Legea scaderii intensitatii radiatiei cu patratul distantei

Obiectivul lucrarii: verificarea experimentala a legii scaderii intensitatii radiatiei emise de o

sursa de radiatii cu patratul distantei.

Teoria lucrarii:
Orice element din sistemul periodic are mai multi izotopi, adica atomi cu acelasi numar
atomic (Z) si numere de masa (A) diferite. Izotopii sunt atomi ale caror nuclee au acelasi
numar de protoni, dar difera prin numarul de neutroni. Un numar mai mare de neutroni
contribuie la o stabilitate mai mare a nucleului, dar nu intotdeauna. De exemplu, elementul
hidrogen are trei izotopi: 11H (numit hidrogen), 12 H (numit deuteriu), 13 H (numit tritiu). Primii
doi izotopi sunt stabili, iar ultimul (tritiul) este instabil. In general, un nucleu instabil trece
dintr-o stare energetica excitata intr-o stare energetica mai joasa, iar diferenta de energie este
emisa sub forma de radiatie nucleara. Radiatia poate fi:
- α,
- β,
- γ,
- neutroni.
O alta forma de radiatie ionizanta (de mare energie) des in intalnita in aplicatii medicale,
industriale si cercetare este radiatia X. Aceasta radiatie nu este emisa de nucleul atomic. Ea
poate fi emisa de straturile electronice profunde (din apropierea nucleului) sau de electroni de
mare energie care sunt deviati la trecerea prin apropierea nucleului. Din aceste doua cauze
diferite radiatia X emisa poate avea un spectru energetic discret (adica energia radiatiei poate
avea numai cateva valori bine definite) sau poate avea un spectru continuu (adica energia
radiatiei poate avea un domeniu larg de energii).
Toate radiatiile prezentate mai sus, numite in general radiatii ionizante datorita energiilor lor
relativ mari, sunt periculoase pentru fiinta umana din cauza efectelor nocive (probabilistic)
asupra celulelor. Prima masura de protectie fata de efectele radiatiilor consta in cunoasterea
proprietatilor radiatiilor ionizante.
Una dintre legile naturale, importante ale emisiei de radiatie este scaderea intensitatii cu
patratul distantei dintre sursa si locul de masura. Atentie la folosirea notiunii de intensitate
care este o caracteristica a sursei. Riguros este sa se spuna scaderea energiei din unitatea de
timp care cade pe unitatea de suprafata cu patratul distantei dintre sursa si locul de masura.
Cand sursa de radiatie poate fi considerata punctiforma intensitatea radiatiei I la distanta d de
sursa depinde de distanta conform relatiei:
k
I= 2 (1)
d
unde k este o constanta.
Relatia poate fi inteleasa urmarind figura 1. Energia care trece prin patratul cu latura de 1
unitate situat la distanta de 1 unitate fata de sursa trece si prin patratul cu latura de 2 unitati
situat la distanta de 2 unitati fata de sursa. In a doua situatie energia se distribuie pe o
suprafata de 4 ori mai mare decat in cazul primului patrat.
 1 2

1 1

2 2
Fig. 1
Legea dependentei intensitatii de patratul distantei este valabila pentru orice radiatie, cu
conditia sa fie emisa la fel in toate directiile din spatiul 3D (emisie izotropa). Adica, legea nu
se aplica fasciculelor colimate de radiatie!
Legea ilustrata in figura 1 ne arata in esenta că expunerea la radiații este mult mai redusa
stand mai departe de o sursa de radiatii. Acest lucru are implicatii importante pentru lucrul cu
radiatii ionizante. Regula de lucru cu sursele de radiatii este: cu cat mai departe, cu atât mai
bine.
Detectia radiatiilor β si γ se face adesea cu un instrument simplu numit contor Geiger-Muller.
Piesa principala este un tub cilindric din metal cu pereti subtiri. Pe axa cilindrului este intins
un fir de wolfram izolat electric de peretii tubului. Peretele metalic al tubului este legat la
pamant, iar firul de pe mijloc este conectat la borna plus a unei surse de inalta tensiune ca in
figura 2. La partea opusa legaturilor electrice tubul este inchis de o placuta subtire de mica
care constituie fereastra de intrare a radiatiei in tub. In interiorul tubului este introdus argon la
joasa presiune. Firului i se aplica o tensiune cuprinsa intre 400 si 1000 V.

