Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1 079 252 848,8
kilometru pe oră
(exactă)
milă pe oră ≈ 670 616 629,3844
Un metru 3,30 nanosecunde
Un km 3,30 microsecunde
Lungimea ecuatorului Pământului 0,13 secunde
Un parsec 3,26 ani
Determinările cantitative ale valorii vitezei luminii au devenit de-a lungul timpului
din ce în ce mai precise, odată cu perfecționarea metodelor și dispozitivelor
experimentale.Începând din anii 1940, toate măsurătorile efectuate au avut o eroare
relativă de măsurare sub 0,005 %. Rezultatele măsurătorilor ulterioare convergeau
spre valoarea de 299 792 450 m/s.Cunoașterea valorii cu o precizie atât de mare a
ridicat problema redefinirii etalonului pentru unitatea de lungime.Fizicianul
maghiar Zoltán Bay propune în 1965 înlocuirea etalonului unității de lungime cu un
etalon bazat pe definiția unității de timp și valoarea vitezei luminii.El a motivat
propunerea pe baza studiilor sale legate de stabilitatea și precizia de măsurare a
vitezei luminii. În anul 1983, al XVII-lea Congres Internațional pentru Greutăți și
Măsuri, ținut la Paris, a adoptat o nouă definiție pentru metru și anume:
Metrul este lungimea drumului parcurs de lumină în vid în timp de 1/299 792 458
dintr-o secundă.[7][8]
Valoarea utilizată în această definiție pentru durată se baza pe cea mai precisă
determinare a valorii vitezei luminii la acea dată, efectuată în cadrul
laboratoarelor NBS. Cu această definiție, valoarea vitezei luminii devenea „exactă”,
în sensul că ea rezultă din calculul bazat pe definiția metrului și a secundei. [9]
Cu alte cuvinte, valoarea aproximativă a vitezei luminii în vid este de trei sute de
mii de kilometri pe secundă sau un miliard de kilometri pe oră.
Viteza luminii în orice alt mediu decât vidul este mai mică decât c. Factorul de
micșorare a vitezei luminii este egal cu indicele de refracție al mediului respectiv.
Anumite experimente au reușit încetinirea vitezei luminii până la 17 m/s[10]
Deși considerată a fi viteza limită superioară în acest Univers în care trăim,
conform fizicii pe care o știm, totuși călătoria cu viteze superioare vitezei luminii
este o temă preferată în literatura științifico-fantastică și nu numai în aceasta.
Există teorii în fizica modernă care afirmă că viteze superluminice sunt posibile,
precum particula ipotetică numită tahion, a cărei existență nu a fost dovedită.
Există de asemenea o serie de experimente în care viteza luminii este aparent
depășită, dar la o analiză atentă se poate dovedi că în respectivele experimente
nici materia nici informația nu s-au deplasat mai repede decît lumina