A III.7.

Difuzia stimulată Brillouin

1. Difuzia stimulată şi conjugarea de fază
Procesul de împraştiere a luminii într-un mediu de propagare poate fi pasiv, în cazul
în care împrăştierea luminii se face pe imperfecţiuni sau neomogenităţi ale mediului, sau
activ, în cazul în care lumina interacţionează cu atomii din material, radiaţia incidentă de
frecvenţă ν fiind difuzată sub forma unei radiaţii de frecvenţă diferită ν’. Difuzia activă devine
predominantă atunci când intensitatea radiaţiei incidente depăşeşte un anumit prag.
Împrăştierea radiaţiei optice poate prezenta un caracter spontan sau stimulat.
Împrăştierea spontană este specifică unor radiaţii incidente de intensitate redusă, iar numărul
fotonilor împrăştiaţi este foarte mic. Împrăştierea stimulată este observată în cazul unor
fascicule optice de mare intensitate, cu divergenţă redusă, cu o coerenţă spaţială şi temporală
foarte bună şi cu o linie spectrală foarte îngustă. Radiaţia împrăştiată are toate caracteristicile
unei emisii laser: intensitate, monocromaticitate, coerenţă .
În 1922 Brillouin a descoperit împrăştirea luminii pe unde acustice create termic în
materiale [1]. Explicaţia clasică dată fenomenului se baza pe ideea modulării constantei
dieletrice de către câmpul acustic prezent în mediu, astfel are loc schimbul de energie între
undele electromagnetice incidente şi cele împrăştiate, între care există o diferenţă de frecvenţă
dată de frecvenţa undelor acustice. Mai tirziu (1964, Ciao) [2], după apariţia surselor de radiaţie
de putere mare şi cu un grad înalt de coerenţă, s-a constatat că la focalizarea unei radiaţii optice
intense pe un cristal neliniar, ia naştere o undă reflectată intensă. Investigaţii ulterioare cu laseri
YAG:Nd şi rubin au pus în evidenţă difuzia stimulată Brillouin (SBS, Stimulated Brillouin
Scattering) în solide, lichide, gaze, plasmă, dar s-au studiat şi diferite configuraţii
experimentale: în geometrie de ghid de undă cât şi în geometrie focalizată [3, 4, 5].
Efectul SBS are diferite aplicaţii cum ar fi: conjugarea de fază utilizată în cazul
corectării distorsiunilor de fază la laserii cu corp solid, comprimarea pulsurilor, determinarea
timpului de viaţă al fononilor acustici în diferite medii şi chiar obţinerea unor senzori de
temperatură folosind efectul SBS în fibre optice.
Procesul de conjugare de fază poate fi explicat matematic considerând o undă optică
de frecvenţă unghiulară ω care se propagă în direcţia (+z)
E ( x, y, z , t ) = A( x, y ) exp{ j[kz + φ ( x, y )] − jωt} (1)
unde E este câmpul electric al undei cu lungimea de undă λ = 2π / k. Profilul transversal de
intensitate al undei este dat de funcţia A(x,y) şi de factorul de fază φ(x,y) care dă abaterea
frontului de undă faţă de cazul ideal al unei unde plane uniforme. Dacă unda dată de ec. (1)
este incidentă pe o oglindă plană poziţionată normal pe axa z, ea este reflectată pe direcţia (-z),
toţi ceilalţi termeni ai ecuaţiei rămânând neschimbaţi. Însă, dacă fasciculul este incident pe o
oglindă SBS, el va fi reflectat ca o undă conjugată Ec dată de ecuaţia
E c ( x, y, z , t ) = A( x, y ) exp{ j[− kz − φ ( x, y )] − jωt}. (2)
Odată cu schimbarea semnului lui z, a fost de asemenea schimbat şi semnul
termenului de fază φ(x,y). O aplicaţie importantă a conjugării de fază prin reflexie pe o
oglindă SBS (compensarea distorsiunilor de fază introduse de un mediu amplificator) este
arătată în fig. 1.
Fasciculul laser cu front de undă plan şi uniform generat de oscilator este distorsionat
la o trecere prin mediul amplificator. Dacă unda amplificată este reflectată pe o oglindă plană,
atunci, după a doua trecere prin mediul ampificator distorsiunea de fază se dublează. O
oglindă SBS inversează însă frontul de undă în raport cu direcţia de propagare a undei; deci
aceeaşi regiune a mediului amplificator care a produs distorsiunea la prima trecere a
fasciculului, o compensează la a doua trecere.
200
Fig. 1. Compensarea distorsiunilor de fază generate în mediul amplificator prin conjugare de fază. [6]
2. Carateristici generale ale SBS
Un fasciculul optic intens incident pe un mediu neliniar generează prin
electrostricţiune o undă ultra-sonică care modulează densitatea spaţială a materialului.
Această modulaţie induce o variaţie coerspunzatoare a indicelui de refracţie, fotonii difuzaţi
rezultanţi suferind o mică deplasare Stokes în frecvenţă (≈109 ÷ 1010 Hz). Energia radiaţiei
incidente este cuplată la cea reflectată, deci în mediul neliniar vom avea la intensităţi mari trei
→ →
unde: unda incidentă k L , care va da naştere undei acustice k S , aceasta produce modificări
→
ale indicelui de refracţie, unda incidentă fiind împrăştiată sub forma undei k B (fig. 2).
Relaţiile de conservare a energiei şi impulsului se pot scrie sub forma [7]:
ωL = ωS + ωB
→ → → (3)
kL = kS+ kB.
→
kB
→
kS
θ
→
kL
Fig.2

