Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
UPGRADEHO Cauta
XHOST arme: Arme pentru airsoft si
STING
accesorii. Nu necesita autorizatie.
-LUCRARE DE DIPLOMA-
Indrumator:
Prof. Dr.ing. Moisil Ioana
Absolvent:
Gheorghiu Daniel
Informatica tehnica
- 2005-
1 INTRODUCERE
Pentru cunoasterea proceselor complexe ce se desfasoara intr-un organism viu este necesar
intre alte investigatii sa se detecteze si sa se masoare diferiti parametri fizici si chimici
caracteristici si modul in care acestia se schimba in decursul timpului. Este mult cunoscut faptul
ca manifestarile vitale din organism genereaza si fenomene electrice ce proiecteaza potentiale
masurabile, variabile in timp, in diferite puncte ale corpului; ele reprezinta semnale electrice care
informeaza despre evenimente bioelectrice, numite si biopotentiale electrice. De exemplu
temperatura masurata in mai multe locuri ale corpului poate conduce la informatii importante
privind procesele metabolice, functionalitatea sistemului nervos termoregulator, circulatia
sangvina si altele. Biosemnalul obtinut este un curent electric, dar informeaza despre temperatura
masurata. In prezent sunt cunoscute foarte multe efecte electrice ale fenomenelor naturii-
mecanice, chimice, termice, optice, radiante ceea ce motiveaza tendinta de a prezenta
biosemnalele cele mai diferite sub forma electrica. Prin biosemnal intelegem succesiunea
continua sau discreta a valorilor unei marimi masurabile in organismul
viu, generata spontan sau provocata prin stimulare declansatoare care poarta informatii asupra
desfasurarii unor procese, evenimente, si manifestari normale sau patologice. Captarea si
prelucrarea biosemnalelor, extragerea informatiilor in cercetarea biomedicala se face prin tehnici
adecvate, bazate pe aparatura electronica costisitoare, inclusiv calculatoare
dedicate acestei activitati. Pentru usurinta schimbului informational in lumea medicala si
unificarea aparaturii necesare in explorarile functionale au fost acceptate tehnici de prelevare,
prelucrare si interpretare ale semnalelor bioelectrice emise de organismul uman. Astfel efectele
electrice generate de inima
in functiune, detectabile in cea mai mare parte a corpului, formeaza obiectul cercetarii in
electrocardiografie (EKG), semnale bioelectrice generate in procesele activitatii cerebrale-
electroencefalografie (EEG), activitatea musculara –electromiografie (EMG), pentru urmarirea
activitatii electrice a musculaturii globului ocular electrostagmografie (ENG) si activitatea
electrica a retinei stimulata pe cale optica, electroretinografie (ERG). Aparatura pusa in slujba
tehnicilor de investigare paraclinica evolueaza in consens cu procesele tehnologiei electronice.
Semnalele bioelectrice sunt de putere foarte redusa. Pentru a fi analizate vizual sau prelucrate pe
calculator, semnalele bioelectrice trebuie amplificate de mii sau chiar de zeci de mii de ori.
Legatura electrica intre corpul pacientului si aparatele electronice, prin intermediul electrozilor
este imperfecta, cu impedante de trecere inegale pe diversele cai si variabile in timp,p rovocand
asimetrii pe circuitul de intrare. Sarcina proiectantilor si realizatorilor de aparate electronice de
investigatie medicala este sa tina cont de aceste neajunsuri, pentru a le minimaliza efectele.
Ansamblul aparatelor electronice si instalatiilor, folosit in scop medical formeaza un sistem
electromedical. De la inceput, sistemul trebuie conceput si realizat incat sa prezinte o imunitate
la perturbatii imprevizibile. De asemenea, se impun masuri eficiente
pentru reducerea surselor posibile de perturbatii proprii si externe, sau de inlaturare a lor .
Capacitatea sistemului electronic de a anihila interinfluentele in mediul ambiental se
numeste compatibilitate electromagnetica (CEM).
Pefectionarea neintrerupta a tehnicilor numerice de prelucrare si analiza a semnalelor
electrice, in paralel cu ieftinirea sistemelor de calcul bazate pe microprocesoare, ofera
posibilitati tot mai mari de tratare numerica a informatiei si in activitatea biomedicala. In prezent,
mijloacele electronice de vizualizare, interpretare si prelucrare de date se realizeaza numeric, pe
baza unor programe bine elaborate. Urmarind noile posibilitati de tratare a datelor culese despre
bolnavi, cadrele medicale de specialitate se familiarizeaza cu noua generatie de aparatura
biomedicala pentru a o folosi in cercetare si in activitatea clinica.
Pentru a realiza o conversie analog-numerica, biosemnalele se amplifica intai la un nivel
suficient de ridicat (de ordinul voltilor) asigurand astfel o precizie suficienta in convertorul
analog-numeric (GAN). Esantioanele extrase din functia analogica sunt „masurate” in CAN si
exprimate numeric. De la inceput, se stabileste o anumita precizie in evaluarea numerica a
esantioanelor, cu cat precizia propusa estre mai mare cu atat operatia dureaza mai indelung sau
convertorul rezulta mai pretentios, de aceea, precizia (numarul de biti) este o problema de
compromis. Esantioanele convertite numeric si scrise intr-un anumit cod se transfera catre alte
parti ale calculatorului pentru a fi memorate in vederea operatiilor care urmeaza. Sirul
esantioanelor numerice memorate poate servi la vizualizarea functiei de timp a semnalului sau la
determinarea unor parametrii caracteristici din punct de vedere statistic, la calculul aspectrului de
frecventa, la stabilirea corelatiilor cu alte functii de semnal, la identificarea automata a unor
semne de anomalie functionala. Iesirea din sistemul de calcul se afla echipamentele periferice
pentru inregistrarea textelor si graficelor, altor date, memorarea acestora, vizualizarea pe un
monitor in diverse proiectii si reprezentari, si –eventual-teletransmiterea datelor la distanta, catre
un alt calculator sau o cosola .
Posibilitatile de tratare si interpretare a informatiilor pe cale numerica sunt mult mai largi si
mai precise decat folosind solutii analogice .Din acest motiv, prelucrarea analogica a semnalelor
in aparatura moderna biomedicala este tot mai restransa, in avantajul partii numerice.
Obtinerea unor rezultate din partea sistemului la solicitarea medicului
, pe baza informatiilor colectate de la pacient, se face „in timp real”, adica imediat dupa
terminarea investigatiilor asupra pacientului. Acest lucru este posibil datorita vitezei mari de
calcul si programelor special elaborate pentru rezolvarea rapida a temelor. Exista insa si situatii
cand volumul foarte mare de date experimentale putin organizate sau calcule complicate reclama
un timp mai lung de asteptare. Transmiterea la distanta a informatiilor se face sub forma
numerica in conditii avantajoase. Semnalele numerice sunt insensibile la perturbatii si astfel nu
apar erori.
Un sistem de achizitie, prelucrare, transmitere, afisare de date biomedicale trebuie astfel
structurat si realizat incat sa prezinte o imunitate pronuntata la perturbatii si sa ofere o
compatibilitate electromagnetica cat mai buna.
Eliminarea patrunderii perturbatiilor pe circuitele de alimentare
de 50hz se face cu un bloc de circuite de filtrare si separare de retea
. Filtrele cu inductante si capacitati asigura o taiere, incepand cu armonica a treia a tensiunii
alternative. Introducerea unui transformator separator TR1 simetrizeaza linia de alimentare si
introduce un nul median flotant fata de referinta.
Respectarea unei sume de masuri privind conservarea biosemnalelor prelevate de la
pacienti, pastrarea raportului intre nivelul semnalului si zgomotul rezultant din totalitatea
surselor perturbatoare ce patrund pe canalul semnalului si utilizarea celor mai adecvate solutii
electronice in tratarea si prelucrarea acestuia aduc garantia unei contributii majore la ridicarea
calitatii in cercetarea si practica medicala bazata pe aparatura electromedicala.
