CAPITOLUL 4

____________________________________________________________________ 135

GHIDURI PENTRU FASCICULE

FOTONICE

4.1 Generalităţi

Pentru propagarea ghidată a fasciculelor de fotoni pe distanţe mari

(de la zeci de centimetri la zece mii de kilometri) sunt folosite în
exclusivitate ghidurile cu secţiune circulară cunoscute industrial sub
denumirea de fibre optice.
Fibra optică este formată dintr-un miez de secţiune circulară şi o
îmbrăcăminte (figura 4.1.). Miezul de diametru 2a şi îmbrăcămintea de
diametru d asigură prin alegerea corespunzătoare a indicilor lor de refracţie
ghidarea energiei fasciculului de fotoni, în mare majoritate, în interiorul
miezului şi într-o mică măsură şi în înveliş dar foarte aproape de interfaţa
acestuia cu miezul. Această distribuţie a energiei asigură faptul că o
îmbrăcăminte cu diametrul de cel putin 100μm să nu permită practic
modurilor ghidate să piardă energie in exterior.

miez

îmbrăcăminte
strat protector
Fig. 4.1 Părţile componente ale unei fibre optice

Structura prezentată se protejează cu un strat din materiale plastice

cu diametrul de unităţi de milimetru, strat care nu are rol funcţional în
 CAPITOLUL 4
136 ____________________________________________________________________
ghidarea fasciculului de fotoni şi nu va fi luat în considerare în cele ce
urmează.
Din punctul de vedere al variaţiei indicelui de refracţie în interiorul
miezului fibrele optice se clasifică în două mari grupe :
-fibra cu variaţie dreptunghiulară a indicelui de refracţie, pentru care
indicele de refracţie este constant în miez, având o discontinuitate la
interfaţa cu îmbrăcămintea;
-fibra cu indicele de refacţie gradat, pentru care în miez indicele de
refracţie este monoton descrescător de la centru spre interfaţa cu
îmbrăcămintea.
În paragrafele următoare se va presupune că materialul de bază din
care este realizată fibra optică este bioxidul de siliciu (SiO 2 ) impurificat,
controlat cu alţi oxizi, în vederea varierii indicelui de refracţie (deşi în
ultimii ani se fac eforturi mari pentru modificarea acestui material, vezi
paragrafele 4.4.7 si 4.4.8). Materialul fibrei se presupune din punct de
vedere teoretic omogen şi izotrop.

4.2 Fibra optică cu variaţie dreptunghiulară a indicelui

de refracţie

Ţinând seama de simetria fibrei

x 
optice se alege sistemul de coordonate
0 r z cilindric (figura 4.2). În acest sistem de
coordonate indicele de refracţie va
y
miez depinde numai de distanţa faţă de
Fig. 4.2 Sistemul de coordonate originea sistemului, variaţia sa fiind
pentru miezul optice
reprezentată grafic în figura 4.3
CAPITOLUL 4
____________________________________________________________________ 137

n(r) n(r)=n 1 pentru r<a

n1
n(r)=n 0 pentru a <r<d/2
n0
Variaţia relativă a indicelor
de refracţie la interfaţa miez-
2a r îmbrăcăminte va fi un parametru
d
foarte important al propagării:
Fig. 4.3 Variaţia indicelui de refracţie pentru
fibra cu variaţie dreptunghiulară

n12  n02 ( n1  n0 )( n1  n0 ) n1  n0
Δ=   (4.1)
2n12 2n12 n1
Să presupunem că fasciculul de fotoni este injectat în fibră din vid cu
unghiul de incidenţa I faţă de normală (figura 4.4). Prin refracţie, unghiul
faţă de normală în interiorul miezului va deveni δ<I
fibra optică
vid
n0 îmbrăcăminte

n1
I  miez

Fig. 4.4 Geometria injecţiei modurilor ghidate în miezul fibrei

sin I
=n 1 (4.2)
sin 

Pentru ca fasciculul să rămână ghidat la interfaţa cu invelişul, el

trebuie să sufere o reflexie totală (fie  min   max unghiul de reflexie totală)
sin  min n0
 (4.3)
 n1
sin
2
 CAPITOLUL 4
138 ____________________________________________________________________
Din (4.2) si (4.3) rezultă apertura numerică a fibrei:

NA=sin I max = n12  n02 =n 1 2 (4.4)

Din (4.4) se observă că o valoare mai mare a lui Δ înseamnă o

apertură numerică mai mare (un unghi de incidenţă I max mai mare) ceea ce
favorizează din punct de vedere energetic injecţia in fibră.
De exemplu pentru n 1 =1.5 şi Δ=0,01 apertura numerică are valoarea
NA=0,212 iar I max =12,23 grade (deci injecţia modurilor ghidate este

posibilă într-un con cu unghiul la vârf de 24,46 grade). Pentru acelaşi n 1 , o

valoare mai mică a lui Δ (Δ=0,003) înseamnă o apertură numerică mai mică
(NA=0,1166, I max =6,67 0 )
Geometria simplă din figura 4.4 ne-a permis introducerea noţiunii de
apertură numerică a fibrei optice, dar formula (4.3) a reflexiei totale nu este
adevărată pentru reflexia pe suprafeţe cilindrice (de fapt este formula
reflexiei totale pe suprafeţele plane).
Pentru a studia cu exactitate traiectoriile modurilor ghidate si relaţiile
de dispersie care guvernează propagarea trebuie apelat la ecuaţiile Maxwell
şi relaţiile de material care în coordonate carteziene au în fibra optică forma:

D
rot H  0 (4.5)
t

B
rot E  0 (4.6)
t
div B  0 (4.7)

div D  0 (4.8.)

D   0 E (4.9)

B  0 H (4.10)
CAPITOLUL 4
____________________________________________________________________ 139
Sistemul (4.5)-(4.10) trebuie scris în coordonate cilindrice (r, φ, z,
figura 4.2) şi rezolvat pentru componentele câmpurilor electric şi magnetic.
De exemplu pentru E z şi H z se obţin în miez (r<a) ecuaţiile:

 2 Ez 1 Ez 1  2 Ez
  2   2 Ez  0 (4.11)
r 2
r r r  2

 2 H z 1 H z 1  2 H z
  2 2 H z  0 (4.12)
r 2
r r r  2

unde  2  ( n12 k02   2 )

2 
k0=  - modulul vectorului de undă al fasciculului de fotoni în
0 c0
vid;
 -constanta de fază a propagării fasciculului (constanta de propagare
    j  , dar în primă aproximaţie considerăm   0 urmând a detalia
costanta de atenuare a fibrei în paragraful 4.4);
n 1 =  indicele de refracţie al miezului .
Se remarcă faptul că ecuaţiile (4.11) şi (4.12) sunt independente, deci
sunt posibile moduri pentru care E z =0 (transversal electrice-TE) sau pentru
care H z =0 (transversal magnetice-TM)
Pentru ecuaţiile date se caută soluţii de forma:
E z = AF( r )exp( j )exp j ( t   z ) (4.13)
Înlocuind această forma în (4.11) rezultă:
 2 F( r ) 1 F( r ) 2
  (  2
 )F( r )  0 (4.14)
r 2 r r r2
deci soluţia F(r) va fi o funcţie Bessel de speţa 1-a şi ordinul ν[J  ( r )]
Din (4.13) se obţine :
E z =AJ  (r ) exp(j  ) expj( t  z ) (4.15)
 CAPITOLUL 4
140 ____________________________________________________________________
Pe o cale similară se obţine :
H z = BJ  (  r )exp( j  )exp j(  t   z ) (4.16)

În soluţiile (4.15) si (4.16) coeficienţii A şi B sunt constantele de

integrare, iar  şi  sunt ordinele funcţiilor Bessel (numere întregi).
În îmbrăcăminte (r>a) se caută pe aceeaşi cale soluţii pentru care
câmpurile electric şi magnetic se anulează pentru r   . Se obţine:
E z =CK ( r ) exp( j ) exp j( t  z ) (4.17)

H z =DK  ( r ) exp( j ) exp j( t  z ) (4.18)

unde Kν ( r ) şi respective Kμ ( r ) sunt funcţiile Hankel (funcţiile Bessel

modificate) de speţa 1 şi ordinul  respectiv  ( şi  numere întregi);

 2  (  2  n02 k02 );
C,D-constantele de integrare;
Constantele de integrare A,B,C,D din soluţiile (4.15)-(4.18) se obţin
din cele patru condiţii de continuitate la interfaţa (r=a) pentru E z , E  , H z şi

H .