Din relaţia de conservare a energiei va rezulta o deplasare a frecvenţei ∆ω B = ω L − ω S

n θ
pentru radiaţia împrăştiată: ∆ω B = K B v = 2ω L v sin ,
c 2
unde v – viteza fononilor acustici, θ– unghiul de imprăştiere.
Observăm că deplasarea în frecvenţă este maximă pentru radiaţia retroîmprăştiată,
θ=180 °, valoarea tipică pentru efectul Brillouin în acest caz fiind de 0,1 ÷ 2 cm–1, iar în cazul
θ = 0° (împrăştierea înainte) deplasarea în frecvenţă este 0 [8, 9, 10].
201
 Difuzia Brillouin poate fi interpretată ca împrăştierea fotonilor pe fononi acustici,
proces în care generarea şi anihilarea unui fonon dă naştere la o linie Stokes, respectiv anti-
Stokes. Linia spectrală a radiaţiei este lărgită datorită timpului de viaţă finit al excitaţiei
1
mediului, forma liniei spectrale fiind lorentziană cu lărgimea la semiînălţime δν = , de
2πτ
unde va rezulta o valoare tipică a timpului de viaţă a fononilor în mediu de 10–9 sec .
Ulterior s-a constatat că există două mecanisme distincte de apariţie a difuziei
Brillouin stimulate. În cazul unui mediu neabsorbant, la baza efectului stă fenomenul de
electrostricţiune. Dacă mediul este absorbant are loc o încălzire a mediului, iar variaţia de
temperatură duce la o variaţie a densităţii mediului. Modificarea densităţii produce fluctuaţii
ale indicelui de refracţie care fac posibilă cuplarea radiaţiei optice incidente la radiaţia
retroîmprăştiată. Astfel, în cazul mediilor absorbante vor coexista cele două mecanisme de
producere a efectului.
La intensităţi mici ale radiaţiei incidente efectul are un caracter spontan, iar
intensitatea luminii împrăştiate este foarte redusă. În comparaţie cu difuzia spontană, difuzia
Brillouin stimulată apare la intensităţi incidente mari în condiţiile unui fascicul cu divergenţă
mică, lărgime spectrală redusă, ceea ce va impune folosirea ca sursă a radiaţiei incidente un
laser monomod axial şi transversal, cu emisie în pulsuri de 10–8 ÷ 10–9 sec. Numărul fotonilor
împrăştiaţi în condiţiile unei surse intense, are un caracter de amplificare
exponenţială N B = N B (0)e g ⋅ I L ⋅l , în care g este factorul de câştig, IL intensitatea (densitatea de
putere) a undei incidente, l lungimea mediului neliniar.
Difuzia Brillouin este iniţiată de un proces spontan, pragul difuziei stimulate poate fi
definit atunci când amplificarea ajunge e g ⋅ I L ⋅l ≅ e30 . Prin creşterea exponenţială a undei
retroîmprăştiate cu distanţa se ajunge la intensităţi comparabile cu intensitatea incidentă. În
aceste condiţii mediul transparent la intensităţi scăzute devine reflectant la fluxuri intense,
mediul comportându-se ca o oglindă conjugatoare de fază numită şi oglindă Brillouin, iar
intensitatea componentei Stokes poate atinge valori de 90% din intensitatea radiaţiei
incidente.
3. Studiul procesului SBS în fibre optice multimod
Montajul experimental este ilustrat schematic în fig. 3. Sistemul laser Nd:YAG
generează pulsuri cu durata de 10 ns şi frecvenţă de repetiţie 1 Hz la lungimea de undă de
1064 nm. Energia pulsului laser este mai mare de 20 mJ, lungimea de coerenţă a pulsului
fiind de peste 2 m. Fasciculul laser este colimat şi apoi focalizat pe faţeta de intrare a unei
fibre optice de cuarţ (diametru efectiv 200 µm, lungime 2m, apertură numerică 0,22), care
constituie mediul neliniar. Lentila de focalizare L are o focală f = 20 mm, diametrul spotului
focal pe faţeta de intrare a fibrei fiind ajustat în gama 100 ÷ 110 µm printr-o reglare
corespunzătoare a măririi colimatorului de fascicul.
Intensitatea fasciculului incident pe fibră se reglează cu un set de atenuatori optici
calibraţi la lungimea de undă de 1064 nm. Intensitatea maximă a pulsului focalizat trebuie
menţinută sub pragul de distrugere al fibrei optice în câmp laser (≈ 1 GW/cm2 pentru pulsuri
de nanosecunde).
Pentru a evita pătrunderea undei Stokes retro-reflectate de mediul neliniar în sistemul
laser, se utilizează un izolator optic realizat cu o lamă λ/4 şi un polarizor Glan. Separatorul de
fascicul S (reflectivitate 8%) permite măsurarea caracteristicilor pulsului laser
incident/retroreflectat prin plasarea unor detectori D pe poziţia D1/D2. Pulsul Stokes
retroîmprăştiat poate fi monitorizat şi pe poziţia D3, pulsul transmis prin fibra optică fiind
măsurat pe poziţia D4.
202
 Fibra
optica
L λ/4 Glan Colimator Laser Nd:YAG
D1