2 APLICATII ALE TEHNOLOGIEI SISTEMELOR
2.1.1 ELECTROCARDIOGRAFUL
Pentru defibrilare se utilizeaza curentul furnizat de descarcarea unui condensator intre doi
electrozi aplicati pe toracele pacientului
Defibrilatorul monitor portabil DMP-1 are in componenta :
Amplificatorul ECG/EEG care culege prin cablurile speciale de intrare semnale ECG si
EEG pe care le prelucreaza astfel incat sa permita monitorizarea electrocardiogramei,
electroencefalogramei, a pulsului, inregistrarea ECG si defibrilarea cardiaca in regim sincronizat.
Semnalul ECG cules prin electrozii de defibrilare si a semnalului EEG, amplificat de 10 ori in
preamplificatorul EEG. In continuare, semnalul traverseaza preamplificatorul diferential (PAD),
modulatorul (MOD), transformatorul de semnal (TS1), demodulatorul (DEMOD 1), apoi este
refacut si transmis unui amplificator de curent alternativ cu amplificarea 200 si banda de
frecventa 0,05...250Hz. Semnalul pozitiv de la iesirea blocului (formator de inpulsuri-FI) este
transmis modulului de afisare digitala, iar semnalul de la iesirea inversoare este aplicat la intrarea
circuitului de comanda a incarcarii si descarcarii condensatorului de fibrilatie in regim de lucru
sincronizat, utilizat in cardioversie.
Modulul osciloscop are functia de vizualizare a semnalului preluat de la amplificatorul
ECG/EEG. Semnalul este amplificat pana la nivelul necesar pentru a fi aplicat placilor de
deflexie verticale ale tubului catodic. Modulul inregistrator care permite inregistrarea ECG este
de acelasi tip cu cel utilizat in ECG monocanal-1.
Defibrilatorul este modulul de baza al aparatului. Descarcarea energiei
de defibrilare inmagazinata in condensatorul (Cd) prin electrozii de stimulare in contact cu
pacientul se face prin inchiderea contactelor releului de pacient. Fiind un aparat portabil,
alimentarea cu energie electrica se face dintr-un acumulator reincarcabil (12V) incorporat sau de
la bateria unui autovahicul, dar poate functiona si cu alimentare de la retea (220V,50Hz).
Condensatorul se incarca de la redresorul de inalta tensiune (RT) pana la un nivel maxim de
tensiune de 5 kV.
Semnalul acustic tonal se dirijeaza prin intermediul unui comutator, catre urechea dreapta
sau catre cea stanga, in regim continuu sau intermitent (modulat), cu durate si pauze de cate 0,25
secunde fiecare.
Blocul oscilator contine un grup de 8 circuite generatoare armonice, cate unul pentru
fiecare frecventa de lucru; fiecare generator de frecventa are cate 2 parti de iesire, prevazute cu
reglaje potentiometrice independente de volum
, pentru a se putea calibra separat intensitatea sonora din cele 2 traductoare electroacustice,
TEAD respectiv TEAS.
Amplificatorul intermediar este comandat de blocul de control
al emisiei acustice. Semnalul armonic generat este transferat prin amplificator numai pe durata
apasarii butonului ”TEST”.
Blocul atenuator se afla sub controlul blocului de reglaj al intensitatii; cu cat nivelul sonor
necesar este mai ridicat, cu atat atenuarea logaritmica rezulta mai mica.
Blocul modulator-amplificator final asigura regimul intermitent al semnalizarii acustice,
provocand intreruperi cu frecventa de 2Hz si pauze de 0,25 secunde la comanda blocului de
control al emisiei; totodata aici se face amplificarea de putere si dirijarea semnalului catre unul
din canalele traductoarelor electroacustice, sub controlul blocului de selectie a urechii.
Comutarile si reglajele din aparat se fac electric, prin intermediul blocurilorde control.
Blocul de control al frecventei determina frecventa, iar aceasta se afiseaza pe panoul frontal
prin iluminarea unei diode luminiscente (DL) in dreptul valorii inscrise simultan cu activarea
generatorului corespunzator din blocul oscilator .
Blocul de control al emisiei comanda amplificarea de tensiune a amplificatorului
intermediar; regimul de emisie, continua sau intermitenta, este de asemanea semnalizat optic pe
panou
Blocul de reglaj al intensitatii sonore comanda schimbarea nivelului intensitatii acustice,
pe trepte de cate 10 decibeli, cu valoarea de referinta data de pragul auditibilitatii normale.
Blocul de selectie a urechii comanda blocul modulator amplificator prin actionarea unei
taste pentru activarea traductorului electroacustic.
Sursa de alimentare furnizeaza tensiuni stabilizate pentru alimentarea circuitelor
electronice.
Circuitele comutatoare selectoare a valorii frecventei sau a intensitatii sunt realizate
electronic prin presarea unor contacte situate in placa de sub panoul frontal.
2.2.3 PROTEZA AUDITIVA
a b
Aparatul genereaza un curent electric sub forma de impulsuri pozitive ale caror
caracteristici sunt: duratade 5ms; perioada de repetitie 20ms
Aparatul alimentat de la reatea prin tranformatorul de alimentare (TA) furnizeaza impulsuri
de curent obtinute direct din tensiunea retelei, cu ajutorul circuitului de defazare (CD). CD
realizeaza comanda tiristorului cu un defazaj (intre impulsul de comanda a tiristorului si
semnalul sinusoidal de la retea) de 90 grade pentru impulsuri de amplitudine constanta sau cu un
defazaj mai mare de 90 grade care scade intr-un timp predeterminat pana la 90 grade.
Amplitudinea curentului furnizat se poare regla intre 200 si 900mA prin introducerea unor
rezistente in serie cu pacientrul prin intermediul comutatorului amplitudine impuls (CAI); in
serie cu pacientrul este montat un miliampermetru care indica valoarea efectiva a curentului ce
trece prin pacient. In cazul livrarii curentului sub forma de tren continuu de impulsuri, se
utilizeara blocul circuit de defazare (CD), la iesirea caruia se obtin impulsurile, care amplificate
comanda tiristorul. Circuitul de protectie la supracurent realizeaza decuplarea circuitului de
pacient la atingerea valorii limita stabilite (1,2A- valoare de varf). Prin cuplarea circuitului de
testare (CT) se introduce in serie cu electrozii o rezistenta echivalenta a pacientului putandu-se
astfel verifica toate regimurile de functionare ale aparatului si valorile curentilor corespunzatoare
fiecarei trepte. Aparatul este alimentat de la reteaua de curent alternativ (220V/50Hz) are o
putere consumata maxima de 160VA.
Cele doua forme de baza ale curentilor diadinamici (monofazat fix-MF si difazat fix-DF) sunt
obtinute cu ajutorul circuitului formator de semnal diadinamic (CFSD). Din aceste regimuri de
baza (MF si DF) se obtin celelalte regimuri de curenti diadinamici (curent modulat in perioada
scurta-PS, in perioada lunga-PL si curentul in ritm sincopat-RS) cu ajutorul circuitului
astabil(CA) care furnizeaza impulsuri dreptunghiulare cu durata de 1 si 7 secunde. Semnalul
diadinamic reprezinta semnalul de comanda al generatorului (de curent constant) pentru curenti
diadinamici (GCD). Circuitul de formare a semnalului diadinamic (CFSD) semnal de tensiune
care - in functie de regimul de functionare ales de la claviatura (CL) –corespunde formelor de
semnal din urmatoarea figura:
Semnalele pentru curenti diadinamici si curent galvanic furnizate de DIADIN 3, laRS=5kohmi;
MF-monofazat fix; DF-difazat fix; PS-perioada scurta; PL-perioada lunga; RS-ritm sincopat;
G-galvanic.
