Refracţia luminii

Cuprins
1........................................Definiţie
2........................................Legile refracției
3........................................Efecte
4........................................Dispersia
5........................................Explicația fizică
6........................................Refractometrul/ Protocol de
lucru pentru calcularea
concentratiei unei solutii
cu ajutorul refractometrului
1

Refracția este schimbarea direcției de propagare a unei unde din cauza schimbării
vitezei de propagare, la interfața dintre două medii sau la gradientul local al proprietăților
mediului în care se propagă. Cel mai ușor de observat exemplu este în cazul luminii, atunci
când aceasta trece dintr-un mediu transparent (aer, apă, sticlă etc.) în altul. Totuși fenomenul
se petrece cu toate undele, inclusiv cu cele sonore.

2
2

Legile refracției
Legile refracție sunt in număr de două:

 Raza incidentă, normală si raza refractată sunt coplanare.

 Indicele de refracție notat cu n este raportul dintre sinusul unghiului de incidență i si
sinusul unghiului de refracție r.

Matematic această a doua lege se poate scrie:

Indicele de refracție al vidului este egal cu unitatea n=1.

Un caz particular este reflexia totală. (unghiul minim de incidență l de la care reflexia devine
totală, adică unghiul de la care raza nu mai trece in al doilea mediu)

Articol principal: Reflexia luminii.

Legile refracției se aplica si in cazul prismelor.

Articol principal: Prismă (optică).

Creionul pare a fi frânt, din cauza refracţiei luminii la interfaţa dintre apă şi aer.

3
 Refracţia luminii la interfaţa apă-aer este responsabilă pentru aparenta discontinuitate
a formei obiectului din apă. Este de remarcat faptul că poziţia aparentă (marcată Y) este la o
adâncime mai mică decât poziţia reală (X) a capătului barei).

La interfața dintre două medii, viteza de fază și lungimea de undă se modifică, unda
își schimbă direcția, însă frecvența rămâne aceeași. În optică, pentru studiul refracției se
folosește noțiunea de indice de refracție, care este direct legată de viteza de propagare.
Lentilele și prismele optice se bazează pe fenomenul de refracție pentru a modifica direcția
razelor de lumină.

Odată cu refracția are loc și reflexia, adică o parte a undei se reflectă înapoi în mediul
inițial, după legile obișnuite ale reflexiei (cu excepția cazului în care unghiul de incidență este
nul, sau dacă avem de-a face cu materiale speciale, cu indice de refracție negativ).

4
3

Efecte
Cel mai adesea în viața de zi cu zi se poate observa refracția atunci când privim într-
un vas cu apă: obiectele par a fi mai aproape de suprafață decât sunt, iar poziția lor pare a se
schimba odată cu unghiul din care sunt privite. Pentru a determina poziția unui obiect creierul
uman analizează o pereche de raze de lumină venite de la acel obiect, încercând să afle unde
se intersectează. De aceea în imaginile alăturate sunt prezentate perechi de raze care se
refractă împreună (deși sub un unghi ușor diferit, din cauza unghiurilor de incidență diferite).

Tot refracția este fenomenul din spatele curcubeului, ori a mirajelor care apar, de exemplu în
deșert, atunci când temperatura aerului variază foarte rapid cu înălțimea. În mod similar,
pozițiile reale ale astrelor de pe cer nu sunt cele aparente, mai ales atunci când aceste astre se
văd aproape de orizont: intrând în atmosferă pieziș, ele se refractă progresiv din cauza
dependenței indicelui de refracție al aerului de altitudine (în principal prin intermediul
presiunii). Așa se explică și variația discontinuă a poziției și formei Soarelui atunci când
apune ori răsare. Un fenomen asemănător apare în cazul undelor electromagnetice emise de și
către sateliți: în mod normal devierea este nesemnificativă, dar în cazul semnalelor GPS ea
trebuie calculată pentru a se putea obține o precizie mai bună a poziției determinate.

Se poate remarca de asemenea faptul că refracția este similară unei probleme

matematice: se dau două puncte, aflate în medii diferite (în sensul că viteza de deplasare prin
cele două medii diferă); se cere drumul optim între cele două puncte. Intuitiv, problema poate
fi enunțată astfel: o persoană se află pe plajă, și trebuie să ajungă la o baliză aflată în apă (se
presunpune că linia țărmului este o dreaptă); care este drumul optim (din punct de vedere
temporal), ținând cont că pe plajă aleargă mai repede decât înoată în apă?. Desigur că soluția
depinde de raportul vitezelor în cele două medii (în cazul luminii acest raport se numește
indice de refracție). O rază de lumină care pornește dintr-un punct aflat în unul dintre medii va
urma tocmai acest drum optim pentru a ajunge la un punct din celălalt mediu.

5
4

Dispersia
Un aspect interesant al refracției luminii este următorul: viteza luminii în diferite
medii (altele decât vidul) depinde de frecvență, de aceea lumina se va refracta diferit în
funcție de frecvență: în acest fel lumina albă poate fi separată în funcție de frecvență cu
ajutorul unei prisme din material transparent, fenomen numit dispersie. Tot din această cauză
comunicațiile prin fibră optică sunt stânjenite: pulsurile de lumină conțin componente de
frecvențe diferite care, deși sunt trimise simultan, vor ajunge la celălalt capăt al fibrei ușor
decalat în timp, ceea ce înseamnă că pulsurile de lumină vor fi mai lungi la recepție; pentru
comunicarea pe distanțe mari, este nevoie de stații releu intermediare pentru refacerea formei
pulsurilor.