Rezultă deci că în structura prezentată a fibrei optice există moduri

de propagare ghidate cu condiţia ca funcţiile Bessel şi Hankel să existe
(adică argumentele lor să fie pozitive)
 >0,  >0
rezultă :
n 12 k02   2  0  2  n02 k02  0
de unde :
n 0 ko |  g | n1k0 (4.19)

unde cu  g s-au notat constantele de fază ale modurilor ghidate.

Deoarece  <<1 rezultă n 0 k  n1 k şi |  g |  n0 k , deci toate

CAPITOLUL 4
____________________________________________________________________ 141
modurile ghidate sunt foarte apropiate de unda plană (unda transversal
electromagnetică TEM pentru care E z , H z =0).
Pentru |  |<n 0 k există moduri de propagare care constituie un
continuu şi se numesc moduri radiative (împreună cu modurile ghidate
formează un set complet ortogonal de moduri). Modurile radiative sunt
puternic atenuate în functie de z , puterea lor fiind radiată în îmbrăcăminte
(modurile radiative nu transportă energie prin ghid la cealaltă extremitate a
acestuia).
Din expresiile (4.17) şi (4.18) se observă că atunci când  este mare
componentele câmpului electromagnetic în îmbrăcăminte sunt mici şi
întreaga energie ghidată se concentrează în miezul fibrei şi în apropierea
acestuia. Cu descreşterea valorii lui  câmpul creşte în îmbrăcăminte şi
scade în miez pentru ca la   0 modurile ghidate să dispară (se determină
astfel frecvenţa de tăiere a modurilor ghidate).
Din soluţiile obţinute pentru câmpul electric şi magnetic se
determină şi traiectoriile fasciculelor ghidate. Aceste traiectorii au forma
unor spirale la interfaţa miez-îmbrăcăminte (două exemple în figura 4.5).

Modul HE11

miez

Modul EH11

miez

Fig.4.5 Traiectorii posibile ale modurilor ghidate

Modurile respective sunt indexate după valorile lui  şi  (de

 CAPITOLUL 4
142 ____________________________________________________________________

exemplu modul HE 11 are  =1,  =1, modul TE 01 are  =0,  =1,s.a.m.d.).

N
n1
n(4)

HE11
TE01

n(3)
n(2) HE21
n(1)
n0 1 2 3 4 V
2,405 TM01

Fig.4.6 Relaţiile de dispersie pentru fibra optica cu variaţie dreptunghiulară a

indicelui de refracţie

Pentru determinarea vitezei de propagare a modurilor ghidate

precum şi a frecvenţelor de tăiere sunt foarte utile relaţiile de dispersie care
în cazul particular al propăgarii pe fibra optică se reprezintă sub forma
dependenţei indicelui efectiv N în funcţie de frecvenţa normată V (figura
4.6) unde :

N= ; V=a  2   2  k0 a n12  n02  k0 a( NA )
k0
Se remarcă faptul că ambele mărimi sunt adimensionale.
Dacă se doreşte să se recunoască modurile ghidate pe o anumită fibră
optică cu variaţie dreptunghiulară este necesar să se cunoască V (adică
diametrul 2a, apertura numerică NA= 2 şi vectorul de undă în vid al
2
fasciculului propagat k 0 = ).
0
De exemplu pentru o fibră cu miezul de diametru 2a=10  m şi
CAPITOLUL 4
____________________________________________________________________ 143
variaţia relativă a indicilor  =0,003 pe care se propagă un fascicul cu
lungimea de undă în vid 0  1.3m rezultă V=2,78. Din figura 4.6 rezultă
că în aceste condiţii sunt patru moduri ghidate :
c0
HE21 cu viteza de fază ;
n( 1 )
c0
TM01 cu viteza de fază ;
n( 2 )
c0
TE01 cu viteza de fază ;
n( 3 )
c0
HE11 cu viteza de fază ;
n( 4 )
Cele patru moduri deplasându-se cu viteze de fază diferite vor
ajunge la recepţie în momente diferite, adică apar distorsiunile de propagare
de grup care limitează viteza de transmitere a informaţiei (vezi
paragraful 4.6).
Deci, pentru fibrele optice destinate telecomunicaţiilor este necesar
un număr cât mai mic de moduri, deci frecvenţa normată V cât mai mică (la
un  0 dat un miez cât mai subtire şi o apertură numerică redusă, ceea ce
sacrifică din punct de vedere energetic injecţia la emisie).
La limită ar fi preferabil ca V<2.405, situaţie în care singurul mod de
propagare ghidat posibil ar fi HE 11 (fibra optică monomod). Pentru
îndeplinirea acestei condiţii este necesar ca :
2.4050
a< (4.20)
2 n1 2

De exemplu, pentru o fibră cu n 1 =1.5 şi  =0.01 pe care se propagă

un fascicul de fotoni cu  0 =1.3  m, conditia (4.20) de propagare monomod

implică a<2,35  m deci o fibră cu miezul mai subţire de 4,7  m (imposibil
tehnologic, vezi paragraful 4.5). În schimb, dacă pentru aceleaşi condiţii
 CAPITOLUL 4
144 ____________________________________________________________________
 =0,003, diametrul miezului poate ajunge până la 8,62  m, tehnologic
rezonabil.
Pentru fibrele destinate senzorilor optici distorsiunile de propagare
de grup nu sunt importante, deci se pot alege  mare şi miez gros pentru a
satisface o bună injecţie la emisie. Va rezulta, în acest mod, un număr de
moduri de propagare ghidat N vd foarte mare pentru care poate fi determinat
aproximativ cu formula asimptotică:
V2
N vd  ;
2
Spre exemplu, pentru o fibră optică cu miezul cu diametru
2a=120  m şi  =0,01 pe care se propagă un fascicul de fotoni cu

 0 =1,3  m rezultă V=61 şi deci cu aproximaţie un număr de 1179 moduri

ghidate.

4.3 Fibra optică cu indicele de refracţie gradat

Pentru fibra optică cu indicele de refaracţie gradat variaţia indicelui
de refracţie este reprezentată grafic în figura 4.7
n(r)
n1

n0

2a r
d

Fig.4.7 Variaţia indicelui de refracţie pentru fibra optică cu indice gradat

r 1
n(r)= n1[1  2( ) g ] 2 pentru r<a;
a
CAPITOLUL 4
____________________________________________________________________ 145

n(r)= n0 pentru r>a;

Coeficientul “g” determină concavitatea curbei de variatie în miez.
Dacă g   fibra devine o fibră dreptunghiulară.
Se demonstrează că cele mai mici distoriuni de propagare de grup se
obţin pentru fibrele cu variaţie parabolică (g=2) motiv pentru care în prezent
sunt singurele care se folosesc din această categorie.