Caracteristicile tehnice ale aparatului DIADIN3 sunt cele cinci tipuri de curenti diadinamici
(MF-impulsuri de 20 ms, valoare medie 17mA, frecventa de 50 Hz; DF-impulsurile 10ms,
valoare medie 35mA, frecventa 100Hz; PS-impulsuri MF timp de 1 s, alternand cu impulsuri DF
timp de 1 s; PL-impulsuri MF timp de 5 s, apoi trecere lenta in 2 s la DF, impulsuri DF timp de 5
s, apoi trecere lenta in 2 s la MF; RS-impulsuri MF timp de 1 s alternand ritmic cu pauze de 1 s ),
curentul galvanic (continuu) singur sau asociat cu curent diadinamic; valoare medie de 10mA,
coeficient de ondulatie 0,5%, tensiunea de alimentare 220V, frecventa retelei 50Hz, puterea
consumata max.75VA, durata tratamentului de 1-20 min.
Aparatul furnizeaza si un semnal complex, care este obtinut prin modularea in amplitudine sau in
frecventa a semnalului elementar. In functie de forma semnalelor generate, se definesc
urmatoarele regimuri de lucru:
-Tren continuu TC este regimul de lucru in care semnalul elementar este repetat in mod continuu
cu o frecventa ce poate fi reglata manual in limitele 1...2000Hz;
-Semnal Maeste un tren de impulsuri elementare de frecventa constanta, fixate prin reglaj
manual, modulat in amplitudine cu un semnal de forma dreptunghiulara, triunghiulara,
dreptunghiulara cu front de crestere si front de cadere exponentiala. Forma de unda a semnalului
modulator este selectabila prin comutare
-Semnal MF este un tren de impulsuri elementare de amplitudine constanta, fixata prin reglaj
manual, modulat in frecventa cu un semnal de forma dreptunghuiulara la care frecventa
semnalului elementar variaza prin salt de la valoarea fixata la valoarea maxima a benzii de
frecventa sau variaza tot prin salt de la valoarea fixata la valoarea minima benzii de frecventa.
Semnalul modulator in frecventa poate fi selectat si de forma triunghiulara cu variatii la fel ca la
semnalul dreptunghiular
Aparatul ECA-01 se compune din detectorul de puncte active (blocul de explorare) si doua
generatoare independente de curenti de terapie, cu forma de unda elementara si forme de unda
complexe. Fiecare din cele doua generatoare furnizeaza semnalul elementar cu o frecventa
reglabila, unul pana la 200Hz iar celalalt cu frecventa maxima de 2000Hz. pentru fiecare din cele
doua generatoare se poate selecta modul de lucru. Exista posibilitatea de selectare si a unui regim
de lucru mixat .
Blocul de explorare (BE) sesizeaza variatii ale rezistentei electrice intre electrodul de
explorare si electrodul de referinta la deplasarea electrodului de explorare pe tegument. Intre
electrozi se injecteaza un curent constant, care pe rezistenta dermala este convertit intr-o tensiune
ce se aplica la intrarea unui amplificator diferential. Tensiunea de la iesirea amplificatorului este
afisata pe un instrument si totodata comanda un convertor tensiune frecventa. Sarcina
convertorului este un difuzor care semnalizeaza acustic plasarea electrodului de explorare pe
punctul activ, prin marirea frecventei semnalului acustic emis.
Blocurile de generare a curentilor de terapie denumite TERAPIE 200Hz si TERAPIE
2000Hz, au in componenta urmatoarele unitati functionale: generatorul de functii MF furnizeaza
o tensiune continua pentru regimul de lucru in tren continuu (TC), impulsuri dreptunghiulare si
impulsuri triunghiulare pentru regimul de lucru cu modulatie in frecventa (MF); generatorul de
functii Ma furnizeaza tensiunile cu forme de unda necesare regimurilor de lucru TC, MF si MA.
Pentru regimurile de lucru TC si MF generatorul de functii MA furnizeaza o tensiune continua,
iar in regim MA impulsuri dreptunghiulare, triunghiulare, dreptunghiulare cu front de crestere
exponential si dreptunghiulare cu front de crestere si cadere exponential; convertorul (CTF 1,2)
este generator de semnal elementar cu frecventa de repetitie comandata in tensiune; modulatorul
(MOD 1,2) realizeaza inmultirea semnalului generat de CTF1,2 cu semnalul furnizat de
generatorul de functii GF-MA 1,2.
In etajul de mixare (MIX 1,2) se realizeaza insumarea semnalelor furnizate de
generatoarele TERAPIE 200Hz si TERAPIE 2000Hz in orice regim de lucru ale acestora.
Blocul de masurare (BM) masoara tensiunea impulsului dreptunghiular, curentul mediu
injectat de impulsul dreptunghiular si frecventa impulsurilor elementare in trenul de impulsuri. In
componenta aparatului sunt incluse si doua surse de alimentare: una pentru alimentare cu
tensiuni stabilizate a blocului de explorare si a celor doua blocuri de terapie si de alta o sursa
flotanta ce asigura tensiunile stabilizate pentru alimentarea blocului de masura.
Semnalul este amplificat de catre amplificatorul operational (AD), iar la iesirea amplificatorului
se obtine un curent ce se masoara cu instrumentul I; acest instrument are doua scale de masurare:
pentru transmitanta T care este o scala liniara si pentru densitatea optica A reprezentata printr-o
variatie logaritmica. Amplificatorul circuitului de masurare este realizat cu circuitul integrat
ROB 101. Pe intrarea inversoare este aplicat semnalul de la celula fotovoltaica iar pe intrarea
neinversoare se aplica tensiunea culeasa de pe cursorul potentiometrului P1. Potentiomatrul P1
compenseaza efectul iluminarii parazite iar cu potentiometrul P2 se regleaza curentul maxim ce
trece prin instrument. Caracteristica spectrala a celulei fotovoltaice are lungimea de unda la
sensibilitatea maxima de 540 nm pe un interval spectral de 480-600nm. Lungimile de unda
mentionate corespund domeniului cuprins intre albastru-verzui si portocaliu iar lungimea de
unda pentru sensibilitatea maxima este plasata in banda verde-galbui.
Oscilatorul O furnizeaza impulsuri dreptunghiulare a caror frecventa poate fi aleasa intre 700-
1000Hz si au un factor de umplere de 50%. Oscilatorul este realizat cu un circuit cu consum
scazut. Impulsurile dreptunghiulare alimenteaza traductorul T si comanda circuitul amplificator
cu esantionare-memorare (AEM) pentru a realiza o detectie sincrona. In traductor impulsurile
electrice sunt transformate in impulsuri luminoase ce se reflecta de pe proba de masura. La
suprafata de reflexie aceste impulsuri luminoase sufera o modificare in amplitudine si spectru
luminos, lumina reflectata fiind purtatoare a informatiei utile. Tot traductorul T transforma aceste
impulsuri luminoase in impulsuri de tensiune al caror nivel este functie de proba de masura.
Impulsurile de tensiune avand un nivel scazut, de ordinul mV sunt amplificate si detectate
sincron cu prelevarea lor la iesire din traductor. Dupa detectia sincrona ce se realizeaza cu
circuitul de esantionare-memorare se obtine un nivel de tensiune care este invers proportional cu
concentratia de glucoza din sange. De aceea semnalul este trecut printr-un circuit inversor
analogic astfel incat la iesirea acestuia se obtine tensiunea continua care este proportionala cu
concentratia de glucoza din fiecare proba. Pentru a putea comanda convertorul analog numeric
(CAN) semnalul mai este divizat pana la nivelul admis de CAN si de asemenea este trecut printr-
un filtru de rejectie a brumului de retea si un filtru trece-banda pentru eliminarea zgomotelor de
joasa si inalta frecventa. CAN digitizeaza informatia analogica si in continuare blocul de afisare
numerica (AS) face aceasta informatie disponibila celor trei celule de afisaj. Pentru a se produce
corect reactia de culoare pe banda testoare dupa aplicarea picaturii de sange trebuie sa treca 60s.
