Refractometrie

Refractometrie

Aspecte teoretice
Determinarea indicelui de refractie al unei substante, fiind o constanta fizica,
prezinta un interes atat din punct de vedere teoretic cat si practic. O raza de lumina, care
cade sub un unghi pe suprafata plana de separare a doua medii transparente diferite,
partial se reflecta, iar partial patrunde in al doilea mediu, schimbandu-si directia, adica
se refracta (vezi figura 1).

Figura 1 : Reprezentare schematica a fenomenului de reflexie si refractie.

Legile refractiei sunt :
1. Raza indicidenta, raza refractata si normala la suprafata de separatie sunt coplanare.
2. Intre sinusul unghiului de incidenta si sinusul unghiului de refractive este un raport
constant pentru fiecare pereche de medii.
sin i n2
= =n =const .(1)
sin r n1 2,1
Daca se schimba unghiul de incidenta se modifica si unghiul de refractie, insa raportul
dintre sinusurile acestor unghiuri, pentru doua medii date, ramane constant. Acest
raport se numeste indicele de refractie relativ al mediului 2 fata de mediul 1 (al
mediului in care intra raza de lumina fata de mediul din care vine raza de lumina). El
depinde de proprietatile optice ale ambelor medii si lungimea de unda a luminii
incidente si este egal cu raportul dintre vitezele razei de lumina in cele doua medii.
Mediul in care aceasta viteza este mai mica se zice ca are o densitate optica mai mare
decat mediul in care viteza este mai mare. Mediul cu densitatea optica cea mai mica este
vidul. Daca mediul din care vine raza incidenta este vidul, atunci indicele de refractie

1
 Refractometrie

caracterizeaza din punct de vedere optic al doilea mediu si se numeste indice de

refractie absolut.
c
n=
v

n2 v 1
n2,1 = =
n1 v 2
In practica, la masurarea indicelui de refractie al unui mediu oarecare, raza de lumina
patrunde din aer in mediul cercetat ; se obtine astfel indicele de refractie in raport cu
aerul – n aer. Din punct de vedere al refractiei luminii, aerul se deosebeste numai cu
putin de vid, astfel incat diferenta dintre n abs. si n aer este mica (circa 0,03). Pentru
conditiile obisnuite de laborator, aceasta relatie se exprima prin formula : n abs. =
1.00027 n aer.
Fenomenul de difractie este insotit de un fenomen de dispersie a luminii, care
face sa apara raze colorate diferit. Indicele de refractie este influentat de lungimea de
unda a luminii, spre a evita acest lucru vom folosi lumina monocromatica sau vom lucra
cu aparate prevazute cu compesantoare ale efectului de dispesie, care au rolul sa
recombine lumina dispersata. Cand raza de lumina trece dintr-un mediu mai putin dens
din punct de vedere optic, intr-un mediu mai dens optic, raza se apropie de normala
(figura 2b), adica unghiul de incidenta este totdeauna mai mare decat unghiul de
refractie, de unde rezulta ca n2,1 >1 . Cand raza trece dintr-un mediul mai dens intr-un
mediul mai putin dens, ea se departeaza de normala (figura 2b). Daca se mareste treptat
unghiul de incidenta, raza refractata se departeaza tot mai mult de normala, pana cand,
la un anumit unghi de incidenta l, unghiul de refractie ia valoarea de 90º (figura 2c). La
depasirea unghiului de incidenta limita l, se produce reflexia totala a razei, adica raza nu
mai patrunde deloc in mediul mai putin dens, ci se reflecta in intregime (figura 2c, liniile
intrerupte). Unghiul l, pentru care raza refractata merge paralel cu dioptrul plan (de
90º) se numeste unghi limita. In acest moment daca se priveste printr-o luneta, lumina
refractata in campul vizual al lunetei, apare un spatiu luminos delimitat net de un spatiu
intunecat. Pentru unghiul limita l, r = 90º, prin urmare :
sinl n2 n2 sin l n2 1 1
= =n2,1 sau = sau sin l= sau sin l= =
sin 90 n1 n1 1 n1 n1 n1,2
n2

2
 Refractometrie

unde n1,2 este indicele de refractie a mediului mai dens optic fata de cel mai putin dens
optic. Marimea unghiului limita depinde numai de valoarea indicelui de refractie al unui
mediu in raport cu celalalt mediu. Prin masurarea unghiului limita corespunzator unei
raze monocromatice de lumina si pe baza relatiei de mai sus se poate asadar calcula
indicele de refractie.

Figura 2 : Diferite cazuri are fenomenului de refractie

Pentru determinarea indicelui de refractie al lichidelor si solutiilor, cel mai

comod si suficient de precis (0,0001) este refractometru Abbe (figura 3). Parte
principala a acestui aparat este o prisma dubla de flint, formata din doua jumatati (1 si 2
din figura 3). Cu ajutorul butonului (3) prisma se poate roti in jurul axei orizontale. Intre
planele prismelor, care se ating intre ele, se introduc cateva picaturi din lichidul de
cercetat, al carui indice de refractie este mai mic decat indicele de refractie al sticlei
prismei. Lichidul introdus formeaza un strat paralel intre planele prismelor. Cu ajutorul
oglinzii (4) se trimite un fascicol de lumina asupra prismei inferioare 1.

