodele cu siliciu. n acest caz,
dioda nu detecteaz a radiatiile gamma sau X, ci lumina emis a de materi-
alul scintilator. Fotonii emisi de scintilatoare au sucient a energie pentru
a ioniza siliciul, sarcina produs a ind proportional
a cu num arul de fotoni
de scintilatie care cad pe fotodiod a. Fotodiodele au avantajul c a sunt
mici (au grosimi de ctiva milimetri, inclusiv carcasa). Ele au o ecienta
cuantic a mult mai mare dect fotomultiplicatoarele. Un alt dispozitiv
este dioda de Si n avalansa APD (avalance photodiode) ce utilizeaz a un

cmp electric foarte puternic, care face ca ecare electron s a capete su-
cient a energie ntre ciocniri pentru a crea alte ioniz ari. Amplicarea
acestor dispozitive este inuentat a puternic de tensiune si temperatur a
si acesti parametri trebuie atent controlati.
Scintilatoarele anorganice sunt solide cristaline care pot emite scin-
tilatii datorita structurii lor. Anumite substante sunt scintilatoare n
stare pur a precum NaI la temperatura azotului lichid. Cei mai multe
scintilatoare sunt ns a impuricate, adic a n structura lor cristalina sunt
introdusi alti atomi numiti "impurit ati". Deoarece ei sunt responsabili
de efectul de scintilatie, acesti atomi aati n reteaua cristalin a poart a
numele de centre de activare.
Scintilatoarele mai des utilizate sunt iodura de sodiu impuricat a cu
taliu NaI(Tl) sau iodura de cesiu impuricat a cu taliu CeI(Tl). Cel mai
utilizat scintilator pentru detectoare este NaI(Tl) care are diametrul de
30-50 mm si o grosime de aproximativ 1 cm. Cristalul este ncapsulat
ntr-o carcas a de aluminiu si are o fereastr a de sticla sau plastic pentru
a permite iesirea scintilatiilor din cristal.
Dintre avantajele detectorului cu NaI(Tl) amintim:
a) are densitate mare = 3; 67 g/cm3 , contine un element (Iod) cu
num ar atomic mare Z = 53 si este un bun absorbant pentru radiatiile
penetrante precum radiatiile X si gamma cu energiile n intervalul 50250
keV unde predomin a efectul fotoelectric;
b) este un detector ecient, deoarece un foton caracteristic radiatiei
luminoase este obtinut pentru o energie absorbit a n jur de de 30 eV;
c) intervalul de timp corespunz ator unui puls este de 0,25 s;
d) este transparent la lumina emis a.
Dintre dezavantajele detectorului cu NaI(Tl) amintim:
a) este fragil si poate s
a se fractureze usor sub actiunea unor actiuni
mecanice si termice;
b) Iodura de sodiu este un material higroscopic. Expunerea la at-
mosfer a umed a determin a ng
albenirea suprafetei detectorului si acesta
devine mai putin transparent la fotonii emisi n interiorul s au;
c) La energii mai mari de 250 keV principalul fenomen produs de ra-
diatiile gamma este efectul Compton, astfel c a dimensiunile detectroului
trebuie crescute pentru ca ecienta acestuia s a r
amn a la valori ridicate;
Proprietatile ctorva scintilatoare sunt prezentate n Tabelul 8.1.
Radia
tii ionizante
Tabelul 8.1
Propriet
atile anumitor scintilatoare.
Proprietate NaI(Tl) CeI(Tl) Gd2 SiO5 (Ce)

Densitate kg/m3 3,67 4,51 6,71
Num ar atomic efectiv 50 54 59
Timp de relaxare (ns) 230 1000 60
Randament fotonic (pe keV) 38 52 12-15
Indice de refractie 1,85 1,80 1,85
la care emisia este maxim
a (nm) 415 540 430
8.3 Detectoare cu semiconductoare

Semiconductoarele sunt solide cu o densitate de 20005000 ori mai
mare dect a aerului. Din acest motiv ei au o putere de stopare foarte
mare si sunt ecienti pentru detectarea radiatiilor X si gamma. Materi-
alele cele mai utilizate sunt Si si Ge. Recent au nceput s a e utilizate
si alte materiale precum CdZnTe. n Tabelul 8.2 sunt prezentate pro-
priet
atile unor materiale semiconductoare folosite pentru producerea de
detectoare. n acest tabel w reprezint a valoarea energiei necesare pentru
producerea unei perechi de ioni.
Tabel 8.2
Propriet
ati ale unor materiale semiconductoare folosite la producerea de
detectoare.
Si(Li) Ge(Li) CdZnTe Aer