Temporizarea acestui interval de timp precum si semnalizarea corespunzatoare sunt realizate cu
ajutorul circiutului de temporizare (CT). Dupa ce se aplica picatura de sange se reseteaza
circuitul de temporizare CT prin actionarea comutatorului K aceasta determinand comanda
inhibarii afisajului care nu va functiona pe timp de un minut si se comanda dioda
electroluminiscenta-LED-ul (D) care va lumina in contratimp cu afisajul. Dupa un minut reactia
a avut loc si banda testoare se introduce in traductor avand loc determinarea si afisarea
concentratiei de glucoza din sange. Sursa de alimentare S este constituita dintr-un adaptor de la
retea sau in cazul utilizarii aparatului pe teren un set de baterii.
2.6APARATE CU ULTRASUNETE
Prin tomografie se intelege vizualizarea unui stat subtire dintr-un corp tridimensional.
Printr-o dispunere adecvata a emitatorului si detectorului in jurul obiectului investigat se obtin
semnale doar din stratul dorit si printr-o prelucrare numerica cu ajutorul calculatorului acestea se
combina intr-o imagine .Zonele din afara stratului de vizualizat nu dau semnale si nu introduc
nici paraziti in imagine. In opozisie cu acestea, la tehnica Roentgen clasica, se obtine o proiectie
la care zone (parti) din diferite adancimi apar in aceeasi imagine. Ele se pot suprapune si prin
aceasta se pot pierde informatii importante.
Tomografia Roentgen computerizata a fost primul sistem de vizualizare a tehnici medicale
la care toate marimile masurate se digitizeaza si apoi sunt prelucrate pur digital. Printr-un baleiaj
corespunzator si reconstructie numerica, se obtin sectiuni cu rezolutie buna .
Pentru redarea imaginilor cu ultrasunete se folosesc impulsuri de ultrasunete strans
colimate cu care se exploreaza suprafetele de discontinuitate ale organelor corpului. Metoda se
foloseste in primul rand in cazul organelor abdominale si in ginecologie. Se obtin imagini, chiar
si fara reconstructie numerica, care sunt comparabile cu cele obtinute prin tomografie Roentgen
computerizata sau cu cea cu rezonanta magnetica .In cazul acestei metode, digitizarea si
prelucrarea numerica a semnalelor de masurat ofera o rezolutie mai buna si o calitate superioara
a imaginii. Cercetarile actuale se refera la perfectionarea algoritmilor de reconstructie a imaginii,
marirea rezolutiei si inlaturarea parazitilor.
Tomografia cu rezonanta magnetica nucleara (RMN), ca metoda total noua de vizualizare
a starnit un mare interes. Prin testarea cu impulsuri de inalta frecventa, utilizand un camp
magnetic foarte intens, se masoara repartitia protonilor si reactia lor la interactiunea cu mediul,
obtinandu-se o imagine. Prin aceasta pot fi caracterizate tesuturile si organele corpului, prin
proprietatile lor, ceea ce nu se putea realiza cu sistemele prezentata mai sus. Metoda se aplica in
principal la vizualizarea partilor moi ale corpului. Si aceasta metoda poate fi perfectionata prin
prelucrarea digitala a semnalelor masurate, reconstructia numerica si inregistrarea marimilor.
Principalele avantaje ale tomografiei cu rezonanta magnetica nucleara sunt:
-metoda este neinvaziva, putand fi aplicata in aproape toate domeniile medicinii;
-datoritA energiilor reduse ale cuantelor campului de radiofrecventa utilizat
in tomografia RMN, probabilitatea producerii unor formatiuni neoplazice este practic egala cu
zero;
-imaginile obtinute au o rezolutie buna evidentand si distributia densitatii nucleelor de
hidrogen in corpul uman, ca atare metoda este superioara, din acest punct de vedere al
tomografiei cu raze X sau ultrasunete;
-permite delimitarea precisa a extinderii spatiale a tumoriilor sau a organelor umane;
-permite obtinerea de imagini in timp real in cazul investigatiilor cardiace;
-permite analiza neinvaziva ,”in vivo” a modificarilor patologice a
tesuturilor, reprezentand o metoda de diagnostic in faza incipienta a formatiunilor tumorale
maligne;
-permite realizarea de investigatii relativ la modificarile metabolismului celular prin
analize chimice neinvazive;
-permite determinarea locala a debitelor sanguine in interiorul sau la suprafata corpului
uman;
Razele Roentgen, ultrasunetele si rezonanta magnetica nucleara faciliteaza deci trei metode
de tomografie computerizata, care in principiu, se poate afirma ca nu concureaza intre ele din
punct de vedere medical, ci se completeaza reciproc. Caracteristicile principale ale acestor trei
metode si ale echipamentelor de tomografie computerizata corespunzatoare sunt prezentate in
urmatorul tabel
Tomograful cu RMN s-a impus in principal datorita calitatii sale de a oferi o tehnica de
diagnostic medical complet neinvazive, lipsita de orice risc, datorita absentei radiatiilor
daunatoare organismului, inerente tehnicilor de tomografie computerizata deja cunoscute.
Principiul fizic. Baza fizica a RMN este magnetismul nuclear. Se stie ca nucleele atomilor
care contin un numar impar de nucleoni poseda moment unghiular intrinse (de spin). Aceste
nuclee poseda deci dipoli magnetici, caracterizati prin moment magnetic, putand fi asemanate cu
bare magnetice microscopice cu poli nord si sud. Deci nucleele magnetice se comporta ca niste
bare magnetice microscopice. Momentele magnetice nucleare sunt cu cateva ordine de marime
mai mici decat cele associate miscarii electronice din atom sau ion.
Prin metoda de rezonanta magnetica nucleara se poate pune in evidenta magnetismul
nuclear. In absenta unui camp magnetic extern vectorii moment magnetici sunt orientati
intamplator astfel incat efectele lor se anuleaza. La actiunea unui camp magnetic extern static
vectorii moment magnetic raspund, incercand sa se alinieze directiei campului. Pentru proton,
principalul izotop al hidrogenului, care se gaseste din abundenta in corpul uman, sunt presupuse
doua stari energetice de baza: paralel (spin-sus) si antiparalel (spin-jos) corespunzand starii de
joasa, respectiv inalta energie. Diferenta de energie este proportionala cu valoarea campului
magnetic.
In realitate momentele magnetice nu se aliniaza exact cu axa campului extern ci sunt
inclinate. Exista o analogie intre miscarea unui proton intr-un camp magnetic extern si a unui
titirez (giromagnet) in camp gravitational. De mentionat ca titirezul se anvarteste in jurul axei
sale de simetrie datorita momentului sau cinetic. Gravitatia exercita un cuplu si atfel forteaza
partea de sus intr-o miscare de precesie. Protonul ce poseda un moment de spin cuantificat va
avea si el o miscare de precesie datorita cuplului creat de interactiunea dintre momentul magnetic
de spin si campul magnetic exterior. O imagine mai sugestiva a miscarii de precesie a
magnetizarii intr-un camp magnetic si stationar este data in urmatoarea figura:
Miscarea de precesie nucleara in cazul unui camp magnetic
Daca forta de gravitatie ar putea fi marita, ritmul miscarilor de precesie ar creste. In precesia
nucleara o intensificarea a intensitatii campului magnetic duce la cresterea cuplului si deci a
frecventei de precesie. Frecventa de precesie este de asemanea functie de tipul nucleelor in
studiu: protonii, de exemplu, au o miscare de precesie mult mai rapida decat nucleele de fosfor.
Pentru obtinerea de imagini ale tesuturilor umane protonul se preteaza cel mai bine din
cauza abundentei lui chimice, izotopice si a momentului magnetic favorabil. Dupa cum este
stiut, H2, cu nucleul avand un singur proton, se gaseste in organismul uman care contine 50-75%
H2O. Lipidele si proteinele contin si ele de asemenea atomi de hidrogen.
