Sunteți pe pagina 1din 18

DETECTORI SI APARATURA

Pentru punerea in evidenta, identificarea, masurarea si analizarea cimpurilor de radiatii ionizante si


a contaminarii aeropurtate si de suprafata, sunt create dispozitive, aparate si sisteme care sa fie
adecvate si sa raspunda scopului propus. In proiectarea unui sistem necesar monitorarii de arie
necesar delimitarii, supravegherii si controlarii zonelor radiologice este absolut necesara alegerea
judicioasa a componentelor sistemelor de masura din punct de vedere al compatibilitatii intre ele,al
fiabilitatii,al mentenantei si al potrivirii cu scopului propus.Componenta principala a sitemului de
detectie este detectorul (traductorul).

Detector –un mediu in care radiatiile interactioneaza si produc efecte masurabile


• Detectia radiatiilor se bazeaza pe proprietatea acestora de a ioniza mediul strabatut.
• Ionizarea/excitarea atomilor este produsa in mod diferit de particulele incarcate si de cele
neutre
• Se prefera ca informatia sa fie transferata unui semnal electric ce poate fi prelucrat

CARACTERISTICI GENERALE

Criterii de baza avute in vedere la alegerea detectorilor:


Sensibilitatea
• capacitatea de aproduce un semnal util pentru un tip de radiatie si energie
• nici un detector nu poate fi sensibil la toate tipurile de radiatii si energii (detectoare
specializate)
• volumul sensibil al detectorului este proiectat functie de caracteristicile radiatiilor de
dedectat
Ex: - volum sensibil mare pentru masurarea surselor de activitate mica
- presiune mai mare a gazului de umplere al detectorilor echivalenta cu
marirea volumului
Eficacitatea – raportul dintre particulele care au dat un semnal inregistrabil la iesirea
detectorului si numarul de particule din campul deradiatie care au intrat in volumul sensibil
Eficacitatea intrinseca
Eficacitatea totala
Rezolutia energetica – caracteristica a detectoarelor selective (spectrometrice)
- Capacitatea de a discerne intre doua maxime apropiate
- Amplitudine pulsurilor nu este aceeasi pentru acelasi tip de particula si aceeasi
energie – distributie Gauss
- Probabilitatea de a obtine un puls cu valoarea intre V si V+dV

1 ( V − V) 2
P( V ) = exp( −
σ 2π 2σ 2

Rezolutia energetica : largimea la semiinatltimea distributiei semnalelor


σ
η = 2.36
V
Rezolutia temporala –timpul de rezolutie ( τ )– intervalul minim intre inceputul unui semnal
electric produs la iesirea detectorului si primul semnal ulterior ce poate fi inregistrat
Detectorii – paralizabili- un nou eveniment aparut intr-un interval< τ prelungeste timpul mort al
detectorului cu inca τ
- neparalizabili – un nou eveniment nu are nici un efect
Colectarea sarcinilor se poate realiza:
• Modul integral
• Modul diferential
Modalitati de detectare si masurare:
• Evenimente individuale (pulsuri);
• Media mai multor evenimente( curentul)

E
Sarcina produsa in detector Q=e
ε
unde e - sarcina elementara
E - energia pierduta de radiatie in urma interctiilor
ε - energia medie necesara ionizarii

In urma colectarii rezulta o variatie ∆V


• Daca ∆V = k E direct proportional cu E- detector spectrometric

• Daca ∆V= constant detectorul nu masoara energia perticulei ci numarul de pulsuri


Electronica asociata

• Contoarele – selecteaza pulsurile de o anumita amplitudine si le numara

• Spectrometrele- analizeaza amplitudinea pulsurilor pentru a determina distributia lor


( spectrul de pulsuri ) din care se poate determina energia radiatiilor

TIPURI DE DETECTORI

Detectori bazati pe ionizarea:

• in gaze : camere de ionizare, contori proportionali, contori Geiger-Muller


• in solide : detectori cu semiconductori, fotodozimetre

Detectori bazati pe luminiscenta : detectori cu cristale scintilatoare, detectori cu scintilatori


lichizi, detectori cu cristale termoluminiscente, detectori de urme

Detectori chimici, detectori Cherenkov,etc

Dectectori bazati pe ionizarea in gaz

Sunt dispozitive ce se bazeaza pe colectarea, cu ajutorul unui camp elecric, a sarcinii produse prin
ionizare de catre un camp de radiatii.

Gazele utilizate

Pentru camerele de ionizare : gaze nobile,aer


Pentru contorii proportionali: gaze nobile la care se adauga gaz de stingere.
Exemplu: amestec 90% argon si 10 % metan
Pentru detectorii G-M: gaze nobile plus gaz de stingere
Gazele de stingere : molecule grele poliatomice ( metanul)

Fenomene ce au loc volumul sensibil :


• ionizarea gazului
• deplasarea si colectarea sarcinilor formate
• multiplicarea sarcinilor
• stingerea

Energii medii necesare pentru formarea unei perechi electron-ion

Gazul Energia (eV)

Aer 37.7
Ar 26.4
CH4 29.4
O2 32.2
H2 37.0
He(pur) 46

Energia radiatiei incidente este mult mai mare decat energia minima necesara formarii unei perechi
electron-ion, sarcinile formate pot de asemenea ioniza canducind la multiplicarea sarcinii.