Aplicarea principiului Huygens-Fresnel pentru a explica refracţia luminii

6
5

Explicația fizică
Din punct de vedere fizic, refracția este o consecință a principiului Huygens–Fresnel;
acesta afirmă că o undă se propagă din aproape în aproape, punctele de pe frontul de undă
fiind niște „surse” secundare - suma fronturilor de undă ale acestor surse va fi noul front al
undei. Considerându-se limita dintre cele două medii ca locul de formare a surselor secundare,
se poate observa că noul front de undă se va deplasa sub un unghi diferit de unghiul de
incidență al frontului de undă original.

Schema refracţiei unei raze de lumină

Odată cu schimbarea unghiului de observare, se modifică şi poziţia aparentă a unui

obiect în apă: cu cât este privit mai pieziş, obiectul pare a fi aproape desuprafaţa apei; privit
perpendicular pe suprafaţă, eroarea de apreciere a adâncimii obiectului este minimă, dar
nenulă.

7
6
Refractometrul

Refractometrul este un aparat de măsurare a indicelui de refracție. Poate fi folosit

pentru determinarea compoziției unui amestec pe baza formulei Gladstone-Dale.

Protocol de lucru pentru calcularea concentratiei unei solutii

cu ajutorul refractometrului

Materiale necesare:

 refractometrul Abbe
 substanta de referinta (solvent): apa distilata (n0 = 1.333)
 substante de cercetat: solutii de glicerina de diferite concentratii cunoscute: 5%, 10%,
20% si de concentratie necunoscuta: x% – in sticlute cu picurator
 vata, hartie de filtru

Tehnica de lucru:

A. Citirea indicilor de refractie

1. se deschide ansamblul de prisme; prisma inferioara se mentine in pozitie

orizontala

2. folosind sticlutele cu picurator se aplica doua picaturi din solutia de studiat

(astfel incat sa se formeze o pelicula de lichid care sa permita citirea indicilor de
refractie). Atentie! Se aplica lichidul cu grija pentru a nu se zgaria suprafata
prismelor.

3. se inchide ansamblul de prisme si se porneste sursa de lumina

4. se orienteaza oglinda in raport cu sursa de lumina pentru a se obtine o

iluminare optima a campului vizual

5. daca sunteti aproape de citirea indicelui de refractie in vizorul telescopului ar

trebui sa se vada un camp intunecat in regiunea inferioara si un camp luminos in
regiunea superioara. In cazul in care nu observati cele doua regiuni rasuciti butonul
de reglare a prismelor.

6. inainte de a efectua reglarea finala este necesara ajustarea iluminarii astfel

incat sa existe o linie clar delimitata intre zona luminoasa si zona intunecata; se

8
 foloseste butonul compensatorului.

7. in momentul in care este delimitata marginea clara dintre cele doua regiuni,
se roteste butonul de reglare al prismelor pana cand marginea clara se afla in
centrul celor doua fire rectangulare perpendiculare

8. se citesc indicii de refractie cu trei zecimale, pentru apa distilata, solutiile de

glicerina de concentratie cunoscuta si necunoscuta; Atentie! Se curata suprafata
prismelor cu apa distilata si un tampon de vata inainte de utilizarea unei noi
concentratii a solutiei de cercetat (pentru a se evita amestecul dintre solutii si
obtinerea unor rezultate eronate)

9. se efectueaza noua masuratori pentru fiecare solutie, iar rezultatele se trec

intr-un tabel in caietul de lucrari practice:

# n0 n1 n2 n3 nx
1
…
9
AV
STDEV
SEM

10. dupa ce s-au efectuat masuratorile se curata cu grija suprafata celor doua
prisme (cu apa distilata si un tampon de vata), se inchide sursa de lumina si se
reorganizeaza locul de lucru

11. se calculeaza valoarea medie si eroarea standard pentru fiecare indice de

refractie si se prezinta rezultatele in forma optima [n = nmed ± sem (n = 9)]

12. se selecteaza valorile medii ale indicilor de refractie si se reprezinta graphic n

= f(C): pe ordonata (Y) – indicele de refractie, iar pe abscisa (X) – concentratia;
Atentie! i) se incepe notarea indicelui de refractie pe ordonata de la valoarea
indicelui de refractie pentru apa distilata si nu de la zero (altfel s-ar obtine o linie
orizontala, care nu ne permite efectuarea calculelor); ii) se alege unitatea de
masura, atat pentru indicele de refractie cat si pentru concentratie

13. se traseaza dreapta ce trece cel mai aproape de punctele obtinute (dreapta se
traseaza printre puncte); Atentie! punctele nu se unesc printr-o dreapta.

B. Calcularea concentratiei necunoscute a solutiei de glicerina

a) grafic – se determina concentratia necunoscuta prin interpolare:

 se duce o paralela la ordonata prin punctul (0, nmed) pana la intersectia cu dreapta de
regresie;

9
  se coboara o perpendiculara pe abscisa de la punctul de intersectie cu dreapta de
regresie si se determina Cx.

b) matematic – metoda celor mai mici patrate (= suma patratelor distantelor de la punctele
experimentale la dreapta sa fie minima):

 se scrie ecuatia matematica a dreptei de regresie

Y=aX+b

 se inlocuiesc X si Y cu parametrii utilizati: indicele de refractie si concentratie

n=aC+b

 cu ajutorul programului se calculeaza parametrii a si b (a = panta dreptei de regresie; b

= punctul de intersectie al dreptei de regresie cu ordonata)

 se calculeaza concentratia necunoscuta inlocuind parametrii a si b in ecuatia dreptei de

regresie:

Cx = (nx – b)/a

C. Se scriu una – doua concluzii legate de rezultatele experimentului

10