Magnetizatia macroscopica manifestat prin aceea ca la o grade K toate momentele
magnetice sunt alienate in directia campului magnetic exterior, pe cand la temperatura camerei,
energia termica favorizeaza trecerea nucleelor pe nivelul cu energie inalta. Ca urmare, la scara
microscopica, numai un numar mic de nuclee sunt in plus pe nivelul energetic scazut, fata de cele
de pe nivelul energetic ridicat. Magnetizatia longitudinala este orientata in lungul directiei
vectorului camp magnetic extern. Aceasta magnetizatie longitudinala este folosita pentru
inducerea semnalului de RMN in bobina receptorului instalatiei de tomografie cu RMN .
Rezonanta magnetica nucleara se stabileste printr-un echilibru determinat de campul
magnetic si temperatura. Nucleele sunt in echilibru termic cand numarul tranzitiilor de pe nivelul
energetic scazut pe nivelul energetic ridicat (tranzitii directe) este egal cu numarul tranzitiilor
inverse. Fara a crea rezonanta aceste tranzitii nu genereaza un semnal detectabil. Tranzitiile
directe pot fi generate si prin absorbtie de radiatie electromagnetica, sub forma de impulsuri.
RMN apare cand se aplica o energie electromagnetica de radiofrecventa avand frecventa
egala cu cea de precesie, determinand trecerea momentelor magnetice din stare de orientare
paralela (energie scazuta) in cea antiparalela (energie inalta). Campuri magnetice alternative de
frecvente radio se produc usor cu ajutorul bobinelor. Proba se introduce in interiorul bobinei unui
circuit oscilant, iar un camp rezonant de RF va genera tranzitiile momentelor magnetice. Directia
campului magnetic de RF care se aplica sub forma de impulsuri trebuie sa fie perpendicular pe
directia campului magnetic. Cand pe cele doua nivele energetice exista un numar egal de
momente magnetice, acestea se vor compensa magnetic, iar magnetizatia longitudinala dispare.
Magnetizatia transversala este produsa de un camp magnetic de RF care este reprezentata
printr-un vector ce se roteste sincron cu miscarea de precesie a momentelor magnetice; daca
frecventa campului de RF este egala cu frecventa de precesie a protonului, acesta, in miscarea sa
de precesie, va absorbi energie. Cresterea energiei inseamna de fapt trecerea momentelor
magnetice din starea paralel (energie scazuta) in cea antiparalel (energie inalta). In figura de mai
jos se prezinta simplificat instalatia pentru experienta de RMN: producerea precesiei printr-un
impuls de RF si receptionarea semnalului de rezonanta nucleara corespunzator indus in bobina.
Nucleul de hidrogen, protonul este cel mai simplu si mai abundent element din organismul
uman. Tesuturile omenesti sunt formate in mare parte din protoni, iar densitatea de protoni este
o caracteristica a fiecarui tesut. Imaginea reconstruita in RMN ne arata imprastierea protonilor
intr-o sectiune dar ea poate sa contina si alti parametri (timpii de relaxare) care dau informatii
despre structura chimica a tesuturilor si cu ajutorul carora se pot discerne tesuturi cvasidense, dar
de structuri diferite, cum sunt de exemplu creierul si lichidul celebrospinal. Tomografia cu RMN
furnizeaza imagini ale densitatilor spinilor nucleari, ale vitezelor de relaxare ale magnetizarii
nucleare, ale vitezelor de curgere a fluidelor si ale deplasarilor chimice. Nucleul cu cea mai mare
sensibilitate in detectia RMN este cel al atomului de H2. In compozitia substantelor biologice
exista si alti izotopi ce poseda spini nucleari dar care au abundenta naturala sau o concentratie
relativ scazuta in tesuturile umane si ca atare pot fi foarte greu detectate prin RMN. Metoda
RMN s-a impus in special in diagnosticarea creierului prin contrastul foarte bun, putere mare de
separatie a tesuturilor in functie de timpii de relaxare si prin alegerea libera a directiilor de
sectionare.
Realizarea practica a unui tomograf implica numeroase dificultati tehnice. Datorita
volumului mare de calcule, complexitatii ecuatiilor matematice ce descriu campul, proiectarea se
face cu ajutorul calculatorului.
Structura tomografului computerizat cu RMN difera de la un constructor la altul, functie de
metoda de reconstructie a imaginilor adoptatt, modul de excitatie, sistemul de magneti. In
general se pot pune in evidenta blocuile prezentata in schema bloc din urmatoarea figura:
Una din caracteristicile tomografiei computerizatecu RMN este absenta aproape in totalitate a
partilor mecanice in miscare. Spre deosebire de tomografia computerizata cu raze X, tomografia
computerizata cu RMN nu este o tehnica a transmisiei, adica nu este nevoie sa se roteasca sau sa
se deplaseze o sursa in planul tomografiei. Deschiderea sursei de excitatie este in frecventa nu in
spatiu; selectia spatiala este realizata transformand frecventa semnalului intr-o functie unica a
coordonatelor spatiale. Aceasta se obtine prin suprapunerea gradientilor campului magnetic peste
campul magnetic principal.
Sursa de excitatie este un emitator de RF, care ceeaza un camp magnetic variabil,
perpendicular pe campul magnetic static. Raspunsul nucleelor din tesuturi la excitatia de RF
induce un semnal de RF in bobina receptorului. Analiza acestui semnal in functie de frecventa si
amplitudine permite reconstructia imaginii.
In afara de echipamentul digital folosit la memorarea si prelucrarea datelor, procesorul si
sistemul de vizualizare, tomograful computerizat cu RMN se aseamana foarte putin cu
tomograful computerizat cu raze X .
Deoarece parametrul cheie in RMN este inductia magnetica a campului, aceasta face
ca sistemul de magntti (SM) sa fie elementul cel mai critic. El genereaza campul static de
inductie, intens, riguros omogen, stabil in timp si cat mai extins in spatiu. Trebuie ca la un
diametru al probei de 0,5m talpile polare sa mentina o omogenitate de 10-10 ppm sub aspectul
variatiilor temporale si spatiale. Se utilizeaza campuri magnetice cu inductii de 0,15-2T. in
cresterea inductiei semnalul detectat este mai puternic, dar se inrautateste raportul
semnal/zgomot, cresc pierderile prin curenti turbionari si se atenueaza frecventele inalte. Inductia
magnetica optima a campului pentru obtinerea imaginilor cu RMN este inca un subiect
controversat. In timp ce adancimea de patrundere a campului de RF scade cu cresterea inductiei
magnetice, exista o crestere foarte mare a sensibilitatii detectiei odata cu cresterea inductiei
magnetice. In practica medicala este importanta reducerea duratei de explorare si imbunatatirea
rezolutiei spatiale. Rezultate bune pentru imagini ele intregului corp sau obtinut cu inductii de
35T .Pentru a produce campul magnetic static necesar magnetizarii nucleelor exista patru tipuri
de magneti :
-permanent (miez feromagnetic premagnetizat) ;
-rezistiv (miez feromagnetic excitat electric);
-rezistiv(conductor de cupru au aluminiu, excitat electric);
-supraconductor (conductor de niobium-titan la temperatura criogenica);
Magnetii permanenti sunt cei mai economici, realizeaza inductii magnetice maxime de
0,3T, au nevoie de temperaturi foarte stabile pentru a realiza omogenitatea campului si au o
greutate mare (10 tone).
Magnetii rezistivi realizeaza o inductie maxima a campului de 0,2T au un consum foarte
mare de energie electrica, au o fiabilitate marita.
Magnetii supraconducatori permit producerea de campuri magnetice foarte puternice (pana
la 2T la un diametru de 100 cm), sunt foarte scumpi, au nevoie de heliu si azot ca lichide de
racire, au un camp magnetic foarte stabil. Cele mai multe CT-uri cu RMN utilizeaza magnetii de
tipul rezistiv cu miez feromagnetic excitat electric sau supraconducator.