• Regiunea A – recombinare a electronilor si ionilor datorita campului electric slab, detectorul


nu colecteaza o fractiune din sarcina produsa
• Regiunea B – ionii formati sunt colectati inainte de recombinare
Corespunde functionarii camerei de ionizare
• Regiunea C –multiplicarea in gaz este predominanta;
Electronii primari prin ciocniri cu moleculele gazului produc ionizari secundare.Detectorii
ce functioneaza in aceasta regiune sunt contorii proportionali
• Regiunea D – predomina producerea de avalanse de electroni datorita multiplicarii in gaz.
Detectorii ce functioneaza in aceasta regiune :contorii Geiger-Muller
• Regiunea E – gazul este strapuns, nu mai exista comportament de detector

Camerele de ionizare
• Electrozii sunt din materiale conductoare intre care se aplica o diferenta de potential
• Functioneaza in regim de saturatie, pe palier curentul nu depinde de tensiunea aplicata
Curentul obtinut este cu atat mai mare cu cat energia radiatiilor incidente sau intensitatea
campului sunt mai mari
• Dimensiunile se aleg in functie de tipul radiatiei de detectat
( parcursul trebiue sa fie distanta dintre electrozi )
• Sunt utile in detectarea campurilor de radiatii X si gamma intense
• Gazul de umplere si\sau marerialele de constructie poat fi alese astfel incat sa fie echivalent
tesut
Aerul la presiunea atmosferica este cel mai utilizat.
Presiuni mai mari ale gazului de umplere conduc la formarea unui numar mai mare de perechi
de ioni dar si la o probabilitate de recombinare mai mare.

Contori proportionali

• Genereaza de obicei pulsuri, cu amplitidinea mult mai mare decat cele ce ar putea fi
obtinute cu camerele de ionizare in aceleasi conditii
• Se folosesc in situatiile in care numarul de perechi electron-ion este prea mic pentru a
permite inregistrarea satisfacatoare a pulsurilor generate de camerele de ionizare
• Folositi la detectia si spectrometria RX de joasa energie, detectia neutronilor
• Geometria tipica este cea cilindrica

Anodul – tija subtire pozitionata dea lungul axei unui tub ce constituie catodul

V
E =
b
r ln
a
V – tensiunea aplicata intre anod si catod
a – raza anodului
b – raza catodului

• In imediata vecinatate a anodului sunt valori mari ale campului electric

Exemplu : Este aplicta o tensiune de 2000 V unui contor cu a = 0.008 cm si b=1cm


E la suprafata anodului 5.18 x 106 V/m.
In cazul electrozilor plani paraleli ( geometria plana) avand o distanta de 1 cm intre ei ar trebui
aplicata o tensiune de 51800 V pentru a obtine acelasi camp electric.
Figura: Simulare Monte Carlo a avalansei produsa de un singur
electron. Densitatea de inegrire reprezinta concentratia de
electroni din avalansa.

Gazul din interiorul contorului


• poate fi inchis sau circulat continuu
• pentru α/β se recomanda gazul P-10:10% metan 90 % Ar
• pentru α se recomanda : Ar pur

Contorii fara fereastra

• Sursa radioactiva de masurat este introdusa in volumul


sensibil al detectorului
• Se evita atenuarea in fereastra ( RX si α )
• Se pot detecta gaze radioactive
• Creste eficacitatea de detectie unghiul solid sub care este
vazuta sursa fiind 2π sau chiar 4π.

Contorii Geiger – Muller (GM)

• Dintre cei mai vechi detectori, introdusi in 1928 de Geiger si Muller

• Campuri electrice mai intense ce determina avalanse mai inense

• Fiecare avalansa conduce la formarea a cel putin inca uneia :

descarcari in gaz

• Toate pulsurile de la un G-M au aceeasi amplitudine indiferent de numarul initial de


perechi electron-ion care a generat procesul
• Nu poate fi detector spectrometric, indica doar numarul evenimentelor induse de radiatii (
numarul de particule sau cuante)
• Amplitudine mare a pulsurilor – ordinul voltilor

• Prezinta timp mort relativ mare 50 – 100 µs


• Particulele incarcate ajunse in volumul sensibil au eficacitate de detectie practic 100%
• Pentru detectarea radiatiilor a se folosesc ferestre cu grosimi de 1.5 mg/cm2
• Utilizand gaze ca BF3 se pot detecta neutroni termici
• Contorii GM avand He ca gaz de umplere raspund la fluxuri de neutroni rapizi
( se produc protoni de recul ce pot genera perechi e-ion si descarcari in gaz )

Radiatiile γ sunt detectate datorita interactiei cu peretele detectorului


• Eficacitatea de detectie a radiatiilor γ depinde de materialul din care este construit catodul,
se aleg materiale cu Z mare ( disponibile comercial pana la Bi Z=83)
• Probabilitatea de interactie a radiatiilor γ este cu toate acestea mica : cateva procente
• Pentru detectia radiatiilor X si γ de energie joasa se folosesc gaze cu Z mai mare la presiuni
cat de mari posibil

Exemplu: utilizarea Xe si Kr pot conduce la eficacitati de detectie de aproape 100% pentru


fotoni de energii sub 10 keV.

• Aplicatiile cele mai des intalnite : ca monitoare portabile de radiatii γ

Avantaje ale GM

• Eficacitatea de detectia a particulelor incarcate ce intra in volumul sensibil este practic


100%

Dezavantaje ale GM

• nu este avantajos de utilizat in


campuri intense datorita
timpului mort conducind la erori
mari
• nu da informatii despre energia
radiatiilor detectate

Detectori cu scintilatiri

Scintilatia : procesul prin care energia


transferata de radiatia ionizanta este
absorbita si reemisa sub forma de fotoni
din domeniul vizibil
Tipuri de scintilatori: oragnici, anorganici, cristalini, lichizi,etc
Nr de fotoni emisi: proportional cu energia absorbita in scintilator
Fotomultiplicatorul:amplificator de lumina
Fotocatodul – substanta ce emite electroni cand este expusa la lumina(ex. Cs,Sb)
Mentinut la potential 0 sau la pamant

Detectori cu scintilatori lichizi

• Se utilizeaza pentru detectia radiatiilor alfa, beta de energie joasa ( inclusiv electronii Auger)
• Necesita un sistem complex de detectie

