1

2
3
 PREFATA
Aparute initial in tarile anglo saxone, cele doua stiinte, respectiv managementul si mar -
ketingul, au cunoscut o rapida dezvoltare si raspandire pe toate meridianele globului, devenind
universale. Astazi, absenta lor este de neconceput in orice domeniu de activitate umana
organizata, indeosebi in cel economic.
Considerat si ca un factor de baza al cresterii economice, avand aceeasi importanta ca si
tehnica avansata, managementul este stiinta prin care se asigura conducerea tuturor proceselor
si unitatilor economice si neeconomice, o importanta tehnica sociala de directionare, conducere
si control al eforturilor unui grup de indivizi in vederea realizarii unui anumit scop comun, arta de
a conduce, de a administra, care sporeste eficienta folosirii resurselor materiale si umane.
Din punct de vedere economic (domeniul cel mai cuprinzator al managementului)
reprezinta si un factor de productie care organizeaza si coordoneaza ceilalti factori (munca,
pamant, capital) pentru obtinerea maximului de eficienta. Daca ne referim la o intreprindere
managementul este un proces social care presupune planificarea si reglementarea eficienta si
economica a activitatii acesteia pentru indeplinirea unui scop sau a unei sarcini date.
Marketingul este considerat mecanismul economic si social prin care indivizii sau grupurile
satisfac nevoile si dorintele semenilor prin mijlocirea productiei si schimbului de bunuri si servicii.
In domeniul economic, cel mai extins al acestei stiinte (ca si in cazul managementului),
marketingul este o cautare a combinatiilor optime de cantitati, pret de cost, pret de vanzare,
caracteristici ale produselor, cheltuieli comerciale, combinatii care tind sa maximalizeze
beneficiile intreprinderii fata de anumite investitii. Stiinta ofera posibilitatea unei rationale
adaptari a productiei la consum, unei integrari a rezultatelor cercetariilor multifunctionale
desfasurate in toate fazele de dezvoltare a unui produs, in circuitul care incepe cu consumatorul
si se termina tot cu el.
Raspandindu-se in orice domeniu de activitate a colectivitatilor umane, managementul si
marketingul nu au ocolit nici domeniile cu specific geologic, respectiv procesele care se
desfasoara in mediul geologic (legate de resursele minerale sau terenurile de fundare a unor
constructii) ori in legatura cu substantele (produsele) minerale extrase din el.
Interferenta dintre cele doua stiinte, management si marketing, cu vastul domeniu geologic
a condus la aparitia a ceea ce azi denumim management si marketing in geologie, maine ma -
nagement si marketing geologic iar poate poimaine geomanagement si geomarketing, pe care le
putem considera a fi doua noi de fapt cele mai noi stiinte geologice de granita, asa cum de
exemplu sunt geofizica sau geochimia.

4
 Managementul geologic poate fi privit azi ca un ansamblu de activitati (planificare, luare de
decizii, organizare, conducere si control), lucrari executate si masuri luate, astfel incat prin
folosirea potrivita si eficienta a tuturor resurselor (umane, financiare, materiale si informationale)
disponibile si in conditiile respectarii legislatiei (juridice, economice, de taxe si impozite, de
protectie a mediului inconjurator si a muncii) sa se realizeze o mai buna cunoastere a mediului
geologic (inclusiv ca teren de fundare), descoperirea si cercetarea resurselor minerale,
evaluarea industriala si exploatarea lor, imbunatatirea calitatii (prin preparare si/sau prelucrare)
produselor minerale si aducerea lor la stadiul de materie prima finita.
Obiectul de activitate al managementului geologic este in general mediul geologic si in
special resursele de substante minerale utile existente in el.
In acord cu o definitie anterioara a marketingului, prin marketing geologic se intelege o
cautare a combinatiilor optime de cantitati (consumuri, productii), preturi (de cost, de vanzare),
caracteristici ale produselor, cheltuieli comerciale, toate referitoare la produsele minerale,
combinatii care tind sa maximalizeze beneficiile intreprinderii fata de anumite investitii efectuate.
Marketingul geologic se interpune intre productia si consumul de materii prime (produse)
minerale, oferind posibilitatea unei rationale adaptari a primeia la cea de-a doua.
Avand o problematica mai extinsa, managementului geologic i s-a acordat un spatiu mult
mai vast decat cel afectat marketingului geologic. Lipsa de spatiu avut la indemana (prin planul
de invatamant cele doua discipline, managementul geologic si marketingul geologic au fost
ingemanate intr-un singur curs de un semestru) nu a permis tratarea exhaustiva a problematicii
celor doua stiinte. Din managementul geologic au fost incluse in curs doar aspecte privind
managementul organizatoric, tehnologic si stiintific (nu si managementul intreprinderii geologice)
iar din marketingul geologic doar marketingul produselor minerale (excluzandu-se marketingul
cercetarii geologice si proiectarii valorificarii).
In vederea unei mai bune intelegeri a problematicii dificile si foarte complexe privind
managementul si marketingul geologic, la sfarsitul cursului au fost atasate numeroase si uneori
substantiale anexe in care se dau explicatii suplimentare, inclusiv privind notiunile teoretice de
management si marketing.

10.09. 2002.
Autorul

5
 CUPRINS
PARTEA I A

GEOMANAGEMENT
Cap.1
RESURSELE MINERALE OBIECT DE ACTIVITATE AL
GEOMANAGEMENTULUI pag. 15
1. RESURSELE OMENIRII 15
1.1. DEFINITII 15
1.2. CLASIFICARI ALE RESURSELOR 15
1.2.1. Clasificarea dupa un singur criteriu 15
1.2.2. Clasificarea unica a resurselor 16

2. PROBLEMATICA GENERALA A RESURSELOR MINERALE 17

2.1. DEFINITII ALE RESURSELOR MINERALE 17
2.2. LOCUL RESURSELOR MINERALE IN CADRUL RESURSELOR
OMENIRII SI EVOLUTIA LOR IN TIMP 18
2.3 CLASIFICAREA SI DESCRIEREA RESURSELOR MINERALE 19
2.3.1. Clasificari generale 19
2.3.2.Clasificari specifice resurselor minerale 19
A Clasificarea dupa posibilitatea valorificarii 19
A1. Clasificarea elaborata de Bureau of Mines (SUA) 19
a. Resurse economice 20
b. Resurse marginal - economice 20
c. Resurse subeconomice 20
A2. Clasificarea folosita in Romania pana in anul 2000 20
a. Grupa rezervelor de bilant 21
b. Grupa rezervelor in afara de bilant 21
c. Rezervele neclasificate 22
B Clasificarea dupa gradul de cunoastere 22
B1. Clasificarea elaborata de Bureau of Mines (SUA) 22
a. Grupa resurselor identificate 22
b. Grupa resurselor neidentificate 23
B2. Clasificarea folosita in Romania pana in anul 2000 24
a. Rezerve de prognoza 24
b. Rezerve de categoria C2 25
c. Rezerve de categoria C1 25
d. Rezerve de categoria B 26
e. Rezerve de categoria A 27
C. Clasificarea dupa natura substantelor minerale 27
D. Clasificarea binara 28
E. Clasificarea internationala (ternara) a resurselor minerale
2.4. POSIBILITATEA SUBSTANTELOR MINERALE DIN INVELISURILE
PAMANTULUI DE A CONSTITUI RESURSE MINERALE 33
2.4.1.Posibilitatea substantelor minerale din atmosfera de a constitui resurse 34

6
2.4.2.Posibilitatea substantelor minerale din hidrosfera de a constitui resurse 35
2.4.3.Posibilitatea substantelor minerale din biosfera de a constitui resurse 37
2.4.4.Posibilitatea substantelor minerale din scoarta terestra de a constitui resurse 38
3. PRINCIPALELE RESURSE DE SUBSTANTE MINERALE ALE OMENIRII
3.1. RESURSE MINERALE ENERGETICE 42
3.1.1. Resurse minerale necombustibile 42
A. Resurse nucleare 42
B. Resursele de apa geotermala 42
3.1.2. Resurse minerale combustibile (combustibili minerali) 43
A. Resurse de combustibili fosili 43
a. Resurse de carbuni 43
b. Resurse de sisturi bituminoase 44
c. Resursele de petrol 44
d. Resursele de gaze naturale combustibile 44
B. Resursele de hidrogen 45
3.2. RESURSE MINERALE NEENERGETICE 46
3.2.1. Resurse metalifere 46
A. Resurse de minereuri 46
a. Resurse de bauxita 46
b. Resurse ale minereurilor de fier 47
B. Resurse de metale 47
a. Resursele principalelor metale 48
b. Resursele altor metale 54
3.2.2. Resurse nemetalifere 54
A. Resurse de apa 54
a. Resurse de apa sub forma lichida 54
b. Resursen de apa sub forma solida 55
B. Resurse de roci 55
C. Resurse de minereuri nemetalifere, minerale industriale si nemetale 56
4. RESURSELE DE SUBSTANTE MINERALE ALE ROMANIEI 58
4.1. RESURSELE MINERALE ENERGETICE 58
4.1.1. Resursele necombustibile 59
4.1.2. Resursele combustibile 59
4.2. RESURSELE MINERALE NEENERGETICE 59
4.2.1. Resursele metalifere 59
A. Resursele de minereuri feroase 59
B. Resursele de minereuri neferoase 60
4.2.2. Resursele nemetalifere 60
A. Resursele de apa 60
B .Resursele de roci utile 61
C. Resursele de minereuri nemetalifere si minerale industriale 61
D. Resursele altor substante nemetalifere 62

Cap.2
MANAGEMENTUL PROCESELOR DE PRODUCTIE CU
CARACTER GEOLOGIC 63
1. NOTIUNI INTRODUCTIVE 63

7
1.1. CONCEPTUL DE MANAGEMENT 63
1.2. GEOMANAGEMENTUL 64
1.3. PROCESE DE PRODUCTIE CU CARACTER GEOLOGIC 64
2. MANAGEMENTUL PROCESELOR DE CERCETARE
GEOLOGICA 66
2.1.CERCETAREA GEOLOGICA FUNDAMENTALA 66
2.1.1. Cercetarea fundamentala pentru substantele minerale solide 68
2.1.2. Cercetarea fundamentala pentru substante minerale fluide 69
A. Cercetarea pentru titei si gaze naturale combustibile 69
B. Cercetarea pentru ape subterane, ape geotermale si gaze naturale necombustibile
insotitoare 70
2.2. PROSPECTIUNEA GEOLOGICA 71
2.2.1.Prospectiunea pentru substante minerale solide 72
A. Recunoasterea geologica 72
B. Prospectiunea de detaliu (detaliata) 73
2.2.2. Prospectiunea pentru substante minerale fluide 75
A. Prospectiunea pentru hidrocarburi 75
a. Recunoasterea geologica 75
b. Prospectiunea de detaliu 75
B. Prospectiunea pentru ape subterane, ape geotermale si gaze naturale
necombustibile insotitoare 76
a. Prospectiunea pe mari suprafete de teren 76
b. Prospectiunea pe suprafete mai restranse 77
2.3. EXPLORAREA GEOLOGICA 78
2.3.1. Explorarea acumularilor si zacamintelor de substante minerale solide 78
A. Exporarea generala (preliminara) a acumularilor 78
B. Explorarea de detaliu a zacamintelor 80
2.3.2. Explorarea structurilor, acumularilor si zacamintelor de substante minerale
fluide 81
A. Explorarea pentru hidrocarburi 81
a. Explorarea preliminara 82
b. Explorarea finala 82
B. Explorarea pentru ape subterane, ape geotermale si gaze naturale
necombustibile insotitoare 82
a.Explorarea in vederea exploatarii ulterioare a apelor subterane, apelor geotermale,
gazelor necombustibile insotitoare 83
b. Explorarea altor substante minerale, pentru clarificarea
aspectelor hidrogeologic si al prezentei gazelor 83
2.4.EVALUAREA INDUSTRIALA A ZACAMINTELOR SI
PROIECTAREA EXPLOATARII LOR 84
2.4.1. Evaluarea industriala si proiectare a exploatarii zacamintelor
de substante minerale solide 86
2.4.2. Evaluarea industriala si proiectarea exploatarii zacamintelor
de substante minerale fluide 87
A Evaluarea industriala si proiectarea exploatarii hidrocarburilor 87
B Evaluarea industriala si proiectarea exploatarii apelor subterane,
apelor geotermale si gazelor necombustibile insotitoare 88

8
3.MANAGEMENTUL PROCESELOR DE OBTINERE A
PRODUSELOR MINERALE 90
3.1.PROCESUL DE EXPLOATARE A ZACAMINTELOR 90
3.1.1. Mangementul exploatarii zacamintelor de substante minerale utile solide 90
3.1.2. Mangementul exploatarii zacamintelor de substante minerale utile fluide 93
A. Exploatarea hidrocarburilor 93
a. Exploatarea titeiului 94
b. Exploatarea gazelor naturale 95
B. Exploatarea apelor, apelor geotermale si gazelor necombustibile 96
a. Exploatarea apei, apei minerale, apei cu gaze necombustibile insotitoare 96
b. Exploatarea apei geotermale 98
3.2 PROCESUL DE PREPARARE A SUBSTANTELOR MINERALE BRUTE,
EXTRASE DIN ZACAMINTE 101
3.2.1. Managementul prepararii substantelor minerale solide 101
A. Prepararea carbunilor 103
a. Prepararea turbei 103
b. Prepararea lignitului si carbunelui brun 103
c. Prepararea huilei 104
d. Prepararea antracitului 104
B. Prepararea minereurilor 105
C. Prepararea rocilor utile 106
a. Prepararea rocilor folosite in constructii 106
b. Prepararea rocilor folosite ca materii prime 108
3.2.2. Managementul prepararii substantelor minerale fluide 109
A. Prepararea hidrocarburilor 109
a. Prepararea titeiului 109
b. Prepararea gazelor naturale 111
B. Prepararea apei 113
a. Prepararea apei folosite in scopuri potabile 113
b. Prepararea apei folosite in scopuri tehnice 114
c. Prepararea apelor minerale 114
C. Prepararea gazelor necombustibile si a gazelor necombustibile insotitoare 115
3.3. PROCESUL DE PRELUCRARE A SUBSTANTELOR MINERALE IN
VEDEREA OBTINERII ELEMENTELOR COMPONENTE 116
3.3.1. Prelucrarea metalurgica 116
A. Procedee pirometalurgice 117
B. Procedee hidrometalurgice 118
C. Rafinarea metaleleor brute 119
3.3.2. Prelucrarea carbunilor 120
A. Procedeul de semicocsificare 120
B. Procedeul de cocsificare 121
C. Procedeul de gazeificare 121
D Procedeul de lichefiere 122
3.3.3. Prelucrarea hidrocarburilor lichide 122
A. Prelucrarea titeiului 122
B. Prelucrarea gazelor asociate titeiului si a gazelor naturale combustibile 123

9
ANEXE
ANEXA 1
CLASIFICAREA GENERALA A SUBSTANTELOR MINERALE PE BAZA
UNUI SUNGUR CRITERIU 125
A. Dupa modul de formare 125
B. Dupa locul in care se gasesc 125
C. Dupa posibilitatea regenerarii 125
D. Dupa starea de existenta 125
E. Dupa posibilitatea transmiterii energiei 126
F. Dupa posibilitatea arderii 126

ANEXA 2.
CONDITIILE INDUSTRIALE LUATE IN CONSIDERARE LA
CLASIFICAREA REZERVELOR GEOLOGICE IN GRUPE 127
A.Conditii industriale generale 127
B.Conditii industriale specifice 127
a.Conditii industriale pentru carbuni 128
b.Conditii industriale pentru minereuri metalifere si unele substante nemetalifere 128

ANEXA 3.
INCADRAREA REZERVELOR IN CATEGORII DUPA GRADUL DE
CUNOASTERE 129
Rezerve de categoria C2 129
Rezerve de categoria C1 129
Rezerve de categoria B 130
Rezerve de categoria A 131

ANEXA 4.
CLASIFICAREA DUPA NATURA SUBSTANTELOR MINERALE 133
A. Resurse de ape subterane 133
B. Resurse de dioxid de carbon mofetic 133
C. Resurse de namoluri si turbe terapeutice 133
D. Resurse de caldura din sisteme hidrogeotermale (geotermale) 134
E. Resurse de hidrocarburi 134
F. Resurse de roci bituminoase si carbuni 134
G. Resurse de minereuri ale metalelor feroase, neferoase si de aluminiu 134
H. Resurse de minereu polimetalic si de minereu cuprifer, continand aur si argint 135
I. Resurse de minereuri ale metalelor nobile si de minereuri rare si disperse 135
J. Resurse de minerale utile nemetalifere si de roci utile 135
K. Resurse de minereuri utile nemetalifere si de roci utile 137

