Curs 7

ECHIPAMENTE ELECTRICE

2018-2019
Arcul electric - Consideratii generale
• Intreruperea unui circuit electric este intotdeauna insotita de un arc
electric intre contactele aparatului de comutatie. Acest arc se
numeste de deschidere.
• Daca acest proces de apartitie a arcului electric nu ar exista, ar
aparea mari greutati in folosirea instalatiilor electrice deoarece toata
energia acumulata in campul magnetic al sistemului s-ar transforma,
la intreruperea circuitului, in energie a campului electric, ceea ce ar
duce la supratensiuni periculoase pentru instalatiile energetice.
• Energia campului magnetic al sistemului se transforma in arcul
electric in energie calorica.
• De asemenea, si la inchiderea circuitelor electrice apare un arc intre
contactele aparatului de comutatie, dar efectul termic al acestui arc este
mic datorita vitezei mari de inchidere a contactelor.

• Arcul electric poate fi considerat ca un conductor extrem de mobil, care se

deplaseaza sub actiunea curentilor de aer si a campului electromagnetic.
• In deplasarea sa, daca sare pe doua conductoare cu diferenta de potential
intre ele produce un scurtcircuit.
• Arcul electric are o temperatura inalta atat in coloana lui, cat si in punctele
sale de sprijin, asa incat el produce o solicitare suplimentara fata de
solicitarile termice la care este supus in mod normal aparatul si corodeaza
contactele pe care se sprijina.
Arcul electric fiind deci distrugator, trebuie limitat ca spatiu si timp.
Cunoasterea proprietatilor arcului electric
Cunoasterea metodelor de stingere a lui
Intreruperea unui circuit electric
consta de fapt in a stinge arcul electric
intr-un timp scurt, inainte ca el sa
devina periculos atat pentru
echipamentele alaturate cat si pentru
Proiectare stabilitatea functionarii sistemului.
Construire
Exploatare rationala a aparatelor de
comutatie
• ARCUL ELECTRIC = descărcare electrică autonomă care evoluează într-
un dielectric gazos (aer, SF6, N2 ş.a.) care se caracterizeaza prin:

• densitate mare de curent la electrozi

(102-108 A/cm2)
• temperatură ridicată si presiunea marita a
gazelor (arcul se sprijina pe o suprafata
foarte mica iar temperatura din coloana
arcului este de 3000-24000 °K.
• cadere de tensiune catodica mica.
Modelul fizic al arcului • Electrozii între care există arcul electric:
CATOD – distribuție de sarcină electrică
electric negativă
ANOD – distribuție de sarcină electrică
pozitivă

• Zone caracteristice
Pe suprafața catodului piciorul arcului
formează pata catodică
Pe suprafața anodului piciorul arcului
formează pata anodică
In vecinătatea catodului: zona de tranziţie
catodică
In vecinătatea anodului: zona de tranziţie
anodică
In interval: coloana arcului
• Pentru ca electronul să obţină
energia necesară excitării şi ionizării
unui gaz el trebuie să fie accelerat în
câmpul electric.

• Trecerea curentului electric,

excitarea şi recombinarea, provoacă
o încălzire puternică a spaţiului de
arc, astfel că întreg gazul se află la
temperaturi înalte. Această stare de
încălzire puternică provoacă şi ea
ionizarea gazului.
• O descărcare electrică creează un traseu
conductor între doi electrozi metalici aflați la
potențiale diferite, imersați într-un mediu cu
proprietăți izolante.
• Traseul conductor este format din ioni
pozitivi și electroni liberi rezultați din
procesele de ionizare care s-au produs în
mediu anterior apariției descărcării.
• Dintre cele două categorii de particule
purtătoare de sarcină electrică, electronii
sunt particulele cu mobilitatea cea mai mare
datorită masei mici (9.109 x 10-28 g) de 1836
de ori mai ușor decât cel mai ușor ion pozitiv
(nucleul de hidrogen).
• Ionii (pozitivi sau negativi) sunt particule cu
mobilități mai mici.
• Ca în orice altă descărcare electrică în gaz, şi
în cazul arcului electric, ionizarea prin şoc
joacă un rol important în multiplicarea
purtătorilor de sarcină.