Sisteme de detectie a neutronilor

• Neutronii sunt un tip de radiatie indirect ionizanta


• Neutronii interactioneaza doar cu nucleele, pentru a-i detecta se utilizeaza fenomenul de
ionizare rezultat in urma reactiilor nucleare sau imprastierilor elastice

Energia neutronilor poate varia intre 10–3 eV la 107 eV


Neutronii cu energii En < 1keV nu pot determina un recul al nucleelor astfel incat acestea
sa produca ionizari
• Pentru neutronii cu En > 1 keV energia transferata nucleului intr-un proces de imprastiere poate
induce un recul care sa determine nucleul sa devina o particula grea incarcata
Cazul cel mai favorabil este interactia cu nucleul hidrogenului ( un proton)
Ep = En cos2 θ
unde θ este unghiul de imprastiere a neutronului. Daca θ este π radiani Ep = En

• Sectiunea eficace de interactie cu hidrogenul este aproximativ constanta pentru o gama larga de
energii a neutronilor
Pentru detectarea neutronilor lenti se folosesc reactiile :
6
Li + 1n → 3H + 4 α + 4.78 MeV
3
He + 1n → 3H + 1p +0.764 MeV
10
B +1n → 7Li + 4 α + 2.792 MeV
→ 7Li* + 4 α + 2.310 MeV
14
N + 1n → 14C + 1p + 0.626 MeV
Reactii exoenergetice, energia rezultata putand fi utilizata pentru detectie

Aceste reactii stau la baza folosirii unui moderator cuplat la unul din tipurile de detectori prezentati
pentru a-l transforma in detector de neutroni

Tipuri de detectori pentru neutroni

• un contor proportional sau o camera de ionizare umplute cu triflorura de bor poate fi inglobata
intr-un moderator de neutroni.
• Utilizand reactia Li cu neutronii se poate obtine un detector cu scintilator

α
n

Fotomultiplicator
3
H
LiI(Tl)

• Neutronii termici pot fi detectati si prin procesele de fisiune construindu-se astfel camere cu
fisiune

235
U + 1n → 236U → F F (~165 MeV) + 2.5 n (~5MeV) + γ (7 MeV)

FF –fragmente de fisiune σ ~ 582 barn

• Reactii de captura a neutronilor : activarea foitelor de diverse tipuri

Captura neutronilor este insotita de emisia unei


energii intre 5 si 7 MeV sub forma de radiatii
gamma prompte ce pot fi detectate

Nucleul produs poate fi radioactiv , putand fi


detectate radiatiile emise
59
Co + 1n → 60Co → 60Ni + β- + 2 γ
197
Au + 1n → 198Au → 198Hg + β- + γ

datorita intarzierii dintre captura neutronilor si


aparitia dezintegrarilor nucleelor activate,
aceasta metoda de detectie nu este utilizata in
controlul reactorilor, este utila insa in
experimentele de iradiare ca si pentru trasarea
hartilor fluxului in miezul reactorului

Fotodozimetre
Sunt dozimetre pasive integratoare

• Se utilizeaza pentru monitorarea personalului sau de arie.


• Sunt formate dintr-o emulsie de cristale de obicei din AgBr ( ~40 %) aflate in suspensie intr-un
mediu gelatinos.
Emulsiile sunt depuse pe o baza din plastic la grosimi de 10-20 µm
• Radiatiile interactioneaza cu cristalele din emulsie producand o imagine latenta care la
developare devine o inegrire permanenta
• Gradul de inegrire este masurat cu un densitometru. Depinde de tipul filmului , procesul de
developare, temperatura si de tipul si energia radiatiilor
• Densitatea optica nu variaza liniar cu doza
• Incertitudini relativ mari in citirea densitatilor
• Variatii de sensibilitate de la un lot de filme la altul

Fotofilmele au o dependenta puternica de energia fotonilor fata de tesut

• Compensarea dependentei energetice


a fotodozimetrului se realizeaza cu mai multe filtre avand numere atomice diferite

Un filtru este necesar pentru fotoni cu energia > 0.1 MeV si filtre multiple pentru fotoni de
energii mai mici ( Cu,Zn,plastic si o fereastra)

• Tipul si doza radiatiilor incidente sunt estimate in functie de raportul rezultatelor obtinute cu
diferite filtre
• Se pot obtine estimari pentru doza de radiatii gamma, beta si neutroni termici. Se utilizeaza pe
durata unei luni.
• Pot fi calibrate pentru Hp(10) si Hp(0.07) pentru - radiatii γ

• Se pot masura doze de radiatii beta cu Emax > 400 keV intre 0.5 Gy si 10 Gy

• Filmele nu sunt sensibile la neutroni, dar prin folosirea unor filtre de cadmiu sau gadoliniu se
pot masura neutroni termici
• Captura neutronilor in filtru conduce la emisie de radiatie gamma promta ce poate fi detectata
de film
Contributia radiatiei gamma de sub filtrul de staniu este scazuta din rezultatul datorat radiatiei
gamma de sub filtrul de cadmiu pentru a obtine contributia neutronilor
• Neutronii rapizi in urma imprastierilor elastice cu higrogenul din film produc protoni.
Daca energia protonilor este >0.5 MeV urmele protonilor pot fi numarate cu un microscop si
stabilita contributia neutronilor rapizi.
• Neutronii cu energii intre 10 eV si 0.5 MeV nu pot fi detectati
• Se pot masura doze de neutroni termici intre 50 µGy si 5 Gy si neutroni rapizi intre 4 µGy
si 0.1 Gy

Avantaje ale utilizarii fotodozimetrelor


• Masoara doza integrata
• Masurarile sunt relativ independente de rata dozei
• Necostisitoare
• Rezultatele masurarilor sunt permenente