ANEXA 5.
GRUPELE SI CATEGORIILE DE RESURSE DIN CLASIFICAREA
ACTUALA (TERNARA) A RESURSELOR MINERALE 138
A.GRUPA RESURSELOR MINERALE NEIDENTIFICATE 138

10
B.GRUPA RESURSELOR MINERALE IDENTIFICATE 138
C.GRUPA RESURSELOR MINERALE VALORIFICABILE 140
D.GRUPA RESURSELOR MINERALE EXPLOATABILE (GRUPA REZERVELOR) 141

ANEXA 6.
LOCALIZAREA RESURSELOR IDENTIFICATE, CUANTIFICATE, DE
CARBUNI SI ROCI BITUMINOASE DIN ROMANIA, PE JUDETE SI
OBIECTIVE 143
A. CARBUNI 143
a. Antracit 143
b. Huila 143
c. Carbune brun 143
d. Lignit 144
e. Turba 145
f. Sist carbunos 145
B. ROCI BITUMINOASE 145
a. Nisip bituminos 145
b. Sist bituminos 146

ANEXA 7.
LOCALIZAREA RESURSELOR IDENTIFICATE, CUANTIFICATE, DE
MINEREURI FEROASE DIN ROMANIA, PE JUDETE SI OBIECTIVE 147
A. MINEREURI DE FIER 147
B. MINEREURI DE MANGAN 147
C. MINEREURI DE FIER SI MANGAN 147
D. MINEREURI DE FIER CU CONTINUT SCAZUT 148

ANEXA 8.
LOCALIZAREA RESURSELOR IDENTIFICATE, CUANTIFICATE, DE
MINEREURI NEFEROASE DIN ROMANIA, PE JUDETE SI OBIECTIVE 149
A. MINEREURI POLIMETALICE 149
B. MINEREURI DE CUPRU 150
C. PIRITA CUPRIFERA 151
D. MINEREU DE CUPRU CU CONTINUT SCAZUT 151
E. PIRITA 152
F. BAUXITA 152
G. SISTURI PIROFILITICE 152
H. SIENITE NEFELINICE 152

ANEXA 9.
I. LOCALIZAREA RESURSELOR IDENTIFICATE, CUANTIFICATE, DE
MINEREURI ALE METALELOR PRETIOASE SI DE MINEREURI ALE
ELEMENTELOR RARE SI DISPERSE DIN ROMANIA, PE JUDETE SI
OBIECTIVE 152

11
A. MINEREURI ALE METALELOR PRETIOASE (Au, Au - Ag) 153
B. MINEREURI DE ELEMENTE RARE SI DISPERSE 153

ANEXA 10.
LOCALIZAREA RESURSELOR IDENTIFICATE, CUANTIFICATE, DE
MINEREURI NEMETALIFERE, MINERALE INDUSTRIALE SI ROCI UTILE
DIN ROMANIA, PE JUDETE SI OBIECTIVE 156
Alabastru 156
Amfibolit 156
Andezit ornamental 156
Andezit industrial si de constructie 156
Anhidrit 157
Aragonit ornamental 157
Argila caolinoasa 157
Argila caolinoasa - nisipoasa 157
Argila comuna 157
Argila refractara 159
Baritina 159
Bazalt 160
Bentonita 160
Calcar ornamental 160
Calcar industrial si de constructie 161
Calcit 162
Celestina 162
Creta 162
Cuart 162
Dacit industrial si de constructie 163
Diabaz 163
Diatomita 163
Diorit 163
Dolomita 163
Feldspat (pegmatit cu feldspat) 164
Gips 164
Gnais 165
Granit ornamental 165
Granit pentru constructii 165
Granodiorit ornamental 165
Granodiorit pentru constructii 165
Gresie 166
Loess 166
Marmura 166
Marna 167
Mica (pegmatit cu mica) 167
Micasist 167
Nisip caolinos 167
Nisipuri pentru constructii 167
Nisip silicios 168
Nisip si pietris 169
Pamanturi colorate 173

12
Perlit 173
Porfir 173
Roci caolinizate 173
Roca cu azbest 174
Roca cu disten 174
Roca cu grafit 174
Roca cu sulf 174
Roca cu talc 174
Roci fosfatice 174
Roci magnezitice (serpentinite magneziene) 174
Sare gema 174
Saruri de potasiu 175
Scorii bazaltice 175
Serpentine 175
Sienite nefelinice (pentru industria sticlei) 175
Sisturi verzi 175
Silicolite ornamentale 175
Travertin 175
Tufuri industriale 175
Wollastonit 176

ANEXA 11.
NOTIUNI DE MANAGEMENT 177
1. ISTORICUL CONCEPTULUI DE MANAGEMENT 177
1.1. ETIMOLOGIA CUVANTULUI 177
1.2. EVOLUTIA CONCEPTULUI DE MANAGEMENT 177

2. CONTINUTUL, INTELESURILE SI DEFINIREA CONCEPTULUI DE

MANAGEMENT 178
2.1. CONTINUTURILE SI INTELESURILE CONCEPTULUI 178
2.2. DEFINIREA MANAGEMENTULUI 180
2.3. FUNCTIILE MANAGEMENTULUI 181
2.3.1. Functia de previziune 181
2.3.2. Functia de organizare 182
2.3.3. Functia de coordonare 182
2.3.4. Functia de antrenare 183
2.3.5. Functia de evaluare control 183

3. IMPORTANTA SI PERSPECTIVA MANAGEMENTULUI 183

3.1. IMPORTANTA MANAGEMEMNTULUI 183
3.2. PERSPECTIVA MANGEMENTULUI 184

BIBLIOGRAFIE 186

13
 PARTEA I - A

GEOMANAGEMENT

14
Cap.1
RESURSELE MINERALE OBIECT DE ACTIVITATE AL
GEOMANAGEMENTULUI

1. RESURSELE OMENIRII
1.1. DEFINITII
Nu exista o definitie unanim acceptata a resurselor la care are acces omenirea intrucat
notiunea este complexa si poate fi abordata sub diferite aspecte, adesea contradictorii si
controversate.
O definitie foarte generala prezinta resursele drept componente care satisfac diferite
necesitati ale omenirii.
O alta definitie, economica, priveste resursele ca fiind totalitatea factorilor de productie,
cantitativi si calitativi, de care dispune omenirea pentru satisfacerea necesitatilor sale
economice si sociale.
O definitie mai amanuntita si mai concreta trateaza resursele drept cantitati de
substante, energie, munca, cunostinte, calificare, informatii si capital, aflate la dispozitia
omenirii, necesare supravietuirii si evolutiei sale, ce pot fi valorificate actual si/sau in
perspectiva.

1.2. CLASIFICARI ALE RESURSELOR

Resursele sunt foarte numeroase iar clasificarea lor se face diferit in functie de criteriile
(de fapt caracteristicile comune) adoptate. Daca se iau in considerare, concomitent, toate
criteriile obisnuite rezulta si o clasificare unica a resurselor.

1.2.1. CLASIFICAREA DUPA UN SINGUR CRITERIU

Criteriile mai frecvente dupa care se clasifica resursele in grupe sunt o serie de
caracteristici comune precum :
- modul de formare;
- locul in care se gasesc;
- posibilitatea regenerarii;
- starea de existenta;
- posibilitatea transmiterii energiei;

15
 - posibilitatea de a arde.

A. Dupa modul de formare se disting :

- resurse naturale: aer, apa, sol, plante, animale, peisaje, energie solara, substante
minerale etc.;
- resurse antropogene (artificiale): munca, cunostinte, calificare, informatii, capital,
tehnologie, deseuri etc.

B. Dupa locul in care se gasesc se pot deosebi :

- resurse terestre (majoritatea);
- resurse extraterestre : energie solara, substante minerale de pe alte corpuri ceresti, etc.

C. Dupa posibilitatea regenerarii se cunosc :

- resurse regenerabile : aer, apa, plante, animale, oameni, energie solara, unele
substante minerale, etc.;
- resurse neregenerabile : alte substante minerale.

D. Dupa starea de existenta se pot enumera :

- resurse fizice (materiale) : aer, apa, sol, plante, animale, oameni (partea fizica),
substante minerale, etc.;
- resurse psihice (mentale) : munca intelectuala, cunostinte, calificare etc.

E. Dupa posibilitatea transmiterii (cedarii) energiei exista :

- resurse energetice (care transmit energie) : aer, apa, energie solara, plantele
lemnoase, unele substante minerale, etc.;
- resurse neenergetice (care nu transmit) : sol, cunostinte, calificare etc.

F. Dupa posibilitatea arderii se disting :

- resurse combustibile ( cele care ard) : unele plante (lemnoase), unele substante
minerale etc.;
- resurse necombustibile (ce nu ard) : aer, apa, sol, animale, unele substante minerale
etc.

1.2.2. CLASIFICAREA UNICA A RESURSELOR

Luandu-se in consideraretoate cele sase criterii de clasificare anterior prezentate,

ierarhizandu-le si aplicandu-le concomitent, rezulta o clasificare unica a resurselor (vezi
tabelul numarul 1).

16
 Tabelul 1 Clasificarea unica a resurselor

CRITERII DE CLASIFICARE

Locul in Modul de Posibilitatea Starea de Posibilitatea Posibilitatea

care se gasesc formare regenerarii existenta cedarii arderii
energiei
Combusti bile
Energetice
Regenerabile Fizice Necombustibile
Neenerge- Necombustibile
tice
Combusti bile
Naturale Neregene- Energetice
GRUPE Necombustibile
rabile Fizice
DE Terestre Neenerge- Necombustibile
RESURSE tice
Combustibile
Artificiale Fizice Energetice Necombustibile
(antropo Regenerabile Neenergetice Necombustibile
gene)
Psihice Neenergetice Necombustibile

Extraterestre Naturale

Mentionam ca in cazul grupei resurselor extraterestre, intrucat sunt foarte putin

cunoscute, clasificarea lor nu este abordata intrucat ar avea un caracter speculativ. In
legatura cu acestea se pot face insa cateva observatii:
momentan ele cuprind doar resurse naturale;
probabil ca in afara de locul si modul de formare, care apar in tabel, li se pot aplica
si celelalte criterii de clasificare;
este posibil sa existe si alte tipuri de resurse necunoscute omenirii in acest moment,
pentru care sunt aplicabile si alte criterii de clasificare.
Toate resursele prezentate in clasificari constituie obiectul de activitate al
managementului resurselor.

2.PROBLEMATICA GENERALA A RESURSELOR MINERALE

2.1.DEFINITII ALE RESURSELOR MINERALE

In spiritul definitiei generale a resurselor (vezi paragraful 1.1.), resursele minerale

sunt cantitati de substante minerale (naturale sau artificiale) aflate la dispozitia omenirii,
necesare supravietuirii si evolutiei acesteia, care pot fi valorificate actual si/sau in perspectiva.

17
 Dupa Agentia Nationala de Resurse Minerale (A.N.R.M.) resursele minerale sunt
considerate substante naturale din scoarta terestra, formate in urma proceselor geologice, ce
pot fi utilizate (ca atare sau prin prelucrare) in activitatea economico-sociala. In legatura cu
aceasta definitie mentionam caracterul ei restrictiv, intrucat nu ia in considerare si resursele
artificiale (deseurile), care pentru unele substante minerale sunt considerabile.
Dupa cum si notiunea de substanta minerala poate fi privita in sens restrans (numai
substante anorganice solide si lichide) sau largit (incluzandu-se si substantele anorganice
gazoase precum si cele organice) si notiunea de resurse minerale poate fi mai ingusta sau mai
cuprinzatoare.
In acceptiunea internationala (americana, vezi U.S. Bureau of Mines si U.S. Geological
Survey) a termenului resursele minerale sunt concentratii naturale de materiale (substante
minerale) solide, lichide sau gazoase, aflate pe sau in crusta Pamantului in astfel de forme si
cantitati care sa permita obtinerea economica, actual sau in perspectiva, a unor marfuri
minerale.

2.2.LOCUL RESURSELOR MINERALE IN CADRUL RESURSELOR

OMENIRII SI EVOLUTIA LOR IN TIMP

Din unele definitii ale resurselor ca si din clasificarea resurselor (paragraful 1.2.) se
constata ca resursele minerale sunt parti componente ale acestora, intalnite frecvent in
aproape toate grupele. Daca notiunea de substanta minerala se ia in considerare cu sensul ei
largit (incluzand, pe langa componentele litosferei, componentele minerale ale atmosferei si
hidrosferei), se poate spune ca din punct de vedere cantitativ resursele minerale sunt cele mai
importante dintre resursele omenirii.
In decursul timpului, in functie de o serie de considerente (necesitati, cunostinte,
tehnologii de exploatare, de preparare si metalurgice, existenta unor substante minerale
inlocuitoare etc.), unele substante minerale devin resurse iar altele isi pierd aceasta calitate,
total sau partial.
De exemplu, in comuna primitiva se folosea pe scara larga, pentru a face focul, lemnul.
Carbunele nu era cunoscut sau intrebuintat decat in mod sporadic, deci nu constituia (total sau
partial) o resursa minerala. Astazi carbunele este intrebuintat pe scara larga in obtinerea
energiei termice sau electrice, inlocuind aproape complet lemnul.
Un al doilea exemplu il poate constitui silexul. In Paleolitic acesta era o resursa, fiind
folosit frecvent la confectionarea armelor si uneltelor datorita marii lui duritati si proprietatii de a
se desprinde in lame si aschii, la lovire. Ulterior el este complet inlocuit de metale, fiind scos

18
din categoria resurselor minerale. Se mai poate aminti si cazul turbei, folosita mult timp pentru
obtinerea, prin ardere, a energiei termice. Fiind un carbune inferior ea producea mult fum si
putina caldura, motive pentru care nu a mai fost folosita pentru obtinerea energiei termice
(fiind inlocuita de alti combustibili mult mai eficienti) si a iesit din categoria resurselor.
Mai tarziu turba a redevenit resursa, gasindu-i-se intrebuintari in alte domenii (de
exemplu si ca sol artificial).

2.3. CLASIFICAREA SI DESCRIEREA RESURSELOR MINERALE

2.3.1.CLASIFICARI GENERALE

Folosindu-se drept criterii caracteristicile comune (modul de formare, locul in care se

gasesc, posibilitatea regenerarii, starea de existenta, posibilitatile de transmitere a energiei
sau de ardere), intalnite si la clasificarea resurselor, se obtin clasificari generale, valabile
pentru orice resursa, inclusiv pentru resursele minerale.
Clasificarile pot folosi, ca si in cazul resurselor, cate unul sau toate criteriile concomitent
(clasificare unica). Clasificarea generala a substantelor minerale, pe baza unui singur criteriu,
este prezentata in Anexa 1.

2.3.2.CLASIFICARI SPECIFICE RESURSELOR MINERALE

Spre deosebire de clasificarile generale, aceste clasificari iau in considerare alte criterii
decat caracteristicile comune, criterii proprii (specifice) resurselor minerale :
- posibilitatea valorificarii (posibilitatile tehnico - economice de valorificare);
- gradul de cunoastere geologica;
- natura substantei minerale etc.
Cand doua criterii sunt folosite simultan rezulta o clasificare binara. Exista si o
clasificare ternara a substantelor minerale. Mentionam ca se cunosc si clasificari specifice
unor unor grupe de substante minerale ( de exemplu clasificari ale carbunilor etc.).

A. Clasificarea dupa posibilitatea valorificarii

A1. Clasificarea elaborata de Bureau of Mines (SUA)

Luand in considerare acest criteriu se disting trei grupe de resurse: economice,

marginal economice, subeconomice.