Figura 3: Refractometrul Abbe.

Se pot prezenta urmatoarele cazuri:

1. toate razele incidente, dupa ce se refracta in prisma 1, ar trebui sa intre in stratul de
lichid mai putin dens optic, sub un unghi mai mare decat cel corespunzator unghiului

3
 Refractometrie

limita. In acest caz, in conformitate cu legile refractiei, se produce o reflexie totala.

Lumina nu patrunde de loc in lichid si nici in prisma superioara 2. Campul vizual al
lunetei (5), fixat deasupra prismei 2, ramane intunecat (figura 4a).
2. daca se modifica putin pozitia pismelor, astfel ca unghiul de incidenta a razelor care
cad pe suprafata de separatie prisma1-lichid, sa fie mai mic decat unghiul limita, razele
incidente sunt partial reflectate si partial refractate. Razele refractate in urma
patrunderii in lichid si reduse in directia initiala de prisma 2 intra in luneta. Campul
vizual al lunetei se lumineaza (figura 4b).
3. daca se aseaza prismele astfel incat razele din prisma 1 sa cada pe planul lichidului
sub unghiul limita, atunci in campul vizual al lunetei se va observa un spatiu luminos,
altul intunecat, delimitat net intre ele. In aceasta pozitie a prismelor, ultima raza care
intra in prisma 2, va fi raza care cade sub unghiul limita l, deoarece toate razele care cad
sub un unghi mai mare decat l, vor fi reflectate total. In ocularul lunetei sunt fixate doua
fire reticulare, perpendiculare intre ele. La determinarea indicelui de refractie, limita
dintre spatiul intunecat si cel luminos se duce exact la punctul de incrucisare al firelor
reticulare (acestea se vad foarte slab astfel vom plasa limita la jumatatea cercului) prin
rotirea prismei cu ajutorul butonului (3) (figura 4c). Pozitia pe care o ocupa prismele,
cand directia razelor incidente pe stratul de lichid a atins unghiul limita, se citeste pe
scara vizualizata de luneta (6). Pe aceasta scara, in locul valorilor unghiului limita, sunt
trecute direct valorile indicelor de refractie ale luminii (figura 4d). Daca sursa de lumina
nu este monocromata, ci da o lumina alba, atunci la limita umbrei apare o banda
colorata. Acromatizarea limitei umbrei se obtine prin reglarea potrivita a
compensatorului (7).

Figura 4: Campul vizual al lunetei in cele trei cazuri de mai sus (a, b si c) impreuna cu
indicatia valorii indicelui de refractie pentru apa.

Determinarea indicelui de refractie al unui lichid cu ajutorul refractometrului Abbe se

efectueaza in modul urmator: se roteste refractometrul in stativ pana in pozitia

4
 Refractometrie

orizontala (figura 4), dupa care se rotesc prismele astfel incat planul dintre ele sa devina
orizontal (folositi butonul 3), se deschid prismele prin rotirea surubului (8) (figura 5) si
se picura dintr-un pahar cateva picaturi din lichidul de cercetat pe suprafata prismei
inferioare. Atentie, in timpul picaturii lichidului nu trebuie sa se atinga suprafata
prismei, deoarece sticla de flint moale se zgarie usor. Deasemenea, lichidul trebuie sa
acopere toata suprafata prismei si sa umple complet spatiul dintre suprafata de sus si
cea de jos. Se inchid prismele cu surubul (8), apoi se roteste refractometrul in pozitia de
lucru (figura 3). Pozitionati oglinda astfel incat campul vizual in luneta sa fie cat mai
luminos. Dupa care, se rotesc prismele (butonul 3) pana cand limita de separatie dintre
campul luminos si cel intunecat ajunge la jumatatea cercului (figura 4c). Daca apare o
banda colorata la limita de separare (datorita folosirii luminii albe) se roteste surubul
compesatorului (8) pana cand marginea umbrei devine incolora. Se citeste apoi se scara
valoarea indicelui de refractie (figura 4d, n = 1.333).

Figura 5: Refractrometrul Abbe in pozitia orizontala.

Protocolul experimental
1. Determinati indicele de refractie al apei dupa cum s-a explicat in sectiunea modul de
lucru. Este indicat sa se faca cate o determinare de catre fiecare student in parte. Valorile
indicelui de refractie gasite se vor scrie in tabel. Calculati valoarea medie.
2. Deschideti prismele, indepartati apa cu hartie de filtru si curatati suprafata cu vata
imbibata in alcool.
3. Determinati indicele de refractie al solutiilor apoase de glicerina dupa cum s-a explicat
in sectiunea modul de lucru, urmand deasemenea pasii 1 si 2 din protocol.
4. Intocmiti graficul indice de refractie in functie de concentratia glicerinei in solutia
apoasa.
5. Determinati indicele de refractie al solutiei apoase de glicerina a carei concentratie
este necunoscuta.

5
 Refractometrie

6. Din grafic, indentificati concentratia solutiei apoase de glicerina.