Densitate (g/cm3 ) 2,33 5,32 6,06 0,001293
Numar atomic efectiv 14 32 48-52 7,6
w (eV) 3,6 2,9 4,43 33,7
Se observ
a ca n cazul materialelor semiconductoare energia pentru
producerea unei perechi de ioni este situat a ntre 3 si 5 eV fata de 34
eV n cazul aerului. Totusi, mecanismul prin care se produc sarcini de
semne opuse este diferit de cel n cazul aerului.
Pierderea de energie a radiatiilor n semiconductoarele pure intrinseci
(precum germaniul) excit a electronii din banda de valenta si-i face sa
treac
a n banda de conductie, l asnd goluri n banda de valenta. Cnd
se aplic
a o tensiune de polarizare de-a lungul semiconductorului, cmpul
electric determin a aparitia unui puls de curent.
Nu numai c a un detector cu semiconductoare este mai ecient, dar
semnalul electric este de aproximativ 10 ori mai mare dect n cazul
detectoarelor cu gaz. Semnalele sunt sucient de mari pentru ca ecare
s
a e nregistrat individual. Astfel, particulele care trec prin detector pot
nregistrate n mod individual si m arimea semnalului este proportional a
cu energia absorbit a de materialul detectorului nct el poate utilizat
pentru a se realiza o selectie dup a energia particulelor. Totusi exist a si
cteva dezavantaje:
n Si si mai ales n Ge apar curenti termici datorati misc arii de agitatie
termica care face s a se genereze electroni si goluri. Acesti curenti interfer a
cu cei determinati de particulele detectate.
Al doilea dezavantaj este c a exist
a impurit ati chiar n cristalele relativ
pure. Acestea creeaz a capcane care capteaz a electronii ce apar prin ion-
iz
ari astfel ca are loc o reducere a cantit atii de sarcina electric a ce poate
masurata. Deoarece semiconductoarele au numere atomice efective mici
ele au o ecienta sc azuta pentru detectarea radiatiilor gamma.
Exist a nsa doua posibilit
ati de a surmonta aceste dicult ati:
- prepararea unor probe de semiconductoare ultrapure HPGe (germa-
niu de nalt a puritate). Acest material este scump si detectoarele sunt
limitate ca dimensiuni (5 cm diametru si 1 cm grosime).
- introducerea unor atomi compensatori (de exemplu Li). Procesul
este unul dicil din punct de vedere tehnologic si iar asi detectoarele sunt
limitate n dimensiuni. n plus ele functioneaz a la temperaturi foarte
joase pentru ca valoarea curentilor termici s a e foarte mic a. Pentru
aceasta este utilizat azot lichid a c arui temperatur a este T = 77 K
( 196 C). Aceste detectoare trebuie tinute n azot lichid chiar cnd
nu functioneaz a, deoarece la temperatura camerei se distruge structura
cristalin
a.
Detectoarele CdZnTe au ca principal avantaj faptul c a pot lucra la
temperatura camerei si au un num ar atomic efectiv mare, fapt ce le face
apte pentru a detecta n mod ecient radiatiile X de joas a energie.
Capitolul 9
Radia
tiile
si radioactivitatea
din mediul natural
Fondul natural de radiatii const a din totalitatea radiatiilor provenite

din mediul nconjur ator. Acesta este important deoarece determin a o ex-
punere continu a a intelor de pe p
amnt si orice m
asur
atoare a nivelului
de radiatii trebuie s
a l ia n consideratie.
Fondul natural de radiatii determin a o iradiere continu a a organis-

melor si este determinat de radiatiile cosmice, nuclizii cosmogenici, ra-
diatiile terestre, radiatiile provenite din radionuclizii ncorporati n or-
ganism, radonul si produsii s ai de dezintegrare. Radiatiile cosmice sunt
radiatiile care provin din galaxie si Soare. Nuclizii cosmogenici sunt nu-
clizii care apar ca urmare a bombard arii elementelor din atmosfer a si
p
amntului cu particule de energie mare care se g asesc n radiatia cos-
mic a (mezoni , protoni). Radiatiile terestre externe sunt cele provenite
din scoarta terestr a, care contine mici cantitati de substante radioactive.
Deoarece o parte din aceste substante ajung n organism prin intermediul
apei si mnc arii, o parte din doza efectiv a este datorat a radiatiilor care
provin din acestea. O alt a categorie de substante radioactive care se g a-
sesc n atmosfer a sunt inhalate, ca de exemplu radonul care este un gaz
radioactiv ce provine din sol.
167
9.1 Expunere natural

a
n raportul pentru anul 2008 UNSCEAR (Comitetul Natiunilor Unite
pentru Studiul Efectelor Radiatiilor Atomice) a raportat valorile medii
ale dozei efective pe individ datorat a fondului natural. n continuare
sunt prezentate valorile medii ale dozelor efective n organismul uman
provenite din diverse surse naturale de radiatii.
Radiatii cosmice:
- Ionizare direct a si fotoni.......................................0,28 mSv/an
- Neutroni................................................................0,10 mSv/an
- Radionuclizi cosmogenici.......................................0,01 mSv/an
Total ............................ 0,39 mSv/an
Radiatia extern a terestr a:
- n exteriorul cladirilor............................................0,07 mSv/an
- n interiorul cladirilor...........................................0,41 mSv/an
Total.............................0,48 mSv/an
Expunere datorat a inhal arii:
- Uraniul si seria thoriului .......................................0,01 mSv/an
- Radon (222 Rn).......................................................1,15 mSv/an
- Radon (220 Rn).......................................................0,10 mSv/an
Total ...........................1,26 mSv/an
Expunere datorat a ingestiei:
- Potasiu 40 K ..........................................................0,17 mSv/an
- Uraniul si seria thoriului........................................0,12 mSv/an
Total .............................0,29 mSv/an
Total general 2,4 mSv/an
9.2 Radia
tii cosmice
P
amntul este bombardat continuu de radiatii care-si au originea n
Soare sau alte surse din interiorul sau exteriorul galaxiei n care ne aam.
Aceste radiatii ntlnesc n drumul lor atmosfera superioara a Pamntului
care reprezinta un prim scut mpotriva lor. Radiatiile cosmice constau
n principal din protoni n proportie de 85%, particule alfa n proportie
de 12 % si nuclee grele (Z> 0) n proportie de 3%.
Unele din aceste particule au energii chiar de 1014 MeV, dar cele
mai multe au energii n intervalul 10 eV - 100 GeV. Din interactiunea
Radia
tii ionizante
radiatiei cosmice cu nucleele atomilor din atmosfer a rezulta uxuri de