19
a. Resurse economice

Reprezinta grupa (categoria) cea mai favorabila de resurse. Aceste resurse pot fi
oricand valorificate, incepand cu momentul actual si terminand cu un viitor apropiat sau
indepartat. Factorii geologici (conditiile de zacamant sau de depozitare in cazul deseurilor)
precum si cei tehnici si tehnologici (tehnologiile si utilajele cu care se efectueaza exploatarea,
prepararea si prelucrarea lor pana ajung materii prime minerale) sunt favorabili si determina o
valorificare posibila din punct de vedere tehnic si rentabila din considerente economice.

b. Resurse marginal - economice

Sunt denumite si resurse economice de granita deoarece, actual, se gasesc la limita

valorificarii rentabile. Ele au fie o rentabilitate zero, fie se afla cu putin peste sau sub aceasta
limita.
Posibilitatea valorificarii rentabile a acestor resurse este foarte labila, ea schimbandu-se
in timp in functie de conjunctura factorilor economici (cum ar fi, de exemplu, variatia preturilor
de vanzare a substantelor minerale respective) si tehnologici (descoperirile, perfectionarile si
imbunatatirile tehnice si tehnologice in domeniile exploatarii, prepararii si prelucrarii
resurselor).

c. Resurse subeconomice

Reprezinta grupa de resurse care in mod sigur nu sunt posibil de valorificat la momentul
actual, aflandu-se destul de departe de limita de valorificare. Aceste resurse nu indeplinesc
criteriul valorificarii rentabile, unul din factorii geologici, tehnici si tehnologici sau economici,
nefiind favorabil.
Resursele subeconomice sunt tinute in evidenta si urmarite in timp deoarece, la un
momendat, factorul care impiedica valorificarea poate deveni favorabil.

A2. Clasificarea folosita in Romania pana in anul 2000

In Romania termenul de resursa era similar cu cel de rezerva. Din acest motiv
clasificarea oficiala a rezervelor era, de fapt, o clasificare a resurselor.
Dupa posibilitatile tehnico economice de valorificare (denumite si conditii industriale)
se deosebeau (de fapt, clasificarea se foloseste si azi, in paralel cu noua clasificare ternara a
resurselor) trei grupe de rezerve:
rezerve de bilant;

20
 rezerva in afara de bilant;
rezerve neclasificate.
Clasificarea este prezentata, succint, in continuare. Amanunte privind conditiile
industriale luate in considerare se pot vedea in Anexa 2.
Clasificarile folosite in tara noastra pana in anul 2000, atat cea privind gradul de
cunoastere cat si cea dupa posibilitatea valorificarii trebuiesc bine cunoscute intrucat toate
documentatiile geologice mai vechi fac apel la ele iar cele noi le mai folosesc inca.

a.Grupa rezervelor de bilant

Cuprindea acea parte a rezervele geologice care indeplineau conditiile tehnico

economice de valorificare ale momentului in care erau puse in evidenta si nu erau supuse unor
restrictii impuse de avizele legale.
Ele puteau constitui obiect de valorificare industriala deoarece li se cunosteau
tehnologiile de exploatare, preparare si prelucrare, rentabile din punct de vedere economic. De
asemenea, erau suficient de bine cunoscute din punct de vedere cantitativ, calitativ si al
conditiilor de zacamant.
Rezervele de bilant stateau la baza intocmirii planurilor de productie si proiectelor de
exploatare a substantelor minerale.
In aceasta grupa erau deobicei incluse rezervele din categoriile (vezi clasificarea dupa
gradul de cunoastere a rezervelor, folosita in Romania, prezentata la paragraful B2) A, B si
C1. In mod orientativ se mai puteau include si cele din categoria C2, daca se gaseau in
extinderea spatiala a altor rezerve de bilant.

b.Grupa rezervelor in afara de bilant.

Cuprindea partea din rezervele geologice care nu indeplineau conditiile tehnico

economice de valorificare ale momentului. Ele nu corespundeau din unul sau mai multe din
considerentele urmatoare : cantitate, calitate, conditii de exploatare, preparare sau preluceare,
rentabilitate. Valorificarea lor nu era oportuna mai ales din considerente economice.
Pentru aceste rezerve se sconta (estima), ca in viitor, prin continuarea cercetarilor, prin
progresul tehnic si tehnologic, prin schimbarea conditiilor economice, ele pot deveni
valorificabile si vor fi trecute (promovate) in grupa rezervelor de bilant.
In cadrul rezervelor in afara de bilant se includeau si rezervele imobilizare in pilierii de
protactie de lunga durata sau definitivi. Desi nu erau luate in evidenta pentru valorificare
imediata ele puteau constitui obiectul unor cercetari pentru clarificarea sau descoperirea unor

21
solutii (deobicei tehnologice de exploatare, de preparare sau de prelucrare) privind motivul
pentru care nu erau posibil de valorificat.
In aceasta grupa se includeau deobicei rezervele din categoriile B (foarte rar A) si C1.
Se mai includeau totusi, informativ, rezervele de categoria C2, daca se gaseau in extinderea
spatiala a altor rezerve in afara de bilant.

c.Rezervele neclasificate

Nu formau o grupa propriu-zisa. Ele corespundeau unor situatii in care unele rezerve
erau in curs de cercetare (sau cu cercetarea sistata), cu impartirea in grupe inca neelucidata.
Rezervele neclasificate au deobicei un grad redus de cunoastere, fiind rezerve de prognoza si
rezerve din categoriile C1 si C2.
Dupa clarificarea posibilitatilor (conditiilor) tehnico economice de valorificare ele erau
incadrate in una din cele doua grupe.

B.Clasificarea dupa gradul de cunoastere

B1 Clasificarea elaborata de Bureau of Mines (SUA)

Tinand cont de acest criteriu, sinonim cu gradul de certitudine privind existenta lor,
resursele de substante minerale se impart in doua mari grupe :
- resurse identificate;
- resurse nedescoperite.

a.Grupa resurselor identificate

Numite si resurse descoperite, resursele minerale din aceasta grupa au localizarea

geografica si geologica, conditiile de zacamant, calitatea si cantitatea bine cunoscute,
determinate sau estimate cu grade de certitudine mare, respectiv multumitoare, in urma
activitatilor si lucrarilor de cercetare geologica desfasurate.
In cadrul resurselor identificate, in ordinea descresterii gradului de cunoastere, se
deosebesc doua subgrupe :
- resurse demonstrate;
- resurse presupuse.
Resursele demonstrate sunt constituite din doua tipuri de resurse minerale cu grad de
cunoastere ridicat: masurate si indicate. Existenta acestora este dovedita (demonstrate) prin
lucrari de cercetare geologica (foraje, lucrari miniere).

22
 Resursele masurate au cel mai mare grad de cunoastere, de certitudine a existentei lor.
Ele se determina, din punct de vedere cantitativ, pe baza datelor determinate (masurate) in
lucrarile de cercetare geologica efectuate.
Calitatea acestora este stabilita folosindu-se informatiile rezultate in urma probarii
geologice detaliate. Locurile de inspectare, probare si masurare a resurselor se gasesc la
intervale foarte apropiate, fiind numeroase si dese. Caracteristicile geologice (forma de
zacamant, marimea acestuia, adancimea la care se afla, rocile inconjuratoare etc.) ale
resurselor masurate sunt bine cunoscute.
Resursele indicate au un grad de cunoastere (de siguranta) mai scazut decat al
resurselor masurate. Cantitatea si calitatea lor se determina in mod similar ca la resursele
masurate dar locurile de inspectare, probare si masurare sunt mai departate.
Desi gradul de cunoastere este mai mic, el ramane suficient de bun ca sa se admita ca
exista o continuitate spatiala a resurselor indicate intre punctele, mai rare, de observare,
probare si masurare.
Resursele presupuse sunt numite si resurse deduse si au un caracter estimativ.
Despre ele se presupune ca exista in continuarea (extinderea) resurselor demonstrate.
Este evident ca ele au un grad de cunoastere mult mai redus decat al resurselor
masurate si indicate, la marginea carora (inspre exteriorul zacamintelor) se gasesc.
Doar in rare cazuri, in puncte izolate, ele sunt probate si masurate.

b. Grupa resurselor neidentificate

Cuprinde resursele care nu au fost inca descoperite, cunoscute si localizate geografic in

scoarta. Atunci cand ele vor fi descoperite iar explorarea geologica va clarifica si furniza datele
privind pozitia spatiala, cantitatea si calitatea, resursele neidentificate vor fi reclasificate si
trecute in grupa resurselor identificate, cu grad de cunoastere mai ridicat.
Se cunoasc doua tipuri de resurse neidentificate : ipotetice si speculative.
Resursele ipotetice au o probabilitate destul de mare privind posibilitatea existentei.
In legatura cu ele se presupune, in mod rezonabil, ca exista suplimentar in unele regiuni
despre care se stie deja ca au resurse identificate (aici sansa de a descoperi resurse noi este
mai mare) sau in acele regiuni (cu sanse mai mici) care prezinta conditii geologice analoage
cu cele care contin resurse identificate.
Resursele speculative au o probabilitate relativ mica privind posibilitatea existentei lor.
Despre ele se presupune, in mod mai riscant, ca exista in regiuni noi (in care nu s-au mai

23
descoperit niciodate resurse minerale), unde conditiile geologice pot fi apreciate ca fiind
favorabile.privind formarea si existenta lor.

B2. Clasificarea folosita in Romania pana in anul 2000

Avandu-se in vedere criteriul gradului de cunoastere a cantitatii si calitatii rezervelor, a

conditiilor de zacamant (elemente de asezare, morfologia, tectonica, conturul corpurilor de
substanta minerala utila, intercalatiile sau portiunile sterile ori necorespunzatoare calitativ,
diferitele sorturi calitative, zonele de alterare ale substantei minerale utile, natura rocilor
inconjuratoare, etc.), a conditiilot hidrogeologice, a conditiilor tehnico miniere si tehnologiei
de exploatare, precum si a fluxului tehnologic de preparare si prelucrare, rezervele geologice
se clasificau in categorii (A, B, C1, C2) si rezerve de prognoza. Gradul de cunoastere al
acestora crestea de la rezervele de prognoza spre cele din categoriile C2 si C1, era mare la
cele din categoria B si ajungea maxim la categoria A.

a. Rezerve de prognoza
Numite si resurse latente, rezervele de prognoza (notate cu P, uneori si cu D) erau
resurse presupuse a exista intr-o zona. Ele erau estimate sumar, cantitativ si calitativ, pe baza
factorilor si conditiilor geologice generale, care puteau fundamenta emiterea unor ipoteze
privind existenta substantei minerale.
Spatial, rezervele de prognoza puteau fi situate :
in extinderea rezervelor de categoria C2, de la zacamintele cunoscute;
in cadrul unor corpuri noi de substante minerale, presupuse a exista in
structuri geologice unde se cunostea deja ca exista unele corpuri;
in structuri geologice noi, unde nu se cunostea existenta substantelor
minerale.
Aceste rezerve urmau a fi identificate prin lucrari de cercetare geologice ulterioare iar
gradul lor de cunoastere era extrem de scazut.
Existenta rezervelor de prognoza era presupusa pe baza unor analogii, a unor studii de
prognoza referitoare la o anumita zona, ori in urma unor informatii sumare obtinute prin una
sau cateva lucrari de cercetare geologica. Prin urmare si parametrii privind cantitate si
calitatea, precum si conditiile de zacamant erau presupuse.
Pe baza gradului de cunoastere geologica si tehnologica si a credibilitatii acordate
zonelor sau obiectivelor in care ele se determinau, aceste rezerve se imparteau in inferioare si
superioare

24
 Rezevele de prognoza inferioare aveau cel mai scazut grad de cunoastere. Nnotate
cu P2 sau D2, se estimau atat (deobicei) in zone noi, fara semnificatii economice cunoscute,
pe baza unor date indirecte (geofizice, geologice), cat si in zone vechi (se conturai in
extinderea zonelor cu rezerve P1, din cadrul unor structuri sau formatiuni metalogene.
Ele nu erau conditionate de parametri tehnici sau economici si se estimau deobicei in
procesul de cercetare geologica fundamentala sau de prospectiune (etapa preliminara, numita
si recunoastere geologica).
Rezervele de prognoza superioare (notate P1 sau D1) aveau un grad de cunoastere
ceva mai ridicat decat al celor de prognoza inferioare. Ele erau estimate pe baza unor date
geologice directe (localizare, caracterul genetic si paragenetic, etc.).
Pentru ele se aprecia, in momentul estimarii (in functie de nivelul tehnicii disponibile si
conjunctura economica a substantei minerale), ca sunt valorificabile.
Rezervele de prognoza superioare se estimau deobicei in procesul de prospectiune
(etapa de recunoastere geologica pentru rezervele din clasele I si II de zacaminte si etapa de
detaliu pentru rezervele din clasa III de zacaminte).
Demararea unor programe de cercetare a rezervelor P1 era determinata de ordinul de
marime al cantitatii estimate, de existenta unor tehnologii de preparare si prelucrare
economice, de posibilitatile de exploatare ale momentului, de complexitatea conditiilor
hidrogeologice sau de gradul lor de izolare geografica.

b. Rezerve de categoria C2.

Prezentau un grad de cunoastere scazut, ceva mai ridicat decat al rezervelor de

prognoza. Pentru ele se cunosteau orientativ, pe baza datelor obtinute din putine lucrari de
cercetare sau prin similitudine cu alte rezerve mai bine cunoscute, in continuarea carora se
aflau, conditiile de zacamant, caracteristicile calitative, fluxul tehnologic de valorificare si
domeniile de utilizare.
Aceste rezerve se determinau in (la sfarsitul) etapele de prospectiune detaliata (clasa
de zacaminte I si II) sau de explorare preliminara (clasa III). Amanunte privind incadrarea
rezervelor geologice in categoriile C2, C1, B si A sunt redate in Anexa 3.

c. Rezerve de categoria C1

Aveau un grad de cunoastere mai ridicat decat al rezervelor de categoria C2, pentru
ele cunoscandu-se informativ :

25
 - conturul, forma, grosimea, rocile inconjuratoare si conditiile hidrogeologice;
- compozitia mineralogica, caracteristicile calitative si componentii utili si daunatori,
cu detalierea necesara determinarii continuturilor medii informative;
- proprietatile tehnologice si existenta sorturilor industriale, a intercalatiilor
(portiunilor) necorespunzatoare calitativ;
- fluxul tehnologic de exploatare, preparare si prelucrare, precum si domeniile de
utilizare a substantei minerale, stabilite prin lucrari de laborator.
Rezervele de categoria C1 se determinau la sfarsitul explorarii preliminare (clasele de
zacaminte I si II) sau explorarii de detaliu (clasa a III-a).

d.Rezerve de categoria B

Aceste rezerve aveau un grad de cunoastere ridicat, fiind puse in evidenta pe baza
numeroaselor dete de cunoastere obtinute din multe (si dese) lucrari de cercetare geologica
efectuate. Se incadrau la rezervele categoriei B acele rezerve delimitate in panouri de
exploatare pe 2 3 laturi precum si cele calculate prin interpolare intre lucrari miniere sau
foraje. Pentru ele datele de cunoastere erau obtinute cu detaliile necesare proiectarii lucrarilor
miniere de pregatire in vederea exploatarii.
Rezervele acestei categorii aveau cunoscute:
- conturul, continuitatea intre lucrarile de cercetare, grosimea, forma, rocile
inconjuratoare si hidrogeologia zacamantului;
- compozitia mineralogica, caracteristicile calitative, continuturile medii
pentru componentii utili si daunatori principali si continuturile medii
informative pentru componentii secundari (precum si limitele de variatie
ale acestora);
- proprietatile tehnologice, proportia sorturilor industriale si a intercalatiilor
(portiunilor) necorespunzatoare calitativ;
- fluxurile tehnologice de exploatare, preparare si prelucrare precum si
domeniile de utilizare a substantei minerale utile cercetate, stabilite prin
incercari semiindustriale sau in faza pilot.
Rezervele de categoria B se determinau la sfarsitul etapei de detaliu a procesului de
explorare (pentru zacamintele din clasele a I-a si a II-a) sau in timpul exploatarii, in etapa de
pregatire (cazul zacamintelor din clasa a III-a).