S
f Atenuator
D4 D2
D3

Fig. 3. Montajul experimental pentru pentru măsurarea reflectivităţii oglinzii SBS. [11]
Energia pulsului laser se poate măsura cu un detector piroelectric cu sensibilitate de
2 ÷ 5 µJ. Distribuţia transversală de intensitate a pulsului se vizualizează cu o cameră CCD
sensibilă în infraroşu cuplată la un analizor de fascicul laser. Evoluţia temporală a pulsului se
poate investiga cu o fotodiodă rapidă (front < 1 ns) conectată la un osciloscop de bandă largă
(≥ 200 MHz).
3.1. Determinarea experimentală a pragului de apariţie a efectului Brillouin.
Măsurarea reflectivităţii oglinzii SBS.
Puterea pulsului laser incident pe fibră la pragul de apariţie al efectului Brillouin poate
fi estimată cu relaţia [4]
21Aeff
Pth = (4)
g B Leff
unde Aeff aria efectivă a fibrei optice, gB câştigul Brillouin (2,3.10 –9 cm /W pentru cuarţ), Leff
lungimea efectivă de interacţie în fibră, determinată de lungimea de coerenţă Lcoer a pulsului
laser şi de lungimea fibrei L:
1 1 1
= + . (5)
Leff Lcoer L
Reflectivitatea oglinzii Brillouin RB se defineşte ca raportul dintre energia pulsului
Stokes retroreflectat şi energia pulsului laser incident
RB = EStokes / EL. (6)
• Se ridică experimental curba RB = f(EL) şi se determină energia pulsului laser EL-th
corespunzătoare pragului de apariţie a efectului Brillouin (RB ≈ 0).
• Se evaluează compresia pulsului Stokes măsurând durata pulsului laser incident,
retroreflectat şi transmis.
Puterea pulsului laser la prag Pth-exp, determinată prin ridicarea curbei RB = f(EL), este
dată de relaţia
Pth-exp = EL-th / τ,
unde τ este durata pulsului laser incident măsurată la jumătate din amplitudine.
Se compară puterea pulsului la prag determinată experimental cu valoarea calculată
cu relaţia (4).
3.2. Compensarea distorsiunilor optice de fază introduse de un mediu perturbator
Mediul perturbator este reprezentat de o lentilă divergentă cu focală fd =1000 mm
centrată pe axa de propagare a fasciculului laser, la o distanţă de 100 mm de lentila
203
convergentă L (fig. 4). Lentila divergentă provoacă o creştere ∆θ a divergenţei fasciculului
laser colimat, ∆θ ≈ Φ / fd, unde Φ este diametrul fasciculului incident pe lentilă.
• Se investighează efectul de compensare a distorsiunii optice produs de oglinda SBS prin
