MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Facultatea Calculatoare, Informatică şi Microelectronică

Departamentul Microelectronica si Ingineria Biomedicala

RAPORT
la lucrarea de laborator nr. 6

Tema: „DETECTAREA RADIAŢIILOR NUCLEARE”

Disciplina: „Biofizica”

A elaborat st. gr. IBM-211, Sobetchi Cristian

A verificat prof. Univ., Dr. Hab. Arama Efim

Chișinău 2022
Scopul lucrarii:
●Prezentarea aspectelor teoretice privind radiațiile nucleare;
● Familiarizarea cu principiile de funcţionare a celor mai utilizate detectoare;
● Determinarea fondului radioactiv (cosmic);
● Cercetarea atenuării radiației γ în diferite substanțe;
● Modelarea acceleratorului ciclic de particule încărcate.
Aparate si materiale:
 instalaţia B-4
 sursa de radiație y
 cronometru
 riglă
 sursă de curent alternativ 220 V ,50Hz
 mănuși de cauciuc și clește special
Teorie:
Radiația gamma reprezintă radiația din spectrul electromagnetic cu cea mai mică lungime de
undă și cu cea mai mare frecvență. Razele gamma pot trece prin aproape orice, și sunt
protejate în mod eficient sau absorbite doar prin materiale de greutate atomica mare, cum ar
fi plumbul. Radiația gamma este produsă de soare sau alte corpuri cerești, este foarte
periculoasă și se poate detecta cu ajutorul unui contor Geiger.

– Radioactivitatea γ. Contrar diferitor tipuri de radioactivitate

deja menţionate, radioactivitatea γ nu prezintă o emisie de
materie provenită din nucleu, ci o emisie de energie sub
formă de radiaţie electromagnetică. Ea poate fi pură în cazul
unui pasaj de tranziţie de la un nivel metastabil la un nivel
stabil. În majoritatea cazurilor radioactivitatea γ rezultă din
dezexcitarea nucleului, provenită de la dezintegrarea α sau ß.
Fotonii γ a căror energie nu depăşeşte câţiva MeV rezultă din
tranziţia nucleonilor printre nivelele energetice perfect
definite în nucleu. Nucleul care apare în urma dezintegrării
radioactive nu este în toate cazurile stabil. Astfel, apar serii de
procese de dezintegrare, nucleele transformându-se prin
emisii de particule α sau β până la apariția unui nucleu cu
caracter stabil.
Detectorul de radiaţii nucleare este un sistem care pune în evidenţă particulele nucleare,
permite determinarea numărului lor, precum şi a unor caracteristici, cum ar fi energia sau
masa. După principiul de funcţionare detectoarele se împart în: Detectoare care se bazează
pe fenomenul de ionizare în gaz. La trecerea unei particule încărcate prin gazul detectorului
se produc perechi ion-electron colectate de doi electrozi, la care se aplică o diferenţă de
potenţial.
Diferenţa de potenţial dintre
electrozi trebuie să fie
suficient de mare pentru a
exclude recombinarea ionilor
formaţi. n lungul traiectoriei
particulei nucleare încărcate,
care străbate gazul camerei,
se produc ioni pozitivi şi
electroni care sunt dirijaţi spre
electrozi. Curentul obţinut pe
electrodul colector este
amplificat
Curentul de ionizare este proporţional cu numărul total de perechi şi măsurat.
ion-electron, creaţi de
particule în unitatea de timp. În camerele de ionizare curentul este mic, fapt ce duce la
sisteme de înregistrare complicate. De aceea mai frecvent se utilizează alt detector cu gaz –
contorul Geiger–Müller. Schema acestui detector este dată în F. Contorul este format dintr-
un condensator cilindric închis într-un tub de sticlă. Anodul este un fir foarte subţire, catodul
este un cilindru metalic sau o peliculă metalică, depusă pe peretele interior al tubului.
Electrozii sunt legaţi la o diferenţă de potenţial de câteva sute de volţi. Din cauza construcţiei
sale, câmpul electric în vecinătatea anodului este foarte intens. La trecerea particulei nucleare
încărcate, în gazul din interiorul contorului, se produc perechi ion– electron. Electronii sunt
puternic acceleraţi în câmpul intens al firului central şi produc la rândul lor ionizări
secundare.

În acest fel, se formează o

avalanşă deioni şi electroni. În
circuit apare un curent de
descărcare de scurtă durată.
Curentul care trece prin circuit
produce la bornele rezistorului
R o cădere de tensiune care
este amplificată şi înregistrată.

Tabelul impulsurilor ce revin unui minut VF

 Nr. exp Durata înregistrării Numărul impulsurilor n
V F= (impuls/min)
t
t(min) n
1. 1 20 20
2. 2 44 22
3. 3 67 22.3
Valoarea medie=21.433
V F 1+ V F 2+V F 3 20+22+22.3
V Fmed= = =21.433 impuls/min
3 3

Tabelul sursei de radiație V = n/t (impuls/min)

Nr. experienței d(cm) n(impuls) V = n/t (impuls/min)

0 ∞ nfond Vfond
1 10 1181 1181
2 20 386 386
3 30 140 140
4 40 89 89
5 50 64 64

n1=1202- nfond med=1202-21.433=1181

n2=407- nfond med=407-21.433=386
n3=160-nfond med=161-21.433=140
n4=110-nfond med=110-21.433=89
n5=85- nfond med=85-21.433=64

V 1+ V 2+ V 3+ V 4 +V 5 1181i/m+ 386 i/m+140 i/m+ 89i/m+64 i/m

V med = = =372impuls/min
5 5
Δ V 1= |V 1−V med|=372impuls/minut −1180(impuls /min)=808impuls /minut
Δ V 2= |V 3 −V med|=372impuls /minut −386 (impuls/min)=14 impuls/minut
Δ V 2= |V 2−V med|=372impuls /minut −140( impuls/min)=192impuls/minut
Δ V 4= |V 4−V med|=372 impuls/minut−89(impuls/min)=283 impuls/minut
Δ V 5= |V 5 −V med|=372impuls /minut −64 (impuls/min)=308 impuls/minut

Δ V 1+ Δ V 2+ ΔV 3 + Δ V 4 + Δ V 5 808 i/m+14 i/m+192i/m+283 i /m+308 i/m

Δ V med= = =321i /m
5 5

ΔV med 32100impulsuri /minut

ε= ∗100 %= =8.62% Rezultatul final: 372impuls/minut±8.62 %
V med 372impulsuri / minut

Graficul funcţiei V = f (d )

 1400

1200

1000
Impulsuri pe minu

800

600

400

200

0
10 20 30 40 50

Distanța de la contor-sursă

Concluzie
În cadrul lucrării de laborator am detectat radiații nucleare , familiarizândumă cu principiile
de funcționare a celor mai utilizate detectoare.Astfel am determinat fondul
radioactiv(cosmic) precum și a radiației y. Pentru aceasta am folosit instalația de tipul B-4
care ne permite destul de precis să determinăm impulsurile pe minut într-o unitate de timp.
Am aflat ca valoare fondului cosmic este de 20 impulsuri pe minut care nu prezintă pericol
pentru sănătatea omului. De asemenea am înțeles că cu cât sursa de radiație este mai aproape
de contor cu atât valoare impulsurilor este mai mare, respectiv cu cât distanța este mai mică
cu atât valoarea impulsurilor pe minut este mai mică.