26
e.Rezerve de categoria A

Reprezinta categoria de rezerva cel mai bine cunoscuta, complet studiata. Nu toate
rezervele geologice puteau atinge acest grad de cunoastere, cele ce apartineau zacamintelor
din clasa a III-a ramaneau la gradul specific categoriei B (fie numarul lucrarilor geologice de
cercetare si cheltuielile efectuate ar fi fost exagerat de mari, fie variatiile caracteristicilor
substantei minerale erau atat de mari incat oricat de multe lucrari s-ar fi executat tot nu s-ar fi
obtinut un grad de cunoastere specific categoriei A).
Cuprinde rezervele delimitate in panouri de exploatare subterana pe patru laturi si pe
trepte de exploatare in cazul unei exploatari a substantei minerale preconizate a fi facuta in
cariera. Datele de cunoastere erau obtinute din cele mai numeroase (si dese) lucrari de
cercetare geologica efectuate la vreo categorie de rezerve.
Aceste date erau cunoscute cu detaliile necesare (cele mai numeroase) planificarii
productiei de substanta minerala pe o perioada de un an.
La rezervele de categorie A erau cunoscute in detaliu :
- conturul, forma, grosimea, continuitatea, pozitia in spatiu, caracteristicile
rocilor din culcus si acoperis, hidrogeologia zacamantului;
- compozitia mineralogica, caracteristicile calitativi, continuturile medii de
componenti utili si daunatori, precum si variatiile acestora;
- proprietatile tehnologice, sorturile industriale, intercalatiile (portiunile)
sterile sau necorespunzatoare calitativ, precum si conturul lor;
- fluxul tehnologic de exploatare, preparare si prelucrare, precum si
domeniile de utilizare a substantei minerale utile, stabilite prin incercari
industriale sau semiindustriale.
Rezervele de categoria A se determinau la sfarsitul etapei de pregatire a zacamantului
pentru exploatare (pentru zacamintele din clasele a I-a si a II-a; pentru clasa a III-a rezervele
din aceasta categorie nici nu se detarminau).

C.Clasificarea dupa natura substantelor minerale

A fost elaborata de Agentia Nationala Pentru Resurse Minerale (A.N.R.M.) si are un

character oficial. Este practica, functionala, adaptata la realitatile geologice (substantele
minerale existente) ale tarii noastre.
Simplificata, clasificarea se prezinta astfel:
a - resurse de ape subterane;

27
 b resurse de dioxid de carbon mofetic;
c - resurse de namoluri si turbe terapeutice;
d - resurse de caldura din sistemele geotarmale;
e - resurse de hidrocarburi;
f - resurse de roci bituminoase si carbuni;
g - resurse de minereuri ale metalelor feroase, neferoase si aluminiului;
h - resurse de minereuri polimetalice si de cupru continand aur si argint;
i - resurse de minereuri ale metalelor nobile, rare si disperse;
j - resurse de minerale utile nemetalifere si de roci utile;
k - resurse de minereuri utile nemetalifere si de roci utile.
Clasificarea dupa natura substantelor minerale este prezentata pe larg in Anexa 4.

D.Clasificarea binara

Luandu-se in considerare, concomitent, criteriul posibilitatii valorificarii si cel al gradului

de cunoastere, Bureau of Mines din SUA a obtinut clasificarea prezentata in figura 1.1. 1.,
extrem de des folosita la nivel mondial. In aceasta clasificare rezulta o serie de termeni
(rezerve, rezerve marginale, rezerve marginale presupuse, etc.) care trebuiesc si pot fi lamuriti
daca se defineste notiunea de rezerva..
Prin termenul rezerve se intelege acea parte a resurselor demonstrate de substante
minerale care sunt posibil de valorificat, din punct de vedere tehnic si economic, la momentul
actual (al determinarii lor). Se constata ca notiunea de rezerve, in sens ingust, este in
domeniul resurselor demonstrate si concomitent in domeniul resurselor economice.
In sens largit, se intinde in domeniile economic si marginal-economic (prinde foarte
putin si din domeniul subeconomic), daca se ia in considerare posibilitatea valorificarii,
precum si in domeniile resurselor demonstrate si presupuse, daca se tine cont de gradul de
cunoastere. Acele resurse (subeconomice) pentru care nu exista posibilitatea valorificarii
rentabile la momentul actual (dar in viitor va fi posibil) nu sunt considerate rezerve.
Se incadreaza aici resursele subeconomice demonstrate si resursele subeconomice
presupuse. Referitor tot la aceasta clasificare, se poate specifica si faptul ca rezervele propriu-
zise, rezervele marginale si o parte din resursele subeconomice formeaza impreuna baza de
rezerve (vezi figura 2.1. - 2). De asemenea, rezervele presupuse, rezervele marginale
presupuse si o parte din resursele subeconomice presupuse constituiau baza de rezerve
presupuse.

28
 RESURSE
RESURSE INDICATE NEDESCOPERITE

DEMONSTRATE PRESUPUSE IPOTETICE SPECULA -

RESURSE
(posibile) TIVE
MASURATE INDICATE (deduse)
(sigure) (probabile)
Rezerve Rezerve
ECONOMICE presupuse
MARGINAL Rezerve marginale Rezerve
ECONOMICE marginale
presupuse
SUB Resurse subeconomice Resurse
ECONOMICE demonstrate subeconomice
presupuse

Fig. 1.1. 1.
Clasificarea binara a resurselor minerale (dupa Bureau of Mines, cu modificari.)

RESURSE
RESURSE INDICATE NEDESCOPERITE

RESURSE DEMONSTRATE PRESUPUSE IPOTETI- SPECULA -

(posibile) CE TIVE
MASURATE INDICATE (deduse)
(sigure) (probabile)
ECONOMI-
CE Baza Baza
MARGINAL de de
ECONOMI- rezerve rezerve
CE presupuse

SUB
ECONOMI-
CE

Fig. 2. 1. 2.
Pozitia bazei de rezerve si a bazei de rezerve presupuse, in clasificarea binara

Se atrage atentia ca termenul de rezerve avea, in clasificarea folosita in Romania pana

in anul 1998 (in perioada 1998 2000 noua clasificare internationala s-a folosit experimental),
un alt sens, mai cuprinzator, sinonim cu cel de resursa.

E.Clasificarea internationala a resurselor minerale

Luandu-se in considerare trei criterii se ajunge la o clasificare ternara (tridimensionala) a

resurselor/rezervelor, cea mai noua clasificara internationala (este o clasificare ONU),

29
introdusa orientativ in Romania in anul 1998 si adoptata definitiv in 2000. Mentionam ca desi
oficial se vorbeste de clasificarea resurselor/rezervelor de substante minerale, vom folosi in
continuare numai exprimarea de clasificare a resurselor de substante minerale. Se doreste
astfel sa atraga atentia asupra delimitarii fortate pe care clasificarea o face intre resurse si
rezerve, in realitate rezervele fiind tot resurse, dar o categorie de resurse cu un grad de
cunoastere ridicat al unor parametri.
Criteriile intrebuintate de aceasta clasificare ternara, actuala, sunt urmatoarele:
gradul de cunoastere a posibilitatilor economice de valorificare (viabilitatea
valorificarii economice);
gradul de cunoastere a indicatorilor tehnici si economici (de exploatare, de
preparare, de prelucrare);
gradul de cunoastere (certitudine) a conditiilor geologice in care se gasesc
resursele/rezervele, grad corespunzator fiecarui proces si etapa de cercetare.
Gradele de cunoastere se exprima si in cifre, deobicei de la 1 la 3 (la 4 in cazul
conditiilor geologice), cifra 1 corespunzand celui mai inalt grad. Se obtine astfel o codificare
numerica a resurselor/rezervelor minerale, fiecare categorie a acestora fiind reprezentata
printr-un numar format din trei cifre:
- prima se refera la primul criteriu (considerat mai important) din cele trei
prezentate anterior;
- a doua priveste gradul de cunoastere a indicatorilor tehnici si economici;
- a treia ia in considerare gradul de cunoastere a conditiilor geologice.
De exemplu codul 331 presupune cel mai scazut grad de cunoastere pentru posibilitatie
economice de valorificare (primul 3) si pentru indicatorii tehnici si economici de exploatare (al
doilea 3) dar si cel mai ridicat grad pentru cunoasterea conditiilor geologice (cifra 1).
O reprezentare sugestiva, tridimensionala, a acestei clasificari este aratata in figura 3.1.
3. Se observa ca cele trei axe intrebuintate sunt criteiile de clasificare anteriorioare. Fata de
clasificarea oficiala, s-a adaugat la intersectia axalor E, F, si G punctul M, de maxima valoare
privind gradul de cunoastere al celor trei criterii si specificatia 1 Resurse exploatabile
(Rezerve) in loc de 1 Rezerve. Alte date suplimentare care vin sa intregeasca
imaginea acestei clasificari sunt prezentate in figura 4.1. 4.
Resursele se impart in grupe si categorii. Impartirea in grupe se face pe seama celui mai
important dintre cele trei criterii de clasificare (gradul de cunoastere al posibilitatii economice
de valorificare) iar in categorii dupa celelalte doua criterii.

30
 Fig. 3.1. 3.
Clasificarea resurselor minerale in reprezentare tridimensionala folosita experimental in perioada
1998-2000 (M = punctul de inter sectie al celor trei axe; 4,3,2,1 = grade de cunoastere; 111 =
rezerve dovedite; 121 + 122 = rezer ve probabile; 331 = resurse masurate; 332 = resurse indicate;
333 = resurse posibile; 334 = resurse de prognoza).

Clasificarea actuala a resurselor minerale distinge urmatoarele grupe si categorii (facem

precizarea ca nu exista grupa resurselor minerale neidentificate, pe care o introducem pentru
a se stabili locul resurselor de prognoza, de care se aminteste dar care nu sunt incluse la una
din grupe), enumerate in ordinea cresterii gradului de cunoastere :
grupa resurselor minerale neidentificate, care cuprinde doar o singura
categorie:
- resurse de prognoza (cod 334);
grupa resurselor minerale identificate, cu categoriile :
- resurse posibile (cod 333);
- resurse indicate (cod 332);
- resurse masurate (cod 331);

31
 grupa resurselor minerale valorificabile, cu categoriile :
- resurse potentiale (cod 221 si cod 222);
- resurse conjuncturale (cod 211);
grupa resurselor minerale exploatabile (sau grupa rezervelor), cu categoriile :
- resurse (rezerve) probabile (cod 121 si cod 122);
- resurse (rezerve) dovedite (cod 111).

Fig. 4.1. 4
Reprezentarea tridimensionala a unor categorii de resurse in clasificarea actuala a resurselor
minerale (E = axa economica; F = axa fezabilitatii; G = axa geologica; M = punctul de intersectie al
celor trei axe; 4,3,2,1 = gradele de cunoastere in sens crescator, 1 fiind cel mai mare; 211 = re
surse conjuncturale; 221 + 222 = resurse potentiale; 331 = resurse masurate; 332 = resurse indica
te; 333 = resurse posibile; 334 = resurse de prognoza; 211+221+222 = resurse valorificabile;
331+332+333+334 = resurse indentificate)

32
 Amanunte si date concrete despre aceste grupe si categorii de resurse sunt infatisate in
Anexa 5. Corespondenta care exista intre aceasta clasificare si vechea clasificare folosita in
Romania este infatisata in figura nr. 5.1. -5.

Fig. 5.1. 5.
Corespondenta dintre vechea si noua clasificare a resurselor si rezervelor, dupa gradul de cunoastere.

2.4.POSIBILITATEA SUBSTANTELOR MINERALE DIN INVELISURILE PAMANTULUI DE A

CONSTITUI RESURSE MINERALE IN VIITORUL APROPIAT

Pamantul, in stransa legatura cu procesele genetice si evolutive pe care le-a suferit,

prezinta o anumita structura si compozitie. El este alcatuit din sase mari invelisuri concentrice,
denumite geosfere..
Din centrul Pamantului spre exteriorul sau se disting : nucleul, mantaua (mezosfera),
scoarta, hidrosfera, biosfera si atmosfera.
Primele trei geosfere sunt bine diferentiate, perfect concentrice si continuie, fiecare
prezentand grosimi si volume de la foarte mari (in adancime) la mari (spre suprafata),
proprietati fizice, chimice, mineralogice si petrografice diferite. Ele sunt alcatuite din substante
minerale si au densitati mari, motiv pentru care masele lor sunt enorme.
Urmatoarele trei geosfere nu prezinta intodeauna limite clare (avand interpatrunderi si
zone de dezvoltare comune), practic au grosimi maxime de ordinul zecilor de kilometri (teoretic
atmosfera poate avea mai mult) si volume mult mai restranse. Sunt constituite din diverse
substante (inclusiv din cele minerale) cu densitati mici, fapt ce face ca masa lor sa fie
nesemnificativa fata de cea a geosferelor anterioare.

33
 Activitatea umana se desfasoara si exista in biosfera, la contactul dintre suprafata
superioara a scoartei, suprafata inferioara a atmosferei si hidrosfera. Ca urmare, omenirii ii
sunt accesibile resursele minerale existente in cele patru invelisuri
Nu toate substantele minerale existente in invelisurile Pamantului pot constitui resurse
minerale. Din start sunt omise acele substante minerale, aflate in cantitati imense, prezente in
doua geosfere la care omul nu are acces (deci ele nu se afla la dispozitia omenirii, conform
cerintei din definitia resurselor minerale) si nici nu va avea in viitorul apropiat: nucleul si
mantaua.
Din celelalte invelisuri (atmosfera, hidrosfera, biosfera si scoarta terestra) unele
substante minerale fie nu au valoare de intrebuintare (nu sunt folositoare), fie nu sunt usor
accesibile (sau sunt mai greu accesibile comparativ cu altele care au aceleasi proprietati si
intrebuintari, si care le pot inlocui), fie nu se gasesc in cantitati suficiente sau cu o calitate
corespunzatoare (fiind mai abundente si cu o calitate mai buna in alte geosfere), fie nu exista
pentru ele procedee tehnice si tehnologii de valorificare (ori in cazul substantelor minerale care
le pot inlocui acestea sunt mai simple si mai putin costisitoare sau mai putin consumatoare de
energie).

2.4.1. POSIBILITATEA SUBSTANTELOR MINERALE DIN ATMOSFERA DE A

CONSTITUI RESURSE

In atmosfera se gasesc gaze (N, O, Ar, vapori de apa, CO2, Ne, Kr, He, Xe, H, ozon, Rn)
si impuritati (praf, nisip, plante, animale, produse animale si vegetale, produse ale activitatii
industriale), intr-un cuvant aer.
Desi este consumat continuu (pentru oxigenul continut, folosit la respiratie) de fiecare om
si in absenta sa, in actuala conjunctura, omenirea nu ar putea supravietui, aerul ca atare
(conform parerii unor specialisti) nu constituie resursa minerala ci numai unii din componentii
sai, care se extrag si se valorifica prin procedee industriale: azotul, oxigenul, argonul, neonul,
kriptonul, xenonul.
Azotul constituie resursa minerala cea mai abundenta din atmosfera. Se gaseste
indeosebi ca molecule N2 (la mari inaltimi este si in stare atomica) in cantitate si concentratie
mari. El exista si in scoarta terestra, sub forma de minerale (NaNO 3 salpetru de Chile si
KNO3 salpetru de India), dar se gaseste rar si in cantitati mici, astfel ca practic intreaga
resursa de azot a omenirii se afla in atmosfera.
Se obtine prin lichefierea aerului, urmata de distilarea sa fractionata (este primul produs
obtinut, la 196 grade C).

34
 Oxigenul reprezinta a doua mare resursa minerala a atmosferei. Se gaseste, ca si
azotul, indeosebi sub forma moleculara (O2), sub care se valorifica, numai la mari inaltimi si in
cantitati mici aflandu-se si in stare atomica.
Nu reprezinta o resursa in exclusivitate atmosferica, el gasindu-se si putandu - se
valorificandu-se industrial si din hidrosfera, unde este foarte abundent, in combinatie cu
hidrogenul (sub forma de apa).
Din atmosfera oxigenul se obtine ca si azotul, prin lichefierea aerului, urmata de
distilarea sa fractionata (este al doilea produs obtinut dupa azot, la 183 grade C). Procedeul
este mai ieftin, deci preferat, fata de cel (electroliza apei) folosit la obtinerea din resursele
hidrosferei, motiv pentru care oxigenul este o resursa a atmosferei si o resursa potentiala a
hidrosferei.
Argonul, neonul, kriptonul si xenonul, se gasesc in atmosfera sub forma elementara,
ca atomi. Ele se obtin in cantitati mici (ca subproduse, produsele principale
fiind azotul si oxigenul) prin distilarea fractionata (dar repetata), a aerului lichid.
Ozonul nu se valorifica industrial, radonul se gaseste in cantitati prea mici pentru a se
obtine prin distilarea fractionata a aerului lichid (se extrage din ape minerale) iar heliul si
hidrogenul se obtin din scoarta terestra, din gaze combustibile (pe baza de metan). Hidrogenul
este si o resursa potentiala a hidrosferei.