Dezavantaje ale utilizarii fotodozimetrelor


• Nu permit citirea directa
• Timpul lung intre expunere si citire
• Incertitudini mari ale rezultatelor

Detectoare bazate pe termoluminiscenta ( TLD)

• Anumiti scintilatori anorganici in loc de dezexcitare imediata electronii si golurile aflate in


stari excitate revin in starile fundamentale cand materialul este incalzit
• Numarul de electroni/goluri este proportional cu energia depozitata in detector
• Intensitatea luminoasa emisa la dezexcitare este proportionala cu energia depozitata in
detector, un asemenea material actioneaza ca detector integral
Folosirea TLD este un proces cu doua etape :
• Expunerea TLD in campul de radiatii
• Masurarea luminii emise in urma incalzirii
Sunt dozimetre pasive integratoare.
Forme constructive
• Pudra
• Pastila
• Banda
Cel mai comun este LiF

Proprietati ale materialeleor termoluminiscente

Doza minima masurabila (rad):


• LiF 10-2
• CaF2 10-3

CaSO4 2 x10-5
Detectarea neutronilor:

• TLD cu LiF sunt sensibili la neutroni termici


6
Li + 1n → 3H + 4α + 4.78 MeV

Li natural contine 7.5 % 6Li, restul 7Li ce nu este sensibil la neutroni.

Tip % 6Li % 7Li

TLD-100 7.5 92.5


TLD-600 95.62 4.38
TLD-700 0.07 99.93

TLD-600 sensibil la neutroni rapizi, neutroni epitermici reflectati, radiatii gamma, radiatia
gamma prompta de la Cd
TLD-700 sensibil la radiatii gamma inclusiv radiatia prompta de la cadmiu
Energia minima aneutronilor 0.2 eV
Avantaje ale utilizarii TLD

• Masoara doza integrata


• Dimensiuni reduse
• Necostisitor
• Reutilizabil

Dezavantaje ale utilizarii TLD

• Presupune doua etape: expunerea si citirea intre care exista un interval de timp
• Dezexcitarea este posibila si la temperatura ambianata, pierderea informatiei inainte de citire
• Prezinta variatii relativ mari ale raspunsului de la un lot la altul ~10 %
• Nu permite citirea directa
• Informatia nu este pastrata permanent

Statistica masurarilor

• MQ : numarul exact de dezintegrari la un moment dat nu poate fi calculat ci numai


probabilitatea de a observa un numar de dezintegrari
• Dezintegrarile radioactive sunt procese aleatoare
• Rezultatele unor masurari repetate ale numarului de dezintegrari dintr-o sursa timpul Dt
prezinta fluctuatii
• Probabilitatea de a observa n transformari in timpul Dt este dat de distributia Poisson

m n −m
P( n, ∆t ) = e
n!

m- numarul mediu de dezintegrari in timpul ∆t

APARATE PENTRU MASURAREA


RADIATIILOR X SI GAMMA

CAMERE DE IONIZARE

Unele radiometre portabile sau fixe sunt dotate cu camere care au peretii alcatuiti din materiale cu
numar atomic mic si umplute cu aer la presiunea atmosferica. In trecut astfel de unitati erau
proiectate sa masoare expunerea, dar acum noile reglementari impun calibrarea/etalonarea lor in
termeni de echivalenti de doza ambientali sau echivalenti de doza directionali.
Aceste aparate sunt concepute in principal pentru masurarea cantitativa a expunerii.Modificarea
proiectarii prin adaugarea de filtere de aluminiu in interiorul camerei a condus la extinderea plajei
energetice de raspuns sub 150 keV, iar adaugarea de filter de aluminiu pe pereti a permis obtinerea
unui raspuns potrivit realitatii la energii mai mici de 40 keV.
Aparatura portabila folosita in conditii normale de expunere in zonele radiologice (pina 10 µSv/h),
este dotata in general cu camere al caror volum se incadreaza in domeniul 300 – 700 cm3 Aparatura
fixa proiectata sa fie folosita in zone unde radiatiile beta si fotonice de joasa energie nu prezinta
probleme in a fi detectate este dotata cel mai des cu camere cu volum mare ( in ordinul a 5 litri ) cu
pereti din otel, umplute cu argon la inalta presiune.Acestea au dinamica raspunsului buna in
domeniul de masura de la 0,1µSv/h la 1 Sv/h.
DETECTORII GEIGER- MULLER (GM)

Detectorii GM sunt des utilizati in masurarea cimpurilor de radiatii X si gamma. Produc pulsuri cu
amplitudine mare usor de numarat si prelucrat electronic. Dinamica lor de raspuns este totusi
limitata prin pierderea de timp datorata timpului mort la rate mari de numarare.O atentie deosebita
trebuie avuta atunci cind valorile cimpului masurat depasesc domeniul de masura al aparatului caz
in care detectorul functioneaza in regim continuu nu mai da pulsuri iar instrumental poate indica
“0” pe scala. Acesta este un test fundamental la care trebuie supus aparatul in timpul incercarilor.
Detectorii GM tipic au o eficacitate in cazul detectiei fotonilor de aproape 0,5% efectiv constanta pe
un larg domeniu de energii.Utilizarea de filtre permite obtinerea de performante bune din punct de
vedere al raspunsului cu energia si al unghiului de incidenta al radiatiei pe detector in masurarea
echivalentului de doza ambiental in domeniul peste 50 keV pentru detectorii cu pereti de otel si in
domeniulu peste 15keV pentru detectorii cu fereastra.
Trebuie mentionat ca utilizarea detectorilor GM in cimpuri de radiatii pulstorii poate sa conduca la
subestimarea marimilor masurate.