Pentru acest tip de variaţie rezolvarea analitică a problemei

propagării modurilor ghidate pornind de la ecuaţiile Maxwell în coordonate
cilindrice nu este posibilă datorită discontinuităţii primei derivate a
profilului indicelui de refracţie la r=a.
S-au obţinut rezolvări aproximative care oferă un număr finit de
moduri ghidate care depind de două numere întregi  şi  (la fel ca la fibra
cu variaţie dreptunghiulară). Pentru aceste moduri constantele de propagare
 sunt soluţiile proprii ale ecuaţiei:


r2
dr

r1
[ n 2 ( r )k02   2 ]r 2  2
r
 ( 2   1)
2
(4.21)

Din (4.21) se observă că există soluţii sub forma unor moduri care se
propagă elicoidal între doi cilindri cu r=r 1 şi r=r 2 , deci pentru aceste moduri

cu r 1 <r<r 2 <a trebuie să fie satisfăcută ecuaţia (4.21) , adică este necesar:

2
n 2 (r )k02   2  (4.22)
r2

2
 
2
(4.23)
r2

Sistemul (4.22), (4.23) se rezolvă grafic determinând razele r 1 şi r 2

ale celor doi cilindri. Sunt două cazuri posibile .
 CAPITOLUL 4
146 ____________________________________________________________________

 2
2
2 n2(r)k02-2
2
rr 2

a 2
2

2
rr 2

r1 r2 a
r

zona de propagare
ghidată

Fig.4.8 Rezolvarea grafică a sistemului (4.22), (4.23), cazul 1

În cazul 1 (figura 4.8 ) sunt numai două puncte de intersecţie între

2
curbele [n 2 (r )k 02   2 ] şi [ ], ambele puncte r 1 şi r 2 în interiorul
r2
miezului (miezuri ghidate). În cazul 2 (figura 4.9) sunt trei puncte de
intersecţie , primele două r 1 şi r 2 definind zona modurilor ghidate în miez şi

 22
2 n2(r)k02-2
rr2
2

2 2

rr2
2

r1 r2 r3
r
a
zone de propagare
ghidată

Fig.4.9 Rezolvarea grafică a sistemului (4.22), (4.23), cazul 2.

un al treilea r 3 care limitează inferior o zonă în care se propagă moduri

ghidate în îmbrăcăminte (leakage wave).
CAPITOLUL 4
____________________________________________________________________ 147
Numărul total de moduri posibile într-o fibră cu indice gradat
reprezintă numărul de perechi  ,  pentru care  are soluţii din ecuaţia
(4.21). Fiecare pereche reprezintă patru moduri (două polarizări posibile
+  g şi -  g şi două valori +  şi -  cu excepţia valorii  =0 pentru care

sunt numai două moduri posibile).

Pentru un număr mare de moduri ghidate N ig se poate folosi o relaţie

aproximativă:
1 1
Nig  (n1k0 a) 2   N vd
2 2
Numărul modurilor ghidate în fibra cu indice gradat este aproximativ
jumătate din numărul celor posibile în fibra cu variaţie dreptunghiulară, deci
distorsiunile de propagare de grup vor fi mai reduse (vezi paragraful 4.6)
În compensaţie, tehnologia de realizare a fibrelor optice cu indice
gradat este mai complicată (paragraful 4.5).

4.4 Atenuarea propagării fasciculelor de fotoni pe fibra

optică

4.4.1 Interacţia cu ionii reţelei

În structura fibrei optice din SiO 2 ionii de siliciu şi de oxigen se

organizează în cristalite de dimensiuni micrometrice în interiorul cărora
există ordine la mică distanţă în care ionii de siliciu se distribuie în interiorul
unor tetraedri formaţi din patru ioni de oxigen (figura 4.10). La temperaturi
diferite de 0K vibraţiile acestei structuri sunt foarte variate (diferite moduri
fononice de vibraţie).
 CAPITOLUL 4
148 ____________________________________________________________________

Si4+

O2-
Fig.4.10 Structura tetraedrică a bioxidului de siliciu

Fiecare fascicul de fotoni care are o frecvenţă corespunzătoare unui

mod fononic este absorbit mai mult sau mai puţin ajungând în acest fel
atenuat la recepţie. În figura 4.11 este prezentată în unităţi relative atenuarea
propagării fasciculelor de fotoni prin fibra de SiO 2 în funcţie de lungimea
de undă.
Atenuare ν3
(unităţi ν4 9,29 m
relative) 21,73 m

ν1
ν2
12,4 m
26,25 m

(m)
Fig.4.11 Atenuarea propagării fasciculelor de fotoni în funcţie de lungimea de undă
în cazul interacţiei cu ionii reţelei

Se observă că maxime de atenuare survin la lungimea de undă a

fotonilor de 9,29  m (ceea ce corespunde vibraţiei ionilor de oxigen în
antifaza cu ioni de siliciu şi paralel cu liniile siliciu- siliciu) şi la lungimea
de undă a fotonilor de 21,73  m (ceea ce corespunde vibraţiei ionilor de
oxigen paralel cu bisectoarea unghiurilor siliciu-oxigen-siliciu).
Apar însă şi multe alte moduri fononice de vibraţie mai puţin
CAPITOLUL 4
____________________________________________________________________ 149
pronunţate care produc absorbţii (de exemplu 12,4  m sau 26,25  m )
precum şi combinaţii liniare ale frecvenţelor de absorbţie specificate (de
exemplu 5 3 sau 2 1 +4 3 şi multe altele). Din fericire, pentru lungimi de

undă mai mari decât 3  m aceste absorbţii devin neglijabile, deci fibra

optică din SiO 2 devine transparentă pentru fasciculul de fotoni.

4.4.2 Interactia cu electronii atomici

Bioxidul de siliciu este un dielectric cu o lărgime mare a benzii

interzise (8.9eV). În figura 4.12 este prezentată structura benzilor energetice
ale SiO 2 şi principalele tranziţii posibile ale electronilor din banda de
valenţă în banda de conducţie.

Banda de
-1,7eV conducţie
-3,0eV Nivelul
excitonic
8,9eV

11,7eV

10,2eV

14,0eV

17,3eV

-10,6eV Banda de
valenţă
-13,2eV
-17,1eV
-20,4eV
Fig.4.12 Structura benzilor energetice ale SiO2

Fasciculele de fotoni cu energie suficientă (în ultraviolet) sunt

absorbite provocând tranziţiile electronilor din banda de valenţă în banda de
conducţie sau pe nivelul excitonic. Principalele lungimi de undă absorbite
corespunzând acestor tranziţii sunt:
139,5nm  8,9eV
121,72nm  10,2eV
106,11nm  11,7eV
 CAPITOLUL 4
150 ____________________________________________________________________
88,68nm  14,0eV
71,76nm  17,3eV
Se remarcă faptul că între 3  m (absorbţia pe ioni) şi 139,5nm

(absorbită pe electroni) materialul SiO 2 ultrapur prezintă teoretic o fereastră

de propagare pentru fotoni (în vizibil şi infraroşul apropiat) adică în acel
domeniu în care s-au dezvoltat şi generatoarele fotonice competitive
(capitolul 2).