Fir metalic (900 V) Fereastra de

mica
Gaz (Argon)

Contor
Cilindru
metalic (0V)

Sursa HV

Fig. 2. Tubul Geiger-Muller

Un foton γ, care intră în tubul Geiger-Muller, se poate ciocni cu un atom de gaz și il va ioniza
prin efect fotoelectric intern (emisie de electroni). Acești electroni sunt accelerati spre firul
central pozitiv de către câmpul electric puternic datorat diferentei de potential dintre peretele
metalic si fir. In drumul lor electronii pot castiga suficienta energie cinetica de la campul
electric pentru a produce ionizarea altor atomi prin ciocnire. Rezulta o avalanșă de ionizari și
un puls mare de curent, care este detectat de un circuit extern. În acest fel, o singură particulă
de mare energie poate produce un semnal de intensitate suficient de mare si scurt, care este
ușor de distins de zgomotul electronic. De regula sistemul electronic genereaza un zgomot
specific intr-un difuzor pentru a marca detectia unei particule.
Eficienta de detectie a radiatiilor γ de catre contoarelor Geiger-Muller este de aproximativ
1%, adică, pentru 100 de fotoni γ care trec prin detector, doar unul declanșează o ionizare in
avalanșă.
Descrierea montajului experimental:
Instrumentele si materialele folosite sunt:
1. Sursa de radiatii – Sunt disponibile doua surse de radiatie γ cu activitate extrem de mica:
137
Cs si 60Co. Materialul radioactiv este plasat in centrul unui disc din material plastic.
Datorita activitatii foarte scazute, sursele didactice utilizate sunt exceptate de la regimul de
autorizare conform Normelor de Securitate Radiologica.
2. Contorul Geiger-Muller – este format din tubul de descarcare Geiger-Muller,
instrumentul (sursa de alimentare si contorul), cablul de legatura dintre instrument si tubul de
descarcare.
3. Masuta metalica cu gradatii de distante.
4. Doi suporti pentru sursa si, respectiv, pentru tubul Geiger-Muller. Fiecare suport are
piciorul magnetizat pentru o mai buna fixare.
5. Subler pentru masurarea distantei.
6. Cronometru pentru masurarea timpului.
Sublerul si cronometrul sunt instrumente auxiliare. Utilizarea lor este optionala.

Modul de lucru
Se monteaza pe masuta metalica sursa si tubul Geiger folosind cele doua suporturi cu fixare
magnetica. Se cupleaza tubul la contorul Geiger-Muller folosind cablul special de 500 V din
dotare (Fig. 3).

Fig. 3. Montajul experimental.

Panoul din fata al contorului Geiger are:

- un buton general de pornire,
- un boton de pornire a numararii START,
- un buton de readucere a contorului la zero RESET,
- un display cu patru digiti, care afiseaza numarul de impulsuri inregistrate intr-un inteval de
timp ales de utilizator (1, 10, 60, 100 s),
- un comutator cu care se poate selecta timpul de numarare (se recomanda folosirea timpului
de 100 s pentru ca sursele au intensitate mica),
- un buton de anulare a zgomotului specific produs de difuzor la inregistrarea unui foton.
Se porneste sursa de tensiune si contorul incepe deja sa numere impulsurile detectate de tubul
de descarcare datorita radiatiei de fond din camera.
Se alege o distanta intre sursa si tubul de descarcare, de exemplu 2 cm, se apasa pe RESET si
apoi pe START. Dupa trecerea timpului setat de 100 s numararea se opreste automat si se
noteaza valoarea afisata. Se repeta procedura: RESET, START, stop display, se noteaza
valoarea de mai multe ori (de exemplu de cinci ori). Radioactivitatea fiind un fenomen
aleatoriu se vor obtine rezultate diferite si de aceea in final se va face o medie a acestor
valori. Cu cat numarul de impulsuri este mai mare (timp mai lung si/sau sursa mai intensa
si/sau distanta mica sursa-detector) diferentele procentuale dintre citiri sunt mai mici si, deci,
precizia masuratorilor este mai buna.
Se repeta seria de cinci masuratori pentru diferite distante sursa-detector. Alegerea distantelor
se va face astfel incat in tabelul final sa apara serii de tipul: 2-4-6-8-10 cm, 3-6-9 cm, 4-8 cm,
5-10 cm, 6-12 cm.
Pentru masuratorile facute la distante mari cand numarul de impulsuri este in jur de 100 se
recomanda sa se faca mai multe (cinci) masuratori de fond, iar media lor sa fie scazuta din
valoarea medie pentru distanta respectiva. Masurarea fondului se va face cu sursa aflata la o
distanta de cel putin 50 cm de detector.
Valorile masurate se vor introduce intr-un tabel de forma celui prezentat mai jos (Tabelul 1)
folosind un program pentru reprezentari grafice (Excel, Origin etc.). Acest tabel va fi folosit
pentru calcularea mediei impulsurilor masurate pentru fiecare distanta si abaterea standard.

