Sunteți pe pagina 1din 5

ABSORBŢIA UNDELOR. DETERMINAREA

COEFICIENTULUI

DE ABSORBŢIE A LUMINII

PENTRU STICLĂ

Dacă o undă se propagă printr-un mediu absorbant, atunci are loc absorbţia treptată a energiei undei de către particulele mediului de propagare. La trecerea luminii printr-un mediu dat se produce o atenuare a intensităţii luminii datorită interacţiunii dintre câmpul electromagnetic al undei luminoase şi sarcinile electrice (electronii) din mediu (reamintim că intensitatea unei unde este energia medie care străbate, în unitatea de timp, unitatea de arie, normală la direcţia de propagare a undei). Drept consecinţă, amplitudinea undei scade, adică are loc atenuarea undei. Experienţa arată că scăderea amplitudinii undei se face după o lege exponenţială, dar intensitatea undei este proporţională cu amplitudinea, deci intensitatea unui fascicul paralel de lumină care străbate un mediu va scădea conform legii de absorbţie a lui Beer:

(1)

unde

o este intensitatea undei care pătrunde în mediu, I este intensitatea

de la distanţa x din mediu, iar k este coeficientul de absorbţie. Coeficientul de absorbţie este caracteristic mediului şi depinde de lungimea de undă a luminii.

este egal cu inversul grosimii

e =2,72 ori; coeficientul

pentru care intensitatea undei plane descreşte de

I

I e

o

kx

I

Conform relaţiei (1), coeficientul

k

k se măsoară în (m -1 ).

Dispozitivul experimental (fig. 1), cu care ne propunem verificarea legii de absorbţie (1) şi determinarea coeficientului de absorbţie, trebuie să permită măsurarea intensităţii luminii care străbate diferite grosimi de material. Sursa de lumină este un bec cu incandescenţă B, aflat în focarul unei lentile convergente L 1 , spre a obţine un fascicul paralel de lumină. Acest fascicul străbate mediul de studiat şi apoi este focalizat cu lentila L 2 pe o celulă fotovoltaică CF. Deoarece coeficientul de absorbţie este

dependent de lungimea de undă, în calea fasciculului de lumină se aşază filtre F de culoarea (lungimea de undă) dorită. Curentul electric generat de fotocelulă în circuitul aparatului de măsură este proporţional cu intensitatea luminii ce cade pe fotocelulă,astfel că din (1) putem scrie şi

(2)

i este intensitatea curentului fotoelectric corespunzător radiaţiei incidente în absenţa materialului

absorbant, iar i este curentul corespunzător radiaţiei atenuate de o grosime x de material. Relaţia (2) este echivalentă cu

i

i e

0

kx

unde

o

B L1 Lame sticlă F L2 CF
B
L1
Lame
sticlă
F
L2
CF

ln

i

i

0

 kx

(3)

din care se observă dependenţa liniară a

lui

ln i i

0

de

grosimea

x,

care

se

reprezintă grafic printr-o dreaptă a cărei pantă (coeficient unghiular) este k.

Fig. 1

Modul de lucru

Pentru

o anumită

lungime de undă

(un anumit filtru),

se măsoară

i

o ,

corespunzător razei neatenuate şi apoi i corespunzător radiaţiei luminoase atenuate de diverse grosimi x de sticlă, interpuse între sursa luminoasă şi celulă (grosimea unei lame de sticlă este de 1,4 mm). Se procedează asemănător pentru toate filtrele disponibile. 1. Rezultatele se trec într-un tabel de forma de mai jos:

Tabelul de valori:

Nr.crt.

Filtru

i

o

x

i

ln(

i

/

i

o

)

k

(μA)

(mm)

(μA)

 

(m -1 )

1.

   

1.2

     

2.

 

2.4

     

3.

 

Roşu

3.6

   

4.

770nm

4.8

   

5.

6

   

6.

7.2

   

7.

   

1.2

     

8.

2.4

   

9.

Portocaliu

3.6

   

10.

660nm

4.8

   

11.

 

6

   

12.

7.2

   

13.

   

1.2

     

14.

2.4

   

15.

Galben

3.6

   

16.

590nm

4.8

   

17.

 

6

   

18.

7.2

   

19.

   

1.2

     

20.

2.4

   

21.

Albastru 1

3.6

   

22.

490nm

4.8

   

23.

 

6

   

24.

7.2

   

25.

   

1.2

     

26.

2.4

   

27.

Albastru 2

3.6

   

28.

430nm

4.8

   

29.

 

6

   

30.

7.2

   

2.

Cu

datele din fiecare tabel se reprezintă

graficul

ln

i

i

o

f (x)

.

Punctele experimentale se distribuie astfel încât confirmă dependenţa liniară dată de (3), şi de aceea se trasează graficul, “printre” puncte, sub forma unei drepte.

ln(

ln(

i / i ) 0 x x i i / ) 0
i /
i
)
0
x
x
i i
/
)
0

Fig.2.

3. Pentru determinarea pantei dreptei obţinute experimental pentru fiecare filtru, se aleg pe aceasta două puncte oarecare (în general, altele decât cele obţinute experimental) (Fig.2), cât mai îndepărtate unul de altul, ale căror abscise (x 1 şi x 2 ) şi ordonate (ln[i 1 /i 0 ] şi ln[i 2 /i 0 ]) se citesc pe axele graficului, iar panta va fi:

k

 

ln

i

2

ln

i

1

ln(

i

/

i

o

)

i

0

i

0

x

 

x

2

x

1

(4)

din care se obţine coeficientul de absorbţie k.

4. In cursul prelucrării datelor experimentale se va avea grijă să se

folosească în mod corect unitaţile de măsură, iar în tabloul de rezultate acestea se vor preciza pentru fiecare mărime, când este cazul.

5. Se reprezintă, în final, graficul de variaţie a coeficientului de

absorbţie în funcţie de lungimea de undă a luminii absorbite.

Întrebări:

1. Ce este intensitatea unei unde?

2. Expresia legii de absorbţie, semnificaţii.

3. De cine depinde coeficientul de absorbţie?

4. Descrieţi dispozitivul experimental utilizat.

5. Precizaţi unitatea de măsură SI pentru coeficientul de absorbţie.

6. Panta dreptei

obţinute experimental pentru fiecare filtru,

(vezi Fig. 2) este:

a) k;

ln(

i

/

i

o

)

b)

x

;

c) –k;

d)

k

2

;

Bibliografie:

e)

e kx

 

f)

 

k

;

2

.

1. I.Damian, D.Popov, Teme experimentale,Editura Politehnica (2003). 2. C. Marcu, I. Mhalca, D. Mihailovici, I. Damian, R. Baea, M. Cristea, Lucrart de laborator Fizică, (1981).