4.4.3 Atenuarea datorată impurităţilor

Bioxidul de siliciu, atât în timpul fabricaţiei sale cât şi în timpul

tragerii sub forma de ghid optic (procese care se desfăşoară la temperatură
ridicată), este avid de impurităţi ca de exemplu OH  , Fe 2 , Cr 3 , Cu 2 şi
altele. Din păcate, aceste impurităţi au frecvenţele proprii de rezonanţă (deci
absorb fasciculul de fotoni) exact în zonele de transparenţă ale SiO 2 , zone
în care beneficiem de lasere semiconductoare competitive.

Absorţia pe
impurităţi Cr3+
Fe2+
(unitaţi
relative)
OH-

0,5 0,75 1 0(m)

Fig.4.13 Absorbţia pe impurităţi în funcţie de lungimea de unda

În figura 4.13 este prezentată absorbţia pe aceste impurităţi (în

unităţi relative) în funcţie de lungimea de undă a fasciculului de fotoni. În
unităţi absolute ionul de OH  prezent cu 1,25 ppm este responsabil de o
CAPITOLUL 4
____________________________________________________________________ 151

atenuare de 1dB/km. Aceeaşi atenuare o produc şi ionii Fe 2 prezenţi cu

1 ppm sau ionii de Cu 2 prezenţi cu 2,5 ppm.
Este necesar deci ca în procesul tehnologic (paragraful 4.5) să se
folosească măsuri drastice împotriva impurificării nedorite a materialului de
bază.

4.4.4 Atenuarea prin împrăştiere liniară

Împrăştierea liniară constă în trecerea puterii dintr-un mod ghidat în

fibră într-un alt mod fără schimbarea frecvenţei fasciculului de fotoni.
Cuplarea între moduri survine deoarece ghidul dielectric real nu este
o structură cilindrică perfectă. Dacă un parametru al fibrei optice reale
variază sinusoidal cu perioada spaţială  în lungul fibrei (de exemplu o
variaţie a indicelui de refracţie în lungul axei Oz) atunci un mod ghidat cu
 g se cuplează cu un alt mod cu  gc dacă:

1 1 1
 
g gc 

Dacă gc  g este necesar un  mare şi în general energia rămâne

neschimbată în fibră trecând pe un alt mod (survin distorsiuni de propagare

de grup, paragraful 4.6).
Dacă  este mai mic, este posibil ca modul  gc să nu mai fie ghidat

ci radiativ şi apar în acest mod pierderi în puterea fasciculului ghidat.

Separaţia între cele două tipuri de moduri survine la :
4a
 0=

Dintre împrăştierile radiative cele mai supărătoare sunt cele care
g
apar la un  comparabil cu n1 provocând o împrăştiere înapoi
 CAPITOLUL 4
152 ____________________________________________________________________
(împrăştiere Rayleigh). Sursele acestor neuniformităţi sunt de regulă
fluctuaţiile dielectrice (variaţii compoziţionale, separaţii de faze, microbule
care apar în timpul procesului de fabricaţie prin agitaţia termică din timpul
solidificării fibrei etc.). Împrăştierea Rayleigh produce pierderi în putere

proporţionale cu 1 , de unde dorinţa de a lucra în infraroşu apropiat unde

4
aceste pierderi devin neesenţiale.
g
Dacă    1mm împrăştierea este înainte (împrăştiere Mie).
n1
Sursele acesteia sunt macroscopice (fluctuaţii de dimensiuni,
iregularităţi miez-îmbrăcăminte, meandre ale axei fibrei în special în cabluri
etc.).
Deşi atenuarea prin împrăştiere nu este foarte importantă aceasta
poate şi trebuie să fie evitată prin tehnologii adecvate.

4.4.5 Atenuarea datorată curburii fibrei

Teoria propagării fasciculelor de fotoni pe fibra optică s-a dezvoltat

presupunând fibra perfect dreaptă de-a lungul unei axe Oz rectilinii.
Dacă fibra suportă o curbură cu raza R atunci necesitatea de a păstra
în miez o undă plană conduce la cuplarea modurilor ghidate cu moduri
radiative în îmbrăcăminte. Atenuarea modurilor devine:

  C1 exp( C2 R )

unde C 1 şi C 2 sunt constante care depind de materialul şi dimensiunile

fibrei.
Pentru R>0.5m aceste pierderi devin neglijabile.
CAPITOLUL 4
____________________________________________________________________ 153
4.4.6 Atenuarea datorată neliniaritaţii materialului fibrei

La intensităţi mai mari ale fasciculului de fotoni materialul fibrei se

comportă neliniar (vezi capitolul Optoelectronica neliniară).
Vor apare interacţii între modurile de propagare fotonice şi modurile
fononice optice şi acustice din bioxidul de siliciu, ceea ce generează moduri
noi cu frecvenţe modificate, de regulă împrăştiate (ceea ce semnifică
pierdere de putere din partea modurilor fononice).
Interacţia modurilor fotonice ghidate-moduri fononice optice
(împrăştiere stimulată Raman) conduce la apariţia unor unde cu frecvenţa
mai mică (unde Stokes) şi a unora cu frecvenţa mai mare (unde antiStokes),
vezi figura 4.14.
Intensitate împrăştiată
( unităţi relative)

undă
undă anti Stokes
Stokes

THz

30 20 10 10 Deviaţie de
20
frecvenţă
Fig.4.14 Împrăştierea stimulată Raman

Maximele intensităţilor undelor împrăştiate corespund modurilor

fononice optice din SiO 2 (vezi figura 4.11). Spre exemplu modulului
fononic cu  =21,73  m îi corespunde unda împrăştiată cu deviaţia
 13,8THz.
Se defineşte puterea critică având valoarea puterii injectate în fibra
pentru care puterea undei Stokes depăşeşte zgomotul cu o putere egală cu
puterea injectată.
 CAPITOLUL 4
154 ____________________________________________________________________
De exemplu pentru o fibră optică mono-mod cu atenuarea de
1dB/km, cu un miez cu diametru 2a=10  m şi V=2,5 lucrând la lungimea

de undă  0 =1  m puterea critică este 3,3W.

Interacţia modurilor ghidate fotonice cu modurile fononice acustice
(împrăştiere stimulată Brillouin) este

Impulsul
generatoarea unei împrăştieri înapoi
la emisie cu deviaţii de frecvenţă mici (zeci,
sute de Gigaherti).
În figura 4.15 este repre-

t
zentată grafic forma impulsului
Impulsul injectat în fibra şi forma acestuia în
la recepţie
cazul în care intervine împrăştiere
Brillon.
t Pragul acestui tip de
Impulsul
împrăştiere este mult mai coborât.
împraştiat
Brillouin Spre exemplu pentru fibra de mai
sus pragul critic este de numai
t
9,8mW.
Fig. 4. 15 Împrăştierea simulată
Brilouin

4.4.7 Atenuarea fibrelor optice din bioxid de siliciu

Însumând tipurile de pierderi enumerate, atenuarea propagării

fasciculelor de fotoni prin fibra de SiO 2 este prezentată în figura 4.16.
Se observă că există trei ferestre, practic utilizabile, la care atenuarea
are minime locale.
CAPITOLUL 4
____________________________________________________________________ 155

Fig.4.16 Atenuarea propagarii fasciculuilui de fotoni prin fibra de SiO2


(dB/km)

0,5
0,2
0,85 1,3 1,5 0(m)
(f1) (f2) (f3)