Tabelul 1 (model)
Numarul de Media Abaterea Abaterea Rata
Distanta 1/d2
impulsuri impulsurilor standard standard impulsurilor
d (cm) (cm-2)
(Counts) N (Counts) (counts) (%) R (counts/s)
2 0.25 val 1 ... ... ... ...
3
4
5

In final reprezentati grafic rata impulsurilor R (numarul de impulsuri/durata inregistrarii N/Δt)

in functie de inversul patratului distantei 1/d2. Se aseaza punctele pe o dreapta? Se va verifica
liniaritatea (corectitudinea) relatiei 1 prin fitarea datelor de pe grafic cu o functie liniara („Fit
linear”). Se recomanda si reprezentarea grafica a ratei impulsurilor R de distanta d pentru
verificarea scaderii intensitatii de 4 ori la dublarea distantei sau de 9 ori la triplarea distantei.

Folosirea dozimetrului Thermo-Scientific FH 40 pentru detectia radiatiilor

Dozimetrul Thermo-Scientific FH 40 G-L10 este un intrument profesional pentru detectia si
masurarea debitului dozei echivalente a radiatiilor electromagnetice gamma si X. Doza
este o masura a energiei cedate de radiatiile ionizante unitatii de masa dintr-un material dat.
Pentru descrierea efectelor biologice ale radiatiilor ionizante se foloseste doza echivalenta
unui anume tesut. Unitatea de masura a dozei equivalente este Sievert (Sv). De obicei se
folosesc submultiplii mSv, μSv sau nSv. Dozimetrul FH 40G afiseaza debitul echivalentului
de doza ambiental exprimat in Sv/h.
Spre deosebire de contorul Geiger, dozimetrul TS FH 40G are incorporat un contor
proportional cu energia filtrata a radiatiilor. Contorul este plasat in partea de sus (asa cum se
vede in Fig. 4) isr centrul lui este marcat cu un triunghi.

Fig. 4. Elementele de control ale dozimetrului FH 40G.

Dozimetrul poate fi folosit ca instrument de masura si afisaj in sine sau poate fi integrat intr-
un sistem automat prin cuplarea la un calculator. Utilizarea ca instrument de sine statator este
extrem de simpla si se folosesc in mod curent doar doua butoane ON/OFF si FUNCTION
(Fig. 4). Atentie: utilizarea lui la masuratori se va face dupa un interval de timp (5 min) de la
pornire. Are posibilitatea de stocare in memoria interna a valorilor masurate, dar aceasta
facilitate nu va fi folosita in experimentul propus.
Acest intrument va fi folosit la verificarea legii scaderii intensitatii radiatiei cu patratul
distantei intr-un mod asemanator cu cel descris la contorul Geiger. Se va realiza un montaj
simplu prezentat in Fig. 5. Dozimetrul se aseaza direct pe masuta metalica si nu va fi miscat
pe durata masuratorilor.

Fig. 5. Utilizarea dozimetrului FH 40 la verificarea legii scaderii intensitatii radiatiei cu

patratul distantei.