Sistemul de gradienti (SG) este elementul important care permite obtinerea de informatii
separabile despre probe. Prin suprapunerea unui gradient-camp liniar variabil in spatiu si
constant in timp peste campul static (realizat de obicei prin constructia talpilor polare oblice ) la
o anumite frecventa, numai o anumite suprafata in volumul studiat va rezona. Valoarea
gredientului de camp magnetic determina rezolutia imaginii. Datorita micilor neomogenitati ale
campului magnetic din interiorul corpului, lucru care se explica prin susceptibilitatile magnetice
diferite ale moleculelor care alcatuiesc organismul, apar gradienti locali de camp magnetic numit
gradienti de fond. Gradientul aplicat intregului corp trebuie sa aiba in zona investigata o valoare
mult mai mare decat gradientul local de fond pentru a obtine rezolutie buna si din aceasta cauza
valoarea gradientului aplicat intregului corp creste spre valori de 10 T/m. Astfel de valori fiind
greu realizabile, s-a elaborat o secventa de aplicare a unor impulsuri de gradient si impulsuri de
radiofrecventa care sa diminueze mult efectul gradientului de fond. Secventa de impulsuri incepe
cu un impuls de radiofrecventa de 90 grade la momentul t=0. Acest impuls este urmat de alte
cinci impulsuri de radiofrecventa de 180 grade. Receptionarea semnalului util se face la
momentul t=10*3,14; 3,14 este o baza de timp pentru aplicarea secventei de impulsuri si
valoarea lui se alege experimental pentru a obtine atenuarea maxima a gradientului de fond (100-
300 microsec.). In intervalul dintre primul si al doilea impuls de 180 grade se aplica un radient
pozitiv de amplitudine A. In urmatoarele doua intervale se aplica un gradient negativ, de aceiasi
amplitudine, dupa care in ultimul interval din nou se aplica un gradient pozitiv. Cu aceasta
tehnica valoarea gradientului aplicat intregului corp se reduce de aproximativ 10 ori fata de
metoda directa (impuls de 90 grade urmat de aplicarea gredientului si detectia semnalului) la
aceiasi rezolutie.
Bobina de RF (BRF) genereaza campul magnetic de excitatie (curenti mari) si culege
semnalele INL purtatoare de informatii (curenti mici). Campul generat de bobinele de RF
actioneaza perpendicular pe campul magnetic static principal. Receptia se poate face si cu alta
bobina speciala adaptata orthogonal. Asa cum omogenitatea campului magnetic static este o
calitate a unui magnet, avand implicatii asupra calitatii imaginii si omogenitatea campului de RF
este un parametru important.
Emitatorul (E) produce un semnal de RF foarte stabil, care este transmis bobinelor de
radiofrecventa; semnalul este amplificat pana la nivelul corespunzator excitarii prin impulsuri.
Puterea emitatorului este de 1-10kW dar pacientul primeste doar cativa wati.
Receptorul (R) capteaza din bobinele de RF semnalul de inductie nucleara libera (INL) care
este de ordinul microvoltilor (semnal de circa 10 ori mai mic decat cel emis) il amplifica intr-un
etaj de preamplificare, dupa care il mixeaza intr-o banda de audiofrecventa cu una sau doua etaje
de amplificare.
Sistemul de achizitii de date (SAD) receptioneaza, amplifica, filtreaza, mixeaza semnalul
de INL cu un semnal de la un oscilator local pentru reducerea frecventei in domeniul audio, il
prelucreaza in scopul reducerii zgomotului prin mediere in blocul adaptor (A) si cuantifica
printr-un convertor analog numeric (CAD) semnalul rezultat, transpunand apoi datele obtinute
intr-o memorie sau la procesorul Fourier.
Sistemul de calcul (SC) reconstituie imaginea din datele obtinute, realizeaza prin sistemul
periferice (SP) dialogul cu operatorul, comanda, controleaza si supravegheaza functionarea
celorlalte subsisteme. Semnificatia semnalelor INL si deci natuta prelucrarii lor la care acestea
sunt supuse in cadrul sistemelor de achizitie si de prelucrare difera functie de tehnicile de
excitatie, detectie si reconstructie folosite. La instalarea CT cu RMN trebuie avut in vedere faptul
ca materialele feromagnetice din vecinatate pot produce distorsiuni ale campului magnetic al
sistemului, degradand astfel calitatea imaginii, iar campul magnetic al sistemului poate interfera
cu cel al altor aparate electromedicale.
3 METODE DE DETECTIE
Semnalul s(k,l)este divizat pe doua cai. Un filtru trece-jos separa componentele cu frecvente
spatiale joase, pe canalul superior, reprezentand luminanta de fond. Calea inferioara din figura
preia componentele de frecventa spatiala ridicata ce reprezinta contururile si schimbarile bruste
de luminanta. Conform teoremei de esantionare, componentele de joasa frecventa necesita un
numar redus de esantioane pe unitatea spatiala. Matricea punctelor de esantionare se poate
micsora si de zece ori pe fiecare dimensiune; de asemenea, se poate reduce si numarul nivelelor
de cuantizare . Imaginea componentelor de frecventa spatiala se obtine prin filtrare spatiala trece-
sus; se preconizeaza un sistem operator de gradient discret . Urmarirea gradientului pe cele doua
axe de desfasurare a functiei s(k,l) si trecerea eventual in coordonate polare conduce la detectia
liniilor de tranzitie maxima, ce reprezinta de fapt curbele de contur.
Urmarind in figura, semnificatia blocurilor se prezinta mai jos. Filtrarea componentelor de
joasa frecventa (FTJ) este urmata de blocul de esantionare si cuantizare (EQ), dupa care se
efectueaza codarea semnalului (COD). Pe cealalta cale, detectorul de contur (DC) este urmat de
blocul de urmarire a conturului (UC) in coordonate ortogonale sau polare. Dupa obtinerea
semnalului de reprezentare a contururilor se face codare in (COD). Cele doua semnale numerice
rezultate din codare pot fi prelucrate, stocate sau transmise. In partea de restituire, dupa
decodarea celor doua semnale se efectueaza filtrarile prin interpolare bidimensionala (INTB)
respectiv prin reconstructie (FIRE). Insumarea celor doua semnale furnizeaza imaginea
reconstruita pe cale numerica. Metoda asigura o reducere a volumului de date operate, de circa
10 ori fata de tratarea canonica.
Compresia volumului de date fara generare de distorsiuni semnificative se mai realizeaza
prin metoda planurilor de biti. O imagine cuantizata pe 256 nivele se descompune in 8 planuri de
bit. Fiecare plan este analizat independent pentru reducerea redundantei pe cai statistice.
Imaginile rezulta inca acceptabile la o reducere a volumului de 5 ori. Dispunand de functia
numerica a imaginii bidimensionale, se initeaza procesele de restaurare sau de optimizare
numerica. Deteriorarea imaginii produsa in mod frecvent se poate reprezenta prin modulul unui
sistem liniar invariant prin translatie. Conditiile minimale de imbunatatire a semnalului degradat
si incarcat cu zgomot, rezida in cunoasterea fenomenelor fizice care au provocat degradarea sau,
cunoasterea apriorica a punctelor, segmentelor sau zonelor din imagine care corespund imaginii
ideale.
Unele procedee indicate in litteratura sunt abordabile cu echipamente de calcul mai putin
costisitoare. Se amintesc urmatoarele prelucrari:
-filtrare numerica prin convolutie bidimensionala discreta;
-filtrari statistice;
-detectarea elementelor de contur;
-substractia elementelor nesemnificative;
-trasarea liniilor de echiluminanta;
-lupa de gri;
-prelucrarea contrastului;
-modificarea luminantei medii;
-binarizarea imaginii;
-pseudocromatizarea imaginilor.
Dispunand de functia numerica a imaginii, prelucrarile de restaurare sau optimizare se efectueaza
cu unitati de calcul mici sau medii pe baza de programe de calcul.