Fereastra 1 ( 0  0.85  m) prezintă o atenuare de 3dB/km. La un

flux al laserului de emisie  f  5mW ceea ce înseamnă un flux injectat în

fibră de aproximativ  f  50 W , dacă la recepţie se doreşte un flux de

minimum or  0.5 W rezultă că atenuarea permisă fibrei este :

f
a=10 log  20dB
 or
Aceasta înseamnă că în fereastra 1 lungimea maximă posibilă a
fibrei este de:
a
lmax   6.66km

Din acest motiv fereastra 1 a fost abandonată în aplicaţii în favoarea
ferestrei 2 (cu aceleaşi date l max  40km ) , sau fereastra 3 ( l max  100km ) .
Evident aceste lungimi pot fi mărite (până la aproximativ 150km)
folosind la emisie lasere mai puternice.
Oricum după această distanţă fasciculul trebuie amplificat (vezi
 CAPITOLUL 4
156 ____________________________________________________________________
capitolul Amplificarea fasciculelor de fotoni).
Din punct de vedere practic ferestrele propagării în fibra de SiO 2
prezintă şi un alt mare avantaj şi anume minimele atenuării nu sunt foarte
ascuţite ci destul de plate. Astfel pe aceeaşi fibră la un 0 convenabil
filtrării la recepţie se pot emite până la aproximativ 100 purtătoare (pentru
100 abonaţi) fiecare cu o cantitate de informaţie apreciabilă.
Datorită calităţilor sale fibra optică din SiO 2 împânzeşte în acest
moment continentele şi oceanele planetei noastre. Nu trebuie uitat însă că
atenuarea acestei fibre chiar în fereastra 3 (1,5 m ) este destul de mare.
Pentru un cablu transpacific l=10,000 km chiar cu amplificatoare la
l max =150km sunt necesare 67 amplificatoare telealimentate de pe cele două
ţărmuri ale oceanului.
De aceea eforturile de a crea fibra optică din alte materiale cu
atenuare mai mică sunt normale şi justificate. La congrese şi în reviste sunt
anunţate fibre optice din fluoruri, ioduri, selenuri etc., care au atenuări sub
0,01dB/km.
Din păcate ferestrele cu asemenea atenuări sunt în domeniul
2…5  m, adică acolo unde nu sunt încă lasere semiconductoare comerciale.

Viitorul este însă acesta pentru că o atenuare de 10 3 dB/km ar face

să nu mai fie nevoie de nici o amplificare între cele două ţărmuri ale
Atlanticului sau Pacificului.

4.4.8 Atenuarea fibrelor optice din polimeri

Fibra optică din bioxid de siliciu ultrapur s-a impus pentru

transmiterea informaţiei la distanţe mari (inclusiv transpacifice). Preţul său,
fără a fi prohibitiv, este încă destul de mare pentru distanţe mici (de
exemplu atutomatizări industriale, comunicaţii în interiorul unui avion sau
CAPITOLUL 4
____________________________________________________________________ 157
unei nave, automatizări la bordul autovehiculelor, birotică si altele).
În aceste cazuri folosind acelaşi principiu de propagare ghidată
prezentat în paragrafele 4.2 şi 4.3, se pot folosi fibrele din materiale mai
ieftine, de exemplu :
- polimeri solidificaţi precum polistirenul sau polimetilmetacrilul;
- polimeri policondensati precum policarbonatul.

Fig.4.17 Structura unei fibre din policarbonat

În figura 4.17 este prezentată structura unei fibre optice din

policarbonat. Diferenţa mare dintre indicii de refracţie ai miezului şi ai
învelişului conduce la o apertură numerică mare (în cazul din figură
NA=0,346 şi  max =20 0 ) adică la o injecţie în fibră foarte bună.
Însă la toţi aceşti polimeri absorbţiile pe fononi sunt foarte puternice
în special datorită vibraţiilor ionilor de carbon sau ale legăturii
Carbon-Hidrogen. De exemplu la polimetilmetacrilat atenuarea minimă este
de aproximativ 200dB/km iar la policarbonat este de aproximativ
1000dB/km. Pentru policarbonat, în figura 4.18 este prezentată variaţia
atenuării în funcţie de lungimea de undă remarcându-se ferestrele din vizibil
şi infraroşul apropiat.
 CAPITOLUL 4
158 ____________________________________________________________________


( dB/m)

2
950

1
820
660
760
600
700 800 900 0 (nm)

Fig.4.18 Atenuarea în benzile de trecere pentru fibra optică din policarbonat

Cu toată atenuarea lor mare care le recomandă numai pentru distanţe

scurte, fibrele din polimeri au şi avantaje importante dintre care se pot
menţiona:
-domeniu de temperatura rezonabil pentru preţul lor
(-40 0 C…+125 0 C);
-mai flexibile şi mai puţin casante decât fibra din SiO 2 , deci mai
uşor de manipulat şi de montat;
-insensibilitate la vibraţii, ceea ce le recomandă pentru vehicule.

4.5 Tehnologii de fabricaţie a fibrelor optice din bioxid

de siliciu

Realizarea tehnologică reproductibilă şi rezonabilă ca preţ a unei

structuri de fibră optică având miezul de unităţi-zeci de micrometri a
necesitat soluţii inginereşti ingenioase care să răspundă la cel puţin următoa-
CAPITOLUL 4
____________________________________________________________________ 159
rele două probleme:
-bioxidul de siliciu ultrapur are o temperatură de topire ridicată
(aproximativ 1700 0 C) temperatură la care este foarte avid de impurităţi ce
produc atenuarea şi propagarea fasciculelor de fotoni (paragraful 4.4.3);
-obţinerea unei fibre cu o lungime rezonabilă (kilometri -zeci de
kilometri) şi cu o geometrie foarte apropiată de cea cilindrică a ridicat de
asemenea probleme tehnologice.

4.5.1 Tehnologia dublului creuzet

Tehnologia dublului creuzet este o încercare reuşită de a rezolva

prima problemă din cele menţionate prin folosirea compoziţiilor silicat
multicomponente care adaugă bioxidului de siliciu oxizi care nu introduc
atenuare în propagarea fasciculelor de fotoni în ferestrele de interes
(ferestrele 1,2 şi 3) dar care întrerup legăturile Si-O micşorând temperatura
de topire a compoziţiei în domeniul 800 0 C-1200 0 C. Oxizii folosiţi sunt :
B 2 O 3 , P2O5, Na2O, CaO, Al 2 O 3 .
Datorită micşorării temperaturii se pot folosi tehnicile convenţionale
de topire şi prelucrare cu următoarele observaţii:
-este necesară o puritate ultra înaltă a materialelor iniţiale;
-sunt necesare creuzete spectral pure şi cuptoare cu atmosferă
controlată.
În figura 4.19 este prezentată o secţiune printr-un creuzet dublu care
foloseşte această tehnică, încălzirea realizându-se prin inducţie. În creuzetul
interior se topeşte materialul pentru miez cu indicele de refracţie n 1 , iar în

cel exterior materialul pentru înveliş cu indicele de refracţie n 0 .

 CAPITOLUL 4
160 ____________________________________________________________________

material pentru material pentru

îmbrăcăminte miez (n1)
(n0)

fibra
optică

Fig4.19 Secţiune printr-un dublu creuzet

Materialul topit curge prin duzele celor două creuzete miezul

“îmbrăcându-se“ în înveliş pe porţiunea  .
Se realizează comod numai fibre cu variaţie dreptunghiulară a
indicelui de refracţie, în general cu miez gros şi cu apertură numerică mare.
În afara costului de preţ redus se poate menţiona şi posibilitatea
obţinerii unor fibre cu lungime foarte mare (teoretic infinită).