• Aceasta poate fi una din explicaţiile

densităţilor foarte mari de curent.
• Particulele încărcate cu sarcină negativă
(electronii și ionii negativi) se deplasează
către anod, în timp ce ionii pozitivi se
deplasează către catod. Toate sarcinile aflate
în mișcare ordonată cu diferite mobilități,
contribuie la curentul din canalul descărcării.
• În figura este prezentat fenomenul ionizării în
care electrozii sunt plasaţi la distanţa larc si
sunt alimentaţi de la o sursă de tensiune
continuă.
• Sub acțiunea câmpului electric creat
între doi electrozi la aplicarea unei
tensiuni, prin gazul care separă cei doi
electrozi (aer, SF6, N2, etc.) apare o
circulație de curent, susținută de
purtătorii liberi de sarcină electrică
(electroni şi ioni) prezenți în concentrații
mici în mod natural în orice gaz sau
creați prin diferite mecanisme de
ionizare.
Procesele de ionizare a arcului electric
• Ionizare prin ciocniri
Electronii liberi care se gasesc
intotdeauna in spatiul dintre
electrozi se deplaseaza cu viteza
mare spre anod sub actiunea
campului electric existent.
In drumul lor acesti electroni produc
ionizarea prin ciocnire a particulelor
neutre.

• Ionizare prin emisie

• Ionizare termica
• Ionizare prin emisie
Emisia de electroni de la suprafata catodului se face in doua
feluri:
- emisia autoelectronica produsa de un camp electric intens in
regiunea catodului
- emisia termoelectronica
Emisia autoelectronica are loc in primele momente dupa
desfacerea contactelor sau in ultimele momente la inchiderea
contactelor cand, distanta dintre ele fiind foarte mica, apare un
gradient de tensiune foarte mare, care produce smulgerea de
electroni de la suprafata catodului.
La deschiderea contactelor acest gradient de tensiune scade
foarte repede, intrucat distanta dintre contacte creste repede.
Emisia de electroni de la suprafata catodului nu inceteaza cu
incetarea emisiei autoelectronice, deoarece se continua emisia
termoelectronica de la suprafata incalzita a petei catodice care
a inceput de fapt din momentul desfacerii contactelor.
Prin miscarea electronilor catre anod se formeaza langa catod
sarcini spatiale pozitive.
Repartitia temperaturii si a densitatii de curent pe suprafata
catodului are aceeasi forma ca si cea din sectiunea coloanei
arcului.
• Ionizare prin emisie (continuare)
Particulele neutre care se formeaza prin
recombinarea langa catod a ionilor si a
electronilor isi continua, in virtutea inertiei,
miscarea catre catod si iau parte la
bombardarea lui.
Ca rezultat al acestei bombardari, suprafata
catodului devine incandescenta, producandu-
se topirea si pulverizarea metalului.
Partea cea mai incandescenta se numeste
pata catodica si are o temperatura de
aproximativ 1500K.
La aceasta temperatura ridicata a metalului se
produce emisia termoelectronica de pe
suprafata catodului si in special pe suprafata
petei catodice, pe care se concentreaza
aproape intregul curent al arcului.
• Ionizare termica
Procesul de ionizare in coloana arcului se datoreaza in cea
mai mare parte temperaturii inalte a gazului, ionizarea
termica fiind in acest caz fundamentala si practic singura care
contribuie la dezvoltarea si mentinerea arcului electric.
Partea centrala a arcului are o temperatura foarte inalta, de
5000-10000K, putand ajunge pana la 50000K. Aceasta
temperatura depinde de intensitatea curentului, de natura
mediului ambiant si de presiunea acestuia.
Prin aceasta parte centrala trece cea mai mare parte a
fluxului de electroni. La trecerea curentului prin zero (in cazul
curentului alternativ) temperatura scade pana la 1000-2000K.
La temperaturile foarte inalte din coloana arcului, atomii si
moleculele gazului capata viteze mari, respectiv energii
cinetice mari.
La ciocnire apar particule incarcate cu electricitate de semn
contrar, electroni si ioni. Ionizarea termica a gazelor are loc la
temperaturi 8∙103÷104K, iar a vaporilor de metal la 4000 K. In
arcul electric care se formeaza la intreruperea unui circuit
exista intotdeauna vapori metalici, deci pentru a se produce
ionizarea termica este nevoie ca temperatura sa aiba valoarea
de peste 4000-5000K.
Deionizarea arcului electric
• Dintre toate tipurile de deionizari posibile, ionizarea termica este aceea
care mentine arcul electric. De aici rezulta ca masura cea mai potrivita
pentru stingerea arcului electric este indepartarea caldurii din spatiul de
arc, deci scaderea temperaturii.
• Scaderea temperaturii gazului din coloana arcului nu numai ca inlatura
sursa de ioni si electroni, dar contribuie foarte mult la recombinarea
particulelor pozitive si negative, obtinandu-se procesul care se cheama
deionizare.
• Procesul de deionizare se realizeaza prin:
- recombinarea particulelor incarcate
- difuzia ionilor in afara spatiului de arc.
• Fenomenul de recombinare consta in aceea ca doua particule
incarcate cu sarcini pozitive si negative care se ating isi neutralizeaza
sarcinile electrice si formeaza o particula neutra.

• Difuzia ionilor este al doilea proces de deionizare a arcului si consta in

deplasarea particulelor incarcate in zona arcului, cu concentratie
mare de sarcini electrice, in mediul inconjurator cu concentratie mai
mica de sarcini. Intensificarea recombinarilor se obtine prin suflarea
arcului cu ajutorul unui gaz relativ rece si neionizat.
Modelul fizic al arcului Căderi de tensiune în vecinătatea electrozilor
(sunt concentrate pe distanțe foarte mici
electric raportate la lungimea totală a arcului).

Căderea de tensiune catodică:

• reprezintă un procent important din tensiunea
la bornele arcului
• depinde în principal de materialul catodului,
fiind constantă pentru un material dat,
independent de intensitatea curentului din arc
• valori caracteristice între 10 şi 25 V.

Căderea de tensiune anodică:

• este mai mică (procentual) decât căderea de
tensiune catodică,
• depinde de intensitatea curentului din arc, fiind
deci variabilă
• valori tipice cuprinse între 5 şi 10 V pentru
aplicațiile uzuale (tinde la 0 pentru curenți
foarte intenşi).
Modelul fizic al arcului electric
Căderea de tensiune pe coloana
arcului
• depinde de natura şi presiunea
gazului, de lungimea coloanei
arcului
• gradientul mediu de potențial este
constant şi relativ independent de
intensitatea curentului în arc
(secțiunea arcului se
autoadaptează la valoarea
curentului)
• valori observate ale gradientului
mediu de potențial: 1...100 V/cm
• Tensiunea la care apare arcul electric,
denumită tensiune de aprindere,
depinde de produsul (pd) prin legea lui
Paschen.
• In figura este data curba tensiunii de
aprindere a arcului in aer in functie de
(p∙ 𝑑). Aceasta curba indica faptul ca
tensiunea de strapungere este o
functie de produsul presiunii gazului cu
distanta dintre electrozi (p ∙ 𝑑).
• Astfel, variind distanta si respectiv
presiunea gazului se poate pastra
constanta tensiunea de aprindere.
Metode utilizate pentru stingerea arcului electric
care evoluează în aer la presiune atmosferică
• Contactor – aparat de conectare cu o singură poziție de repaus, acționat
altfel decât manual, capabil de a închide, de a suporta și de a întrerupe
curenții în condițiile normale ale circuitului, inclusiv curenții de
suprasarcină de serviciu. Protecția la scurtcircuit a unui circuit echipat cu
contactor este realizată în general cu siguranțe fuzibile deoarece
contactorul nu este construit să întrerupă curenți de defect.
• Întreruptorul automat – aparatul de comutare prevăzut cu dispozitive
adecvate, care, la apariția unui defect manifestat prin creșterea curentului
peste anumite limite reglate, provoacă declanșarea automată a aparatului,
întrerupând astfel circuitul electric respectiv. Spre deosebire de contactor,
întreruptorul automat realizează și funcția de protecție a circuitului.
Contactorul este în general un aparat de comutație de joasă tensiune în timp
ce întreruptorul cu aer la presiune atmosferică poate fi realizat și pentru
tensiuni înalte (până la 24 kV).
 Metode pentru cresterea uarc

a. Creşterea lungimii arcului – creşte rezistenţa dinamică şi pentru menţinerea aceleeaşi

intensităţi a curentului în arc este nevoie de o tensiune mai mare la bornele arcului.
Creșterea lungimii arcului se obține prin mărirea distanței dintre piesele de contact
b. Divizarea arcului – pentru menţinerea fiecărui arc scurt rezultat prin fragmentare este
nevoie de o tensiune de arc totală mai mare deorece apar 2 (n-1) termeni suplimentari
– căderile de tensiune catodică respectiv anodică pentru fiecare arc elementar
c. Răcirea arcului – determină creşterea gradientului mediu de potenţial din coloana
arcului; prin scăderea temperaturii plasmei care formează coloana arcului scade
mobilitatea purtătorilor liberi de sarcină electrică, crește numărul de recombinări în
unitatea de volum, scade densitatea curentului în arc prin scăderea concentrației de
electroni (echivalent cu creșterea rezistenței dinamice a arcului), pentru menţinerea
arcului va fi necesară o tensiune mai mare.

De regulă soluțiile constructive combină cele trei metode

Dispozitive (camere) pentru stingerea arcului
electric
• In momentul separarii contactelor, intre ele apare un arc electric,
care este inconjurat de gaze supraincalzite, rezultate din
descompunerea uleiului (in intreruptoarele cu ulei), aerului (in
intreruptoarele cu aer comprimat), hexaflorurii de sulf (in
intreruptoarele cu SF6) etc.
• Sub influenta temperaturilor inalte ale arcului (pana la 12000K) aceste
gaze devin bune conducatoare de curent, deoarece in aceste gaze
apar electroni si ioni liberi.
• Aparitia in gaz a electronilor si ionilor liberi se datoreaza emisiei
termoelectronice, autoemisiei electronice, ionizarii prin ciocnire si
ionizarii sub influenta temperaturii.
• Cu cat curentul prin arc este mai mare, cu atat energia degajata in
intervalul de arc este mai mare, temperatura arcului este mai mare si
ionizarea termica mai intensa.
• Dupa trecerea curentului prin maximum temperatura si diametrul arcului
se micsoreaza treptat, iar rezistenta lui creste.
• In momentul trecerii curentului prin zero arcul se stinge si incepe
restabilirea rigiditatii dielectrice (deionizare) a spatiului de arc si in acelasi
timp se restabileste si tensiunea intre contactele intreruptorului.
• Dupa trecerea curentului prin zero, coloana arcului pastreaza o anumita
conductivitate electrica si prin restabilirea tensiunii intre contactele
intreruptorului va circula un curent post-arc, a carui marime este
determinata de rezistenta remanenta a coloanei arcului.
• Modul de variatie a curentului post-arc determina, in mare masura,
procesul de stingere a arcului.
• Daca puterea extrasa din coloana reziduala a arcului este mai mare decat
puterea produsa de curentul post-arc, atunci curentul post-arc se
micsoreaza pana la zero si arcul se stinge.
• Daca puterea produsa de curentul post-arc este mai mare decat puterea
extrasa din arc, atunci curentul post-arc creste si arcul se reaprinde.

• Daca restabilirea tensiunii se face mai repede decat refacerea rigiditatii

dielectrice, atunci apare o noua reaprindere a arcului si procesul se repeta.

• In acelasi timp, in procesul de deschidere a intreruptorului, se continua

miscarea contactului mobil, ceea ce conduce la marirea distantei dintre
contacte si pentru o noua amorsare a arcului este necesara o tensiune mai
mare.
• Procesul de stingere a arcului se incheie atunci cand tensiunea care se
restabileste intre contactele intreruptorului, care se departeaza intre ele,
nu este suficienta pentru reamorsarea arcului electric.
In consecinta, stingerea arcului este conditionata de doi factori:
• Viteza de restabilire a tensiunii intre contactele intreruptorului
• Viteza de refacere a rigiditatii dielectrice a spatiului dintre contactele
intreruptorului

Din aceasta cauza, micsorarea timpului si usurarea procesului de

stingere a arcului electric se poate face prin:
• Micsorarea vitezei de restabilire a tensiunii si/sau
• Marirea vitezei de deionizare a spatiului de arc
Exemple pentru stingerea arcului prin alungire
Piese de contact (metalice) în formă
de rampă. Sub acțiunea forței
magnetice arcul se deplasează
menținând contactul cu rampele.
Prin creșterea lungimii, crește
tensiunea necesară menținerii
arcului. Când aceasta depășește
valoarea de vârf a tensiunii rețelei,
arcul se stinge.
Exemple de camere de stingere cu plăci metalice pentru divizarea
arcului în arc scurte , deionizarea prin neutralizare în contact cu pereţii
metalici şi răcire prin transfer de căldură