particule secundare si tertiare, care constau n principal din din pioni
si kaoni. Pionii si kaonii sunt mezoni. Ei apartin grupului de particule
care pot interactiona puternic si care sunt numite hadroni. Hadronii
includ mezonii si barionii. Protonii si neutronii si st arile lor excitate
sunt barioni. n teoria quarkilor barioni sunt formati din trei quarki.
De exemplu, protonul este format din doi quarci "up" cu sarcina 2e/3
si un quark "down" cu sarcina -e/3. Notatia pentru proton este (uud).
Neutronul este format dintr-un quark "up" si doi quarki "down". Notatia
pentru neutron este (udd). Mezonii reprezint a st
ari legate formate din
+
quarki si antiquarki. Pionul nc arcat pozitiv este format dintr-un
quark "up" si un antiquark "down" (uad).
Componentele usoare a radiatiei cosmice constau din electroni si fo-
toni care apar din dezintegrarea 0 (pioni f ar
a sarcina electric
a). Aces-
tea sunt absorbite rapid n atmosfer a si nu ajung la suprafata p amn-
tului. Spre deosebire de componentele usoare, produsii care apar prin
dezintegrarea pionilor si kaonilor nc arcati (miuoni si neutrini) ating usor
suprafata p amntului aat a la nivelul m arii. Miuoni sunt particule nc ar-
cate negativ cu propriet ati asem anatoare cu ale electronilor dar sunt de
200 de ori mai grele. Astfel la nivelul m arii 80 % din radiatiile cosmice
sunt miuoni a c aror energie este cuprins a ntre 1 GeV si 1 TeV. Datorit a
probabilit atii lor foarte mici de interactiune cu materia neutrinii nu sunt
luati n considerare n protectia radiatiilor. Fluxul miuonilor la nivelul
marii este de 1 particul a/cm2 . Datorit a pierderilor lor mici n energie
miuonii pot p atrunde mult n interiorul p amntului. Astfel un detector
cu suprafata de 15 10 cm2 m asoar
a un fond de 150 de particule/minut.
Expunerea unei persoane la radiatii cosmice este de 0,3 mSv/an. Ea
variaz a puternic cu altitudinea. De exemplu pe Everest expunerea este de
20 mSv/an n timp ce n Alpii francezi ea este de 1,2 mSv/an. La n altimi
de 10-14 km, acolo unde se g asesc avioanele de pasageri expunerea este
n jur de 3-5 Sv/or a. La n altimi mai mari de 20 km, doza devine egal a
cu 20 Sv/or a. La o n altime dat a, doza echivalent a depinde de latitu-
dine. n Fig. 9.1 este ar atat a dependenta debitului dozei de latitudine.
Expunerea n statiile MIR si Statia Spatial a International
a este n jur de
0,3-0,5 mSv/zi n interiorul statiei si 0,5 mSv n timp de 8 ore dac a se
lucreaz a n afara statiei. n spatiul cosmic 70 % din iradiere se datore-
aza radiatiei cosmice si 30% se datoreaz a protonilor care fac parte din
centura de radiatii Van Allen din jurul P amntului.
Figura 9.1: Dependenta debitului dozei functie de latitudine.
Din datele geologice rezult a c

a Pamntul si-a schimbat polii magnetici
la intervale de aproximativ 250.000 ani. Atunci cnd cmpul magnetic a
fost nul, intensitatea radiatiei cosmice a crescut de 3-5 ori, fara ca acest
fapt s
a afecteze viata pe planet a. n Fig. 9.2 este prezentata dependenta
debitului dozei cu altitudinea n atmosfer a, la o latitudine de 45 grade.
9.3 Radionuclizi cosmogenici

Radionuclizii cosmogenici sunt nuclizi care sunt produsi de interac-
tiunea radiatiei cosmice sau a particulelor secundare si tertiare produse
de aceasta cu diversele substante aate n atmosfer a, n apa m arilor si
oceanelor si scoarta terestr a.
Nuclizii cosmogenici sunt nuclizii care apar ca urmare a bombard arii
elementelor din atmosfer a si p
amnt cu particule de energie mare care
se gasesc n radiatia cosmic a (mezoni , protoni). De exemplu, astfel de
radionuclizi sunt 10 14 26 129
4 Be, 6 C, 20 Ca, 53 I. Acesti nuclizi se gasesc n concen-
tratii foarte mici si n general au timpi de njum at
atire foarte mari.
Multi radionuclizi cosmogenici sunt produsi cnd protonii de energie
Radia
tii ionizante
Figura 9.2: Dependenta ratei dozei efective cu altitudinea la o latitudine de

45 grade.
mare (85% din radiatiile cosmice) interactioneaz a cu constituentii atmos-

ferei. Particulele mai lente, n principal neutronii, care apar din aceste
interactiuni, prin interactiunea cu constituentii atmosferei fac s a apar a
3 7 14 22
radionuclizi precum 1 H, 4 Be, 6 C si 11 Na care sunt produsi cu o rat a uni-
form a. Neutronii cu energie mare (MeV) si au originea n atmosfer a mai
degrab a din spatiu. Acest lucru se datorez a faptului c
a neutronii liberi
au o viata de aproximativ 12 minute, astfel c a ei nu pot sa strabata un
drum foarte lung. Concentratia neutronilor creste cu altitudinea pn a la
10.000 m si apoi descreste.
Fluxul de neutroni este de aproximativ de 30 neutroni/cm2 h, la nivelul
marii, dintre care numai 8 sunt neutroni termici. Astfel, producerea de
materiale radioactive datorit a interactiunii acestor neutroni cu suprafata
Pamntului si suprafata m arii este minim a.
O exceptie important a este producerea izotopului de viata lung a 36
17 Cl
35
prin activarea 17 Cl din suprafata P amntului. n Tabelul 9.1 este prezen-
tat
a distributia globala a radionuclizilor cosmogenici.
Tabelul 9.1
Distributia global
a a radionuclizilor cosmogenici.
3 7 13 22
1H 4 Be 6 C 7 Na
Stratosfer
a 6,8% 60% 0,3% 25%
Tropesfera 0,4% 11% 1,6% 1,7%
Suprafata P
amntului 27% 8% 4% 21%
Suprafata oceanului 35% 20% 2,2% 44%
Fundul oceanelor 30% 0,2% 92% 8%
Sedimentele oceanelor - - 0,4% -
Interactiunea neutronilor cu azotul 14 7 N conduce la ob tinerea de 14

