Peştera Vântului

cavitatea cea mai lungă din România

Intrarea principală a peşterii situată la 300 m altitudinea absolută, se află în

versantul stâng al Văii Crişului Repede (Munţii Pădurea Craiului), la aproximativ 1
km SE de Suncuius. Numele său este legat însă de o intrare secundară (un horn greu
accesibil), cunoscută cu mult înainte de localnici. În aprilie 1957, un bătrân din partea
locului i-a destăinuit speologului amator Bele Bagaméri că există o “gaură cu vânt”
din care în timpul verii iese şuierând un puternic curent de aer rece. În aceeaşi zi,
speologul a coborât în “gaură” descoperind o mare peşteră. El a reuşit apoi să
înfiinţeze, cu ajutorul Institutului de Speologie, un cerc de speologi amatori, menit să
continue exploatările în această peşteră.
După patru ani de muncă susţinută, în 1961, cavitatea “măsura” 6,6 km,
devenind astfel cea mai lungă din ţară ( până atunci recordul era deţinut de Peştera de
la Tauşoarelor, cu 5,0 km). Peştera Vântului a fost depăşită însă în iunie 1962 de
Peştera Topolniţa (Podişul Mehedinţi), revenind pe primul loc cinci ani mai târziu
(13,8 km în 1967), superlativ pe care şi-l menţine şi azi. După acest an lungimea a
crescut astfel: 15,2 km (1968), 18,4 km (1971), 19,5 km (1975) si 21,4 km (1977-
1978), cu această cifra situându-se pe locul 19 în Europa şi 46 în lume.
Cea mai mare parte a peşterii se desfăşoară pe direcţia NE-SV şi numai
ultimul sector are orientarea NV-SE; în ansamblu aceasta este paralelă cu Valea
Mişidului spre care de fapt se drenează apele peşterii.
Imensul gol subteran are patru nivele, în cadrul fiecăruia detaşându-se clar o
galerie principală şi mai multe galerii de legătură. Dintre particularităţile peşterii mai
amintim prezenţa Marilor Meandre “Emil Racovita”, considerate de specialiştii
români ca cele mai tipice din lume. În timpul formării lor, simultan cu săparea pe
verticală s-a manifestat şi o puternică eroziune laterală, astfel încât lobii buclelor au
rămas suspendaţi, formând planşee suprapuse cu spaţii foarte înguste între ele.
Subliniem, de asemenea, prezenta alofanului (silicat de aluminiu), Peştera
Vântului fiind singura cavitate din lume în care s-a găsit acest mineral. Alb ca
smântana, alofanul este depus în albia unui curs de apă şi atunci când este răscolit
colorează apa în alb, pârâul arătând ca un veritabil şuvoi de lapte. Menţionăm
prezenţa aici a altor două minerale întâlnite pentru prima dată în peşterile din
România: Wadul (negru ca smoala) si Psilomelanul, ambele fiind hidroxizi de
magneziu.
În încheiere precizăm că, pe lângă superlativul de “cea mai lungă cavitate din
România”, Peştera Vântului deţine un alt record: aici se înregistrează cea mai mare
denivelare pozitivă din ţară (+170 m). La capătul acestei galerii, poteca turistică îşi
face cu greu loc prin desimea concreţiunilor şi, prelungită cu un tunel artificial, lung
de 16m, răzbate în cele din urmă la suprafaţă,
încheind astfel traseul vizitabil al peşterii. Traseul subteran este parcurs în 45 minute.
Temperatura în peşteră oscilează tot anul în jur de 10 grade.
Traseul turistic propiu-zis oferă vizitatorilor chiar de la intrare, posibilitatea de
a admira o extraordinară gamă de formaţiuni stalactitice şi stalagmitice, variate ca
mărime şi forme, baldachine şi gururi. Formaţiuni stalactitice cum sunt aici, aşa
numitele baldachine, ce pot fi întâlnite în puţine peşteri din lume dau un aspect
fermecător peşterii. Atmosfera de basm este întregită de stalagmitele fosile, extrem de
dantelate şi având grosimi de peste 1m, de stalactitele excentrice, foarte rare,
provocate de deplasarea coloanelor de picături alimentare, de stalactitele de tip
“macaroane” ori de depunerile numite “vermiculaţii”, printre cele mai frumoase aflate
în peşterile din România.

LANTUL DE PESTERI CEL MAI MARE SI DIVERS DIN LUME

Cel mai mare sistem de peşteri de pe Pământ este Mammoth Cave din Statele
Unite care se întinde pe o suprafaţa de 560 km sub pământ fiind o înlănţuire de creste
si roci calcaroase din Statul Kentucky. Aceste peşteri sunt formate din cinci nivele si
sute de kilometrii de pasaje subterane incluzând chiar si râuri la o adâncime de 110 m.
Formate prin coroziunea rocilor in urma scurgerii apei timp de milioane de ani, aceste
grote pot fi numite ca fiind ţara rocilor calcaroase a celor mai diferite forme de roci si
creaturi rare ( doua tipuri de peşti orbi, creveti cu gene).