CURS 10

TEMATICA CURSULUI

1. Reflexia si refractia luminii. Fibra optica

2. Polarizarea luminii
2.1. Generalitati: tipuri de polarizare
a. analiza luminii polarizate liniar
b. metode de obtinere a luminii polarizate liniar
c. polarizarea rotatorie

2.2. Birefrigenta artificiala

a. efectul fotoelastic
b. efectul Kerr (electro-optic)
c. efectul magneto-optic
 1. Reflexia si refractia luminii. Fibra optica

Reflexia este rezultatul interactiei campului electromagnetic

al undei incidente cu sarcinile electrice libere si legate din
vecinatatea frontierei dintre cele doua medii (fig. 1).

A0 unda incidenta i unghi de incidenta

0B unda reflectata i' unghi de reflexie
0N normala la suprafata S i= i'

Pe orice suprafata se produc reflexii difuze si regulate ale

luminii, in proportii diferite: o lama de sticla slefuita reflecta
aproapte in intregime lumina incidenta iar o lama de sticla mata
reflexia este practice difuza. Legile reflexiei sunt:
1. raza incidenta, normala la suprafata de reflexie in punctual
de incidenta si raza reflectata se afla in acelasi plan
2. unghiul de incidenta este egal cu unghiul de reflexie i= i’

Refractia este schimbarea directiei de propagare a unei unde

la traversarea suprafetei de separare intre doua medii cu indici
de refractie diferiti (fig. 2).
 A0 unda incidenta r unghi de refractie
0A’ unda reflectata N’0N normala la suprafata S
i unghi de incidenta 0B unda refractata

In cazul a doua medii omogene si izotrope legile refractiei

sunt:
1. raza incidenta, normala la suprafata de separare in
punctual de incidenta si raza refractata (transmisa) se afla in
acelas plan (fig. 2 a, b)

sin i n sin i1 n2
= =
2. sin r n sau sin i2 n1 sau
0

sin i1 ⋅ n1 = sin i2 ⋅ n2

In general:
n1 sin i1 = n2 sin i2 = n3 sin i3 = ...... = const.
daca avem o succesiune de straturi delimitate
de plane paralele (fig. 3)
Refractia nu este aceeasi pentru orice lungime
de unda, mediile optice omogene prezentand
fenomenul de dispersie (laborator).
 Fibra optica

Prin reflexie totala se intelege reflexia luminii pe o

suprafata de separatie intre doua medii in care indicele de
refractie n2 al mediului in care se propaga unda incidenta este
mai mare decat indicele de refractie n3 (n2 >n3) in care se
propaga lumina refractata. In cazul reflexiei totale exista un
unghi de incident il pentru care i3 = π2 . Pentru unghiul de
incidenta i2>il lumina este reflectata total in mediul din care a
venit. Nu exista raza refractata (fig. 4 a, b).

Un cilindru de diametru mic, din substanta transparenta,

care pastreaza prin reflexie totala energia radianta optica, se
numeste fibra optica. O fibra optica contine un cilindru central
(numit inima fibrei) si o camasa periferica. Cilindrul central se
realizeaza de obicei din siliciu cu un grad de puritate foarte
mare. Se utilizeaza de asemenea siliciu in amestec cu oxidul de
germaniu sau oxidul de fosfor, care mareste indicele de
refractie sau siliciu in amestec cu oxidul de bor care
micsoreaza indicele de refractie al inimii.
Fie un cilindru, dintr-un material transparent de indice de
refractie n2, cu sectiunea normala un cerc de raza r. Acest
cilindru are o camasa cilindrica de grosime Δz realizata dintr-o
substanta cu indicele de refractie n3. Sa presupunem ca
cilindrul este curbat astfel incat axa lui formeaza un arc de cerc
de raza ρ (fig. 5).
(1) ρ = IC = AC

Sa presupunem ca suprafata cercului (de intrare in fibra

optica) de diametru 2r = BD este sfeluita. Un fascicul de raze
paralele cu unghiul de incidenta i1 produce un fascicul
emergent II1, care se propaga sub unghiul de refractie dat de
relatia:
(2) n2 sin i2 = n1 sin i1

unde n1 este indicele de refractie al mediului in care se gaseste

fibra optica (de obicei aer).
Fasciculul transmis se propaga spre peretele cilindrului sub un
unghi de incidenta i. Din triunghoil II1C rezulta in baza
teoremei sinusurilor:
CI1 IC
=
(3) ⎛ π⎞ sin i
sin ⎜ i2 + ⎟
⎝ 2⎠
Din conditia de reflexie totala in I1:
 n3
(4) sin i ≥ sin l =
n2
si din egalitatea CI1 = CA + AI1 = ρ + r rezulta pentru relatia
(3) urmatoarea inegalitate:
ρ+r ρ r cos i2
= 1+ =
sin i2 sin i ; ρ sin i
r cos i2 n2
(5) 1+ ≤ = 1 − sin 2
i2
ρ sin l n3
Din relatia (2) si (5) obtinem conditia:
r 1
(6) 1 + ≤ n 2
− n 2
sin 2
i1
ρ n3 2 1