SCINTILATORI

In cazul folosirii detectorilor cu scintilatori organici pentru a masura debitul expunerii sau al kermei
in aer,datorita cvasi egalitatii numerelor atomice sunt necesare mici corectii in ceea ce priveste
dependenta raspunsului cu energia cu exceptia energiilor sub 100 keV. In antracen de exemplu
raspunsul pe unitate de kerma se micsoreaza in primul rind numai datorita stratului exterior al
cristalului iradiat. Incorporarea unei mici cantitati de material cu numar atomic mare in fata
cristalului poate impiedica partial aceasta cadere de semnal, asa se face ca aparatura comercializata
permite masurarea fotonilor cu energii de peste 20keV.
Aparatura cu detectori cu scintilatori poate fi utilizata in detectarea tuturor tipurilor de radiatii X si
gamma.
In cimpurile de radiatii de slaba intensitate chiar daca volumul partilor electronice le fac
comparabile cu camerele de ionizare dimensiunile detectorului propriu-zis sunt mult mai mici. Cu
toate ca 1 cm3 de cristal scintilator este adecvat, totusi pentru masurarea debitului la nivelul
fondului natural de radiatii se recomanda cristale cu volum mai mare.
Cristalele NaI(Tl) utilizate pe scara larga in spectrometrie gamma sunt detectori foarte
sensibili.Raspunsul lor este foarte dependent de energie si din acest motiv nu pot fi folosite ca atare
pentru masurari de precizie a marimilor dozimetrice. Totusi aparate ce utilizeaza tehnici
spectrometrice s-au dovedit foarte sensibile si pot fi folosite cu suficienta incredere.

CONTORI PROPORTIONALI

Contorii proportionali sunt mult mai sensibili decit camerele de ionizare datorita fenomenului de
multiplicare in gaz.Pot fi folositi la masurarea atit a cimpurilor de radiatii continue cit si pusatorii in
domeniul 1mSv/h – 10 Sv/h.Principalul avantaj al contorilor proportionali este ca permit masurarea
intr-un domeniu larg a dozelor fotonolor, au sensibilitate mare si au dependenta de energie mica. In
contra partida au nevoie de o sursa de inalta tensiune stabila si sunt mult mai scumpi decit camerele
de ionizare si contorii GM obisnuiti.

SEMICONDUCTORII

Detectorii cu semiconductori cu siliciu pot masura debite de doza in regim de generatori de pulsuri
la debite mici si in regim de generatori de fotocurent la doze mari. Siliciul are numarul atomic mai
mare decit numarul atomic echivalent al tesutului viu si de aceea este necesara folosirea de filtre
potrivite pentru o compensare in energie adecvata marimii de interes. Aceste filtre limiteaza
inevitabil pragul de sensibilitate la energii joase.

APARATE PENTRU DETECTIA RADIATIEI BETA SI A FOTONILOR


DE JOASA ENERGIE

CAMERE DE IONIZARE

Este foarte important sa existe posibilitatea de a masura debitele echivalentilor de doza datorati
radiatiilor beta sau fotonice.Masurarile pot fi facute cu un singur detector. In acest caz camera de
ionizare trebuie dotata cu o fereastra care poate fi deschisa si inchisa. Cind este inchisa pot fi
masurate componentele cu putere mare de penetrare ( fotoni cu energii de peste 20 keV ). Cu
fereastra deschisa se masoara ambele componente, slab si puternic penetrante, iar prin scaderea
debitului masurat cu feraestra deschisa se determina debitul echivalentului de doza pentru cele slab
penetrante ( particule beta si fotoni de joasa energie).
Majoritatea aparatelor de masura a radiatiilor beta si a fotonilor de joasa energie sunt dotate cu
camere de ionizare de mici dimensiuni, portabile si pot fi folosite si la masurarea radiatiilor X. O
parte din peretele camerei este construit dintr-un strat subtire din material plastic conducator electric
acoperit cu o piesa dintr- un material echivalet un centimetru de tesut. Pentru masurarea radiatiilor
beta se indeparteaza aceasta piesa. Alte tipuri de camere de ionizare sunt in intregime construite
dintr-un astfel de strat subtire dar ele nu pot fi folosite la masurarea echivalentului de doza
directional.
Peretii camerelor de ionizare folosite la masurarea radiatiei beta , trebuie construite dintr-un
material similar compozitiei tesutului.Totusi in cazul electronilor compozitia nu este la fel de
importanta ca in cazul fotonilor. La electroni functia peretilor este numai de a simula absorbtia si
retroimprastierea din organism.Remarcile anterioare referitoare la camerele de ionizare pentru
masurarea radiatiei gamma referitoare la dimensiuni, sensibilitate, timpul de raspuns, metode de
citire sunt valabile si in cazul masurarii radiatiei beta.

DETECTORI GM

Detectorii GM cu pereti subtiri sau cu fereastra pentru masurarea fotonilor pot fi folositi citeodata si
la detectarea radiatiei beta. Daca detectorul este dotat cu un ecran detasabil suficient de gros pentru
a stopa radiatia beta, se poate face discriminarea intre radiatia gamma si beta in urma citirilor cu si
fara ecran Detectorii GM cu fereastra folositi la monitorarea beta a locului de munca sunt practici
datorita unei dependente de energie acceptabile si a dimensiunilor reduse

SCINTILATORII

Perntru masurarea echivalentului de doza directional H’(0.07) datorat radiatiei beta se poate folosi
un scintilator subtire (3-4 mg/cm2 ) acoperit cu o fereastra de plastic opac de grosime
similara.Poate fi utilizat in regim de functionare in pulsuri la doze joase, cind se comporta ca un
detector GM, sau in regim de functionare continuu la doze inalte.Scintilatorii nu se utilizeaza la
monitorarea de rutina ci la monitorarea speciala.