4.5.2 Tehnologia tragerii din preformă

Tragerea din preformă este tehnologia cea mai folosită în momentul

de faţă pentru fibra optică din bioxid de siliciu şi constă din două etape:
-realizarea unei preforme cilindrice de dimensiuni macroscopice
(aproximativ 1m lungime şi 10mm diametru) cu o distribuţie a indicilor de
refracţie de-a lungul razei asemenea cu viitoare distribuţie a fibrei optice
reale;
- tragerea fibrei optice din preformă.
Preforma se realizează din bioxid de siliciu ultrapur cu adaosuri de
oxizi care nu introduc atenuări în propagarea fasciculelor de fotoni în
CAPITOLUL 4
____________________________________________________________________ 161
benzile de interes. În figura 4.20 este prezentată variaţia indicelui de
refracţie a bioxidului de siliciu impurificat. Oxizii de titan, aluminiu,
germaniu cresc indicile de refracţie, în timp ce oxidul de beriliu îl
micşorează.

1,50 TiO2
Al2O3
1,49
1,48
1,47 GeO2
1,46
B2O3
1,45
1,44
0 5 10 15 mol %

Fig.4.20 Variaţia indicelui de refracţie a bioxidului de siliciu cu adaosurile

menţionate pe grafic

Preforma se realizează prin depunere din faza de vapori, procedeu

foarte bun deoarece lipsind creuzetele şi cuptoarele se păstrează mai uşor
puritatea necesară. Materialele primare sunt cloruri (SiCl 4 , GeCl 4 , BCl 3 ,

POCl 3 , etc) care se purifică în condiţii tehnologice convenabile prin care se

înlătură uşor clorurile fierului şi altor materiale care introduc atenuări în
propagarea fotonilor în cele trei ferestre de interes. În acelaşi timp presiunile
de vapori ale metalelor de tranziţie sunt mult mai mici decât ale clorurilor
folosite, deci se poate păstra puritatea. De asemenea tehnica realizării din
faza de vapori permite obţinerea unor compoziţii care într-un proces de
volum (topitura) ar fi foarte greu de omogenizat (de exemplu
SiO 2 +5%GeO 2 ).
În figura 4.21 este prezentată schematic o instalaţie de obţinere a
unei preforme. Într-un tub de cuarţ ultrapur aflat în mişcare de rotaţie se
 CAPITOLUL 4
162 ____________________________________________________________________
flacară zonă de reacţie 1400....1600 0C

amestec de vapori şi gaze

strat SiO2 +dopanţi

evacuare

flacără H2+O2

amestec de vapori şi gaze SiCl4,

GeCl4, BCl3, POCl3, O2, He

Fig.4.21 Schema unei instalaţii de realizare a preformei

introduc vaporii tetraclorurilor de interes şi oxigen (adaosul de heliu creşte

de aproximativ şase ori viteza de reacţie). Amestecul este încălzit la
temperaturi de 1400 0 C…1600 0 C cu ajutorul unei flăcări de hidrogen care
arde în oxigen, aflată în mişcare de translaţie.
Prin reacţie, la temperatura menţionată, se obţine bioxidul de siliciu
şi ceilalţi oxizi de interes (clorul, heliul şi eventualele reziduuri sunt
evacuate).
La translaţia flăcării de-a lungul generatoarei tubului de cuarţ se
obţine un strat cu indicile de refracţie dorit. În acest mod, printr-un număr
suficient de mare de translaţii se obţine de-a lungul razei variaţia dorită a
indicelui de refracţie (se poate realiza orice variaţie gradată sau nu a
indicelui de refracţie).
În final se face un tratament de uniformizare şi preforma se scoate
din tubul de cuarţ care după curăţire este folosit la realizarea unei alte
CAPITOLUL 4
____________________________________________________________________ 163
preforme.
În a doua etapă preforma este poziţionată vertical, “îmbrăcată”
într-un flux de azot şi încălzită la o extremitate cu ajutorul unor lasere de
putere. Materialul adus la temperatura de înmuiere este tras cu viteza de
aproximativ 10m/s rezultând fibra optică reală cu o distribuţie pe rază a
indicilor de refracţie asemenea cu cea din preformă.
Diametrul exterior al fibrei este menţinut printr-un sistem de
măsurare care protejează fibra în timpul tragerii cu un fascicul laser pe o
bară de 1024 fotodiode. În timp real se calculează numărul de fotodiode
“umbrite”. Dacă acest număr creşte, rezultă că fibra are tendinţa de
îngroşare şi viteza de tragere trebuie să crească. Dacă fibra are tendinţa să se
subţieze viteza de tragere trebuie să se micşoreze .
La viteza de tragere menţionată şi cu sistemul automat de reglare a
diametrului fluctuaţiile diametrului unei fibre de aproximativ 100  m nu
depăşesc 0,3  m. De menţionat că o eroare la conectarea a două fibre
reprezintă o atenuare de 0.1dB pentru fibrele multimod şi 0,5dB pentru cele
monomod.
Fibra se îmbracă într-un strat protector care îndeplineşte în primul
rând un rol de protecţie mecanic, dar are şi un rol de identificare a firelor în
cablu. (prin culoare sa) precum şi un rol de atenuare puternică a energiei
radiate în miez, împotriva diafoniei. Pentru stratul protector se folosesc
polimeri ca nylon, poliesterii, poliuretanii. Organizarea fibrelor optice în
cabluri este o problemă complicată şi de mare rafinament din următoarele
motive:
- datorită secţiunii foarte mici nu rezistă la manufacturarea cablului
şi la pozare la forţe prea mari; de aceea pentru cabluri de lungimi de
kilometri se introduc în cabluri unul sau mai multe fire de rezistenţă
mecanică;
 CAPITOLUL 4
164 ____________________________________________________________________
- dacă un cablu din fire de cupru poate fi elongat practic cu 20%
(deformaţie plastică), o fibră optică din bioxid de siliciu nu rezistă la mai
mult de 1%; din acest motiv alungirea fibrei optice în timpul fabricării
cablului se limitează la 0,25%;
-realizarea cablului nu trebuie să afecteze caracteristicile de
transmisie ale ghidului dielectric; ondulările ghidului pot cupla modurile
între ele în fibra multimod sau pot genera moduri radiative în fibrele
monomod cât şi multimod (paragraful 4.4.4); sunt posibile microondulări
aleatorii ale axei fibrei datorate construcţiei cablului dar şi microondulări cu
 de ordinul centimetrilor; acestea trebuie să fie limitate dacă nu complet
înlăturate.
Pentru distanţe mici se pot folosi în locul cablurilor, panglici din
fibre îmbrăcate în poliester.

4.6 Distorsiuni de propagare pe fibrele optice

Întrucât generatorul de intrare în fibra optică nu este monofrecventă

ci are o lărgime spectrală de  (capitolul 2) este necesar ca modul ghidat
şi mediul de propagare să fie nedispersive pentru ca forma pulsului
modulator la intrare să se păstreze la ieşire (figura 4.22).
1

2 T


Fig.4.22 Forma impulsului modulator la intrarea şi la ieşirea unei fibre optice reale
CAPITOLUL 4
____________________________________________________________________ 165
În realitate acest deziderat nu este îndeplinit şi în afara micşorării
amplitudinii prin atenuarea fibrei impulsul modulator se distorsionează
(vitezele de propagare de fază sunt variate). Cea mai neplăcută este lărgirea
impulsului în timpul pauzei cu durata  care impune limita superioară
pentru debitul informaţional D, principala performanţă a comunicaţiei pe
fibră.
Într-adevăr este necesar ca :
T

2
1 1
adică: D=  (4.24)
T 2
Întrucât dorinţa de comunicaţii rapide pe fibră solicită debite de
zeci-sute gigabiţi/secundă la distanţe pe care specialiştii le estimează
transpacifice, micşorarea lui τ devine o necesitate stringentă.