6 C
3 14
n 99% din cazuri si tritiu H n 1% din cazuri. Izotopul 6 C exist a
n atmosfer a n combinatie cu oxigenul sub forma de dioxid de carbon
CO2 . El are timpul de njum at
atire de 5700 ani si prin dezintegrare se
14
transform a n 7 N. n urma transform arii rezulta particule cu energia
maxim a de 157 keV (energia medie 49,5 keV).
Raportul dintre concentratia izotopului 14 C si concentratia izotopului
stabil al carbonului 12 6 C este 1; 2 10 12 . Aceasta corespunde la o activ-
itate de 0,226 Bq pe gram de carbon. Dac a se tine cont de concentratia
n care carbonul se aa n tesuturi moi (0,23), gonadele (0,089), m aduva
osoasa (0,41) si schelet (0,2), media anual a a dozei efective n aceste te-
suturi este 0,013 mSv n tesuturi moi, 0,005 mSvn gonade, 0,023 mSv n
maduva osoas a si 0,014 mSv n schelet pe an.
Tritiul 3 H este produs prin reactiile 14 1 3 12
7 N(0 n,1 H)6 C si 16 1 3 14
8 O(0 n,1 H)7 N n
atmosfer a si el exista n natur a n compusul 11 H31 HO. Tritiul are un timp
de njum atatite de 12,3 ani si dup a transformare emite particule beta cu
energia maxim a de 18,6 keV (energia medie 5,7 keV). Concentratia medie
a tritiului cosmogenic n ap a determin a o activitate de 100-600 Bq/m3 .
Dac a presupunem c a n corp concentratia de hidrogen este de 10% ca si
n apa de suprafata, tritiul determin a o activitate de 400 Bq/m3 . Aceasta
determin a o doz a efectiva de 0,012 Sv pe an.
14 3
Radionuclizii 6 C si 1 H din biosfer a sunt n echilibru n sensul c a rata
producerii acestora este egal a cu rata transform arilor radioactive suferite
de acestia. Continutul cosmogenic al 14 6 C n mediu s-a diminuat n secolul
al XIX-lea datorit a arderii combustibililor fosili fapt ce a cauzat o emisie
de CO2 care nu contine 14 6 C. n plus, datorit a testelor nucleare realizate
Radia
tii ionizante
n aer la mijlocul secolului al XX-lea a crescut concentratia de 3 H si 14

6 C.
Deoarece testele nucleare n atmosfer a au fost oprite concentratiile de 31 H
si 14
6 C au revenit la nivelul normal.
Radionuclizii 74 Be cu timpul de njum atire de 53,4 zile si 10

at 5 B cu
6
timpul de njum at
atire de 1; 6 10 ani, sunt produsi de radiatiile cosmice
care interactioneaza cu azotul si oxigenul din atmosfer a. Radionuclidul
7
4 Be sufer
a o transformare radioactiv a prin captura unui electron si se
7
transforma n 3 Li, si n 10,7% din cazuri, rezult a o particul
a gamma cu
energia de 447 keV. Concentratia lui n regiunile temperate determin a
3 3
o activitate de 3000 Bq/m n aer si 700 Bq/m n apa rurilor. Doza
echivalent
a absorbit a ntr-un an este de 0,012 mSv n intestinul gros,
0,0012 mSv n m aduva osoas a si 0,0057 mSv n gonade.
Radionuclidul 22 11 Na este produs prin interac tiunea dintre argon si neu-

tronii de energie mare produsi de radiatia cosmic a. El are un timp de
njum at atire de 2,60 ani si se transform a prin emisie de pozitroni (90%)
si captura electronic a (10%) n 22 10 Ne. Pozitronii emi si au energia maxim a
de 546 keV (energia medie 216 keV). Toate transform arile sunt nsotite
de emisia unei cuante gamma cu energia de 1,28 MeV. O mare parte din
22
11 Na ramne n atmosfer a unde este produs, dar jum atate din aceast a
cantitate ajunge n oceane (la suprafata). Media anual a a dozei absorbite
este de 0,01 mSv n tesuturile moi, 0,022 mSv n m aduva rosie si 0,027
mSv la suprafata oaselor. O serie din alti radionuclizi (26 35 38
13 Al, 17 Cl, 17 Cl,
37 31 31 38 24
17 Cl, 15 P, 14 Si, 12 Mg, 11 Na) sunt produ si prin reactii de spalatie (reactie
nuclear a n care, n urma bombard arii cu particule, din nucleul ciocnit
se elimin a mai multi nucleoni) cu argonul din atmosfer a 40
18 Ar inclusiv cu
39 37
18 Ar (cu timpul de njum atatire egal cu 269 ani) si Ar (cu timpul de
njum at atire 35 zile). Deoarece radiatiile cosmice au energie mare, ele
pot determina spargerea nucleelor n mai multe moduri. Aceste inter-
actiuni au o inuenta foarte mic a asupra dozei echivalente ncasate de
organismele vii.
Neutronii termici interactioneaz a si cu 80 si se produce 81