Conceput intr-o arhitectura modulara, sistemul asigura orice combinatie intre urmatoarele
posibilitati de prelucrare: convolutie, amplificarea sau reducerea dimensiunilor, transfocare,
decupare, o matrice de 1024x1024 puncte, memorii de functii, tabele de pseudocromatizare,
digitizare video cu mediere pe cadre, diverse tipuri de grafica si de aditionare alfanumerica,
mijloace de interventie pe monitor.
Frecventa impulsurilor este de 2 pana la 5 KHz si nu poate fi marita mai mult din cauza timpului
necesar pentru propagarea ecourilor prin tesut spre traductor. Oricum, aceasta frecventa este
sufucient de inalta pentru a se obtine 15-30 imagini/s.
Mai recent se foloseste in instalatiile de diagnostic prin vizualizare, utilizare ultrasunetele,
prelucrarea numerica. In acest scop se folosesc memorii numerice pentru imagini, iar semnalele
de ultrasunete reflectate sunt digitizate cu 4 pana la 8 biti si memorate. Prin prelucrare digitala si
prelucrari speciale se poate imbunatatii calitatea imginii si creste rezolutia.
In cercetarile care se intreprind la echipamente pentru diagnosticul prin vizualizare cu
ultrasunete, se urmaresc variante in care sa se foloseasca algoritmii de reconstructie a imginii de
la CT Roentgen. Aceste variante permit obtinerea unor rezolutii mai bune in toate directiile si o
imbunatatire a calitatii imaginii. La aceste variante pacientul este explorat din diferite directii si
imaginea se reconstruieste din proiectii, care se obtin cu ajutorul ultrasunetelor propagate prin
tesuturi. In comparatie cu modul B conventional, CT permite obtinerea unor imagini superioare
si cresterea rezolutiei.
6 PRELUCRAREA ELECTRONICA A IMAGINILOR RADIOLOGICE
Sensibilitatea peliculei, finetea granulatiei si contrastul stabilesc unele caracteristici ale imaginii
de care se tine seama in analiza. Densitatea locala optica d(x,y)poate fi masurata obiectiv prin
metode fotometrice. Privirea observatorului, cautand in desenul imaginii informatii despre
forme, contururi si densitati face o analiza supusa legilor subiective ale vederii. Vederea prezinta
proprietatea de a sesiza schimbarile de cenusiu din element in element de imagine, in raport cu
aspectul in ansamblu al imaginii. Ochii se adapteaza la caracteristicile imaginii; adaptarea de
ansamblu se face lent, dar permite in final o buna discriminare atat in imaginile intunecoase cat
si in cele foarte deschise, asemanator vederii la lumina sau la umbra.
Adaptarea locala a vederii in procesul explorarii imaginii este rapida si permite detectarea
discontinuitatilor de luminozitate, caracteristice contururilor. Pelicula radiografica se plaseaza pe
un camp luminos si se face analiza detaliilor imaginii, vizual. Ochii disting diferente abia
perceptibile ale senzatiei de luminozitate direct proportionala cu fondul de luminozitate medie, L,
adica rezulta o caracteristica a vederii constanta in limite largi ale luminantei medii, cu valoarea
intre 0.01 si 0.02 in functie de individ. Prin cresterea contrastului in imagine se mareste variatia
de luminozitate locala imbunatatindu-se capacitatea de discriminare a detaliilor din cliseu.
Prelucrarea electronica a imaginii poate contribui la cresterea contrastului, imbunatatind accesul
la informatiile continute.
Discriminarea elementelor invecinate din imagine este conditionata si de puterea de
separare a ochiului. Limita acuitatii vizuale se masoara in unghiul de deschidere vizuala sub care
doua puncte sau linii nu se mai disting separat. In cazul vederii normale, acest unghi este de circa
1/60 grad. Privind un desen de la 30 cm distanta doua puncte distantate la mai putin de 0.1mm se
confunda.
Alternarea gradatiei de cenusiu pe o anumita directie luata in cadrul imaginii defineste asa
numita frecventa spatiala, exprimata prin numarul de cicluri pe unitatea de lungime masurata pe
directia data. Masurarea dimensiunilor unui cliseu fotografic poate conduce la aparitia unor
neuniformitati de granulatie datorita iesirii din domeniul distantelor sub limita acuitatii vizuale.
Pe de alta parte, o elaborare a imaginilor cu mult sub dimensiunile limita ale puterii de separare a
vederii nu se justifica. S-a stabilit experimental sensibilitatea relativa a vederii, la alternarea
elementelor de cenusiu intr-o imagine, ca functie de frecventa spatiala a acestor alternari. In
urmatoarea figura este aratata curba sensibilitatii relative in functie de frecventa spatiala.
Sensibilitatea relativa a vederii (Sr) la detalii distincte invecinate, in alb-negru
Panta crescatoare a curbei de la valori mici ale frecventei spatiale denota un caracter diferentiator
al vederii. Dincolo de maximul curbei, situate intre 5 si 10 cicluri pe grad, caracteristica devine
scazatoare cu frecventa, adica vederea prezinta o proprietate de integrare a elementelor de
imagine. Functia integratoare a ochiului permite realizarea unor desene in imagine in cenusiu cu
elemente punctiforme sau linii cu densitati diferite pe unitatea de suprafata. De exemplu, se stie
ca imaginea de televiziune in alb-negru se construieste din linii luminoase echidistante,
orizontale, cu segmente mai luminoase sau mai intunecoase. Privind ecranul de la o distanta mai
mare de 6 ori diagonala, se constata ca unghiul sub care cele doua linii invecinate se apropie sub
1 min. si apparent liniile se contopesc. Efectul de luminozitate rezulta din medierea luminiscentei
elementului de suprafata, prin integrare.
Imaginea, ca reflectare a realului , prezinta unele limitari calitative: compresia intervalului
definit de luminantele extreme, granulatia ca fluctuatie (zgomot) in functia disponibila,
distorsiuni, supraexpunerea sau subexpunerea, cu efect asupra valorii luminantei medii,
neclaritatea contururilor . Daca imaginea este colorata, lista de mai sus se lungeste.
Daca iamginea este trecuta de pe un suport pe altul, apar si alte modificari care degradeaza
calitatea sa. Ansamblul metodelor si tehnicilor care tind sa compenseze efectele degradarii
imaginii pentru a o readuce cat mai aproape de caracteristicile sale calitative initiale se
numeste restaurare. Restaurarea este posibila prin tratare optica sau electronica a imaginii.
Ansamblul metodelor si tehnicilor care trateaza imaginea pentru a-i da o forma cat mai
adecvata unei analize in vederea extragerii unor anumite informatii se numeste optimizare.
Analiza imaginii poate fi facuta de un observator sau de o instalatie automata. Daca imaginea
este oferita in final spre analiza unui specialist in materie, criteriile directoare de imbunatatire
calitativa a imaginii vor deriva din proprietatile caracteristice ale vederii umane.
7 IDEI SI PROBLEME IN TEHNOLOGIA MICROSISTEMELOR SI
MICROROBOTICA
7.1.2.Laserii in medicina
Interactia intre radiatia laser si materia vie da nastere la diferite reactii biologice care
depind de urmatoarele efecte: termice, fotochimice, electrice si mecanice. Efectele termice sunt
legate de absortia radiatiei laser de catre mediul biologic. Fotonii ce patrund in tesut transfera
energia lor moleculelor cea ce conduce la marirea miscarii Browniene si la eliberarea de caldura.
Intensitatea efectelor termice depinde de alcatuirea biochimica a elementelor si a lichidelor
celulare, de dispunere a structurilor histologice, de omogenitatea si conductibilitatea termica a
tesuturilor si de caracteristicile radiatiei laser incidente. Efectul fotochimic este legat de
activitatea moleculelor tesutului supus iradierii laser, cea ce reprezinta prima faza a unor reactii
chimice. Astfel de reactii pot fi anormale sau sa se prezinte ca exagerari ale proceselor normale.
