Marchidan Andrei

Clasa a VIII- a E

Refractia Luminii

Refracția este schimbarea direcției de propagare a unei unde din cauza schimbării
vitezei de propagare, la interfața dintre două medii sau la gradientul local al
proprietăților mediului în care se propagă. Cel mai ușor de observat exemplu este în cazul
luminii, atunci când aceasta trece dintr-un mediu transparent (aer, apă, sticlă etc.) în
altul. Totuși fenomenul se petrece cu toate undele, inclusiv cu cele sonore.

Legi

Legile refracție sunt in număr de două:

 Raza incidentă, normala (în punctul de incidență) și raza refractată sunt coplanare.
 Indicele de refracție notat cu n este raportul dintre sinusul unghiului de incidență
i si sinusul unghiului de refracție r.

Matematic a doua lege se poate scrie:

Indicele de refracție al vidului este egal cu unitatea n=1.

Un caz particular este reflexia totală. (unghiul minim de incidență l de la care

reflexia devine totală, adică unghiul de la care raza nu mai trece in al doilea mediu)

Schemă pentru refracția luminii, unde i este unghiul de incidență și r este unghiul de refracție.
 La interfața dintre două medii, viteza de fază și lungimea de undă se modifică,
unda își schimbă direcția, însă frecvența rămâne aceeași. În optică, pentru studiul
refracției se folosește noțiunea de indice de refracție, care este direct legată de viteza
de propagare. Lentilele și prismele optice se bazează pe fenomenul de refracție pentru a
modifica direcția razelor de lumină.

Odată cu refracția are loc și reflexia, adică o parte a undei se reflectă înapoi în mediul
inițial, după legile obișnuite ale reflexiei (cu excepția cazului în care unghiul de incidență
este nul, sau dacă avem de-a face cu materiale speciale, cu indice de refracție negativ).

Efecte

Cel mai adesea în viața de zi cu zi se poate observa refracția atunci când privim
într-un vas cu apă: obiectele par a fi mai aproape de suprafață decât sunt, iar poziția lor
pare a se schimba odată cu unghiul din care sunt privite. Pentru a determina poziția unui
obiect creierul uman analizează o pereche de raze de lumină venite de la acel obiect,
încercând să afle unde se intersectează. De aceea în imaginile alăturate sunt prezentate
perechi de raze care se refractă împreună (deși sub un unghi ușor diferit, din cauza
unghiurilor de incidență diferite).

Tot refracția este fenomenul din spatele curcubeului, ori a mirajelor care apar, de
exemplu în deșert, atunci când temperatura aerului variază foarte rapid cu înălțimea. În
mod similar, pozițiile reale ale astrelor de pe cer nu sunt cele aparente, mai ales atunci
când aceste astre se văd aproape de orizont

Explicația fizică

Din punct de vedere fizic, refracția este o consecință a principiului Huygens–

Fresnel; acesta afirmă că o undă se propagă din aproape în aproape, punctele de pe
frontul de undă fiind niște „surse” secundare - suma fronturilor de undă ale acestor
surse va fi noul front al undei. Considerându-se limita dintre cele două medii ca locul de
formare a surselor secundare, se poate observa că noul front de undă se va deplasa sub
un unghi diferit de unghiul de incidență al frontului de undă original.