Lucrare de laborator – Efectul fotoelectric

Scopul lucrării:

1) Înțelegerea fenomenului numit efectul fotoelectric în ansamblu.

2) Desenarea graficului care exprimă dependența dintre energia cinetică a fotoelectronilor și frecvența radiației

incidente.

3) Determina constanta lui Planck din graficul energiei cinetice a fotoelectronilor în funcție de frecvență.

4) Reprezentarea grafică a variației dintre fotocurentul emis și potențialul aplicat.

5) Determinarea energiei (potentialului) de frânare din graficul fotocurent versus potențial aplicat.

Noțiuni teoretice

În timpul experimentelor sale asupra radiației electromagnetice (pentru a demonstra că lumina constă

din unde e-m), Hertz a observat apariția unei scântei între două bile metalice la incidența unei radiații de înaltă

frecvență cu una dintre ele. Acesta fenomen se numește efect fotoelectric.

Efectul fotoelectric este emisia de electroni atunci când radiațiile electromagnetice incidente pe

anumite suprafețe metalice au o frecvență suficientă. Numim electronii emiși fotoelectroni și curentul pe care îl

constituie fotocurent. Fenomenul a fost observat pentru prima dată de Heinrich Hertz în 1880 și explicat de

Albert Einstein în 1905 folosind teoria cuantică a luminii a lui Max Planck. Fiind primul experiment care a

demonstrat teoria cuantică a nivelurilor de energie, experimentul legat de efectul fotoelectric are o mare

importanță. Schema experimentală de bază care explică efectul fotoelectric este prezentată mai jos:
 S-a observat că trebuie să existe o energie minimă necesară pentru ca electronii să părăsească o

anumită suprafață metalică, numită energie de legătură și notată W (specifică pentru fiecare metal). Energia de

legătură poate fi exprimată în funcție de frecvența radiației incidente prin formula:

unde: h este constanta lui Planck iar

ν (ν ) este frecvența de prag (frecvența minima de la care are loc efectul fotoelectric)
0 p

Energia de legătură pentru unele metale este listată în tabelul următor:

 Conform formulei lui Einstein, efectul fotoelectric trebuie să satisfacă equația:

                                  
 Din expresia de mai sus rezultă:

                                             
Graficul dependenței dintre KEmax și frecvența radiației incidente:
 

 
  

Acum, dacă creștem potențialul invers (tensiunea inversă), fotocurentul scade treptat și devine zero la o anumită

valoare a acestuia. Acest potențial invers minim aplicat se numește tensiune de frînare V0. (Uf ). Prin urmare,

energia cinetică maximă Kemax (Ecmax) a fotoelectronilor poate fi scrisă ca:

 
 

 
 

Pentru efectuarea simulării se parcurg următorii pași:

1. Se selectează materialul pentru studiul efectului fotoelectric.

2. Se alege suprafața materialului, lungimea de undă, intensitatea luminii incidente.

3. Se pornește sursa de lumină.

4. Se măsoară curentul pentru diferite tensiuni inverse.

5. Se trasează graficul curent-tensiune inversă și se determină potențialul (energia) de frânare.

6. Se repetă experimentul variind intensitatea pentru o anumită lungime de undă a luminii incidente.

7. Se repetă experimentul variind lungimea de undă pentru o anumită intensitate a luminii incidente.
Material: Necunoscut (A=0,1 cm2, I=5W/m2)
Fotocurentul
Tensiunea
(µA)
Inversă
λ =100 nm λ =150 nm λ =200nm λ =250 nm
0 5.16 3.09 2.05 1.43
2 4.16 2.09 1.05 0.43
3.5 3.41 1.34 0.3 0
5 2.61 0.59 0 0
8.2 1.06 0 0 0
9 0.66 0 0 0
10 0.16 0 0 0
 Material: Necunoscut (A=0,1 cm2, λ =200 nm)
Fotocurentul
Tensiunea
(µA)
Inversă
I=5W/m2 I=10W/m2 I=20W/m2 I=30W/m2
0 2.05 4.11 8.22 12.32
1 1.55 3.11 6.22 9.32
1.5 1.3 2.61 5.22 7.82
2 1.05 2.11 4.22 6.32
2.5 0.8 1.61 3.22 4.82
3 0.5 1.11 2.22 3.32
4 0 0.11 0.22 0.32
4.2 0 0 0 0

Sarcini de lucru:
1) Determinați frecvența minimă necesară pentru a avea efect fotoelectric pentru o radiație EM atunci când
este incidentă pe o suprafață de metal zinc.
2) Determinați materialul țintă dacă frecvența de prag a radiației EM este de 5,5x1015  Hz într-o anumită
configurație experimentală fotoelectrică.
3) Determinați energia cinetică maximă a fotoelectronilor emiși de o suprafață metalică de zinc, dacă
frecvența incidentă este 3x1015 Hz.
4) Care ar fi potențialul de oprire pentru fotoelectroni dacă materialul țintă folosit este platină și frecvența
incidentă este 2x1015 Hz?
5) Care ar trebui să fie potențialul minim aplicat pentru oprirea completă a curentului foto într-un
experiment dacă materialul țintă este cupru și frecvența incidentului este de 2,7x1015  Hz. 
Rezultate obținute:

c 3 ∙ 108 m/ s 15
1) λ=290 nm, rezultă ν= = −8
≅1 ∙ 10 Hz
λ 29∙ 10 m

c 15 c 3∙ 108 m/ s
2) ν= =5,5 ∙10 Hz rezultă λ= = ≅ 545 nm, materialul este necunoscut
λ ν 5,5∙ 1015 Hz

3) ν=3 ∙1015 Hz deci λ=100 nm, se determină U f =−8.2V , Ecmax =e U f =8,2eV

sau: pt zinc determinăm (vezi pct . 1) ν 0=1∙ 1015 Hz , deci Ecmax = h( ν−ν 0 ¿=¿6,626∙ 10−34 Js (
3 ∙10 15−1∙ 1015 ¿ ≅ 13,2∙ 10−19 J =8,2 eV

4) ν=1∙ 1015 Hz deci λ=150 nm, rezultă U f =−2 V

5) ν=2,7 ∙10 15 Hz deci λ≅ 110 nm, rezultă U f ≅−6,6V