36 Kr 36 Kr (timpul
de njumatatire egal cu 2; 1 10 ani) si cu 36 Kr si se produce 85
5 84
36 Kr
(timpul de njum at
atire 10,7 ani), ambele n cantit ati foarte mici. Trebuie
remarcat ca pentru a determina doza efectiv a ncasat a de organism este
necesar ca dozele echivalente s a e nmultite mai nainte cu factori tisulari
corespunzatori si apoi nsumate.
9.4 Radia
tia terestr
a
Multe din elementele radioactive din sol apar ca produsi ai uneia din
seriile radioactive ale 238 92 U (timpul de njum atatire 4; 47 109 ani), 235 92 U
8 232
(timpul de njum at
atire 7; 04 10 ani), 90 Th (timp de njum atatire
1; 40 1010 ani) si 237 93 Np (timp de njuma ta
t ire 2; 14 106
ani). Cu
exceptia neptuniului ecare din radionuclizii p arinti ai seriilor au origini
primordiale deoarece timpul lor de njum at
atire este de ordinul vrstei sis-
temului solar 4; 6 109 ani), astfel c a ei au existat din momentul aparitiei
acestuia. Neptuniul are un timp de njum atatire mult mai mic, astfel c a
sursa primordial a nu mai exist a, deoarece el s-a transformat practic n
totalitate. Actualmente seria acestuia ncepe cu 241 94 Pu si 241
95 Am care sunt
237 241 241
precursori ai 93 Np. Radioizotopii 94 Pu si 95 Am au o abundenta relativ
mare deoarece 241 94 Pu este produs n reactoarele nucleare prin activarea cu
neutroni a 94 Pu. 241
239
94 Pu se transform a prin emisia unei particule beta n
241
Am care prin emisia unei particule se transform a n 237
93 Np.
Exist a asem an
ari si diferente ntre cele patru serii radioactive. Seriile
238 235 232
92 U, 92 U si 90 Th au ca intermediar radioactiv radioizotopul gazos radon
si se termin a cu un izotop stabil care este plumbul. Seria neptuniului nu
are ca intermediari produse gazoase si se termin a cu izotopul stabil 209
83 Bi.
238 206
92 U 82 Pb
Z = 10, A = 32
232 208
90 Th 82 Pb
Z = 8, A = 24
235 207
90 Th 82 Pb
Z = 10, A = 28
237 209
93 Np 83 Bi
Z = 10, A = 28
Radia
tii ionizante
Cele mai importante elemente radioactive care se g asesc n sol si roci

40
sunt izotopii primordiali 19 K (timpul de njum atire 1; 251 109 ani), si
at
232
90 Th (timpul de njum atire 1; 405 1010 ani) precum si 87
at 37 Rb - rubidiul
10
(timp de njum atatire 4; 9 10 ani).
Radioizotopul 40 19 K contribuie cu aproximativ 7% din expunerea uman a
datorata radiatiei naturale. El are o abundenta izotopic a 0,017% si sufera
o transformare e prin captur a electronic a (10,67%) e prin emisie de
particule (89,23%). Particulele emise au o energie maxim a de
1,312 MeV (energia medie 0,51 MeV). Captura electronic a este urmat a
de emisia unei cuante cu energia 1,461 keV.
Radioizotopul 87 37 Rb are o abunden ta izotopica 27,84% si emite parti-
cule cu energia maxim a 292 keV (energia medie 79 keV). El determin a
o doza efectiv
a medie de 0,14 mSv/an n tesuturile corpului.
Radioizotopii 40 si 232
19 K 90 Th se g asesc n materiale de constructii precum
betoanele si c
aramizile. Expunerea datorat a acestor radioizotopi variaz a
n functie de concentratia acestora n sol si roci. Ei determin a o doz a
efectiv
a de 0,5 mSv/an. Totusi, valoarea dozelor efective variaz a mult
n functie de compozitia solului. Astfel n Kerala pe coasta de vest a
Indiei valoarea dozei este de 26 mSv/an, iar pe malul Atlanticului n
Brazilia 120 mSv/an. Cea mai mare valoare se g aseste n Ramsar, n
Iran, unde valoarea dozei anuale este de 450 mSv. Aceste doze mari sunt
determinate de concentratia mare de 232 90 Th n solurile respective.
Este interesant c a 239
94 Pu (timpul de njum at
atire este de 24.300 ani)
apare ca un radioizotop natural n scoarta terestr a datorit a reactiei neu-
238
tronilor produsi de radiatia cosmic a cu 92 U:
1
0n +238
92 U !
239
92 U +
239 239 239

92 U ! 93 Np + ! 94 Pu +
9.5 Radioizotopi ncorpora

ti n organism
O parte din radioizotopii din natur a patrund n organismul uman prin
ingestie (hran a) si inhalare (respiratie). Acesti izotopi sunt n principal
tritiul 31 H, 14
6 C, potasiul 40 239 222 226
19 K , poloniul 84 Po, radonul 86 Rn, radiul 88 Ra
si thoriul 232
90 Th. Radioactivitatea corpului uman este de ordinul a 9000
Bq si este datorat a n principal izotopilor 40 si 14
19 K 6 C. Radioizotopul
40
K
produce o doz a efectiva de 0,27 mSv/an n m aduva osoas a, 0,14 mSv/an

la suprafata oaselor si 0,17 mSv/an n tesuturile moi. Despre dozele efec-
tive determinate de carbon si tritiu am discutat n sectiunea referitoare la
radionuclizii cosmogenici. Radioizotopul 40 11 K contribuie si la expunerea
externa datorita concentratiei din sol (12 pCi/g) si determin a o doz a
efectiva de 0,12 mSv/an.
O alt
a sursa de expunere este datorat arii 222
a inhal 86 Rn. n pl amni
radonul determin a o doz a efectiv
a de 1,1 mSv/an.
Expunerea prin ncorporarea substantelor radioactive naturale este de
aproximativ 1,5 mSv/an. Aceast a expunere variaza n functie de conditi-
ile locale. Astfel n ncaperile slab ventilate expunerea datorat a inhal arii
radonului poate creste de 5 ori. n minele slab ventilate aceast a crestere
poate ajunge la 100 de ori.
9.6 Expunerea radioactiva datorat