2.4.2. POSIBILITATEA SUBSTANTELOR MINERALE DIN HIDROSFERA DE A

CONSTITUI RESURSE

Substanta minerala cea mai abundenta a hidrosferei este, bineinteles, apa (sub forma
sarata sau dulce, in stare de vapori, lichida sau solida). In ea se gasesc, in stare ionica, o
multitudine de elemente chimice, in stare dizolvata cateva gaze (CO2, O, N, Ar, He, Ne, H2S,
NH4, SO2) iar ca impuritati, deobicei aflate in suspensie, particule anorganice si organice.
Constituie resurse minerale apa (indeosebi cea dulce), ghiata si unele elemente chimice
existente in apa sarata (unde concentratiile sunt mult mai mari comparativ cu apa sarata).
Apa dulce, aflata pe continente la suprafata (in rauri, fluvii, lacuri) sau in subteran,
constituie una dintre cele mai pretioase resurse ale omenirii. Momentan, exploatandu-se si
prelucrandu-se cu metode si tehnologii industriale, in foarte mari cantitati, ea asigura
satisfacerea necesarului in continua si accelerata crestere societatii umane.
Dezvoltarea industriala intensa si ritmul inalt de crestere a populatiei vor mari in mod
accelerat consumul de apa dulce iar schimbarile climatice si poluarea vor reduce simtitor

35
posibilitatile de asigurare a acestuia. In viitorul apropiat se va ajunge, in mod inevitabil, la o
criza de apa dulce.
Apa sarata, aflata in cantitati imense, sub forma de mari si oceane sau ca lacuri sarate
pe continente, este o resursa importanta de apa si de saruri.
In prezent este putin si sporadic valorificata in cadrul unor instalatii de desalinizare
marine, datorita cheltuielilor relativ ridicate (in comparatie cu cele privind valorificarea apei
dulci) pe care le implica. Obtinerea in paralel si a sarurilor continute nu reduce substantial
costurile.
Solutia este aplicabila in tarile care nu poseda ape de suprafata sau subterane dulci, se
gasesc in zone cu climat cald, sunt bogate si poseda surse de energie ieftina (vezi zona
Golfului Persic).
Ghiata reprezinta o resursa potentiala importanta, o alternativa viabila de
solutionare a aprovizionarii cu apa dulce a omenirii in viitorul apropiat. Inconvenientul
valorificarii acesatei resurse minerale il constituie prezenta ei in zone indepartate de centrele
populate, ceea ce presupune cheltuieli ridicate, cu mult peste cele de obtinere a apei dulci
chiar la locul de consum (sau destul de aproape), din apele de suprafata sau subterane.
Valorificarea actuala a ghietii este nesemnificativa. Proiectele cu sanse mai mari de
reusita, puse sporadic in practica, privesc remorcarea si transportul aisbergurilor pe mare,
pana la locul de consum, chiar si in zone cu clima calda.
Sarurile sunt omniprezente in hidrosfera, chiar si (in cantitati foarte mici) in ghiata sau in
apa de ploaie. Constituie resurse minerale numai cele aflate in concentratiile cele mai mari
posibile, deci cele din apa marilor, oceanelor si lacurilor continentale sarate.
Sarurile se valorifica din apa de mare indeosebi in tarile deficitare in zacaminte de sare
gema. Pentru aceasta, unele golfuri marine sunt blocate sau apa de mare este pusa in bazine
si lasata sa se evapore. Cele mai mari cantitati de saruri (indeosebi NaCl) se extrag totusi din
zacaminte aflate din abundenta in crusta terestra, continand rezerve foarte mari si de o mai
buna calitate.
La scara la care se valorifica actual, se poate considera ca sarurile sunt resurse minerale
ale scoartei terestre si resurse potentiale ale hidrosferei.
Gazele dizolvate in apa se valorifica rar, numai din apele minerale.
Este vorba, in primul rand, de gaze (CO2, SO2) aflate in unele ape minerale subterane,
in concentratii mari si care se degaja oricum, in mare parte, atunci cand ies la suprafata (unde
se modifica presiunea si temperatura initiale, stricandu-se echilibrul chimic care le mentineau

36
solubile). Ele se mai pot obtine si din resursele scoartei terestre (CO 2 din surse mofetice iar
SO2 din sulfuri).
In al doilea rand se poate valorifica radiul, pentru care unele ape minerale constituie
resurse eclusive (in atmosfera continutul sau este prea scazut pentru o valorificare ieftina).
Desi prezente in hidrosfera, azotul, oxigenul si hidrogenul sulfurat nu se extrag si nu
constituie resurse deoarece primele doua se gasesc mai abundent si se obtin mai usor din
atmosfera (oxigenul se obtine si din scoarta) iar ultimul se afla in concentratii mai mari si se
poate obtine mai lesne din scoarta, pe cale mofetica.
Elementele chimice prezente in stare ionica, indeosebi in apa sarata (unde
concentratiile sunt mai mari), nu sunt considerate resurse minerale intrucat nu se obtin
ca atare. Doar unele dintre cele mai abundente (Na, Mg, K, Cl etc.) sunt extrase (si folosite)
dar nu in stare elementara ci sub forma de saruri.
Singurele elemente chimice ale hidrosferei care constituie resurse minerale potentiale
sunt elementele care compun apa, hidrogenul si oxigenul. Impreuna ele se obtin prin
electroliza apei (solutiilor diluate de electroliti) dar aceasta nu constituie resursa exclusiva si
nici cea mai economica pentru niciunul. Hidrogenul se mai obtine industrial si din resurse ale
scoartei (din hidrocarburi) iar oxigenul, dupa cum s-a mai aratat, din resurse ale atmosferei
(din aer).

2.4.3. POSIBILITATEA SUBSTANTELOR MINERALE DIN BIOSFERA DE A

CONSTITUI RESURSE

Luandu-se in considerare acceptiunea restransa a termenului de biosfera (numai

vietuitoarele vii) se constata ca ea este constituita din peste 60 de elemente chimice provenite
din geosferele cu care ea se suprapune (atmosfera, hidrosfera, scoarta). Cele mai importante
cantitativ se dovedesc a fi oxigenul, hidrogenul, carbonul si fosforul. Combinatiile importante
care se realizeaza cu aceste elemente in organismele vii sunt apa, materii organice (proteine,
lipide, glucide) si compusi anorganici (constituind schelete si cochilii sau aflati in stare
dizolvata in solutii apoase).
Intrucat apa si compusii anorganici se gasesc in concentratii mai ridicate, mai pure si in
cantitati cu mult mai mari si mai accesibile in hidrosfera si scoarta terestra, ele nu se valorifica
din biosfera. Daca se mai tine cont ca ramasitele vietuitoarelor si urmele si produsele activitatii
lor, acumulate in cantitati imense si constituind substante minerale, se gasesc si sunt
considerate ca fac parte din scoarta rezulta ca acest invelis al Pamantului nu contine si nu va

37
avea in viitor resurse minerale.
Biosfera ramane insa pentru omenire mediul de viata si cea mai importanta geosfera
privind imensele resurse neminerale continute, naturale (hrana animala si vegetala, sol, lemn,
fibre textile etc.) si antropogene (munca, calificare, cunostinte, informatii, capital, tehnologie
etc.).

2.4.4. POSIBILITATEA SUBSTANTELOR MINERALE DIN SCOARTA TERESTRA DE A

CONSTITUI RESURSE

Scoarta terestra contine cele mai multe dintre resursele de substante minerale ale
umanitatii. Tot in scoarta se afla, de departe, cele mai mari cantitati de substante minerale ce
constituie resurse, comparativ cu atmosfera, biosfera si hidrosfera. Totusi, aceste cantitati sunt
neglijabile fata de cele care exista in nucleu si manta, unde, datorita inaccesibilitatii,
substantele minerale existente nu pot fi considerate resurse.
Resursele minerale ale scoartei sunt considerate deobicei a fi de trei categorii : roci,
minereuri, minerale (inclusiv elemente native, sau chimice). Intr-o maniera mai simpla
resursele minerale se impart in substante minerale energetice si neenergetice, fiecare fiind la
randul lor alcatuite din substante minerale metalifere si substante minerale nemetalifere, dupa
modul in care din ele se obtine sau nu, cel putin un metal.
Dintre toate invelisurile Pamantului, scoarta terestra este singurul din care se extrag
substante minerale metalifere, din care apoi prin prelucrare se obtin metalele.
Rocile, in primul rand cele magmatice, apoi cele metamorfice si in ultima instanta cele
sedimentare, constituie cele mai abundente resurse de substante minerale din scoarta.
Cele mai raspandite roci sunt : bazalte, gabrouri si amfibolite, gnaise, granodiorite si diorite,
granite, sisturi, argile, roci carbonatice, gresii, marmure, sienite si ultramafite.
Desigur ca in afara de rocile amintite exista o multitudine (sute) de alte roci sau varietati
de roci neevidentiate aici, roci magmatice, metamorfice si sedimentare care sunt intrebuintate
de catre omenire, constituind resurse de substante minerale.
Dintre rocile magmatice mai des intrebuintate, care constituie resurse minerale se pot
aminti:
rocile abisale (plutonice) : granite, granodiorite, sienite, monzonite, diorit,
gabrou, anortozit, peridotite, hornblendite, piroxenite etc.;
rocile hipabisale : dolerit, picrit, aplit, pegmatit, lamprofir, etc.;
roci vulcanice (efuzive) : riolit, dacit, trahit, andezit, bazalt, etc.

38
 Rocile metamorfice principale (exista si alte tipuri, mai rare, precum si numeroase
varietati) care se incadreaza in categoria resurselor minerale sunt: marmure, numeroase
sisturi cristaline (verzi, sericitoase, cloritoase, grafitoase, cuartoase, micasisturi, etc.), gnaise,
amfibolite, cuartite, etc.
Rocile sedimentare (includem aici si sedimentele) mai importante care care intra in
compozitia scoartei si deobicei constituie resurse minerale sunt:
detritice (epiclastite) :
* rudite (psefite) :
- rotunjite : neconsolidate (bolovanis, pietris) si consolidate
(conglomerate);
- angulare : blocuri, brecii;
* arenite (psamite) : nisipuri, gresii;
* silturi (aleurite) : loess, lehm, silt;
argiloase (lutite, pelite) : maluri, argile, marne;
carbonatice : calcare, dolomite;
evaporite : sare gema, saruri delicvescente, sulfati (gips, anhidrit);
silicolite : diatomit, tripoli, jasp, menilit, silex, etc;
fosforite : concretiuni, brecii de oase, guano;
ferilite : oxizi si hidroxizi de fier, carbonati, sulfuri, silicati;
manganolite;
alite : laterite, bauxite.
Desi se evita de catre sedimentologi, tot la rocile sedimentare trebuiesc introduse si
unele caustobiolite precum humitii (turba, lignit, carbune brun, huila, antracit), titeiul si gazele
naturale combustibile, care constituie o grupa aparte denumita combustibili minerali sau (daca
se neaga natura lor minerala), mai simplu substante energetice..
Minereurile si mineralele. Rocile sunt constituite din minerale. Numai in cateva cazuri
(calcar, sare gema, anhidrit, etc.) se pot forma prin procese genetice normale roci
monominerale, deobicei rocile fiind formate din unul sau mai multe minerale principale si o
serie de minerale secundare si accesorii. Atunci cand prin diferite procese geologice se
produce o imbogatire substantiala in anumite minerale a rocilor poliminerale sau apar in
scoarta acumulari cu continuturi mari in anumite minerale se formeaza minereuri.
Daca din minereurile respective urmeaza sa se obtina in final metale sau metaloizi, ele
se denumesc metalifere. Daca minereurile se folosesc ca atare sau, in cele din urma, din ele

39
se extrag unele minerale care se intrebuinteaza in starea in care se gasesc (din care nu se
mai obtin metale), se denumesc minereuri nemetalifere sau (in cazul unora din ele, conform
unor specialisti) minerale nemetalifere ori minerale industriale (cum ar fi de exemplu : feldspati,
cuart, azbest, grafit, etc.).
Minereurile metalifere sunt impartite (Ionescu M, 1984, cu modificari) in sase grupe:
minereuri ale metalelor feroase (contin : Fe, Mn, Cr, Ni, Co, Ti, W, Mo, V);
minereuri ale metalelor neferoase (Cu, Pb, Zn, Sn, Sb, Hg, Bi);
minereuri ale metalelor usoare (Al, Li, Be, Mg, Na, K);
minereuri ale metalelor pretioase (Au, Ag, Pt, Pd, Ir, Os);
minereuri ale metalelor rare si disperse (Ga, In, Tl, Ge, Re, Rb, Te, Se, Cd,
Hf, Nb, Ta, pamanturi rare);
minereuri ale metalelor radioactive (U, Ra, Th, Ac).
Minereurile nemetalifere, mult mai numeroase decat cele metalifere, sunt urmatoarele :
minereuri (folosite ca materii prime) pentru industria metalurgica si refractara:
* fondanti metalurgici : fluorina, calcit, dolomit, feldspati, cuart, criolit,
nefelin etc.
* materiale refractare si izolatoare termice : grafit, magnezit, cuartit,
sillimanit, andaluzit, disten, serpentinit, cromit, bauxita, azbest,
vermiculit, talc, pirofilit;
minereuri pentru industria ceramicii si a sticlei:
* pentru ceramica ordinara : argila comuna, montmorillonit, lehm;
* pentru ceramica fina : argila caolinitica, feldspati potasici;
* pentru sticla si cristal : cuart, fluorina, minerale de bor, gresie
cuartoasa;
minereuri pentru industria chimica: sare gema, sulf, pirita, arsen, mispichel,
realgar, auripigment, fluorina, baritina, whiterit, alunit, celestina, strontianit,
calcit, aragonit,anhidrit, gips, carbonati si sulfati de sodiu, borax, borati, sulf
etc.;
minereuri pentru ingrasaminte chimice : apatit, fosforit, saruri de potasiu,
azotati, borati, glauconit etc.;
* minereuri pentru industria abrazivilor :
* abrazivi siliciosi : cuart, cuartit, gresii cuartoase, granati, topaz,
calcedonie, silex, feldspati, etc.;

40
 * abrazivi nesiliciosi : corindon, diamant industrial, magnetit, hematit,
bazalt, piatra ponce, etc.;
* minereuri pentru industria electrotehnica:
* minerale dielectrice : muscovit, azbest, flogopit;
* minerale piezoelectrice : cuart, turmalina;
* minereuri pentru industria optica : cuart, fluorina, calcit, muscovit,
halit, gips;
* minereuri pentru pietre pretioase si semipretioase :
* pietre pretioase : diamant, rubin, safir, topaz, acvamarin, alexandrit
si altele;
* pietre semipretioase: agat, opal, jasp, ametist, citrin, granati, spineli,
rodonit, lazurit, nefrit, chihlimbar etc.
Un loc aparte in cadrul resurselor scoartei terestre il ocupa mineralele gazoase (gazele).
Unele apar sub forma elementara (elemente native sau chimice), precum hidrogenul si heliul
sau se obtin in stare elementara (fluor, clor) prin procedee tehnologice. Altele se gasesc in
scoarta terestra sub forma de combinatii de elemente si sunt reprezentate prin: CO 2, SO2,
H2S.
Resursele de hidrogen ale scoartei sunt sub forma de hidrocarburi (petrol, gaze
combustibile, carbuni), in care el se gaseste in combinatie cu carbonul. Hidrogenul se obtine
industrial prin piroliza hidrocarburilor la temperaturi ridicate, in absenta oxigenului.
Resursele terestre de heliu se gasesc in gazele naturale combustibile pe baza de metan,
unde se afla uneori in concentratii mai mari decat in atmosfera, deci este mai lesne si mai
rentabil de extras.
Fluorul se obtine doar din electroliza hidrofluorurii de potasiu (KHF2) in stare topita iar
clorul prin electroliza unei solutii concentrate de sare gema.
Dioxidul de carbon, o resursa intalnita si in hidrosfera, se gaseste in scoarta ca atare, in
gazele mofetice, din care se poate recupera. Se mai gaseste si sub forma de carbonati, din
care trebuie extras prin descompunere termica. Gazul se mai poate obtine industrial din
elementele componente, respectiv prin arderea carbonului (cel mai frecvent sub forma de
carbune) in aer (este, deci, necesar si oxigenul, ca resursa a atmosferei).
Dioxidul de sulf si hidrogenul sulfurat reprezinta doua gaze frecvent intalnite, si uneori
recuperate, in emanatiile vulcanice gazoase de temperatura medie, tip solfatare. Primul se
obtine foarte frecvent in urma prajirii sulfurilor metalice (la prelucrarea minereurilor metalifere
in vederea extragerii metalelor continute), indeosebi a piritei. Ambele gaze se obtin si din
41
zacamintele de hidrocarburi gazoase sau lichide ori prin prepararea (purificarea) sau
prelucrarea hidrocarburilor extrase.

3.PRINCIPALELE RESURSE DE SUBSTANTE MINERALE

ALE OMENIRII

3.1. RESURSE MINERALE ENERGETICE

3.1.1. RESURSE MINERALE NECOMBUSTIBILE

A. Resurse nucleare

Pana in prezent singurul combustibil nuclear este uraniul sub forma de metal. El este o
resursa neregenerabila si se gaseste in scoarta terestra sub forma de minereu metalifer.
Pentru a putea fi folosit in domeniul energetic uraniul trebuie sa se obtina initial sub forma de
concentrat (prin preparare) si final ca metal (prin procedee metalurgice).
Prin reactii de fisiune nucleara controlata, in centrale atomo - electrice, metalul degaja
cantitati mari de energie termica conver - tibila in energie electrica. Continutul sau mediu in
scoarta (clark) este de 0,0004 % U. Pentru a putea fi exploatat si valorificat economic, deci
pentru a constitui resursa, el trebuie sa prezinte in minereu continuturi minime 0,05 % U 2O3.
Continuturile medii sunt de 0,1 1% iar in minereurile cu continuturi ridicate (minereuri bogate)
pot depasi 1 % U2O3.
Resursele mondiale totale (economice si subeconomice, identificate si nedescoperite)
de metal sunt estimate la aproximativ 23 miliarde tone, respectiv 323 miliarde tone combustibil
conventional (combustibilul cu o putere calorifica de 7 000 kcal/kg.). Aceste resurse de metal
transformate in energie reprezinta 2,31 % din resursele energetice de care dispune omenirea.
Resursele identificate (in sensul clasificarii Bureau of Mines) sunt doar de 7,5 miliarde
tone de metal, respectiv 106 miliarde tone combustibil conventional. In anul 1998 rezervele au
fost evaluate la aproximativ 16,4 milioane tone de metal. Repartitia lor pe continente este
urmatoarea : Asia (34,6 %); America de Nord (34,6 %); Europa (13,3 %); Africa (11,8 %);
America de Sud ( 8,2 %); Oceania (5,4 %). Principalele tari care cantoneaza aceste rezerve
sunt : Kazakstan, Canada, Federatia Rusa, Iran, Brazilia, Australia, Africa de Sud.

B.Resursele de apa geotermala

Apa geotermala constituie o resursa regenerabila, pe masura ce o cantitate rezonabila

este consumata o alta cantitate similara o inloculeste imediat.

42
 Nu apa in sine constituie resursa ci energia termica continuta, preluata din scoarta. Apa
este doar un caraus care aduce la suprafata scoartei, in mod natural (izvoare, geyzere) sau
artificial (prin foraje) o parte din energia termica a Pamantului.
Resursele nu pot fi cuantificate dar sunt considerabile si inepuizabile. Oricum ele pot fi
cel putin echivalate cu 700 milioane tone combustibil conventional pe an.

3.1.2. RESURSE MINERALE COMBUSTIBILE (COMBUSTIBILI MINERALI)

A. Resurse de combustibili fosili

a. Resurse de carbuni

Carbunii reprezinta cei mai abundenti combustibili fosili de pe Terra. Ei se gasesc in

scoarta terestra, printre roci sedimentare (4 % din formatiunile sedimentare sunt purtatoare de
carbuni) detritice arenitice (nisipuri, gresii) si lutitice (marne si argile).
Reprezinta biolite ale regnului vegetal, depozitate, transformate si pastrate in scoarta in
decursul timpului geologic.
Resursele de carbuni sunt neregenerabile si reprezinta 85,98 % din resursele
energetice (fara ape termale) si 88,02 % din cele combustibile (impreuna cu turba).
Resursele mondiale totale (turba nu este luata in considerare) sunt estimate la 14 810 miliarde
tone (12 013 miliarde tone combustibil conventional).dar cele acceptabile, din punct de vedere
tehnic si economic, la momentul actual reprezinta doar 6 % din ele.
Distributia geografica a combustibil.resurselor este urmatoarea: Asia (54,5 %), America
de Nord si de Sud (28,78 %), Europa (9.09 %), Oceania (5,32 %), Africa (2,31 %). Aproape 96
% din resursele totale se afla in urmatoarele tari: China, Rusia, SUA, Canada, Kazakstan,
Australia, Ukraina, Germania, Africa de Sud, Marea Britanie, Polonia si India.
Din totalul resurselor, cele identificate sunt de 4 289 miliarde tone (29 %), din care 1395
miliarde tone reprezinta carbune inferior (lignit si carbune brun) iar restul de 2 903 miliarde
tone carbune superior (huila si antracit).
Dintre resursele identificate aproape un sfert (984,211 miliarde tone) constituiau, in anul
1999, rezerve.
Dintre ele, 509,491 miliarde tone reprezentau rezerve de carbuni bituminosi (antracit si
huila) si 474,720 carbuni subbituminosi (carbuni bruni) si lignit. Repartitia pe tari a rezervelor
de carbuni arata ca 75 % din rezerve se gasesc in sase tari : SUA (25 %), Rusia (16 %),
China (12 %), Australia ( %), India (8 %) si Germania (7 %).

43
b. Resurse de sisturi bituminoase

Sisturile bituminoase (pirobitumene, polibitumene, kerogene) constituie resurse

energetice neregenerabile cantonate in scoarta terestra. Sunt biolite din care se poate obtine
prin carbonizare (distilare) un ulei asemanator cu petrolul, denumit ulei de sist. Supus unei
distilari fractionate, acest ulei genereaza gazoline, motorine, uleiuri, parafine, rasini, cocs.
Resursele mondiale de sisturi bituminoase contin probabil 5 914 miliarde tone, din care
118 miliarde tone contin peste 20 % echivalent petrol, 235 miliarde tone au 15 20 %, 1 301
miliar de tone gazduiesc 10 15 % si 4 285 miliarde tone prezinta continuturi de 10 15 %.
Se estimeaza ca in aceste resurse de sisturi s-ar afla in jur de 550 miliarde tone de
petrol. Repartitia lor pe continente este urmatoarea : America de Nord (292 miliarde tone),
America de Sud (112), Asia (67), Africa (28), Europa (26), Australia (25).
Resursele de sisturi bituminoase reprezinta 5,63 % din resursele energetice (fara ape
termale) si 5,76 % din resursele combustibile (incluzand si turba) ale omenirii.

c. Resursele de petrol

Ca si carbunii si sisturile bituminoase, petrolul este un biolit si totodata un combustibil

fosil neregenerabil, de importanta exceptionala (cel mai frecvent folosit), ale carui resurse sunt
cantonate exclusiv in scoarta terestra.
Resursele mondiale totale (cele identificate depasesc, probabil, 50 %) sunt considerate a
se situa in jurul valorii de 303,15 miliarde tone, respectiv 433 miliarde tone combustibil
conventional. Contin resurse substantiale tarile din Orientul Mijlociu (Arabia Saudita, Irak, Iran,
Kuweit, Emiratele Arabe) si din CSI, Asia (China si de curand in jurul Marii Caspice), Africa,
America de Nord (SUA, Canada), America Latina, Europa, Antartica.
Rezervele mondiale de petrol sunt in jur de 143 miliarde tone. Principalele tari care le
cantoneaza sunt Arabia Saudita, Irak, Iran, Kuweit, Emiratele Arabe, Mexic, SUA, Canada,
Venezuela, Norvegia, Marea Britanie, Libia, Nigeria, China, Rusia.
Resursele de petrol reprezinta doar 3,10 % din resursele energetice ale omenirii (fara
ape termale) si 3,17 % din cele combustibile (inclusiv turba).

d. Resursele de gaze naturale combustibile

Gazele neturale reprezinta un caustobiolit neregenerabil, intrebuintat si drept combustibil.

Resursele sale, de mare importanta pentru omenire, se gasec exclusiv in scoarta terestra si
depa sesc probabil 250 000 miliarde mc (318 miliarde tone combustibil conventional).

44
 Rezervele de gaze naturale cunoscute in anul 2000 sunt de 158 152 miliarde mc,
distribuite astfel : CSI (56 892), Orientul Mijlociu (53 896), Asia - Oceania (14 788), Africa (11
028), America de Sud (7 740), Europa (7 608), America de Nord (6 200). Rezervele din CSI
(indeosebi Rusia si Turkmenistan) si Orientul Mijlociu (Abu Dhabi, Arabia Saudita, Bahrein,
Dubai, Irak, Iran, Israel, Iordania, Kuweit, Oman, Qatar, Siria, Yemen) reprezinta 70 % din cele
mondiale. In America de Nord sunt importante rezervele din SUA, in America de Sud cele din
Vene zuela iar in Africa cele din Nigeria si Algeria. Pe continentul european sunt de semnalat
rezervele din Norvegia iar in Asia cele din Indonezia si Malaezia.
Resursele de gaze naturale combustibile reprezinta 2,28 % din resursele energetice
(fara ape termale) si 2,33 % din cele combustibile, daca se ia in consideratie si turba ca posibil

B.Resursele de hidrogen

Hidrogenul reprezinta o resursa energetica regenerabila, potentiala, de mare

perspectiva, care se gaseste in hidrosfera sub forma de apa si este practic inepuizabila.
Cantitati importante (2 x108 t) se afla si in troposfera dar ele nu constituie resursa.
Desi actual hidrogenul nu are un aport energetic notabil (se foloseste pe scara mai larga
in industria ingrasamintelor azotoase si la rafinarea petrolului) el constituie, fara indoiala, o
resursa importanta (actual subeconomica) a viitorului, datorita unor atuuri foarte importante
precum:
puterea sa calorifica este de 29 000 calorii/gram, comparativ cu cea a
benzinei, de 11 500 calorii/gram;
intr-un kilogram de apa se gasesc aproximativ 111 g de hidrogen;
prin ardere se obtine apa, deci este un combustibil complet nepoluant;
transportul pe conducte este mai usor si mai economic decat cel al gazului
natural iar transportul in cisterne, ca hidrogen lichid este posibil;
depozitarea sa (in stare lichida sau gazoasa) nu creaza probleme deosebite;
utlizarea sa experimentala, drept combustibil la motoarele automobilelor si
avioanelor, s-a facut cu rezultate foarte bune.
Intr-un kilometri cub de apa se gasesc 111 milioane tone de hidrogen, echivaland cu
peste 450 milioane tone combustibil conventional, cu peste 320 milioane tone de petrol sau
280 milioane tone de benzina.
Rezervele de hidrogen ale hidrosferei sunt de 152 107 miliarde tone, legate practic de
apa sarata a marilor si oceanelor (in apa dulce se gasesc doar 1 miliard de tone, vaporii din

45
atmosfera neluandu-se in considerare).
Pana in prezent hidrogenul se obtine in mod economic doar prin piroliza gazului metan
natural (component de baza al gazelor naturale combustibile), deci dintr-un alt combustibil, si
el cu resurse limitate. Obtinerea sa din apa (prin electroliza sau descompunere la temperaturi
inalte) este posibila dar scumpa, daca se ia in considerare energia intrebuintata.
Transformarea hidrogenului dintr-o resursa potentiala (posibil a fi intrebuintata in viitorul
apropiat) intr-una reala depinde de punerea la punct a unei metode economice (cu consum
redus de energie) de obtinere a sa din apa.

3.2. RESURSE MINERALE NEENERGETICE

3.2.1. RESURSE METALIFERE

A. Resurse de minereuri

Numai unele (Au, Ag, Cu, Pb, Zn, Sn, Pt, Pd, Ir, Os, Ru, Rh, As, Sb, Bi, Se, Te, Fe)
dintre metale (si metaloizi) apar in stare nativa. Aparitiile sunt insa sporadice si neansemnate
cantitativ, neconstituind resurse. Deobicei metalele apar in scoarta terestra (si constituie
resurse) sub forma de minereuri. Paradoxul este ca resursele (datorita continuturilor diferite de
metale ale diverselor tipuri de minereuri) nu se exprima in cantitati de minereuri ci de metale
continute in acestea. Fac exceptie bauxita si minereurile de fier, aflate in cantitatile cele mai
mari in scoarta, com parativ cu toate celelalte tipuri de minereu, pentru care resursele se
exprima si sub forma de minereu si ca metale (Al si Fe).
Ca si resursele de metale, resursele de minereuri sunt neregenerabile si se gasesc
numai in scoarta terestra.

a. Resurse de bauxita

Bauxita reprezinta minereul clasic din care se obtine aluminiul. Din punct de vedere
petrografic ea este o roca reziduala formata prin alterarea unor roci sedimentare (calcare),
magmatice si metamorfice.
Este compusa in principal din minerale de aluminiu si fier. Din cele 378 de minerale con
tinand aluminiu, existente in natura (scoarta), se gasesc in bauxita si au importanta economica
doar boehmitul, diasporul si gibbsitul.
Resursele totale (economice si subeconomice, identificate si nedescoperite) de bauxita
erau, dupa estimari efectuate in anul 1995, de 55 75 miliarde tone. Aproximativ 90 % din ele

46
se gasesc in America de Sud (33 %), Africa (27 %), Asia (17) si Oceania (13 %).
Rezervele mondiale de bauxita sunt aproximate la aproape 23 miliarde tone. Cel mai
mari rezerve se gasesc in tari ca Venezuela (6,76 miliarde tone), Guineea (5,6), Australia
(4,4), Brazilia (2,8), India (2,6), Jamaica (2,0) si Mali (1,0). Pentru a pute fi exploatabile
rezervele de bauxita trebuie sa contina minim 30 % Al2O3. Continutul mediu exploatabil variaza
intre 40 si 50 % Al2O3 iar cand rezervele de bauxita depasesc 50 % Al2O3 fac parte din
categoria minereurilor bogate.

b. Resurse ale minereurilor de fier

Minereurile de fier (exista mai multe tipuri) sunt mult mai abundente in scoarta decat
cele de bauxita. Dintre cele 392 de minerale ce contin fier, prezente in natura, in minereuri se
intalnesc doar 13 cu importanta economica : ankerit, chamosit, goethit, hematit, ilmenit, lepido
crocit, limonit, magnetit, magnezioferit, pirita, siderit, thuringit si titanomagnetit.
Resursele totale de minereuri cu fier ale omenirii, avand continuturi exploatabile de fier,
sunt considerate a fi in jur de 813 miliarde tone.
In anul 1995 rezervele de minereu erau cuantificate la 150 miliarde tone, in timp ce
baza de rezerve se considera ca este in jur de 230 miliarde tone. Rezerve importante se
gasesc in tarile CSI (Rusia, Ukraina, Kazakstan), Australia, Brazilia, Canada, Africa de Sud,
SUA, India, China, Suedia, Venezuela, Liberia, Franta, Anglia, Congo, Guineea, Gabon,
Coasta de Fildes, Angola, Algeria, Peru, Chile, Germania, Spania, Norvegia.
Continutul minim exploatabil al minereurilor este de 20 25 % Fe. De regula
continuturile medii ale zacamintelor de minereuri variaza intre 40 si 50 % Fe. Se cunosc si
cazuri de minereuri bogate, la care continutul de fier depaseste 50 %, chiar si 55 %. Este
vorba de zacaminte metamorfogene din Brazilia, India, tari africane, Venezuela, Chile,
majoritatea celor din Canada si o parte din cele de pe teritoriul SUA.

B. Resurse de metale

Unele metale (Fe, Al, Cu, Mn, Zn, Cr, Ti, Pb, Ni) au fost considerate principale,
deoarece se exploateaza si se folosesc pe scara mare (productiile sunt de peste 1 milion de
tone anual). Celelalte au o importanta mai mica, exploatandu-se anual in cantitati de sute de
mii (Sn, Mo, Sb), zeci de mii (TR, Nb Ta, V, As, W, Co, Li, Cd, Ag) sau mii (Bi, Au, Hg,) tone.
Nu au fost abordate metalele extrase pe plan mondial in cantitati sub 1 000 tone.
Desi este un semimetal (metaloid) tipic, arseniul a fost inclus in grupa metalelor.

47
a. Resursele principalelor metale

a1. Resurse de fier

Ca raspandire in scoarta terestra fierul, cel mai important metal al omenirii dupa
cantitatile in care se produce si se consuma, este al patrulea dintre elemente (dupa O, Si, Al)
si al doilea dintre metale (dupa Al). Este metalul cu cele mai mari resurse actuale, mai mari si
decat cele ale aluminiului aflat in bauxita.
Se exploateaza sub forma de minereu, cu continuturi variabile in functie de tipul genetic
dar nu mai mici de 15 20 % Fe. Pentru a putea fi obtinut economic in furnale fierul trebuie sa
fie prezent in minereuri la concentratii de cel putin 50 %.
Daca minereurile au continuturi mai mici ele sunt supuse operatiilor de preparare (in
principal concentrare) pana se obtine un concentrat cu minimum 50 % metal.
Se apreciaza ca resursele totale de fier ale omenirii, aflate pe uscat, depasesc 236
miliarde tone de metal continut in minereurile zacamintelor. Repartitia lor geografica este
aceeasi cu a resurselor de minereu, anterior aratata.
Daca se iau in considerare si cantitatile de fier existente pe fundul marilor si oceanelor
sub forma de cruste si noduli (continand si fier pe langa alte metale) resursele existente se pot
mari substantial.

a2. Resurse de aluminiu

Ca raspandire in scoarta aluminiul este al treilea element si totodata primul dintre

metale. Ca importanta pentru economia mondiala se situeaza pe locul doi, dupa fier.
Actual, aluminiul se extrage indeosebi din bauxita si intr-o mica masura din roci
nefelinice. Resursele mondiale de aluminiu, aflat sub forma de metal in minereul numit bauxita,
sunt aproximate intre 39 si 49 miliarde tone iar rezervele la peste 12 miliarde tone.
Raspandirea lor geografica este aceeasi cu cea a bauxitei in care se gasesc.
Din punct de vedere tehnologic exista posibilitatea extragerii aluminiului si din alte surse
(minereuri) decat din bauxita, precum : roci sedimentare aluminoase (argile caolinitice, sisturi
bituminoase, roci fosfatice aluminoase), roci eruptive aluminoase (anortozite, sienite nefelinice,
fonolite), roci metamorfice aluminoase, deseuri de carbune aluminoase, cenusa de
termocentrala rezultata la arderea carbunilor si sisturilor bituminoase. Din roci nefelinice
aluminiul se extrage deja in Rusia, rentabil, la scara industriala. Obtinerea si din celelalte surse
(minereuri) presupune momentan folosirea unor tehnologii mai costisitoare decat cea de
extragere din bauxita.
48
 Tinandu-se cont de posibilitatea extragerii aluminiului si din alte substante minerale,
care constituie resurse potentiale (posibil a fi exploatate in viitorul apropiat), resursele de
aluminiu aflate in scoarta se majoreza substantial, devenind imense, practic inepuizabile.

a3. Resurse de cupru

Al treilea metal ca importanta al omenirii, cuprul apare in scoarta in peste 250 de

minerale. Practic insa, obtinerea sa pe cale industriala se face doar din 35 dintre acestea, iar
cel mai fracvent din 16 : atacamit, azurit, bornit, bournonit, brochantit, calcopirita, calcozina,
crisocol, covelina, cuprit, cupru nativ, enargit, malachit, tennantit, tenorit, tetraedrit.
Clarkul sau este in jur de 0,01 % iar continutul minim exploatabil al minereurilor de
cupru este 0,5 % (exceptional 0,2 % Cu, pentu cazul zacamintelor cel mai usor exploatabile,
in cariera, unde minereul mai contine si alte metale secundare valorificabile). Rezulta ca,
pentru a constitui resurse, acest metal trebuie sa se gaseasca sub forma de acumulari in care
s-a imbogatit de 20 50 de ori. Continutul mediu al minereurilor exploatabile este 0,8 2,0 %
Cu iar al minereurilor bogate peste 2,0 %, deci in aceste situatii imbogatirea (concentrarea) a
fost de 80 200 ori, respectiv de peste 200 ori.
Resursele totale de cupru se ridica la 2,3 miliarde tone de metal, din care 1,6 in
domeniul uscatului iar 0,7 in zonele marine si oceanice (sub forma de cruste si noduli). Se
pare ca din totalul resurselor, mai mult de jumatate (aproximativ 1,2 miliarde tone) sunt
identificate.
Rezervele de cupru metal, aflate la dispozitia omenirii in anul 1995, au fost cuantificate
la 310 milioane tone iar baza de rezerve la 590. In anul 1997 rezervale de minereu ajunsesera
la 41,3 miliarde tone iar cele de metal atingeau 334,5 milioane tone.
Aproape jumatate din rezervele de metal ale omenirii se gasesc in America de Sud si
Centrala. Repartitia pe continente a rezervelor mondiale de metal este urmatoarea : America
de Sud (48,6 %), America de Nord (15,2 %), Africa (12,6 %), Oceania (9,6 %), Asia (9,2 %) si
Europa (4,8 %). Mari rezerve se gasesc in Chile, SUA, CSI, Zair, Australia, Zambia, Mexic,
Canada, Filipine, Polonia, Peru, Papua Noua Guinee.

a4. Resurse de mangan

Dupa cantitatea in care se produce si se consuma manganul este al patrulea metal ca

importanta al omenirii si al doilea metal feros. Este totodata primul metal de aliere al fierului.
In natura manganul este intalnit in aproape 150 de minerale, din care importanta
economica, constituind resurse, prezinta doar urmatoarele : braunit, coronadit, franklinit,

49
hausmanit, hollandit, jacobsit, kriptomelan, manganit, manganocalcit, piroluzit, polianit,
psilomelan, rodocrozit, rodonit, vernadit, wad. Cele mai frecvente minereuri sunt cele mangano
feruginoase, cu continut scazut in metal.
Avand un clark de 0,1 %, metalul trebuie sa se concentreze in acumularile sale de 250
de ori pentru a da minereuri cu un continur minim exploatabil de 25 % Mn, de 300 400 de ori
pentru minereurile avand un continut mediu (30 40 %) si de peste 500 de ori in cazul
minereurilor bogate in continut.
Resursele totale de mangan aflate la dispozitia omenirii nu au fost cuantificate dar se
apreciaza ca sunt mari. Unele apartin domeniului continental si contin minereuri obisnuite iar
altele se gasesc in domeniul marin si oceanic sub forma de sedimente chimice (noduli si
cruste manganifere, oxidice).
Din totalul resurselor identificate ale uscatului, peste 80 % se afla in Africa de Sud si in
fostele tari din componenta URSS. Rezervele de metal sunt in jur de 1 miliard de tone dar
baza de rezeve are o valoare de patru ori mai mare. Distributia rezervelor de mangan pe
principalele tari este urmatoarea : 45,2 % Africa de Sud; 36,0 % CSI; 6,4 % Gabon; 4,9 %
Australia; 2,5 % Brazilia; 2,1 % India; 1,7 % China; 1,2 % restul tarilor (Mexic, Ghana si
altele).

a5. Resurse de zinc

Zincul este al cincilea metal ca importanta pentru economia mondiala, totodata al treilea
metal neferos, dupa aluminiu si cupru. In scoatra terestra el se gaseste in peste 65 de
minerale. Prezinta importanta economica si constituie resurse doar urmatoarele : blenda,
calamina, franklinit, gahnit, hidrozincit, monheimit, smithsonit, willemit, wurtzit, zincit.
Minereurile numai de zinc sunt rare, cel mai frecvent ele au un caracter plumbo
zincifer. Dupa compozitia chimica pot fi sulfurice, oxidice si mixte.
Zincul prezinta un clark de 0,02 %. Pentru a fi exploatabil minereul trebuie sa aiba un
continut de cel putin 1,5 % Zn (chiar si mai mic daca sunt si alte metal insotitoare, foarte
frecvent plumb) dar minereurile care se valorifica prezinta deobicei un continut mediu de 2 5
%. Exista si minereuri bogate, cu continuturi mult peste 5 % Zn. Pentru a constitui resurse
zincul trebuie sa se gaseasca concentrat (imbogatit) in acumularile sale de cel putin 75 de ori .
In minereurile cu continuturi medii concentrarea este de 100 250 de ori iar in minereurile
bogate poate depasi cu mult 1000.
Resursele totale cunoscute pe plan mondial ating 1,8 miliarde tone de metal. Rezervele
sunt aproximate la 140 - 150 milioane tone iar baza de rezerve se cifreaza la aproape 300

50
milioane tone. Aproximativ 75 % din rezervele omenirii se gasesc in urmatoarele tari : Canada
(14,6 %), SUA (13,9 %), Australia (13,2 %), CSI (6,9 %), Peru (4,9 %), Mexic (4,2 %), Irlanda
(3,5 %), Spania (3,5 %), Zair (3,5%), China (3,5 %) si India (3,5 %).
Exista si resurse potentiale importante (numai in SUA se aproximeaza ca sunt cateva
milioane de tone), neconventionale, in carbuni. Ele ar putea fi recuperate in in timpul efectuarii
operatiilor de preparare a carbunilor.

a6. Resurse de crom

Cromul este al saselea metal ca importanta economica la nivel mondial si al treilea

metal feros, dupa fier si mangan. In natura apar in jur de 25 de minerale continand crom dar
importanta economice pentru obtinerea metalului prezinta doar patru: cromit, magneziocromit
(sau magnocromit), alumocromit, picotit (spinel de crom).
Minereurile cromului, care formeaza resurse, sunt de doua feluri:
minereuri lichid magmatice, aflate in roci ultrabazice, cum ar fi cele peridotitice
(minereuri bogate) sau in produsele lor metamorfice, de exemplu in serpentinite
(minereuri cu continut scazut);
minereuri reziduale (lateritice), sarace in continut de metal.
In scoarta terestra cromul se gaseste la un continut mediu de 0,03 %. Continutul minim
exploatabil al minereurilor de crom fiind de 20 % Cr2O3 (13,7 % Cr), rezulta ca pentru a
constitui resursa minerala cromul cromul trebuie sa se gaseasca in minereu imbogatit, prin
procese geologice, de cel putin 457 ori.
Pentru minereurile cu continuturi ridicate, numite si bogate, cu peste 48 % (38 % Cr)
gradul de concentrare sete de 1267 de ori.
Dintre resursele mondiale de crom, doar cele aflate in minereurile cu continuturi explo
atabile la momentul actual sunt in jur de 11 milioane tone de metal, suficiente pentru cateva
secole de consum. Dintre ele 95 % se afla in Africa de Sud si Kazakstan.
Rezervele de crom ale omenirii au fost cuantificate la 1,6 miliarde tone iar baza de
rezerve atinge 7 miliarde tone. Printre tarile cu cele mai mari rezerve se numara : Africa de
Sud, CSI, Zimbabwe, India, Finlanda, Tailanda, Filipine, Brazilia, Madagascar si Albania.

a7. Resurse de titan

Ca importanta economica la nivel mondial, titanul este al saptelea metal si al patrulea

metal feros (dupa fier, mangan si crom). In natura apar in jur de 70 de minerale care contin
titan. Dintre ele doar sase (ilmenitul, rutilul, ilmeno rutil, perowskitul, sfenul si loparitul) se

51
dovedesc valorificabile si constituie re surse minerale. Din ilmenit se obtine astazi in jur de 90
% din productia mondiala de titan.
Continutul de titan din scoarta este in jur de 0,44 % (dupa unii specialisti ar atinge 0,61
%). Continutul minim exploatabil al minereurilor si nisipurilor aluvionare in care se gaseste este
de 2 3 % TiO2 (respectiv 1,2 1,8 % Ti).
Deobicei minereurile cu continuturi medii prezinta 5 15 % TiO2 (3,0 9,0 % Ti) iar cele
bogate depasesc 15 % TiO2. Pentru a atinge continuturile minime exploatabile, gradul de
imbogatire al titanului trebuie sa fie in zacamintele sale sarace de 2,7 4,1 ori iar in
zacamintele cu continuturi ridicate de peste 34 ori.
Resursele de titan ale omenirii sunt probabil in jur de cateva miliarde tone. Numai
resursele de ilmenit ajung la cantitatea de 1 miliard de tone TiO 2 (aproape 600 milioane tone
de metal).
Rezervele mondiale de ilmenit sunt cuantificate la 270 milioane tone de TiO2 (161,7
milioane t one de metal) iar baza de rezerve la 430 milioane tone TiO2 (258 mil. t Ti ).
Tarile cu cele mai importante rezerve de titan sub forma de ilmenit sunt : Africa de Sud,
Norvegia, India, China, Canada, Australia, SUA, CSI, Sri Lanka, Mozambic, Brazilia, Finlanda.

a8. Resurse de plumb

Plumbul este al optulea metal ca importanta economica pentru economia mondiala,

totodata al patrulea metal neferos, dupa aluminiu, cupru si zinc.
In scoatra terestra el se intalneste in peste 188 de minerale. Din aceasta multitudine
prezinta importanta economica si constituie resurse doar urmatoarele minerale : galena,
ceruzit, anglezit, plumbojarosit, piromorfit, wulfenit, crocoit, mimetit, vanadinit, boulangerit,
bournonit, jamesonit. Cele mai frecvente si mai importante sunt primele trei.
Ca si in cazul minereurilor de zinc, minereurile numai de plumb sunt rare, cel mai
frecvent ele au un caracter plumbo zincifer. In zacamintele din apropierea suprafetei sau in
portiunile lor de aflorare predomina mineralele oxidice (ceruzit, anglezit) iar in adancime se
trece la sulfura de plumb. In consecinta, dupa compozitia chimica minereurile extrase pot fi
sulfurice, oxidice si mixte.
Plumbul prezinta un clark de 0,0016 - 0,002 %. Pentru a fi exploatabil minereul trebuie
sa prezinte un continut de cel putin 1 - 1,5 % Pb (chiar si mai mic daca sunt si alte metal
insotitoare, foarte frecvent zinc) dar minereurile care se valorifica prezinta deobicei un continut
mediu de 2 5 %. Exista si minereuri bogate, cu continuturi mult peste 5 % Pb.

52
 Pentru a constitui resurse plumbul trebuie sa se gaseasca concentrat (imbogatit) in
acumularile sale de cel putin 625 (luand in considerare clark ul de 0.0016 %) 500 (la un
clark de 0.002 %) de ori . In minereurile cu continuturi medii concentrarea este de cel putin
1250 1000 de ori iar in minereurile bogate poate depasi 3125 - 2500.
Resursele identificate, cunoscute pe plan mondial, ating probabil 1,5 miliarde tone de
metal. Rezervele sunt aproximate la 63 milioane tone iar baza de rezerve se cifreaza la
aproape 130 milioane tone. Aproape 73 % din rezervele omenirii se gasesc in urmatoarele tari:
Australia (20 %), SUA (16 %), CSI (14 %), Canada (10 %), China (9 %), Mexic (4 %). Tari cu
rezerve importante mai sunt : Africa de Sud, Bulgaria, Coreea de Nord, Peru, tari din fosta
Iugoslavie etc.

a9. Resurse de nichel

Ultimul din cele mai importante metale ale omenirii, nichelul, cu o productie anuala in jur
de un milion de tone, apare in scoarta terestra in peste 50 de minerale. Au importanta
economica si constituie resurse urmatoarele 17: bravoit, polidimit, millerit, pentlandit, violarit,
cloantit, gersdorfit, maucherit, nichelina, rammelsbergit, breithauptit, melonit, morenosit,
garnierit, schuchardit, pimelit.
Se cunosc urmatoarele tipuri de minereuri: sulfurice (Cu - Ni), oxidice (lateritice), noduli
si cruste oceanice (care deocamdata nu se exploateaza), silicatice. Avand un clark de 0,02 %
nichelul se exploateaza economic daca se gaseste in minereuri la un continut minim de 0,3 %,
deci concentrat prin procese geologice de aproximativ 15 ori. In minereurile cu continuturi
medii (1 2 % Ni) metalul este cuncentrat de 50 100 de ori, iar in minereurile bogate
concentrarea poate fi si de 200 ori.
Resursele mondiale identificate in zacaminte cu 1 sau peste 1 % Ni sunt de peste 130
milioane tone metal, 60 % constituind zacaminte lateritice iar 40 % sulfurice. Daca se iau in
considerare resursele din zacamintele avand minereuri cu continut scazut de metal, atunci ele
pot fi considerate ca fiind foarte mari. Daca in calcul se iau si resursele de noduli si cruste
manga noase de pe fundul marilor si oceanelor (indeosebi Oceanul Pacific) atunci resursele
sunt imense.
Rezervele mondiale ajung la peste 50 milioane tone de metal iar baza de rezerve este
de doua ori mai mare. Tarile care contin rezerve substantiale (78 % din totalul mondial) sunt :
Noua Caledonie (18 %), Canada (15 %), Cuba (10 %), Filipine (9 %), CSI (8 %), Australia (6
%), Indonezia (6 %), Africa de Sud (3 %), SUA (3 %).