4.6.1 Distorsiuni în fibrele optice monomod

Rezolvarea exactă sau numerică a ecuaţiilor Maxwell în cazul propa-

gării în structura cu simetrie cilindrică a fibrei optice demonstrează că acest
tip de propagare este dispersiv (vitezele de propagare de fază depind de  0 ).

 ps 
  kmÅ 
L 
1

0.5

0.1
0(nm)
600 1000 2000

Fig.4.23 Lărgirea pulsului datorită propagării ghidate

 CAPITOLUL 4
166 ____________________________________________________________________
Lărgirea pulsului τ este reprezentată grafic în figura 4.23 unde L este
lungimea fibrei optice, iar  lărgimea spectrală a laserului generator.
Un alt motiv al distorsiunilor de propagare în fibrele monomod îl
reprezintă variaţia naturală a indicelui de refracţie al materialului fibrei cu
lungimea de undă.
Teoretic rezultă:

 1 d 2n
    0  (4.25)
L c0 d 2

Relaţia 4.25 este reprezentată grafic în figura 4.24. Pentru bioxidul

de siliciu punctul de inflexiune (pentru care devine aproximativ zero)
survine la 1270 nm, iar sumând, aşa cum este logic, cele două curbe din
figurile 4.23 şi 4.24 această lungime de undă remarcabilă se deplasează la
 0 =1320nm.
Cele două cauze menţionate pentru distorsiunile de propagare pe
fibrele monomod sunt naturale şi de neignorat. Pentru un debit mare este
necesar un τ mic adică la o lungime L dată este necesar un  al laserului
cât mai mic (vezi capitolul 2)

 ps
L kmÅ

10

0(nm)
0,1
600 1000 2000
Fig.4.24 Lărgirea pulsului datorită dispersiei materialului
CAPITOLUL 4
____________________________________________________________________ 167

Pentru fereastra 1 (  0 =850nm) din sumarea celor două curbe rezultă:


 10 ps / km Ǻ
L
Pentru o lungime a fibrei L=100km şi un laser cu  =0,1nm se
obţine un τ=1ns deci un debit D=0,5Gbit/sec. În afara atenuării, acest debit
de valoare submedie este al doilea motiv pentru care în prezent fereastra 1
este abandonată în variantele comerciale.
Dacă se doreşte însă propagarea în fereastra 2 (  0 =1300nm) se poate
obţine:

 0.1 ps / km Ǻ
L
La aceeaşi lungime L=100km şi acelaşi tip de laser  =0,1nm
rezultă τ=10ps şi un debit D=50Gbit/sec ceea ce satisface pretenţiile actuale.
Discuţiile şi exemplele din paragrafele 4.4 şi 4.6 evidenţiază faptul
că la debite mai mici lungimea maximă a fibrelor monomod este dictată de
atenuare, însă la debite mari cele care limitează lungimea sunt distorsiunile
de propagare.

4.6.2 Distorsiuni în fibrele optice multimod

Distorsiunile prezentate în paragraful 4.6.1 în fibrele monomod

survin evident şi în cazul de faţă, dar ele sunt complet neglijabile faţă de
puternicele distorsiuni datorate propagării diverselor moduri pe trasee
diferite şi cu viteze de fază diferite (distorsiuni intermoduri).
În această nouă situaţie pentru fibra multimod cu variaţie
dreptunghiulară a indicelui rezultă teoretic :
 n1
 (4.26)
L c0
 CAPITOLUL 4
168 ____________________________________________________________________

Considerând un n 1 =1.5 şi un  =0.01 pentru un L=10km (!) rezultă

τ=0.5  s deci un debit D=1Mbit/sec (nici măcar un canal TV!)
Pentru fibrele multimod cu indice gradat situaţia este ceva mai bună
deoarece:
 n1 2
 (4.27)
L 2c0
Cu datele din exemplul anterior L=10km rezultă τ=2,5ns deci un
debit D=200Mbit/sec.
Relaţiile (4.26) şi (4.27) sunt pur teoretice. Ele nu ţin seama de
cuplarea modurilor care se propagă (datorită imperfecţiunilor structurii,
neomogenităţilor indicelui de refracţie, fluctuaţiilor diametrelor). Această
cuplare care duce la transfer de energie între moduri egalează vitezele de
propagare ale acestora micşorând lărgimea τ a pulsului (dar mărind
atenuarea în propagare, paragraful 4.4.4).

4.7 Cuplajul emiţător-fibră optică

Cuplarea emiţătorului la fibra optică se efectuează de regulă de o

fabrică deoarece în condiţii profesioniste randamentul de injecţie în fibră
este modest.


r 2a

Emiţăt
Emiţător Fibră
Fibră optică
optică
or

Fig.4.25 Secţiune printr-un cuplaj emiţător-fibră

Fie un emiţător (LED, LASER) contactat direct pe fibră (figura 4.25)

CAPITOLUL 4
____________________________________________________________________ 169
fibră care are un indice de refracţie (paragraful 4.3) :
r g 12
n(r)=n 1 [1-2 ( )  ] care degenerează în fibra cu variaţie dreptunghiulară
a
pentru g   şi în fibra cu variaţie parabolică pentru g=2.
Considerând emiţătorul un emiţător Lambertian în contact direct cu
fibra, fiecare element de arie dA generează în fibră în direcţia  în unghiul
solid d  fluxul :
d  f  LdAd  cos  (4.28)

unde L este steranţa emiţătorului

dA=r dr d 

d   sin d  d '

Pentru fiecare r există un unghi critic de injecţie  c pentru care

modurile sunt ghidate :
n0
 c ( r )  arccos[ ]
n( r )
Integrând diferenţiala 4.28 se obţine fluxul total injectat în fibră :
a 2 2 c ( r )
 f  L  rdr  d  d '  sin cos  d
0 0 0 0

Rezolvând rezultă :
2 2 g
f ( )La 2  (4.29)
g 2
În unghiul solid 2  steradiani un emiţător de arie a 2 generează
fluxul:
 OE   2 a 2 L (4.30)
Astfel rezultă eficienţa injecţiei în fibră :
f 2g
   (4.31)
OE g  2
 CAPITOLUL 4
170 ____________________________________________________________________
Pentru fibra cu variaţia dreptunghiulară (g   ) se obţine   2 ,
iar pentru fibra cu variaţie parabolică (g=2) se obţine    .
Deci pentru o fibră cu variaţie parabolică cu  =0,01 doar 1% din
puterea emiţătorului se injectează în moduri ghidate. Deşi cu o putere de
emisie mică (maxim zeci de milivaţi) funcţionarea sistemelor de comunicaţii
cu fibra optică se bazează pe raportul semnal/zgomot foarte bun şi pe
sensibilitatea ridicată a receptorului.

4.8 Utilizări principale ale fibrelor optice

4.8.1 Fibre optice pentru comunicaţii

Principalul scop pentru care fibrele optice au fost cercetate şi

fabricate a fost transmiterea la distanţă a informaţiei (semnale audio, video
sau date). Nu lipsa de cupru pe planeta Pământ a generat fantastica
ascensiune a utilizării fibrelor optice, ci cantitatea uriaşă de informaţie pe
care acestea din urmă sunt capabile să o transmită. Dovada acestei afirmaţii,
atunci când în 1990 producţia şi consumul de fibră optică au devenit
industriale preţul cuprului pe piaţa mondială a scăzut cu 1/10 (conductorul
de cupru rămâne utilizabil numai în domeniul electrotehnic şi energetic).
Pentru început transmisia se realiza în banda de bază, semnalul
audio, video sau date fiind modulat în intensitate (MI) pe purtătoarea optică
(prima transmisie TV menţionată a avut loc la olimpiada de iarnă de la
Sarajewo când semnalul din punctul de lansare al schiorilor a fost transmis
8 km la bază pe fereastra 1 ( 0  8.5m ) cu o fibră optică pozată pe zăpadă.
Bineînţeles că imensa capacitate informaţională a fibrei optice poate
fi folosită utilizând multiplexarea electrică la intrare şi demultiplexarea
electrică la ieşire cu modulaţie pe intensitate pe o singură purtătoare 01 în
CAPITOLUL 4
____________________________________________________________________ 171
ferestrele 2 şi 3 care prezintă proprietăţi superioare de atenuare şi distorsiuni
de propagare de grup (paragrafele 4.4.7 şi 4.6). S-a ajuns astfel la capacităţi
informaţionale remarcabile, spre exemplu 40.000 canale telefonice sau 140
canale TV pe o singură purtătoare optică (frecvenţa modulatoare 1.024
Gbit/sec) sau 170 canale TV trei dimensionale şi multe alte semnale audio şi
date,( frecvenţa modulatoare 40 Gbit/sec).
Pasul următor l-a reprezentat multiplexarea optică, adică
transmiterea pe aceeaşi fereastră a aceleiaşi fibre a mai multor purtătoare
optice cu 01 , 02 ... folosind la emisie lasere acordabile (capitolul 2), iar la
recepţie filtre acordabile (capitolul 5).
În această tehnică s-a ajuns pe o singură fibră, pe distanţe
transpacifice la cantitatea de informaţie de 10,2Tbit/s. Mai mult decât atât
nu ştiu ce se poate aştepta de la un sistem modern de comunicaţii.
În afara remarcabilei cantităţi de informaţie transmise, fibra optică
prezintă şi o altă foarte utilă proprietate: secretul transmisiei. Nici un semnal
perturbator nu poate pătrunde din exterior prin îmbrăcămintea şi stratul
protector până la miez astfel încât perturbaţiile externe sunt excluse. De
asemenea, semnalul util care se propagă prin miez nu poate pătrunde spre
exterior, deci diafonia este inexistentă. Tentativele de fraudă prin cuplare
direct la miezul fibrei într-un anumit punct sunt uşor detectabile la recepţie
(fasciculele de fotoni lucrează în putere şi orice fraudă înseamnă micşorarea
puterii la recepţie). Locul fraudei se detectează cu precizie de zeci de
centimetri prin sistemul de reflectometrie în domeniul timp (OTDR-Optical
Time Domain Reflectometry).
Aceasta proprietate face fibra de nenlocuit în domeniul militar chiar
la cantităţi de informaţie mai modeste. Portavioanele, avioanele sunt cablate
numai cu fibră optică.
Ghidarea în siguranţă, fără posibilitatea de bruiaj a unei rachete
 CAPITOLUL 4
172 ____________________________________________________________________
sol-aer se realizează printr-o fibră optică de lungime aproximativ 10 km, din
care jumătate se află pe rachetă şi jumătate pe un alt tambur rotitor la sol.

4.8.2 Fibre optice pentru senzori

Senzorii optoelectronici folosesc fascicule de fotoni pentru

convertirea directă a unor mărimi fizice sau chimice. Pot fi enumerate astfel:
-mărimi mecanice (deplasare, viteză, acceleraţie liniară, viteza de
rotaţie, masa, viteza de curgere a unor lichide, nivelul unor lichide);
-mărimi termice (temperatura);
-mărimi electrice (intensitatea câmpului electric, intensitatea
câmpului magnetic);
-compoziţii chimice (O 2 ,H 2 , sulfaţi, gaze toxice, pH unor substanţe
în domeniul 3..8).
Mărimile de măsurat acţionează asupra propagării fasciculului de
fotoni în fibră folosindu-se două tipuri de modulaţie diferite prin performan-
ţe şi cost.
Modulaţia de intensitate (figura 4.26) utilizează o singură fibră prin
care se propagă fasciculul de la sursa S la receptorul D. Mărimea de măsurat
(perturbatoare) acţionează asupra propagării modificând intensitatea. Preţul
de cost al sistemului este redus, dar performanţele nu sunt ieşite din comun.

fibră D
S

Perturbaţia măsurată
Fig. 4.26 Senzor optoelectronic cu modulaţie de intensitate

A doua variantă foloseşte modulaţia de fază (figura 4.27). Semnalul

sursei S este splitat şi propagat pe două fibre, una martor nesupusă
CAPITOLUL 4
____________________________________________________________________ 173
perturbaţiei şi una de măsură care este supusă perturbaţiei măsurabile.
Interferenţa semnalelor de la cele două fibre este analizată rezultând precizii
foarte mari (pentru analize chimice se poate ajunge până la 0.03 ppm).

BS Fibră referinţă
S D

Fibră senzor

Perturbaţia măsurată
Fig.4.27 Senzor optoelectronic cu modulaţie de fază

Se folosesc, obişnuit, surse laser şi fibre cu propagare monomod

ceea ce face ca sistemul să fie scump.
Senzorii pe fibră optică prezintă performanţe remarcabile care
justifică răspândirea lor foarte largă :
-precizie deosebită în special în cazul folosirii modulaţiei de fază ;
-imunitate la radiofrecvenţă şi la radiaţii ionizante;
-lipsa de contacte de rupere, deci inexistenţa pericolului de
explozie în mine, uzine petrochimice, etc.;
-dimensiuni şi greutăţi foarte mici ceea ce permite utilizarea în
locuri greu accesibile;
-fiabilitate foarte bună;
-interfaţare directă cu sistemele de comunicaţii la distanţă pe fibră.

4.9 Bibliografie

 B. Culsshaw, J. Dakin. “Optical Fiber Sensors”, vol. 1: Principles

and Components, vol. 2: Sistems and Applications, London, Artech House,
1989.
 CAPITOLUL 4
174 ____________________________________________________________________
 P. K. Cheo. „Fiber Optics and Optoelectronics”, London,
Prentice-Hall Inc., 1990, cap. 5, Dispersion, Mode Coupling and Loss
Mechanisms, p. 73-100, cap. 6, Single Mode Fiber, p. 101-124.
 J. M. Senior. „Optical Fiber Communications”, New York,
Prentice Hall, 1992, cap. 2 Optical fiber wavequides, p. 12-83 şi cap. 3,
Transsmision characteristics of optical fibers, p. 84-159.
 A. Yariv. „Optical Electronics in Modern Communications”,
Oxford, University Press, 1997, cap. 3: Propagation of Optical Beams in
Fibers, p. 76-120.
 C. De Cusatis şi alţii. „Handbook of Fiber Optic Data
Communication”, London, Academic Press, 1998, cap. 1: Optical Fiber,
Cable and Connectors, p. 3-37.
 *** „Optical Sensors”, In. IEEE J. Selected Topics in Quantum
Electronics, vol. 6, nr. 5, sept-octombrie 2000, p. 713-815.
 *** Novel and Speciality Fibers In: IEEE J. Selected Topics in
Quantum Electronics, vol. 7, nr. 3, mai-iunie 2001, p. 401-489.