6.2.

VIBRAŢII ÎN TURBINE

Vibraţiile apar atunci când corpurile elastice se află sub acţiunea unor
forţe variabile periodic în timp. Variaţia periodică a sarcinilor produce
variaţia periodică a deformaţiilor, dând naştere vibraţiilor.
Vibraţiile produc solicitări variabile periodice sau solicitări la oboseală,
care reduc durata de viaţă a pieselor. Vibraţiile unui corp se
caracterizează prin:
– amplitudinea deformaţiei (cu cât este mai mare cu atât solicitările
sunt mai mari)
1
– frecvenţa (ν sau f), perioada (T), pulsaţia (ω). ν = ; ω = 2πν
T
Vibraţii libere – se produc atunci când forţa acţionează o singură
dată asupra corpului, fără a se repeta. În timp energia transmisă
corpului care vibrează se pierde şi vibraţia încetează.
Vibraţii întreţinute sau forţate – se produc atunci când acţiunea
forţei asupra corpului se repetă periodic. Acest tip de vibraţii este
caracteristic funcţionării maşinilor.
 REZONANŢA

Frecvenţa proprie: frecvenţa proprie de

vibraţie, care depinde printre altele de
material şi forma geometrică a corpului
elastic.
Frecvenţa impusă: frecvenţa cu care
acţionează forţa perturbatoare.
Armonicele vibraţiilor paletelor cu capăt liber
Rezonanţa: fenomenul de vibraţie cu 1) k = 1 ; 2) k = 2 ; 3) k = 3.
amplitudine maximă, care se realizează
atunci când frecvenţa proprie de vibraţie este
egală cu frecvenţa impusă sau cu un
multiplu întreg al acesteia.
f p = k fi

k=1 vibraţia fundamentală

k = 2,3 4 … armonicele de vibraţie
Fenomenul de rezonanţă
 CAUZELE ŞI MODUL DE VIBRAŢIE AL PIESELOR
TURBINELOR CU ABUR

Cauzele vibraţiilor în turbine Modul de vibraţie

(frecvenţa)
Efectele vibraţiilor
dezechilibrul permanent frecvenţa de rotaţie – slăbirea rezistenţei şi scurtarea
rotorului – dinamic duratei de viaţă a pieselor prin oboseală
– tensiuni termice remanente – deteriorări prin frecare
– ruperea unor piese
temporar – slăbirea îmbinărilor
– zgomot
– deformare
– deteriorarea centrajului
forţa de impuls a aburului frecvenţe înalte

deteriorarea şi slăbirea strângerii lagărelor frecvenţe ridicate

temperatura redusă a uleiului
frecări accidentale
dilatarea neuniformă a carcasei
(armonice ale frecvenţei de rotaţie)
frecvenţe joase,
(aprox. 1/2 din frecvenţa de rotaţie)
frecvenţe joase
(1/2, 1/3, 1/4 din frecvenţa de rotaţie)
frecvenţa de rotaţie

pătrunderea apei în turbină frecvenţe joase

(1/2, 1/3, 1/4 din frecvenţa de rotaţie)
instabilitatea fenomenului de condensare frecvenţe înalte
EFECTELE VIBRAŢILOR ŞI EVITAREA REZONANŢEI

Efectele vibraţiilor
– slăbirea rezistenţei şi scurtarea duratei de viaţă a pieselor prin
oboseală
– deteriorări prin frecare
– ruperea unor piese
– slăbirea îmbinărilor
– zgomot

Evitarea fenomenului de rezonanţă:

1 – determinarea frecvenţei proprii (teoretic sau experimental);
2 – determinarea frecvenţei perturbatoare (impuse);
3 – stabilirea condiţiilor de rezonanţă;
4 – luarea de măsuri pentru evitarea rezonanţei; în cazul în care se
acceptă rezonanţa (armonice superioare) calculul solicitărilor care
apar.
VIBRAŢIILE PALETELOR
 VIBRAŢIILE PALETELOR
Moduri de vibraţie
VIBRAŢIILE PALETELOR
VIBRAŢIILE PALETELOR
 VIBRAŢIILE PALETELOR
Frecvenţa proprie statică

– lungimea paletei (l) – modul de încastrare al piciorului (ϕ1)

– materialul (E/ρ) – rigidizările suplimentare prin sârme şi bandaje (ϕ2)
– forma profilului (I/S) – răsucirea profilului (ϕ3)

Spre ex. pentru vibraţiile fundamentale de tip A0, frecvenţa proprie statică se
determină cu relaţia:
0,56 E I
f stAo = ϕ 1ϕ 2 ϕ 3 . . . [Hz]
l 2 ρ S

Frecvenţa proprie dinamică

Forţa centrifugă rigidizează suplimentar paleta (solicitând paleta la întindere
rigidizează prinderea şi se opune încovoierii acesteia sub acţiunea vibraţiilor). Ca
urmare frecvenţa proprie în mişcare (dinamică) va creşte.

2
 n
fd = f st2 + B  [Hz]
 60

B = coeficient dat de forma geometrică a paletei şi modul de vibraţie

VIBRAŢIILE PALETELOR
Factorii care influenţează frecvenţa proprie a paletelor
Pentru vibraţiile date de turaţie, trebuie ca turaţia de funcţionare să
difere de turaţia la care apare rezonanţa (turaţia critică)

n − ncr > β ncr

Domeniul de siguranţă (dat de valoarea coeficientului β) scade pe

măsură ce ordinul armonicei creşte. Pentru armonici de ordin mai
mare decat k = 6, amplitudinile vibraţiilor scad suficient de mult
pentru a nu mai fi considerate periculoase.

k 1, 2 3 4, 5 6
β 0,15 0,08 0,05 0,04

Condiţia de evitare a rezonanţei sau de stabilire a pericolului de

rezonanţă devine

n n n
fd − fi ≥ β ⇒ fd − k ≥β
60 60 60

Pentru vibraţiile produse la trecerea paletelor prin faţa ajutajelor

condiţa de evitare a rezonaţei este asemănătoare, dar nu se mai
utilizează coeficienţii β

z n z n
f dAo − n > 0,15 f d (4. . .8) f dA1, Bo ≠ n
60ε 60ε
 VIBRAŢIILE ROTORULUI
Tipuri de vibraţie
● de încovoiere – de înaltă frecventa
– de joasă frecvenţă
● de torsiune
Vibraţiile de încovoiere de înaltă frecvenţă

– au frecvenţa egală sau mai mare decat frecvenţa de rotaţie

– sunt provocate de forţe exterioare şi dispar sau se diminuează odată cu acestea

Cauze:
– dezechilibrul masic – centrul de masă al rotorului nu se află pe axa de rotaţie datorită asimetriilor constructive,
neomogenităţii materialului şi imperfecţiunii fabricaţiei. Pentru diminuarea lui rotoarele se echilibrează dinamic,
prin adăugare sau luare de masă în zona discurilor extreme.
– frecări – între stator şi rotor, în special în zona etanşărilor cu labirinţi, datorită
– anulării jocurilor radiale sau axiale;
– deformărilor apărute la pătrunderea apei în turbină;
– deformărilor apărute datorită diferenţei mari de temperatură între carcasa superioară şi cea inferioară.
– descentrarea liniei de arbori, datorită
– lipsei de paralelism şi concentricitate a cuplelor;
– deplasării lagărelor în funcţionare sub acţiunea dilatării suporţilor, dilatării sau tasării fundaţiei, acţiunii
greutăţii condensatorului încărcat cu apă.
– acţiuni externe – ruperi de palete, desprinderi de greutăţi de echilibrare, pătrundere de apă sau alte corpuri
externe în turbină, scurtcircuit la generatorul electric, şocuri seismice.
– încovoierea rotorului datorită:
– încălzirii sau răcirii neuniforme
– frecărilor din zona labirinţilor terminali
– imposibilităţii dilatării discurilor fretate
– tensiunilor remanente din procesul de fabricaţie (forjare, tratament termic, prelucrări mecanice)
– pătrunderii apei în turbină.
 VIBRAŢIILE ROTORULUI
Vibraţiile de încovoiere de joasă frecvenţă

– au frecvenţa aproximativ egală cu jumătate din frecvenţa de rotaţie

– sunt provocate de forţe care apar datorită unor pierderi ocazionale a stabilităţii mişcării de rotaţie.

Cauze:
– instabilitatea filmului de ulei în lagărele radiale.
La deviaţii ale poziţiei fusului în lagăr se modifică distribuţia debitului de ulei în lagăr şi apare o
forţă care se exercită perpendicular asupra fusului şi se roteşte odată cu acesta. Fenomenul este
favorizat de: creşterea turaţiei (apare la pornire în apropierea turaţiei de sincronism), uleiul prea rece
sau prea vâscos (învârtirea uleiului în lagăr), abateri ale liniei de arbori de la centrare care fac ca
unul dintre lagăre să fie mai descărcat. Cel mai eficient remediu este utilizarea lagărelor radiale cu
mai multe pene de ulei.
– apariţia unor forţe aerodinamice suplimentare în secţiunea de curgere, forţe care se axercită
asupra rotorului.

Vibraţiile torsionale

Privesc ansamblul rotorilor turbină-generator şi sunt provocate de variaţii ale momentului

rezistent al generatorului electric. Rotorul turbinei fiind un ansamblu complex arbore-discuri-palete,
vibraţiile torsionale nu produc numai eforturi de torsiune în arbore şi discuri ci şi eforturi de
încovoiere în palete.
Cele mai severe cazuri au loc la diferitele tipuri de scurtcircuit, dintre care cel mai periculos
este cel bifazic. După o creştere iniţială a amplitudinii deformaţiilor oscilaţiile sunt amortizate de
frecările interne din material, rezistenţa aerodinamică a aburului şi frecările din lagăre.
 VIBRAŢIILE ROTORULUI

Turaţia critică a rotorului este turaţia la care rotorul

intră în rezonanţă. Din punct de vedere al mărimii
turaţiei critice, faţă de turaţia de funcţionare
(nominală), rotoarele se împart în:
Rotoare elastice ncr < nn
Rotoare rigide ncr > nn

Factorii care influenţează turaţia critică

– masa rotorului
– lungimea între axele lagărelor
– natura materialului
– momentul de inerţie (diametrul)
– tipul cuzineţilor, jocul în lagăre şi pelicula de ulei
– poziţia discurilor faţă de punctele de sprijin
Turaţia critică (rigiditatea) creşte dacă: masa scade,
diametrul creşte, lungimea între lagăre scade, sunt
utilizaţi cuzineţi ficşi.

Mărimea general admisă a vibraţiilor

Amplitudinea normală 10-20 µm; maxima 60 µm
VIBRAŢIILE DISCURILOR

Discurile vibrează după diametre şi cercuri nodale.

La rezonanţă periferia discului parcurge o
sinusoidă fixă în spaţiu. Sub acţiunea forţei de
impuls a aburului amplitudinea vibraţiei creşte şi
discul poate să atingă diafragma. În acest caz urma
de frecare lăsată de disc pe diafragmă este un cerc
discontinuu. În urma frecării discul se încălzeşte,
rezistenţa mecanică scade şi sub acţiunea forţei
centrifuge se poate rupe după o direcţie
tangenţială.
 VIBRAŢIILE LINIILOR DE ARBORI

Valorile turaţiilor critice ale liniei de

arbori formată prin cuplarea rigidă a
rotorilor diferă de valorile turaţiilor critice
ale rotorilor independenţi, dar sunt
apropiate de acestea. În modul de
oscilaţie al liniei de arbori la turaţiile
critice se poate constata influenţa unuia
sau mai multor rotori din sistem.