a
procedurilor medicale
Cele mai simple exemple de proceduri medicale care implic a o iradiere
a organismului uman sunt radiograile. La o radiograe pulmonar a or-
ganismul ncaseaz a o doz a efectiva de 0,1 mSv, iar la o radiograe den-
tara organismul ncaseaz a o doza efectiva de 0,01 mSv. n schimb, atunci
cnd se realizeaz a o angiograe a arterelor cu ajutorul razelor X doza
efectiva ncasat
a de organism este de aproximativ 10 mSv. Realizarea
unei imagini a glandei tiroide cu 131 53 I (timp de njum atatire 8 zile) de-
termin a o doza efectiv a pentru ntregul organism egal a cu 33 mSv. n
trecut, pentru a se obtine o imagine a catului se utiliza radioizotopul de
198
97 Au (timp de njum atatire de 2,7 zile) care determin a o doz a efectiva
de 3,6 mSv. Acesti izotopi au fost nlocuiti n zilele noastre cu 99m 43 Tc
(stare metastabil a a 99
43 Tc) care are timpul de njumata
tire de 6 ore. O
scintigram a pentru examinarea inimii determin a o doza efectica egal a cu
7,6 mSv.
n tomograa cu emisie de pozitroni se utilizeaz a radioizotopul 18 9 F
(timp de njum at
atire 109,7 minute) care marcheaz a radioactiv glucoza
care este introdus a n corp. El se obtine prin reactia:
1
1p +18 18 1
8 O !9 F + n
Radia
tii ionizante
Deoarece timpul de viata al izotopului 189 F este relativ mare, el poate

distribuit pe plan local dup a producerea ntr-un accelerator. Emita-
torii de pozitroni, 11 C (timp de njum atatire 20 minute), 137 N (timp de
15
njum at
atire 10 minute) si O (timp de njum at
atire 1,25 min) sunt pro-
dusi n spitalele care poseda ciclotroane.
Cele mai mari expuneri medicale au loc atunci cnd se trateaza tu-
mori. Astfel, pentru o singura portiune din corp dozele maxime la o
singur
a iradiere pot ajunge la 100 Sv. Doza letala pentru ntregul or-
ganism este de 4,5 Sv (doza letal
a este denit
a ca doza care determina
moartea a 50% din persoanele expuse, n timp de 30 de zile dup a n-
casarea acesteia).
Expunerea medie n Europa este de 1,9 mSv/an datorit a utilizarii
radiatilor X n diagnosticarea bolilor si n jur de 0,05 mSv/am n alte
tratamente si sub 0,01 mSv/an datorat a substantelor radioactive utilizate
n cercetare.
9.7 Expunerea radioactiv

a datorat
a
fumatului
La prima vedere leg atura dintre fumat si expunere nu exist a. Plantele

210 222
de tutun preiau din sol radioizotopul 82 Pb si din aer 86 Rn. Acesti ra-
dioizotopi determin a o iradiere important a a bronhiilor si pl amnilor.
210 222
Izotopii 82 Pb si 86 Rn ajung dup a mai multe transform ari radioactive n
210 206
84 Po sau n izotopul stabil 82 Pb. Radioizotopii men tiona ti anterior au
o mare anitate pentru a se atasa aerosolilor produsi de fumat. Aces-
tia ajung n bronhii si pl amni. Valorile din literatur a dau o valoarea a
dozei ncasate de la 0,05 mSv la 25 mSv n timp de 25 ani atunci cnd se
fumeaz a un pachet de tig ari pe zi. Astfel fumatul contribuie cu cel mult 1
mSv pe an la doza efectiv a ncasat a. Valorile prezentate sunt aproxima-
tive deoarece concentratia radioizotopilor din tig ari variaz a foarte mult,
acest lucru depinznd de solul n care a fost cultivat tutunul. Doza efec-
tiva datorata unei tig
ari variaz a ntre 5 Sv si 40 Sv. Valori mai mari
se obtin din tutunul care se cultiv a n solurile cu continut mare de 21082 Pb
210
si 84 Po, care se gasesc n anumite regiuni din Brazilia si Zimbabwe.
Figura 9.3: Producerea si transform

arile suferite de radon n sol si aer.
9.8 Radonul
Radonul este unul dintre produsii transform arilor radioactive ale 23892 U,
235 232
92 U si 90 Th si exist a n diverse concentratii n soluri si minerale. Ra-
dioizotopii 220 86 Rn care apare n seria 232 90 Th si 219
86 Rn care apare n seria
235
92 U au timpi de njum at
atire foarte mici (55,6 s si respectiv 3,96 s) si
au o importanta mic a n raport cu radioizotopul 222 86 Rn care apare n se-
ria 238
92 U. Radioizotopul 238
92 U are un timp de njum at
atire foarte mare
(4; 47 10 ani), iar elementele care n serie apar naintea 222
9 230
86 Rn, 90 Th si
226
88 Ra au timpi de njum ata
tire de 75380 ani si respectiv 1600 ani. n sol
230
90 Th si 226 238
88 Ra sunt n echilibru cu 92 U, astfel c a exista practic o surs a
222
perpetu a de 86 Rn al c arui timp de njum atatire este de doar 3,82 zile.
n timp ce uraniul si produsii intermediari sunt solizi si r amn n sol,
radonul este un gaz nobil care migreaz a c
atre zonele de joas a presiune,
de exemplu locuintele. n Fig. 9.3 este prezentat procesul de producere
a radonului si de transformare a acestuia.
Odat a p atrunsi n locuinte, produsii radonului care sunt atomi nc ar-
cati electric, se ataseaz a de particulele de praf si astfel ajung s a e inhalati
de oameni. Deoarece aceste particule devin nc arcate electric ele se depun
n plamni. Timpii de njum at
atire ai produsilor radonului sunt de or-
dinul minutelor si secundelor. Astfel 218 84 Po are timpul de njum atatire
Radia
tii ionizante
de 3,11 minte, 214 218

