Analiza spectrala

A. Analiza spectral de emisie – punerea in evident a sodiului in produse

Radiatiile electromagnetice pot interactiona cu materia in diferite moduri, la nivel
atomic sau molecular. Aceste fenomene pot fi explicate daca se iau in considerare
urmatoarele aspecte:

1) Undele electromagnetice includ in spectrul lor o gama foarte larga de frecvente.

2) Din punct de vedere energetic, atomii sau moleculele pot exista doar la anumite
nivele de energie. Absorbtia si emisia unei radiatii electromagnetice poate avea loc
doar daca frecventtoa acestora corespunde diferentei dintre cele 2 nivele de
energie, conform relatiei: E=hν, unde:
 E= diferenta de energie dintre cele 2 nivele de energie
 h = constanta lui Plank = 6.6256(5) * 10-34 Js.
 ν = frecventa radiatiei emisa sau absorbita.

Aceste radiatii poarta denumirea de linii spectrale si sunt caracteristice fiecarei

specii atomice (moleculare), ceea ce permite identificarea lor intr-un amestec.

In producerea liniilor spectrale se va respecta legea inversiunii liniilor spectrale

(Legea lui Kirchhoff): Fiecare substanta poate absorbi aceeasi radiatie pe care o poate si
emite, in conditii egale de presiune si temperatura. „donator”

Exista 3 tipuri de nivele de energie:

a) Nivele electronice (104 – 1016 Hz – vizibil, UV)

 Inferioare – mai apropiate de nucleu – tranzitiile la acest nivel se fac doar prin
interactii cu radiatii de frecventa foarte mare (raze Roentgen)
 Periferice – cu energie mai mica – radiatiile vizibile si in UV care pot produce exicatii
si chiar ionizari la acest nivel

b) Nivele de vibratie (1011 – 1014 Hz – Infrarosu)

Corespund energiei de vibratie ale moleculelor

c) Nivelele de rotatie ale moleculelor (104 – 107 Hz - Infrarosu indepartat - microunde)

Corespund miscarii de rotatie a moleculelor.

Spectrele se pot clasifica dupa cum urmeaza:

a) Spectre de absorbtie – Caracteristica trecerii pe nivele energetice superioare a

moleculelor prin absorbia de radiatii de radiatii electromagnetice cu spectru
continuu, acesta atenuandu-si pe parcurs intensitatea initiala. Spectrul de absorbtia
 de caracterizeaza sub forma unor benzi intunecate in locurile unde radiatia este
absorbita.
b) Spectre de emisie – Caracteristice trecerii pe nivele enrgetice inferioare cu emisie
de radiatii ca urmare a conditiilor potrivite de excitare. Se prezinta sub forma unor
linii/benzi colorate corespunzator radiatiei emise.

Spectrele mai pot fi considerate ca fiind:

a) Continue – care acopera in intregime gama de frecvente (de ex. Lumina alba)
b) De Banda – anumite radiatii grupate in anumite zone ale spectrului
c) De Linii – doar din radiatii monocromatice, de o anumita lungime de unda
(caracteristice atomilor)

Metoda fizica ce se ocupa cu studiul spectrelor de emisie si absorbtie caracteristice

si identificarea acestora in substante se numeste analiza spectrala.

Avantaje:

- Sensibilitate mare (pot fi determinate de la 10mg de substanta)

- Necesita cantitati mici de substanta care este cautata
- Este neinvaziva precum cele chimice
- Permite determinarea simultana a aproape tuturor elementelor chimice.

Partea Practica:
Spectroscopl utilizat este alcatuit din urmatoarele elemente:

 O prisma optica P din sticla (cu putere de dispersie suficienta, asezata la deviatie
minima pentru claritate maxima)
 Colimatorul C1 – un tub cilindric prevazut la capat cu o fanta liniara ingusta, asezata in
focarul lentilei. Deschiderea fantei este reglabila. Prin C1 trece lumina emisa de S1.
 Colimatorul C2 – prevazut la un capat cu o scala gradata, proiectata de sursa de lumina
S2 care trece prin C1, luminand fata emergenta a prismei.
 Luneta L – folosita la observarea directa a razelor luminoase
 Sursele de lumina S1, S2

Lumina iese prin fanta colimatorului C1, trece prin prisma unde sufera un proces de
dispersie, razele fiind deviate invers proportional cu λ. Fasciculul de lumina ajunge prin
intermediul lunetei la nivelul ochiul experimentatorului.

Timpii de lucru

Etalonarea aparatului
 Se conecteaza sursa S2 la retea
  Se conecteaza tubul luminiscent cu vapori de mercur la retea, fanta lui C1 trebuie
situata in dreptul ferestrei dreptunghiulare. Electrozii patrund in tubul inchis
ermetic si vaporii sutn excitati de descarcarile electrice produse intre cei 2 electrozi.
 Se regleaza largimea fantei F
 Se regleaza ocularul aflat la extremitatea lunetei
 Privind prin luneta L se vor identifica liniile spectrului de emisie si corespondenta lor
cu diviziunile scalei gradate
 Se inlocuieste lampa de vapori de mercur si un bec de neon, procedandu-se analog.
 Cu ajutorul valorilor tabelate se traseaza graficul in sistem de coordonate XOY,
notand pe abscisa diviziunile scalei gradate si pe ordonata lungimea de unda.

Depistarea prezentei sodiului in produsele biologice.

 Se aseaza becul de gaz la 10-15 cm de fanta F a colimatorului C1;

 Se conecteaza sursa S2 la retea
 Se depune produsul de cercetat de azbest, apoi se introduce in flacara, cu ajutorul
stativului
 Se priveste prin luneta spectroscopului etalonat si reglat si se vor observa 2 linii
spectrale caracteristice in cazul prezentei sodiului in solutie (D1=589.5nm, D2=589nm).
Valoarea lungimilor de unda corespunzatoare diviziunilor scalei gradate de afla cu
ajutorul graficului de etalonare.

Spectroscopul Pasco

Prezinta urmatoarele componente:

 o prisma optica
 un telescop pentru observarea razelor difractate (echivalentul lunetei)
 un colimator cu o fanta reglabila.

Timpii de lucru

1) Etalonarea aparatului:
 Se aseaza spectroscopul pe o suprafata perfect plana;
 Se focalizeaza telescopul la infinit si se regleaza imaginea pana ce firele reticulare se
suprapun perpendicular
 Se verfica daca fanta colimatorului este deschisa
 Se aliniaza telescopul in pozitie opusa colimatorului
 Linia luminoasa ce trece prin fanta colimatorului sa fie centrata pe intersectia firelor
reticulare ale telescopului
 2) Utilizarea prismei

Indicele de refractie va fi invers proportional cu lungimea de unda incidenta, asadar

trebuie realizat un grafic de corespondenta intre lungimea de unda si unghiul de refractie.
Cunoascand valorile unghiului de difractie se pot determina lungimile de unda ale sursei
emitatoare.

B. Analiza spectral de absorbtie – identificarea derivatilor hemoglobinei

Pentru efectuarea analizei spectrale a hemoglobinei se va folosi spectroscopul liniar.
In acest caz, elementul dispersiv este prisma Amici (constituita la randul ei din 3 prisme),
cu rolul de a mari puterea de rezolutie cromatica (ce defineste calitatea unui spectroscop).

Se vor folosi 2 surse de lumina:

- S1 – sursa de lumina cu spectru continuu, proiectata lateral, avand rolul de spectru de

control

- S2 – surse cu spectru continuu asezata in dreptul eprubetei cu solutia de cercetat, servind

la realizarea spectrului de absorbtie al acesteia

- receptorul va fi ochiul uman, ce va percepe simultan spectrul de examinat, spectrul de

control si scala gradata in nm.

a) Spectrul oxihemoglobinei

- se oxigeneaza o solutie de 5ml de sange gemolizat

- Spectrul: Va prezenta 2 benzi intunecate in regiunea verde (552-527, max la 542
nm) si una in regiunea galbena (587-568 nm, max la 578 nm)

b) Spectrul hemoglobinei reduse

- in eprubeta in care s-a realizat oxihemoglobina se adauga un reducator - Stokes

- Oxihemoglobina poate ceda in mod normal foarte usor oxigen, rezultand
hemoglobina redusa, cu o nuanta mai inchisa, albastruie.
- Spectru: o singura banda intunecoasa (banda Stockes) ce ocupa locul celor 2 benzi
ale oxihemoglobinei

c) Spectrul methemoglobinei

- se obtine prin combinatie cu ferocianura de potasiu, rezultand un compus mai stabil

decat cel cu oxigenul

- apare in cazul intoxicatiilor cu medicamente, dangele fiind mai deschis la culoare

- Spectru: 4 benzi de absorbtie, dintre care una caracteristica situata la rosu intre 642-624
cu max la 633 nm.

d) Spectrul carboxihemoglobinei

- se obtine barbotand oxid de carbon intr-o solutie de hemoglobina (sange hemolizat)

- Spectru: Prezinta 2 benzi de absorbtie sensibil apropiate celor caracteristice

oxihemoglobinei cu galben si verde, la 570nm, respectiv 539nm.

- Diferenta dintre cele 2 tipuri de hemoglobina se va evidentia folosind reactivul Stokes (in
solutia de oxihemoglobina, ea se va reduce iar la carboxihemoglobina nu va avea loc nici o
modificare in spectru)