In toate cazurile in care este indeplinita conditia (4), reflexia

totala face ca energia radianta sa ramana in ineriorul
cilindrului. Daca reflexia totala are loc in vecinatatea punctului
I1, ea are loc si in vecinatatea punctului I2 deoarece i’ > i.
Marimea:
(7) A1 = n1 sin i1M

unde i1M este unghiul de incidenta maxima pentru care este

indeplinita conditia (4), se numeste apertura numerica a
fibrei optice.

Exemplu numeric:

Sa admitem ca:
r
= 0.06 n = 1 (aer ) n = 1.7 n = 1.5
(8) ρ ; 1 ; 2 ; 3

Cu aceste valori rezulta:

A1 = n1 sin i1M = 0.59 ; i1M = 360
Deci, in cazul unei fibre optice care satisface conditiile (8),
toata energia radianta, introdusa in interiorul fibrei printr-un
con cu varful pe suprafata de intrare BD in centrul cercului de
raza r si deschidere 720 (fig 6), ramane in fibra.

Fibrele optice sunt utilizate sub forma de cabluri formate

dintr-un numar mare de fibre inchise in camasa de material
plastic. Daca cablul este destinat transportului de energie
radianta sau de informatii prin modularea fasciculelor de
radiatii, fibrele optice pot fi asezate in cabluri fara o anumita
ordine. Cand cablul este folosit pentru transportul de informatii
prin imagini ale unor obiecte, atunci fiecare fibra transporta
informatii despre imaginea unui punct din obiect si ele trebuie
sa fie ordonate astfel incat capetele lor in sectiunea cablului la
iesire si la intrare sa aiba aceeasi pozitie. Stratul de protectie al
fibrelor trebuie sa aiba grosimea:
Δz < z frustrat
astfel incat la atingerea a doua fire intre ele sa nu se poata
produce trecerea energiei radiante dintr-o fibra in alta prin
reflexie totala frustrata.

Atenuarea radiatiei in fibra optica :

1. absorbtia radiatiei ~ 0,2 dB/Km
2. difuzia radiatiei
 3. dispersia radiatiei

Aplicatii ale fibrei optice

1. transmiterea informatiei
2. senzori cu fibra optica
- modificarea intensitatii I
- modificarea fazei Δφ ( a drumului optic )
- modificarea starii de polarizare.

2. Polarizarea luminii

2.1. Generalitati: tipuri de polarizare

a) E ( r , t ) se numeste vector luminos.

b) trenuri de unde: unde elementare in care oscilatiile
vectorului E se fac in acelasi plan in timplul propagarii (fig. 1
a)
c) lumina naturala: o suprapunere de trenuri de unde in mod
aleatoriu. Vectorul luminos nu are un plan de vibratie bine
definit. Sunt posibile vibratii in toate directiile (fig. 1b)
d) E nepolarizat – fig. 1 b
E polarizat – fig. 1 a – unda luminoasa polarizata liniar;
planul π este planul de vibratie.

e) polarizare eliptica (circulara) (fig. 2a, b, c)

C1 – polarizare levogira
C2 – polarizare dextrogira.

a. Analiza luminii polarizata liniar

Dispozitivul care transform lumina nepolarizata in lumina

polarizata liniar se numeste polarizor. (fig. 3)
 (1) lumina nepolarizata
(2) dispozitiv polarizor; PP’ axa polarizatorului
(3) E p ΙΙ PP’; lumina polarizata liniar.

Analizatorul este un dispozitiv care analizeaza lumina

(polarizata sau nu). Axa analizorului (similar cu axa
polarizorului) este AA’ (fig. 4).
 (1) lumina nepolarizata
(2) polarizor (axa PP’)
(3) lumina liniar total polarizata E p
(4) analizor axa AA’
(5) lumina liniar total polarizata E a
unghiul α unghiul intre PP’ si AA’

Din fig. 4 se vede ca:

E A = E p cos α ; I ~ E2
(1) I A = I p cos2 α
unde IP este intensitatea undei incidente pe analizor si IA este
intensitatea undei transmisa de analizor. Aceasta este legea lui
Malus. Daca rotim axa analizorului AA’ cu 2π, intensitatea
undei transmise trece de doua ori prin valoarea maxima: IA = IP
daca AA’ II PP’(α = 0, π) si de doua ori prin valoarea minima
π 3π
IA = 0 daca AA’ ⊥ PP’ ( α = 2 ; 2 ). Rezulta ca analizorul
permite sa se determine daca o unda luminoasa este polarizata
sau nu. Nu se observa o variatie a intensitatii IA daca lumina
este nepolarizata sau polarizata circular. Daca lumina este
polarizata eliptic IA fluctueaza intre doua valori IAmax si IAmin
dupa cum AA’ este paralel cu axa mare sau axa mica a elipsei.

b. Metode de obtinere a luminii polarizate liniar

Lumina polarizata liniar se obtine prin :

1. reflexie
2. refractie
3. birefrigenta (dubla refractie)
 1 si 2. Polarizare prin refractie si reflexie.

In fig. 5a A0 este lumina incidenta nepolarizata, 0B este

π
lumina reflectata partial polarizata (fig. 6 b). Daca iB + rB = 2 ,
(fig. 5b) atunci unda reflectata este liniar total
polarizata (fig. 6 a) avand oscilatiile vectorului
electric perpendicular pe planul de incidenta.
Din legea refractiei n0 sin iB = n sin rB
sin iB sin iB
n= = = tgiB
⎛ π ⎞ cos iB
sin ⎜ − iB ⎟
⎝2 ⎠
Deci
(2) tgiB = n
Aceasta este legea lui Brewster; de ex.
pentru sticla n = 1.5; rezulta iB = 560.
Cazul undei refractate OC: aceasta este polarizata partial
(fig. 6 b), preponderente fiind oscilatiile vectorului electric in
planul de incidenta. Niciodata unda refractata nu va fi
polarizata liniar total. Sub incidenta Brewster gradul ei de
polarizare este maxim.
 4. Polarizarea prin birefringenta

Birefringenta (dubla refractie) este caracteristica cristalelor

(mediilor) anizotrope (fig. 7)

c
n0 =
Pentru raza ordinara v0 ; pentru raza extraordinara
c
ne =
ve
zz’ este axa optica cand v0 = ve. Daca exista o singura axa
optica mediul este uniax. Daca exista doua axe optice mediul
este biax.
Raza ordinara (fig. 7) respecta legile refractiei, iar raza
extraordinara nu respecta legile refractiei. Axa optica zz’ si
directia razei incidente AB determina planul sectiunii
principale. Raza ordinara BC0 este liniar total polarizata
perpendicular pe planul sectiunii principale (fig. 7). Raza
extraordinara BCe este liniar total polarizata in planul sectiunii
principale. De-a lungul axei optice zz’cele doua raze ordinara
si extraordinara au aceeasi viteza de propagare. Daca
 1. v0 > v e mediu anizotrop este pozitiv
n0 < n e

2. v0 < ve mediu anizotrop este negativ

n0 > n e

Pentru obtinerea si analiza luminii polarizate liniar se

construiesc dispozitive din carbonat de calciu (Ca CO3)
cristalizat (sau spat de Islanda). Cel mai cunoscut dispozitiv
este prisma Nicol (sau nicolul). Se studiaza in laborator.

b) Polarizarea rotatorie (laborator)

Este proprietatea unor substante transparente de a roti

directia de vibratie a vectorului E al unei unde polarizate
liniar. Acestea sunt substante optic active. Unele substante
(zaharul) sunt optic active in solutie (zaharul dizolvat in apa).
Unghiul de ratatie este:

(3) α = α 0 (λ , T ) ⋅ C ⋅ d

unde:

α 0 (λ , T ) - este puterea rotatorie specifica, care este o functie de

lungimea de unda λ si temperatura T
C – este concentratia solutiei
d – este grosimea stratului de solutie strabatut de lumina.
Pe baza acestui fenomen se determina concentratia unor
substante optic active in solutie, cu ajutorul polarimetrului
(laborator).
 Birefringenta artificiala

Corpurile izotrope devin anizotrope daca asupra lor actioneaza

cauze externe. Ele se comporta ca niste cristale uniaxiale.

a. efectul fotoelastic
F = forta externa
F
σ=
S = tensiunea normala
zz’ = axa optica
(4) n0 − ne = km σ

in directie perpendiculara pe zz’

b. efectul electro-optic
E = campul electric extern aplicat
zz’ = axa optica
(5) n0 − ne = ke E 2
in directie perpendiculara ape zz’
ke = Bλ ; B: constanta Kerr

c. efectul magneto-optic
B = campul magnetic extern aplicat
zz’ = axa optica
n0 − ne = k mg H 2 in directia
perpendiculara pe zz’
k mg = Cλ
C este constanta Cotton - Mouton