83 Bi 19,9 minute, 86 Rn 35 ms si 214
84 Po 164 s. Aces-
tia emit radiatii alfa care au energii cuprinse ntre 6 MeV si 7,69 MeV.
Deoarece particulele alfa sunt particule grele, ele si las
a ntreaga energie
n pl
amni afectnd celulele acestuia. Unele dintre celule sunt distruse
complet. Organismul poate s a tolereze aceste pierderi prin nlocuirea
celulelor moarte. O alt a parte din celulele afectate se pot nmulti si
pot duce la cancer. Cancerul de pl amni a fost observat n comunit atile
umane expuse la radon (de exemplu, minerii din minele de uraniu) sau
n minele foarte slab ventilate.
9.9 Dat
ari radioactive
9.9.1 Datarea cu carbon
Datarea cu carbon depinde de presupunerea c a producerea 14 6 C da-
torita radiatiei cosmice si distributia sa n mediu r amn constante n
intervalul de timp considerat. Aceast a presupunere este valabil a cu ex-
ceptia ultimilor 150 de ani, cnd concentratia de 14 6 C a fost perturbat a de
arderea combustibililor fosili si testarea armelor nucleare n atmosfer a.
14
Carbonul 6 C atmosferic intr a n principal n dioxidul de carbon. Car-
bonul va ingerat de orice organism viu si va metabolizat. n timpul
vietii organismului raportul izotopilor 14 12
6 C/6 C este constant. Cnd or-
ganismul moare cantitatea de 14 6 C descre ste datorita dezintegr arii (tim-
pul de njum atatire este 5700 ani). Atunci m asurarea activit atii poate
utilizata pentru a xa data mortii unui organism. Astfel materialele
organice pot datate pn a la 50.000 ani.
Acuratetea dat arilor radioactive cu carbon este inuentat a de activi-
tatea uman a, n principiu prin arderea combustibililor fosili. Prin aceast a
14
ardere n atmosfer a este eliberat CO2 s aracit n 6 C datorit a dezintegrarii
acestuia n combustibili fosili, ceea ce are ca efect o diluare a 14 6 C n
probele recente cu aproximativ 2% n comparatie cu cele din secolul al
XIX-lea.
Deoarece 14 12
6 C este mai greu dect 6 C concentra tia sa este mai mare
14
n oceane. Concentratia de carbon 6 C n plantele terestre este mai mic a
14
cu 4% dect n aer. n cazul scoicilor concentratia C este mai mare cu
5% dect n cazul plantelor.
9.9.2 Datarea cu ajutorul radionuclizilor primordiali

Pentru intervale de timp de ordinul milioanelor de ani au fost dez-
voltate metode de datare bazate pe transform arile radioactive ale ele-
mentelor din crusta pamntului. Pentru aceasta sunt importante urm a-
toarele transform
ari radioactive:
238
92 U T1=2 = 4; 47 109 ani !206
82 Pb
232
90 Th T1=2 = 14 109 ani !208
82 Pb
230
90 Th T1=2 = 8 104 ani !206
82 Pb
87
37 Rb T1=2 = 48 109 ani !87
38 Sr
40
19 K T1=2 = 1; 28 109 ani !40
18 Ar
Vrsta unei roci poate determinat a prin m asurarea relativ

a a con-
centratiei p
arintelui radioactiv primordial raportat la concentratia pro-
dusului nal al transform arii. De exemplu, cu ct concentratia de 206
82 Pb
este mai mare, cu att vrstei probei este mai mare. Timpii determinati
prin aceast a metoda sunt n concordanta cu cei determinati din dat
arile
geologice.
9.9.3 Datarea potasiu - argon

Potasiul se gaseste n abundenta pe Pamnt, n minerale argiloase,
mica, minerale de origine vulcanic a etc. Exist
a trei izotopi ai potasiului,
izotopul 19 K, n proportie de 92,23%, izotopul 41
39
19 K n propor tie de 6,73%
si izotopul 40
19 K n propor tie de 0,0118%. Primi doi izotopi sunt stabili,
40
n timp ce izotopul 19 K are un timp de njum atatire este 1; 251 109 ani
si poate suferi doua transform ari. Prima este o emisie beta minus:
40
19 K !40
20 Ca + + e n 89% din cazuri
iar a doua este captura electronic

a:
40
19 K + e !40
18 Ar + n 11% din cazuri.
Calciul si argonul sunt izotopi stabili si se g

asesc n mediu ntr-o pro-
portie bine determinat a. Calciul se gaseste n cantit ati mari n natur
a
Radia
tii ionizante
astfel c
a este foarte dicil s a se determine cantitatea generat a de descom-
40 40
punerea 19 K. Izotopul 18 Ag se g aseste n natur a n proportie de 99,6%,
iar izotopul 36 18 Ar n propor tie de 0,337%. Dac a prin m asurare se g aseste
36 40 40
un raport 18 Ar/18 Ar mai mic dect cel normal, excesul de 18 Ar poate
atribuit transform arii izotopului 40 K.
Aceast a metod a este utilizat a cu succes la datarea probelor mai vechi
de 2 milioane de ani. Rocile vulcanice care ncorporeaz a fosilele sunt surse
ideale, deoarece lava lichid a nu contine 4018 Ar. Dup a ce lava se raceste 40
18 Ar
40
produs prin transformarea radioizotopului 19 K nu mai poate p ar
asi roca.
Num arul de atomi de 40 18 Ar din interiorul rocii este o m asur a directa a
timpului necesar producerii lor.
Metoda potasiu - argon necesit a o m asur atoare separat a a num arului
de atomi de 40 19 K, pentru a se putea raporta la num a rul de atomi de
40
18 Ar. Pentru aceasta se consider a o prob a separat a pentru a se analiza
radiatia gamma emis a de 40
19 K. Din m asurarea intensitatii radiatiei gamma
se determin a num arul de atomi de 19 K. Raportul dintre atomii de 40
40
18 Ar si
40
19 K permite determinarea vrstei rocilor respective, adic a a momentului
eruptiei vulcanului.
9.9.4 Datarea cu Thoriu 230

