4.

1 ABSORBŢIA UNDELOR
4.1.1 Scopul lucrării

În lucrare se studiază fenomenul de absorbție și se determină coeficientul de

absorbție a luminii pentru sticlă.

4.1.2 Teoria lucrării

Dacă o undă se propagă printr-un mediu dat, atunci are loc absorbţia treptată a
energiei undei de către particulele mediului de propagare. Drept consecinţă,
amplitudinea undei scade, adică are loc atenuarea undei. Scăderea amplitudinii undei
se face după o lege exponenţială conform experienței:

Ad   A0 e  d (4.1)

unde A0 este amplitudinea inițială a undei, iar Ad  este amplitudinea la distanţa d , γ
fiind coeficientul de atenuare.
Intensitatea undei este proporţională cu pătratul amplitudinii și reprezintă
energia medie care străbate, în unitatea de timp, unitatea de arie, normală la direcţia de
propagare a undei.
În cazul unui unui fascicul paralel de lumină care străbate un mediu (fig.4.1),
intensitatea de la distanţa d din mediu va scădea conform legea de absorbţie a lui
Beer:

I d   I 0e  d (4.2)

unde   2 este coeficientul de absorbţie egal cu inversul distanţei după care

intensitatea undei scade de e ori, când pătrunde în mediul respectiv. Coeficientul de
absorbţie este caracteristic mediului şi depinde de lungimea de undă a luminii.

[  ]𝑆𝐼 = m−1 (4.3)

I (0)

I (d )

Fig.4.1 Intensitatea undei la distanţa d din mediu.

 4.1.3 Dispozitivul experimental

În figura 4.2 este prezentat schematic dispozitivul experimental utilizat la

verificarea legii de absorbţie (relația 4.2) şi la determinarea coeficientului de absorbţie
măsurând intensităţii luminii care străbate lame de sticlă de aceeași grosime suprapuse
.
Sursa de lumină este un bec cu incandescenţă B, aflat în focarul unei lentile
convergente L1, pentru a se obţine un fascicul paralel de lumină (imaginea unui obiect
situate în focar se formează la infinit). Acest fascicul străbate mediul de studiat (lamele
de sticlă) şi apoi este focalizat cu lentila L2
pe o celulă fotovoltaică CF. Deoarece coeficientul de absorbţie este dependent de
lungimea de undă,
se folosesc filtre F de culoarea (lungimea de undă) diferită ce se așează în calea
fasciculului de lumină .

B
L1

Lame
sticlă

F
L2

CF μA

Fig.4.2 Schema dispozitivului experimental.

Intensitatea curentul electric generat de fotocelulă i în circuitul aparatului de

măsură este proporţional cu intensitatea luminii I ce cade pe fotocelulă, astfel, din
ecuația 4.2 rezultă că legea lui Beer se poate scrie sub forma:

i  i0e  kx (4.4)
 unde io este intensitatea curentului fotoelectric corespunzător radiaţiei
incidente în absenţa materialului absorbant, iar i este intensitatea curentului
corespunzător radiaţiei atenuate de o grosime x de material.
Prin logaritmarea relaţiei (4.4) se obține:
i
ln  kx (4.5)
i0
i
din care se observă dependenţa liniară a lui ln de grosimea x a sticlei.
i0

4.1.4 Modul de lucru

a) La microampermetru se măsoară io , corespunzător razei neatenuate

pentru un filtru de o anumită culoare.
b) Se așează în calea fasciculului de lumină lamele de sticlă , începând
cu una singură de grosime dată: x=1.2mm și suprapunând înca 5
lame de aceeași grosime.
c) Pentru cele 6 valori ale grosimii sticlei se măsoară intensitatea i
corespunzător radiaţiei luminoase atenuate.
d) Se procedează asemănător pentru toate filtrele disponibile.
e) Rezultatele se trec în tabelul 4.1, având grijă să se scrie şi unităţile
de măsură corespunzătoare.

Tabelul 4.1 Datele experimentale ale măsurătorilor efectuate pentru intensitatea curentului și
cele rezultate pentru calculul coeficientului de absorbție.
Nr.crt. Filtru io x i ln( i / io ) k
(μA) (mm) (μA) (m-1)
1. 1.2
2. 2.4
3. Roşu 3.6
4.   770nm 4.8
5. 6
6. 7.2
7. 1.2
8. 2.4
9. Portocaliu 3.6
10.   660nm 4.8
11. 6
12. 7.2
13. 1.2
14. 2.4
15. Galben 3.6
16.   590nm 4.8
 17. 6
18. 7.2
19. 1.2
20. 2.4
21. Albastru 1 3.6
22.   490nm 4.8
23. 6
24. 7.2
25. 1.2
26. 2.4
27. Albastru 2 3.6
28.
  430nm 4.8
29. 6
30. 7.2

4.1.5 Prelucrarea datelor experimentale

i
Se reprezintă grafic dependența ln  f ( x) pentru fiecare set de date din tabel
io
(fiecare student va trasa dependența corespunzătoare unei culori a filtrului).
Punctele experimentale se distribuie sub forma unei drepte astfel încât
confirmă dependenţa liniară dată de relația 4.5.
ln(i / i 0 )
x x

 ln(i / i 0 )

Fig.4.3 Determinarea coeficientului de absorbție din panta dreptei.

Pentru determinarea pantei dreptei obţinute experimental pentru fiecare filtru,

se aleg pe dreapta trasată printe puncte, două puncte oarecare (în general, altele decât
cele obţinute experimental) (Fig.4.3), cât mai îndepărtate unul de altul, ale căror
abscise (x1 şi x2) şi ordonate (ln[i1/i0] şi ln[i2/i0]) se citesc pe axele graficului, iar panta
(coeficient unghiular) este –k:

i2 i
ln  ln 1
 ln(i / io ) i0 i0
k   (4.6)
x x2  x1
Se determină coeficientul de absorbție pentru fiecare lungime de undă și se
completează valorile în tabelul .
Se reprezintă graficul ce descrie dependența coeficientului de absorbţie de
lungimea de undă a luminii absorbite: k=k(λ).

4.1.6 Întrebări
1. Cum definiți intensitatea unei unde?
2. Scrieți expresia legii de absorbţie și semnificaţia mărimilor fizice ce
intervin.
3. De cine depinde coeficientul de absorbţie?
4. Deduceți unitatea de măsură SI pentru coeficientul de absorbţie.
5. Care este rolul celulei fotovoltaice CF în cadrul dispozitivului
experimental?
6. Panta dreptei obţinute experimental pentru fiecare filtru, se identifică cu:
 ln(i / io ) k  kx k
a) k; b) ; c) –k; d) ; e) e ; f) 
x 2 2
.

Bibliografie:

1. I.Damian, D.Popov, Teme experimentale,Editura Politehnica (2003).

2. C. Marcu, I. Mihalca, D. Mihailovici, I. Damian, R. Baea, M. Cristea, Lucrări
de laborator Fizică, (1981).