DETECTORII CU SEMICONDUCTORI

Pentru a masura doze inalte se pot folosi detectori cu semiconductori care functioneaza in regim de
current. Statul semiconductor subtire ii fac potriviti pentru dozimetria beta.
La masurarile radiatiilor beta si a fotonilor de joasa energie grosimea mica a stratului sensibil de
siliciu al diodei fac posibila evaluarea H’(0,07), dar raspunsul la radiatia gamma este mai mare decit
cel la radiatia beta deoarece numarul atomic efectiv al detectorului este prea mare. Acest tip de
detectori este folosit de obicei in radioprotectia operationala.

APARATURA PENTRU NEUTRONI

APARATURA DE SUPRAVEGHERE BAZATA PE MODERATORI

Cele mai comune monitoare de neutroni sunt cele pe baza de moderatori. Sunt alcatuite dintr-un
moderator cu hidrogen care modereaza neutronii iar apoi se detecteaza neutronii termici utilizind
detectori proportionali umpluti cu BF3 sau 3He sau scintilatori cu 6LiI. Neutronii sunt detectati in
urma reactiilor nucleare de tipul 10B(n,α) 7Li, 3He(n,p) 3H sau 6Li (n, α) 3He care au un prag
energetic suficient de mare incit se poate face discriminarea fata de radiatia gamma.Prin
dimensionarea adecvata a grosimii ecranului moderator si/sau a pertelui camerei detectorului si/sau
prin alegerea mixturii gazului si a presiunii lui, raspunsul la neutroni poate fi ajustat ca sa se obtina
un semnal de iesire aproximativ proportional echivalentului de doza sau dozei. Folosind un set de
sfere moderatoare cu diametre diferite in urma prelucrarii matematice a raspunsului se poate obtine
un spectru grosier al neutronilor.

CAMERE DE IONIZARE

Camerele de ionizare au fost proiectate initial pentru detectarea radiatiilor X si gmma.Totusi daca se
introduce hidrogen in peretii camerei sau in gaz pot deveni sensibile si la neutoni.Fiind sensibile la
fotoni este necesara o a doua camera de ionizare insensibila la neutroni (de exemplu cu pereti de
grafit si mixtura de gaz pe baza de CO2 sau cu pereti de aluminiu si umpluta cu argon ) pentru a
compensa radiatia gamma asociata neutronilor.Camerele de ionizare etalonate in tesut echivalent,
masoara doza absorbita de neutroni si nu ehivalentul de doza.Datorita faptului ca raspunsul lor la
radiatia gamma pe unitate de doza este similar cu al neutronilor, nu este posibila discriminarea intre
eficacitatile celor doua tipuri de radiatii si de aceea camerele de ionizare nu sunt potrivite pentru
monitorarea de arie cu exceptia cimpurilor de neutroni pulsatorii.Camere de ionizare de dimensiuni
reduse in dozimetrele personale etalonate in tesut echivalent pot fi folosite ca alarme.

ALTE APARATE PENTRU DETECTAREA NEUTRONILOR

Sunt mai multe metode de detectie a neutronilor dar care nu sunt aplicabile in protectia radiologica
de rutina.

CONTORI PROPORTIONALI CU PROTONI DE RECUL

Contorii proportionali cu protoni de recul sunt construiti in general din polietilena si umpluti cu
etilena sau ciclopropan la presiuni de ordinul a 100 kPa.Grosimea peretilor este determinata pentru
a satisface cerintele principiilor Bragg - Gray . Spectrul protonilor de recul poate fi analizat
matematic pentru a deduce spectrul netronilor incidenti. Aceasta analiza spectrala se utilizeaza
pentru determinarea echivalentului de doza ambiental.Plaja energetica acoporita de acest sistem in
mod practic este de 10 keV – 1,5 MeV.

SCINTILATORI

Detectorii cu scintilatori organici ofera o metoda simpla de detectie a neutronilor deoarece pot fi
construiti din materiale echivalente tesutului si sunt de dimensiuni mici.Exista totusi doua
impedimente: in primul rind eficacitatea de scintilatie este mica fiind necesari 1 – 2 keV pentru a
produce un fotoelectron in prima treapta a fotomultiplicatorului,in al doilea rind sunt foarte sensibili
la radiatia gamma, este necesara de trei ori mai multa energie pentru producerea unui fotoelectron
de catre protonii de recul decit in cazul fotonilor gamma si de zece ori mai multa decit in cazul
particulelor alfa. Folosind discriminarea dupa forma pulsurilor se pot separa evenimentele produse
de particilele incarcate de cele produse de electroni. Deasemenea relatia neliniara intre energia
protonilor de recul si magnitudinea pulsului de lumina se corecteaza intr-un spectrometru de
neutroni prin interpretarea matematica. Aceste limitari restrictioneaza plaja de energie a detectorului
la aproape 0,2 – 20 MeV.

DETECTORI CU SEMICONDUCTORI

Detectorii cu semiconductori sunt construiti in general din siliciu si germaniu si nu sunt folositi
direct in masurarile de neutroni. Totusi pot fi utilizati in spectrometria de neutroni pentru a masura
particulele secundare precum protoni, particule alfa.Detectorii sunt mici si sensibili - spre exemplu
randamentul ionizarii este de zece ori mai mare decit al camerelor de ionizare – si densitatea lor este
de o mie de ori mai mare decit a gazului folosit la camere.

MONITOARE DE ARIE PASIVE PENTRU NEUTRONI

La masurarea cimpurilor de neutroni unde debitul dozei gamma este foarte mare, sau cimpul este
pulsatoriu (spre exemplu in jurul acceleratorilor ) detectorii activi nu sunt recomandati din cauza
saturatiei electronice.In astfel de cazuri se folosesc detectorii pasivi precum foliile de activare sau
TLD.Acesti detectori sunt utilizati ca detectori de neutroni termici si sunt plasati in centrul
moderatorului. Foliile de activare (spre exemplu aur sau indiu ) realizeaza o excelenta discriminare
a radiatiei gamma dar au si o mare sensibilitate la neutroni.
O metoda interesanta utilizeaza folii de policarbonat acoperite cu bor.In urma reactiei (n,α) se
produc urme care pot fi developate electochimic.Limita superioara de sensibilitate este de aproape
1 mSv si de aceea pot fi folosite pentru masurarea fondului de radiatii..

MASURAREA CONTAMINARII

Masurarea contaminarii suprafetelor constituie un aspect important al dezafectarii


reactorului nuclear. Pe durata acestei operatiuni trebuie avute in vedere protectia personalului si
evitarea eliminarii peste nivelele admise a efluentilor in mediu. Pentru cele mai multe materiale care
nu au fost activate, dar care prezinta un strat de coroziune determinarea contaminarii inainte de
demontare si eventual taiere este esentiala pentru protectia radiologica. Abordarea masurarilor va fi
diferita in functie de natura materialului, radionuclizii susceptibili de a fi identificati ca si de gradul
de specializare (instruire) al operatorilor. Cum s-a mai mentionat anterior, pentru anumite materiale
masurarea contaminarii de suprafata si determinarea metodei de decontaminare se realizeaza cu
usurinta daca nu a avut loc difuzia in profunzime, astefel de materiale sunt metalele spre deosebire
de beton sau lemn pentru care difizia in profunzime a contaminarii este inevitabila. Alte probleme
pot aparea in cazul suprafetelor acoperite cu vopsele ce au fost aplicate pentru protectie dar si
pentru a fixa contaminarea nefixata (aceasta a constituit o tehnica in trecut).
Alegerea detectorului este determinata de radionuclizii prezenti, posibilitatea accesului la
suprafata de masurat, de aria maxima disponibila suprafetei de monitorat, de prezenta sau absenta
unui fond ridicat.
Detectorul ales trebuie sa fie sensibil la radiatiile emise de radionuclizii de interes si in multe cazuri
se poate impune constrangerea ca sa nu fie sensibil la radiatiile altor radionuclizi ce ar putea fi
prezenti dar care sunt nesemnificativi din punct de vedere radiologic. De exemplu pentru Pu-239 o
astfel de constrangere poate fi adoptata intrucat nivelele de contaminare pentru acesta sunt foarte
joase dar se poate intalni asociat cu produsi de fisune pentru care nivelele de contaminare sunt mult
mai mari.
Majoritatea nuclizilor relevanti pot fi detectati prin masurari directe ale contaminarii de suprafata
dar exista nuclizi cu risc radiologic semnificativ cum sunt H-3, Pu-241, Ni-63 toti emitatori beta de
joasa energie ce sunt dificil de detectat. Tritiul are de asemenea proprietatea de fi absorbit de
suprafete chiar si de cele metalice ( otel) ceea ce face ca masurarile contaminarii de suprafata sa fie
irelevante.

MASURAREA SUPRAFETELOR CONTAMINATE CU EMITATORI ALFA

Masurarea emisiilor alfa trebuie sa tina cont de plaja energetica intre 4 si 8MeV a acestora,
pierderea mare de energie pe unitatea de parcurs si prin urmare parcursul scurt tipic de ordinul 5
mg/cm2 sau 5 cm in aer. Detectorii pentru particule alfa trebuie pozitionati la pana la 10 mm de
suprafata de investigat. Rata mare a pierderii de energie va conduce si la fond scazut , in general sub
1puls/minut pentru suprafete de 100 cm2. O problema a parcursului redus al particulelor alfa este ca
prezenta unor straturi de acoperire chiar foarte fine poate reduce emisia acestora. Prin urmare
masurarile sunt utile in cazul unor suprafete “curate” sau in care activitatea are o concentratie
uniforma cum se intampla in cazul solului si nu sunt utile in cazul suprafetelor vopsite sau
acoperite cu diferite straturi sau suprafete poroase.

DETECTORI CU SCINTILATORI

Se pot folosi detectori cu scintilatori ZnS(Ag) ce pot avea forma circulara si dimensiuni de 20 cm2
si forme rectangulare si dimensiuni de pana la 600 cm2 .
Pulsul generat de particulele α este mare comparativ cu cele generate de foroni sau particule beta si
deci usor de discriminat. Eficacitatile de detectie tipice pentru contaminometre alfa cu scintilatori
sunt de pana la 40 %.
Problemele detectorilor cu scintilatori sunt dominate de deteriorarea ferestrei in special cand
obiectele de masurat au forme complicate sau componente ascutite. De asemenea acestia nu pot fi
utilizati in campuri magnetice cum sunt cele asociate motoarelor, utilajelor si chiar componente
structurale din otel. Campul magnetic deviaza electronii din fotomultiplicator reducand
multiplicarea sarcinii si conducand chiar la pulsuri sub pragul de inregistrare al electronicii
instrumentului.
Utilizarea in cazul debitelor de doza mari datorate emitatorilor gamma de energie joasa este de
asemenea nerecomandata. Debite de doza de cateva sute de µSv/h pot scadea multiplicarea fara a
genera un fond ridicat. Acesta poate fi cazul masurarii contaminarii cu Am-241.

CONTORI PROPORTIONALI

Contori proportionali sunt construiti fie cu circulatie de gaz fie umpluti cu gaz sub presiune .In
cazul gazului P10(90% Ar, 10% CH4) pierderea de energie a particulelor alfa este > 1 MeV/cm si
vor forma sufiecineti ioni pentru a fi detectate. Formele constructive pot avea volumul sensibil
suficient de mare ceea ce conduce la sensibilitate mai mare la activitati joase.

CONTORII GEIGER – MULLER (GM)

Contorii Geiger-Muller sunt mai rar folositi la detectarea particulelor α datorita suprafetei limitate a
ferestrei sondei si a fondului ridicat si nu datorita eficacitatii. Contorii GM cu ferestre de mica au
eficacitati apropiate de cele ale detectorilor cu scintilatori sau ale contorilor proportionali intrucat au
grosimi masice similare. Fondul relativ mare nu va permite discriminarea fata de radiatiile beta.

DETECTORII CU SEMICONDUCTORI
Detectorii cu semiconductori, indeosebi cei din siliciu, sunt folositi pentru spectrometria α
permitand identificarea imediata a radionuclizilor contaminanti. Acestia au de obicei ferestre foarte
subtiri si suprafete de detectie de pana la 60 cm2. Spre deosebire de celelalte tipuri de detectori,
semnalul generat este cel produs direct din interactiunea radiatiei incidente, prin urmare necesita un
preamplificator cu zgomot foarte redus. Dupa amplificare se stabileste un prag similar ca la
detectorii cu scintilatori sau la contorii proportionali pentru a discrimina de semnalele produse de
particulele beta sau de fotoni. Tensiunea de functionare a unor astfel de detectori este de sub 100 V
dar avantajele cele mai importante sunt rezolutia energetica si fondul foarte scazut.

Limitarea tutror tipurilor de detctori mentionate este distanta foarte mica intre fereastra si suprafata
de masurat ceea ce impune ca fereastra sa fie plana si cu o curbura foarte mica. Masurarea
suprafetelor cu forme mai complicate sau inaccesibile ( suprafetele interne ale valvelor, tevilor,etc)
se poate realiza detectand ionizarea generata in aerul circulat prin sau deasupra unor astfel de
obiecte. Detectia este posibila cu camere de ionizare fara fereastra( cu circulare a gazului) .
Discriminarea radiatiilor beta si gamma in acest caz este buna datorita pierderii de energie mare a
particulelor α. Eficacitatea de detectie este suficient de buna incat se pot detecta nivele de 0.02
Bq/cm2 cu camere de ionizare de 1 m lungime si diametru si 30 mm diametru, in prezenta unui
fond de 0.2 µSv/h.

MASURAREA SUPRAFETELOR CONTAMINATE CU EMITATORI BETA

Radiatiile beta pot avea energii intre 10 keV si 3 MeV iar datorita faptului ca fiecare radionuclid
emite un spectru de la aproximativ 0 pana la energia maxima cu o medie situata la aproximativ 30
% din maxim, detectia este mai dificila.
Daca pentru anumiti radionuclizi energia nu este suficienta pentru a putea pune in evidenta radiatiile
beta, pentru altii cum sunt Y-90 sau Rh-106,parcursul radiatiilor beta este de cativa metri in aer si
pot penetra si ecrane de 1 cm din plastic.
Principala problema in detectia emisiilor β este fondul γ .Astfel, trebuie ales detectorul ce are cea
mai buna posibilitate de discriminare intre beta si gamma.

Detectori folositi : detectori cu scintilatori, contori proportionali, camere de ionizare. Mai rar se
folosesc detectori din siliciu

DETECTORI CU SCINTILATORI

Exista o mare varietate de scintilatori ce se folosesc in mod curent. Detectorii proiectati pentru S-35
si C-14 folosesc de obicei antracen sub forma unor cristale mici, grosimea toatala a detctorului fiind
de cateva mg/cm2.Pentru a minimiza raspunsul la radiatii X si γ se aluminizeaza fereastra cu
grosimi de 1 pana la 3 mg/cm2. Detectorii proiectati pentru energii mari folosesc ca fereastra folii de
aluminiu cu grosimi aproximative cu cele ale foliilor din aluminiu din alimentatie. Suprafetele de
detectie sunt de obicei intre 20 si 600 cm2. Pragul de detctie este de obicei la 20 keV. Ofera o buna
discriminare fata de fondul gamma. Problemele unor astfel de detectori sunt aceleasi ca in cazul
detectorilor cu scintilatori pentru α (deteriorarea ferestrei, campuri magnetice,etc).

CONTORII PROPORTIONALI SI DETECTORII GM

Contorii proportionali umpluti cu Xe cu fereastra din titan de 5 mg/cm2 si contori Geiger Muller se
folosesc cand trebuie monitorate suprafete de dimensiuni mici sau inacesibile pentru alte tipuri de
detectori . Tipul constructiv cu fereastra din mica de 1-3 mg/cm2 este sensibil la energiile joase ale
C-14, S-35 iar pentru energii beta medii si mari se folosesc cei cu pereti din sticla sau metal.
Nu sunt sensibili la particule alfa, dar sunt sunt relativ sensibili la fotonii de joasa energie datorita
Z mare si densitatii gazului de umplere. Aerul nu este un bun gaz de umplere pentru detectia
particulelor beta. Suprafetele de detectie uzuale sunt de 100 –200 cm2 dar pot ajunge la 1000 cm2 la
echipamentele de monitorare fixe sau cele instalate pe vehicule in miscare.

CAMERE DE IONIZARE

Deseori masurarile se fac in prezenta radiatiilor gamma ce va creste inevitabil nivelului fondului si
va face ca detectarea contaminarii de suprafata sa fie mai dificila

MASURAREA SUPRAFETELOR CONTAMINATE CU EMITATORI X SI GAMMA

Radiatiile X si gamma insotesc cele mai multe dezintegrari alfa si beta. Exista insa si nuclizi care
emit doar radiatii X sau gamma : Cr-51, Fe-55, Co-57, I-125.
Exista doua tipuri de instrumente care se utilizeaza frecvent pentru detectarea radiatiilor X si
gamma de joasa energie : scintilatori cu NaI(Tl) cu fereastra de beriliu si contori proportionali cu
Xe cu fereastra din titan de 5 mg/cm2 .Ambele tipuri de detectori pot masura pana la 5keV si sunt
disponibile cu suprafate de detectie intr-o gama larga .