Aceast a metod a este utilizat
a pentru a determina vrsta sedimentelor
depuse pe fundul oceanelor. Izotopul 230 90 Th este format n mod continuu
238
n apa de mare prin transformarea 92 U. El se depune preferential n
sedimente n timp ce uraniul r amne n apa de mare. Radioactivitatea
sa scade n principal datorit a timpului s au de njum at
atire de 73.380
230 226
ani. 90 Th se transform a radioactiv n izotopul 88 Ra care are timpul
de njum at
atire de 1600 ani. M asurnd cantitatea de radiu prin tehnici
spectroscopice de mas a se poate determina cantitatea de thoriu din care
acesta provine. Metoda poate folosit a numai pentru sedimente depuse
n conditii neperturbate. Aceast a restrictie poate surmontat a prin ma-
231
surarea activit atii 91 Pa (timpul de njum at
atire este 38.800 ani) care
este un produs al transform arilor suferite de 23592 U ce se depoziteaz a n
230
sedimente mpreun a cu toriul. Astfel, raportul dintre activitatea 90 Th
si 231
91 Pa permite determinarea vrstei sedimentului.
Bibliograe
[1] James E. Martin, Physics for Radiation Protection, WILEY-VCH-

VERLAG GmbH&Co.KGaA, Weinheilm, 2006.
[2] James E. Turner, Atoms, Radiation, and Radiation Protection,

WILEY-VCH-VERLAG GmbH&Co.KGaA, Weinheilm, 2007.
[3] Simon R. Cherry, James A. Sorenson, Michael E. Phelps, Physics in

Nuclear Medicine, Elsevier Saunders, 2012.
[4] Claus Grupen, Introduction to Radiation Protection, Springer-Verlag

Berlin Heidelberg, 2010.
[5] Claude Leroy, Pier-Giorgio Rancoita, Radiation Interaction in Matter

and Detection, World Scientic, 2004.
[6] NSR-01 - Norme fundamentale de securitate radiologica, Anexa la

ord. CNCAN 14-2000.
[7] Publicatia 103 - Recomandarile din 2007 ale Comisiei Internationale

de Protectie Radiologica (Traducere) - Editura Anima, Bucuresti
2010.
[8] Jacob Shapiro, Radiation Protection, Harvard University Press, 2002.
183

FMPR

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FMPR

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Radiatii ionizante si elemente de dozimetrie

Emil Petrescu Cristina Crtoaje

2 Elemente de teoria nucleului 39

2.3 Forte nucleare si energia de

4 Viteza transform arilor radioactive 83

4.2.3 Timp mediu de viata efectiv . . . . . . . . . . . . 85

6 Interactiunea radia tiilor cu materia 111

6.5 Calcularea dozei absorbite datorat a

7 Ecranarea radia tiilor 143

9.6 Expunerea radioactiv a datorata

1.1 Instalatie pentru studiul efectului fotoelectric: 1 tub vi-

2.1 Variatia densit

2.7 a) Exemple de reactii directe; b) reactie stripping; c)

3.1 Separarea radiatiilor cu ajutorul cmpului magnetic . . . 68

4.1 Echilibrul secular. Activitatea nuclidului derivat 2 tinde

6.1 Ionizarea specica a unei particule alfa cu energia 5,3 MeV

6.5 Efectul Cerenkov. Viteza electronului trebuie s a e mai

8.1 Schema de principiu a unui detector cu gaz. . . . . . . . 152

9.1 Dependenta debitului dozei functie de latitudine. . . . . 170

1.1 Natura radia

unde constanta "0 = 8; 854 10 12 F/m este permitivitatea vidului si

E = E0 cos (!t kx) (1.2)

n relatia (1.3), este frecventa undei, iar T este perioada.

a ~k are ca directie si sens, directia si sensul de propa-

Marimea este lungimea de und a si reprezint

Natura ondulatorie a undelor electromagnetice (si a luminii, care este

1.1.2 Natura corpuscular

Figura 1.1: Instalatie pentru studiul efectului fotoelectric: 1 tub vidat, 2

interesante abord ari a fost cea a lui Rayleight, care ns

Din experimentele efectuate s-a dedus c a:

unde h este constanta Planck iar c este viteza luminii n vid.

W , iar restul o reg

1.2 Spectrul undelor electromagnetice

generat si a detectat primele unde electromagnetice. Undele obtinute de

b) infrarosul intermediar (3000-6000 nm);

culoarea se schimb a n orange, galben, verde, albastru, indigo si violet la

1.3 Ipoteza de Broglie

ale aceluiasi obiect, atunci leg

unde m este masa particulei. Astfel:

1.4 Structura atomic

1.4.1 Modelul Bohr

Figura 1.2: Electron aat pe o orbit

Pentru a putea calcula efectiv valoarea nivelelor de energie a atomului

unde me = 9; 1 10 31 este masa electronului.

Energia total a a sistemului este suma dintre energia cinetic a Ec si

Atunci expresia energiei totale devine:

Astfel energia total

Astfel se poate scrie:

Figura 1.3: Nivele de energie n atomul de hidrogen.

Atunci, raza noii orbite Bohr devine:

1.4.2 Atomul cu mai mul

Figura 1.4: Emisia radiatiei de frnare. Linia curbat a reprezint

1. Cnd sarcina negativ a (electronul) intra cu viteza mare n cmpul

Figura 1.5: Aparitia unei radiatii X caracteristice. Segmentul orientat de la

petrec lucrurile cnd apare un loc vacant n patura L. Atunci electronii

1.6 Electronii Auger

Figura 1.6: Aparitia unui electron Auger. Segmentul orientat de la p atura L

cresterea sarcinii nucleului. n cazul nucleelor usoare, emisia de electroni

Figura 1.7: Randamentul de producere a radiatiilor X n functie num

Emisia de radiatii X este n competitie cu emisia de electroni Auger.

El este egal cu raportul dintre num arul de fotoni emisi (radiatii X) si

1.7 Energia relativist

1.7.2 Energia cinetic

se poate exprima energia cinetica astfel: