Lucrarea de Laborator nr.6

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
Facultatea Calculatoare, Informatică şi Microelectronică
Departamentul Microelectronica si Ingineria Biomedicala
RAPORT
la lucrarea de laborator nr. 6
Tema: „DETECTAREA RADIAŢIILOR NUCLEARE”
Disciplina: „Biofizica”
A elaborat st. gr. IBM-211, Ciobanu Grigore
A verificat prof. Univ., Dr. Hab. Arama Efim
Chişinău 2022
This study source was downloaded by 100000842927898 from CourseHero.com on 12-07-2023 09:55:43 GMT -06:00
https://www.coursehero.com/file/191588150/lucrarea-de-laborator-nr6docx/
Scopul lucrarii:
●Prezentarea aspectelor teoretice privind radiațiile nucleare;
● Familiarizarea cu principiile de funcţionare a celor mai utilizate detectoare;
● Determinarea fondului radioactiv (cosmic);
● Cercetarea atenuării radiației γ în diferite substanțe;
● Modelarea acceleratorului ciclic de particule încărcate.
Aparate si materiale:
 instalaţia B-4
 sursa de radiație y
 cronometru
 riglă
 sursă de curent alternativ 220 V ,50Hz
 mănuși de cauciuc și clește special
Teorie:
Radiația gamma reprezintă radiația din spectrul electromagnetic cu cea mai mică lungime de
undă și cu cea mai mare frecvență. Razele gamma pot trece prin aproape orice, și sunt
protejate în mod eficient sau absorbite doar prin materiale de greutate atomica mare, cum ar
fi plumbul. Radiația gamma este produsă de soare sau alte corpuri cerești, este foarte
periculoasă și se poate detecta cu ajutorul unui contor Geiger.
– Radioactivitatea γ. Contrar diferitor tipuri de radioactivitate

deja menţionate, radioactivitatea γ nu prezintă o emisie de
materie provenită din nucleu, ci o emisie de energie sub formă
de radiaţie electromagnetică. Ea poate fi pură în cazul unui
pasaj de tranziţie de la un nivel metastabil la un nivel stabil. În
majoritatea cazurilor radioactivitatea γ rezultă din dezexcitarea
nucleului, provenită de la dezintegrarea α sau ß. Fotonii γ a
căror energie nu depăşeşte câţiva MeV rezultă din tranziţia
nucleonilor printre nivelele energetice perfect definite în
nucleu. Nucleul care apare în urma dezintegrării radioactive nu
este în toate cazurile stabil. Astfel, apar serii de procese de
dezintegrare, nucleele transformându-se prin emisii de particule
α sau β până la apariţia unui nucleu cu caracter stabil.
Detectorul de radiaţii nucleare este un sistem care pune în evidenţă particulele nucleare,
permite determinarea numărului lor, precum şi a unor caracteristici, cum ar fi energia sau
masa. După principiul de funcţionare detectoarele se împart în: Detectoare care se bazează
pe fenomenul de ionizare în gaz. La trecerea unei particule încărcate prin gazul detectorului
se produc perechi ion-electron colectate de doi electrozi, la care se aplică o diferenţă de
potenţial.
Diferenţa de potenţial dintre electrozi trebuie să fie suficient de mare pentru a exclude recombinarea
ionilor formaţi. n lungul traiectoriei particulei nucleare încărcate, care străbate gazul camerei, se produc
ioni pozitivi şi electroni care sunt dirijaţi spre electrozi. Curentul obţinut pe electrodul colector este
amplificat şi măsurat.
Curentul de ionizare este

proporţional cu numărul total
de perechi ion-electron, creaţi
de particule în unitatea de
timp. În camerele de ionizare
curentul este mic, fapt ce
duce la sisteme de înregistrare
complicate. De aceea mai
frecvent se utilizează alt
detector cu gaz – contorul Geiger–Müller. Schema acestui detector este dată în F. Contorul
este format dintr-un condensator cilindric închis într-un tub de sticlă. Anodul este un fir
foarte subţire, catodul este un cilindru metalic sau o peliculă metalică, depusă pe peretele
interior al tubului. Electrozii sunt legaţi la o diferenţă de potenţial de câteva sute de volţi.
Din cauza construcţiei sale, câmpul electric în vecinătatea anodului este foarte intens. La
trecerea particulei nucleare încărcate, în gazul din interiorul contorului, se produc perechi
ion– electron. Electronii sunt puternic acceleraţi în câmpul intens al firului central şi produc
la rândul lor ionizări secundare.
În acest fel, se formează o

avalanşă deioni şi electroni. În
circuit apare un curent de
descărcare de scurtă durată.
Curentul care trece prin circuit
produce la bornele rezistorului
R o cădere de tensiune care
este amplificată şi înregistrată.
Tabelul impulsurilor ce revin unui minut VF
Fondul cosmic
Nr. exp Durata înregistrării Numărul impulsurilor n
V F = (impuls/min)
t
t(min) n
1. 1 20 20
2. 2 44 22
3. 3 67 22.3
Valoarea medie=21.433
V F 1+V F 2 +V F 3 20+22+22.3
V Fmed = = =21.433 impuls/min
3 3
Tabelul sursei de radiație V = n/t (impuls/min)
Nr. experienței d(cm) n(impuls) V = n/t (impuls/min)

0 ∞ nfond Vfond
1 10 1181 1181
2 20 386 386
3 30 140 140
4 40 89 89
5 50 64 64
n1=1202- nfond med=1202-21.433=1181

n2=407- nfond med=407-21.433=386
n3=160-nfond med=161-21.433=140
n4=110-nfond med=110-21.433=89
n5=85- nfond med=85-21.433=64
V 1 +V 2 +V 3 +V 4 + V 5 1181 i/m+ 386i/m+140 i /m+ 89i/m+64 i/m

V med = = =372impuls/min
5 5
Δ V 1= |V 1−V med|=372impuls /minut −1180( impuls/min)=808 impuls/ minut
Δ V = 2 |V 3−V med|=372impuls/minut −386(impuls /min)=14 impuls/minut

Δ V 2= |V 2−V med|=372impuls/minut −140(impuls/min)=192 impuls /minut
Δ V 4= |V 4 −V med|=372 impuls/minut−89(impuls/min)=283 impuls/minut
Δ V 5= |V 5−V med|=372impuls/minut −64 (impuls/min)=308 impuls/minut
Δ V 1 + Δ V 2 + ΔV 3+ ΔV 4 + Δ V 5 808 i/ m+14 i/m+192 i/m+ 283i/m+308 i/m

Δ V med = = =321 i/m
5 5
Δ V med 32100 impulsuri /minut
ε= ∗100 %= =8.62 % Rezultatul final: 372impuls/minut± 8.62 %
V med 372 impulsuri /minut
Graficul funcţiei V = f (d )
1400
1200
1000
Impulsuri pe minut
800
600
400
200
0
10 20 30 40 50
Distanţa de la contor-sursă
Concluzie
În cadrul lucrării de laborator m-am familiarizat cu aspectele teoretice privind radiatiile
nucleare, am inteles metoda determinarii fondului radioactiv cosmic si am cercetat atenuarea
radiatiei γ in diferite substante. In urma determinarii valorii fondului cosmic care este egala
cu 20 impulsuri pe minut, am ajuns la concluzia ca sanatatea omului nu este afectata de el
deoarece din teorie stim ca asa valori nu afecteaza organismul uman. Lucrarea de laborator a
fost efectuata cu ajutorul radiometrului B-4 (poza aparatului este anexata in raport).
In urma lucrarii cu acest radiometru, adica experimental, am confirmat pe practica faptul ca
distanta sursei de radiatie fata de contor este direct proportionala cu numarul impulsurilor pe
minut, fapt ce poate fi demonstrat si explicat chiar prin metoda teoretica in urma acumularii
cunostintelor de baza in fizica nucleara. Cunoasterea fizicii nucleare in practica medicala
este extrem de importanta caci nu trebuie de uitat ca corpul uman reprezinta o multime de
atomi care interactioneaza intre ele.
Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)

Lucrarea de Laborator nr.6

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrarea de Laborator nr.6

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Facultatea Calculatoare, Informatică şi Microelectronică

Departamentul Microelectronica si Ingineria Biomedicala

Tema: „DETECTAREA RADIAŢIILOR NUCLEARE”

A elaborat st. gr. IBM-211, Ciobanu Grigore

A verificat prof. Univ., Dr. Hab. Arama Efim

– Radioactivitatea γ. Contrar diferitor tipuri de radioactivitate

Curentul de ionizare este

În acest fel, se formează o

Tabelul sursei de radiație V = n/t (impuls/min)

Nr. experienței d(cm) n(impuls) V = n/t (impuls/min)

n1=1202- nfond med=1202-21.433=1181

V 1 +V 2 +V 3 +V 4 + V 5 1181 i/m+ 386i/m+140 i /m+ 89i/m+64 i/m

Δ V = 2 |V 3−V med|=372impuls/minut −386(impuls /min)=14 impuls/minut

Δ V 1 + Δ V 2 + ΔV 3+ ΔV 4 + Δ V 5 808 i/ m+14 i/m+192 i/m+ 283i/m+308 i/m

S-ar putea să vă placă și