măsurarea diametrului de fascicul incident (camera CCD pe poziţia D1) şi retroreflectat de
oglinda Brillouin, după a doua trecere prin mediul perturbator (camera CCD pe poziţia D3).
• Se introduce o oglindă plană M de mare reflectivitate la lungimea de undă laser,
poziţionată în faţa lentilei L, normal pe axa de propagare a fasciculului. Se măsoară
diametrul fasciculului retroreflectat pe poziţia D3 şi se compară cu diametrul fasciculului
reflectat de oglinda Brillouin.
Fibra
D1
optica
L fd λ/4 Glan Colimator Laser Nd:YAG

f M Atenuator
D4
D3

D2
Fig. 4. Montajul experimental pentru compensarea distorsiunilor de fază introduse de un
mediu perturbator .
Referinţe

1. L.Brillouin , Ann.Phys.,vol.17, nr.88, (1922).

2. R.Y.Chiao, C.H.Towns, B.P.Stoichsff, Phys.Rev.Lett., vol. 12, pag.592 , (1964).
3. E.P.Ippen, R.H.Stolen, Stimulated Brillouin Scattering in optical fibers , Appl. Phys.
Lett., vol.21, nr.11, pag.539, (1972).
4. R.Menzel, H.J.Eichler, Temporal and Spatial Reflectivity of Foccused Beam in SBS-
Phaseconjugation, Optisches Institut, Technische Universitat Berlin.
5. Yung-Sheng Kuo, Kyunam Choi, John McIver, The effect of pump bandwidth, lens focal
length and lens focal point location on SBS threshold and reflectivity, Opt.Comm.,
vol.80, nr.3-4, pag.233, (1991).
6. W. Koechner, Solid-State Laser Engineering, Springer-Verlag, Berlin, Heidelberg, 1996.
7. M. Zamfirescu, Conjugarea de fază în fibre optice multimod folosind difuzia stimulată
Brillouin, Lucrare de disertaţie, Catedra de Optică, Facultatea de Fizica, Univ.
Bucureşti1999.
8. W.Kaiser, M.Maier, Stimulated Raylegh , Brillouin and Raman Spectroscopy, Laser
Handbook vol.2, pag.1078, Nord Holland, (1972).
9. A.Mocofănescu, Teza de doctorat: Conjugarea optică a fazei în difuzia stimulată
Brillouin şi Raman cu aplicaţii în compresia impulsurilor Laser, I.F.A., (1997).
10. T.P.Parker, M.Farhadiroushan, R.Feced, V.A.Handerek, A.J.Rogers, IEEE of Quantum
Electronics, vol.QE.34, nr.4, pag.645, (1998).
11. Anca Mocofănescu, M. Zamfirescu, C. Fenic, A. Stratan, T. Vişan, Experimental
investigation on multimode quartz fibre phase conjugation using SBS, SIOEL’99,
Sixth Symposium on Optoelectronics, 22-24 Sept.1999 in Proc. SPIE vol. 4068,
478-484, 2000.

204