Efectul electric este generat de densitatile energetice extrem de mari, carora le corespund
campuri electrice locale de ordinul celor care asigura coeziunea electronica a materiei. Trecerea
radiatiei laser printr-un mediu material perturba cortegiul de electroni ai atomilor, avand
implicatii asupra constantelor fizice ale mediului traversat (conductivitate si constanta
dielectrica). Aceste perturbatii se pot gasi la originea diverselor efecte chimice care la randul lor
sunt capabile sa antreneze complicatii functionale ale tesuturilor. Efectul mecanic provine din
vibratia mediului parcurs de radiatia laser, generata de energia elastica eliberata mediului la
intoarcerea pe nivelul fundamental a unui electron excitat prin absorbtia unui foton incident.
Chiar daca modul de actiune al laserilor asupra materiilor vii este complex, efectul esential al
acestei radiatii asupra mediilor biologice, care conditioneaza aplicatiile terapeutice, este
transformarea energiei radiative in energie termica sub forma de taiere, cauterizare sau distrugere
controlata a unor tesuturi.
Alaturi de laserii cu gaz, laseri cu CO2 au ca avntaj absenta potentialelor electrice in timpul
interactiei fasciculului laser cu tesutul.
Alte aplicatii ale laserilor sau dezvoltat in cadrul oftalmologiei prin intermediul
fotocoagulatorului cu laser cu argon ionizat ce coaguleaza vase cu diametru de 30-50 microm., in
neurochirurgie la vaporizarea unor leziuni, cauterizarea vaselor sanguine si intreruperea cailor de
transmisie a durerii in maduva spinarii, in cadrul chirurgiei cu laser a arsurilor, in ulcerele de
decubitus la rejectia si inchiderea zonelor de supurare, in gastoenterologie, in tratarea varicelor
esofagiene, ablatia tumorilor mici si distrugerea unor zone hemoragice, in dermatologie
deschizand noi posibilitati de diagnostic prin holografie permitand studiul activitatii substantelor
din piele si analiza cationilor in piele si tesuturile moi, in stomatologie la tratarea cariilor in
cavitati semiinchise prin distrugerea pachetului vasculo-nervos, la tratarea cancerului, in
obstretica si ginecologie.
8 CONCLUZII
Bibliografie
1.Baciu-Metoda si dispozitivelectronic pentru inregistrarea continua a concentratiei de oxigen
din sange
2.Baciu I., Gligor Elena, Olteanu A.-Masurarea presiunii partiale transcutanate a oxigenului in
conditii de modificare a compozitiei aerului respirat.
3.Lorincz N., Oancea I., -Probleme specifice ale utilizarii clinice a aparatului de
electrochirurgie.
4.Bangert V., Mansfield P.-Magnetic field gradient colls for NMR imagine.
5.Belis Mariana –Bioingineria sistemelor adaptive si instruibile.
6.Bottomley P-Digital gradient magnetic field reorientation in three dimensional NMR .
7.Buldus R., Lariu H., -Traductor piezoceramic pentru detectarea fluxului sanguin prin efect
Doppler
8.Catuneanu V., Pasca S.,-Electrostimulator pentru acupunctura
9.Costea V., Strileniuc M., -Aparat pentru monitorizarea respiratiei
10.Cristescu A., -Aparat pentru electroterapie transcerebrala
11.Dines K.-Computerized geophysical tomography
12.Dollinger R.,-Tomografia cu RMN
14.Dragu I.,-Prelucrarea numerica a semnalelor discrete in timp
15.Erikson K., R.,-Ultrasound in Medicine
16.Balan, Basa, Tulai-Prelucrarea numerica asistata de microprocessor a informatiei biomedicale
17.Gligor, Demeo,Dollinger-Cercetari privind realizarea unui tomograf cu RMN
18.Gligor , Roman, Horvath, Oancea –Microsistem de calcul si realizarea automatizarii
functionarii aparaturii pentru determinarea echilibrului acido-bazic din sange
19.Gray, Meyer-Circuite integrate ,analogice,analiza si proiectare
20.Holz- Basic physical principles of NMR
21.Hutchison –A whole body NMR imaging machine
22.Lake- Reconstruction of three –dimensional structures from sectioned helices by
deconvolution of partial data.
23.Manea ,Cristea –Tomograful cu rezonanta magnetica nucleara
24.Oancea –Metode de prelucrare a semnalului vocal.
25.Pruna-Tomografia computerizata prin RMN
26.Stolojanu, Podaru-Prelucrarea numerica a semnalului vocal
27.Ursu, Dollinger-Metode de obtinere a imaginilor tomografice utilizand tehnicile de
transmisie, emisie si rezonanta magnetica.
28.Zsido-Nagy-Aparat de microelectrochirurgie .
29.Blattner, S.:-Fuzzy-systeme und neuronale netze
30.Bleuler H.:-Micromachine and human science
31.Branebjerg:- A micromachined flow sensor for measuring small liquid
flows.
CUPRINS
1 Introducere...............................................................................................................................1
2 Aplicatii ale tehnologiei sistemelor
2.1 Aparate pentru aprecierea activitatii cardiace
2.1.1 Electrocardiograful....................................................................................................3
2.1.2 Defibrilatorul.............................................................................................................3
2.2 Aparatura electronica pentru investigarea si tratamentul sistemului neuromuscular
2.2.1 Reflexometru achilian...............................................................................................4
2.2.2 Audiometru de triaj...................................................................................................4
2.2.3 Proteza auditiva.........................................................................................................5
2.2.4 Stimulatoare pentru recuperarea aparatului neurolocomotor....................................6
2.2.5 Aparat de terapie prin electrosoc...............................................................................7
2.3 Aparate electronice pentru electroterapie si chirurgie
2.3.1 Aparat de terapie prin curenti diadinamici................................................................8
2.3.2 Aparat de terapie prin curenti interferentiali...........................................................10
2.3.3 Electrostimularea pentru acupuntura.......................................................................13
2.3.4 Aparat de electrochirurgie.......................................................................................14
2.4 Echipamente electronice de monitorizare din sectiile de terapie intensiva
2.4.1 Aparat pentru determinarea transcutanata a presiunii de oxigen............................15
2.4.2 Monitor de respiratie...............................................................................................16
2.5 Aparate electronice pentru laborator clinic
2.5.1 Hemoglobinometru electronic.................................................................................17
2.5.2 Aparat pentru determinarea glicemiei.....................................................................18
2.6 Aparate cu ultrasunete
2.6.1 Detector de puls fetal cu ultrasunete.......................................................................19
2.6.2 Detector de flux sanguin cu ultrasunete..................................................................19
2.6.3 Aparat de diagnostic cu ultrasunete prin vizualizare..............................................20
2.6.4 Aparat de terapie cu ultrasunete..............................................................................22
2.7 Echipamente de diagnostic prin CT
2.7.1 Metode si echipamente de diagnostic prin CT........................................................23
2.7.2 Tomografia Roentgen computerizata......................................................................25
2.7.3 Tomografie computerizata cu RMN.......................................................................26
2.7.3.1 Principiile obtinerii imaginilor prin RMN......................................................26
2.7.3.2 Aplicatiile fenomenului RMN in medicina.....................................................30
3 Metode de detectie.................................................................................................................34
4 Metode de reconstructie a imaginii........................................................................................35
4.1 Metode de prelucrare a imaginii.....................................................................................37
5 CT cu ultrasunete...................................................................................................................39
6 Prelucrarea electronica a imaginilor radiologice...................................................................41
7 Idei si probleme in tehnologia microsistemelor si microrobotilor.........................................44
7.1 Aplicatii ce au revolutionat medicina.............................................................................45
7.1.1 Principii de baza......................................................................................................45
7.1.2 Laseri in medicina...................................................................................................45
8 Concluzii................................................................................................................................47
Bibliografie