53
b. Resursele altor metale

Alte 51 de metale (Zr, Sn, Sr, Mo, Sb, TR, Nb+Ta, V, As, W, Co, Li, Cd, Ag, Bi, Au, Hg,
Se, Be, Mg, metale platinice, In, Re, Tl, Te, Ge, Th, Hf, Ga), cu o productie comuna de
aproximativ un milion de tone, prezinta rezerve de aproape 3 miliarde tone metal si baza de
rezerve in jur de 4 miliarde tone. Mentionam ca in grupa metalelor platinice sunt incluse 6
metale iar in grupa pamanturilor rare (TR) alte 17. In cazul magneziului s-a luat in calculul
rezervelor si bazei de rezerve numai metalul prezent in mineralul denumit magnezit.
Toate metalele prezentate constituie resurse localizate in scoarta terestra, fiind
neenergetice si necombustibile. Desi au fost prezentate impreuna, succint, exista foarte mari
diferente intre ele in privinta resurselor, rezervelor si bazei de rezerve.

3.2.2. RESURSE NEMETALIFERE

Substantele minerale nemetalifere (ape, roci, minereuri nemetalifere, minerale

industriale, nemetale) sunt mult mai numeroase decat cele metalifere si se exploateaza in
cantitati mai importante. Si resursele lor sunt mai mari decat resursele metalifere, pentru unele
dintre ele fiind practic inepuizabile, pentru altele foarte mari dar finite, pentru multe sunt mari
iar in cazul cator va sunt destul de mici.
Unele substante minerale se pot reface pe masura ce sunt exploatate (au un caracter
regene rabil) dar majoritatea sunt neregenerabile. Pe masura dezvoltarii si diversificarii
industriale, aplicarii de noi tehnologii, noi substante minerale devin necesare si cerute de
consumatori, deci in timp numarul resurselor minerale neme talifere creste.

A. Resurse de apa

Apa, alaturi de oxigenul din aer, reprezinta resursa minerala cea mai importanta a
omenirii, fara de care viata si activitatea umana nu sunt posibile. Ea se gaseste sub forma de
vapori, lichida sau solida. Conteaza in mod direct si constituie practic resurse numai apa
lichida si gheata. Nu se considera a fi resursa aproximativ 13 000 miliarde tone de apa,
prezenta sub forma de vapori in atmosfera.

a. Resurse de apa sub forma lichida

a1. Resursele de apa dulce

Apa dulce este o resursa a hidrosferei continentale, regenerabila. Insumand volumul de

apa prezenta la suprafata Pamantului (in fluvii, rauri, lacuri) cu cel al apei subterane, se obtine

54
un volum total al apei dulci de aproximativ 250 000 Km 3, ceea ce corespunde la o masa de
2,5 x 1014 tone.
Momentan resursele de apa dulce sunt suficiente pentru asigurarea necesitatilor
omenirii in viitorul apropiat, cu conditia unui consum rational (in limita ritmului de regenerare).
Probabil ca aceste resurse se vor dovedi insuficiente intr-o perspectiva mai indelungata
datorita cresterii imense a consumului (impusa de de dezvoltarea industriala si explozia
demografica) si poluarii surselor de suprafata si subterane de mica adancime.

a2. Resursele de apa sarata

Apa sarata constituie o resursa deocamdata potentiala, atat in ce priveste apa dulce
conti nuta cat si substantele minerale dizolvate in ea. Ca si apa dulce este regenerabila dar
face parte din hidrosfera domeniului marin si oceanic .
Resursa ocupa un volum de aproape 1 370 323 x 10 6 Km3, ceea ce inseamna, la o
salinitate medie de 1,026 t/m 3, aproximativ 1,4 x 1021 tone. Momentan ea se valorifica
sporadic si in cantitati nesemnificative, apa dulce obtinandu-se foarte usor si ieftin din
resursele hidrosferei continentale iar sarurile mai putin costisitor din resur sele scoartei
terestre.

b. Resurse de apa sub forma solida

Dintre toate formele sub care apare apa in stare solida (gheata, zapada, firn, bruma,
polei, chiciura, grindina, cristale de ghiata) in hidrosfera si in zonele de interferenta ale
acesteia cu alte geosfere, gheata reprezinta singura resursa minerala prin accesibilitate,
cantitate si caracterul permanent al existentei.
Gheata provine din zapada care cade in domeniul continental si din zapada si apa de
mare din zonele marine si oceanice. Printr-o simpla topire, chiar si a ghetii marine si oceanice,
rezulta apa de calitate multumitoare (este practic lipsita de saruri).
Se apreciaza ca numai in ghetari (deci fara banchiza oceanica) exista aproape 9,5
milioane km3 de ghiata, ceea ce corespunde (la o densitate de 0,9175 t/m 3) unei mase de 8,7
x 1015 t.

B. Resurse de roci

Scoarta terestra, geosfera care gazdueste cele mai multe dintre resursele minerale ale
Pamantului si totodata cele mai mari cantitati, este formata din roci. In consecinta, cele mai
abundente resurse de substante minerale aflate la dispozitia omenirii sunt tocmai aceste roci.

55
 Numarul rocilor magmatice, metamorfice si sedimentare (inclusiv sedimente) tipice,
precum si al varietatilor lor, este destul de mare. Ele se folosesc in constructii, atat in scop
ornamental cat si ca agregate naturale (grele sau usoare) din care se obtin betoanele. Rocile
sunt exploatate si inainte de intrebuintare se supun unor operatii sumare de preparare.
Cea mai mare parte din roci si varietati de roci au valoare de intrebuintare si constituie
resurse minerale. Teoretic, aceste resurse minerale luate impreuna sunt nelimitate. Practic,
situatia difera de la o grupa de roci la alta, sau chiar de la o roca la alta.
Astfel, au resurse mari dar finite, roci precum : aragonit, marmura, diverse scorii, perlit,
travertin, tufuri, etc. Sunt considerate practic inepuizabile roci de tipul andezitelor, bazaltelor,
calcarelor, cuar titelor, dacitelor, dioritelor, dolomitelor, gabrourilor, gnaiselor, granitelor,
granodioritelor, dioritelor, gresiilor, pietrisurilor, nisipurilor, porfirelor, sienitelor, diferitelor
sisturi cristaline etc.
Cateva roci (nisipuri, nisipuri si pietrisuri, pietrisuri, bolovanisuri) prezinta si un caracter
regenerabil, daca sunt situate in albiile sau luncile inundabile ale unor rauri si fluvii.
Avand o valoare mica, incadrarea lor sau nu a lor la resurse minerale nu tine de
cantitatea existenta ci, daca indeplinesc conditia de calitate, de distanta de la locul
zacamantului la locul de intrebuintare (costa mai mult transportul lor de la sursa la beneficiar,
daca distantele sunt mari) si de adancimea la care se gasesc in raport cu suprafa trenului
(exploatarea in cariera este cu mult mai ieftina decat cea subterana). Deci resursele de roci se
identifica si se calculeaza daca rocile respective se afla la distante relativ mici fata
consumatori, afloreaza sau se gasesc la adancimi reduse.

C. Resurse de minereuri nemetalifere, minerale industriale si nemetale

In aceasta categorie de resurse sunt incadrate substantele minerale nemetalifere care

dupa exploatare sunt supuse unei preparari mai avansate si/sau unei prelucrari industriale.
Numarul de minereuri nemetalifere, minerale industriale si de nemetale il depaseste pe cel al
rocilor, fiind cel mai mare nu numai dintre substantele nemetalifere ci si dintre toate substan
tele minerale care constituie resurse.
Printre cele mai cunoscute substante minerale, asezate intr-o aproximativa ordine a
impor tantei (in sensul descrescator) lor economice (in functie de ordinul de marime a
productiilor obtinute anual), la nivel mondial, sunt considerate a fi : argile, nisipuri, sare gema,
turba (folo sita pentru proprietatile sale nu drept combustibil), gips si anhidrit, azot, oxigen,
fosfati, sulf, potasa (carbonat de potasiu), caolin, magnezit, bentonita, carbonat de sodiu,

56
feldspati, talc, bari tina, florina, bor, azbest, heliu, grafit, vermiculit, brom, disten, mica, granati
industriali, guano, iod, cuart, celestina, calcit, vollastonit, etc.
Unele din aceste substante minerale nemetalifere sunt (argile, nisipuri,cuartit, dolomit,
perlit, scorii) sau pot fi considerate (sare gema, gips, anhidrit, bentonita, diatomit, creta,
bauxita) roci, dar nu sunt folosite direct in constructii. Resursele lor pot fi incadrate, de la caz
la caz, de la practic nelimitate la mari.
Alte substante minerale nemetalifere sunt combinatii ale unor metale, intlnite si la
minereurile metalifere, dar sunt folosite pentru proprietatile lor fizice si nu pentru extragerea
metalelor continute : bauxita (folosita pentru proprietatile ei refractare sau ca fondant),
hematitul si limonitul (intrebuintati ca pigmenti), stibina (pentru oxizi de stibiu), spodumen
(pentru saruri de litiu), minerale grele din sedimente nisipoase (pentru obtinerea oxizilor de
titan si de zirconiu), magnezit, etc.
Pentru unele substante minerale resursele au fost prezentate in paragraful referitor la
minereuri metalifere si metale. Pentru celelalte resursele identificate sunt de : 1 miliard de
tone (TiO2), foarte mari pentru limonit si hematit (cand se aproximeaza resursele de minereu
de fier sau de fier nu se precizeaza sub ce forme mineralogice), 45 milioane tone (zircon), 18
milioane tone (Li O2).
Se cunosc si resurse de substante minerale nemetalifere aflate in natura sub forma de
gaze, unele fiind nemetale prezente in stare nativa (oxigenul, azotul, hidrogenul, heliul, neonul,
kriptonul, xenonul si radonul) iar altele combinatii de nemetale (H2S, SO2, CO2 ).
Desi apare in cantitati substantiale in atmosfera, hidrosfera, scoarta terestra si in
biosfera, oxigenul cel mai abundent element de pe Terra este practic o resursa atmosferica
intrucat in aceasta geosfera este cel mai accesibil, se extrage cu cele mai mici eforturi si
cheltuieli. Ca resurse potentiale pot fi consideratesi cele aflate in hidrosfera si scoarta. Numai
in troposfera resursa de oxigen este de aproximativ 1,2 x 1015 t.
Azotul este cea mai abundenta resursa atmosferica. Ca si in cazul oxigenului, cele mai
mari resurse de azot se gasesc in strarul inferior al atmosferei (troposfera), cel mai accesibil si
in care se concentreaza apeoximativ 99 % din masa atmosferei. Ele sun considerate a fi in jur
de 3,9 x 1015 t.
Argonul (6,5 x 1013 t), neonul (6,4 x 1010 t), kriptonul (1,5 x 108 t) si xenonul (1,8 x 109)
constituie si ele resurse atmosferice (ale troposferei).
Radonul este prezent in troposfera in concentratie si cantitate (2,3 x 10 -3 t) prea mici
pentru a pute constitui resursa atmosferica. El este considerat mai degraba o resursa a

57
hidrosferei, extra gandu-se din unele ape minerale. Resursele prezente in aceste ape nu sunt
cunoscute multumitor la nivel mondial.
Heliul, desi se gaseste in cantitati apreciabile in atmosfera (3,7 x 10 9 t la nivelul tropo
sferei) este o resursa a scoartei terestre, de unde se extrage mai usor si mai economic.
Resursele din zacamintele de gaz metan depasesc probabil 1,4 x 1010 t.
Alte resurse de substante minerale nemetalifere sunt prezente sub forma de minerale
(combinatii intre metale, metaloizi sau nemetale), nefiind roci, minereuri metalifere sau gaze:
olivina, saruri de potasiu, fluorina, criolit, brucit, calcit, diferite varietati de calcedonie, opal, si
lex, glauconit, spat de Islanda, numeroase minerale intrebuintate ca pietre pretioase,
chihlimbar, ametist, citrin, diamante industriale, zeoliti, turmalina, flogopit, andaluzit, fosfati,
sulf, feldspati, talc, borati, azbest, grafit, vermiculit, guano, granati, brom, iod, turba, mica,
carbonat si sulfat de sodiu, cuart etc.
Pentru unele dintre ele (chihlimbar, guano, turba, etc.) termenul de minerale este
conside rat de unii specialisti exagerat. Tinand cont ca provin din medii geologice sau au
suferit efectele (chiar si partiale ale) unor procese geologice, ca exista o acceptiune largita a
notiunii de mineral, ca fac obiectul activitatilor managementului si marketingului geologic la fel
ca si substantele minerale necontestate, ele vor fi considerate resurse minerale.
Resursele minerale prezente sub forma de minerale sunt prea numeroase pentru a mai
fi cuantificate in spatiul acestui curs, cu atat mai mult cu cat pentru unele nu se cunosc, nu pot
fi determinate cu precizie sau sunt discutabile cantitatile in care se gasesc la nivel mondial.

4.RESURSELE DE SUBSTANTE MINERALE ALE ROMANIEI

In cele ce urmeaza se vor analiza resursele minerale identificate, cuantificate

ale tarii noastre. Trebuie precizat ca termenul de resurse identificate este folosit in acelasi
sens ca si cel indicat la clasificarea resurselor dupa gradul de cunoastere, elaborata si folosita
de Bureau of Mines. Dupa clasificarea actuala (ternara), oficializata si in Romania, resursele
analizate se refera la resursele identificate (din care lipsesc resursele de prognoza), resursele
valorificabile si la rezerve exploatabile.

4.1..RESURSELE MINERALE ENERGETICE

In Romania se gasesc atat resurse minerale combustibile cat si resurse combustibile,

totalizand in jur de 2,3 x 1010 tone combustibil conventional (tcc).
58
4.1.1. RESURSELE NECOMBUSTIBILE

Sunt reprezentate prin resurse nucleare (uraniu) si resurse de caldura din sistemele
hidrogeotermale (apa geotermala). Resursele de minereu radioactiv sunt epuizabile si contin
in jur de 26 000 tone de uraniu, ceea ce reprezinta echivalentul a 3,7 x 108 tcc.
Apa geotermala contine o energie mult mai mare, echivalata la aproximativ 1 x 10 10
tcc., reprezentand peste 96 % din resursele necombustibile ale tarii

4.1.2. RESURSELE COMBUSTIBILE

Resursele combustibile sunt echivalente, ca ordin de marime, cu cele necombustibile,

fiind aproximativ cuantificate la 1,2 x 1010 tcc. Resursele de combustibili solizi (carbuni, sist
carbunos, sisturi si nisipuri bituminoase) totalizeaza 1,8 x 10 10 tone, respectiv 9 x 109 tcc.
Ponderea cea mai importante (89 %) revine resurselor de carbuni (lignit, carbune brun, huila,
turba, antracit). Localizarea resurselor de combustibili solizi pe judete si obiective se poate
vedea in Anexa numarul 6.
Resursele de combustibili lichizi au fost mai greu de cuantificat din cauza datelor mai
vechi, nesigure si uneori contradictorii, avute la dispozitie. Se apreciaza totusi ca ele
9
reprezinta echivalentul a 3,5 x 10 tcc., ceea ce ar reprezenta in jur de 28 % din resursele
combustibile si 16 % din resursele energetice identificate ale tarii.

4.2. RESURSELE MINERALE NEENERGETICE

Resursele identificate ale substantelor minerale neenergetice, rezultate in urma unui

calcul aproximativ sunt de ordinul 1,2 x 1011 tone. Cum resursele de substante minerale lichide
(diferite tipuri de ape), gazoae (dioxid de carbon mofetic) sau chiar o parte din cele solide
(namoluri si turbe terapeutice, roci ornamentale, nisip si pietris) se exprima in metri cubi, a fost
necesara echivalarea lor aproximativa in tone.

4.2.1. RESURSELE METALIFERE

Cu un cuantum in jur de 8,8 x 109 tone, resursele metalifere reprezinta numai

aproximativ 7 % din resursele minerale neenergetice ale tarii.

A. Resursele de minereuri feroase

Resursele identificate de minereuri feroase (minereu de fier, minereu de mangan,

minereu de fier si mangan, minereu de fier cu continut scazut) ajung la aproape 1,2 x 109 tone.

59
Cifra reprezinta doar 14 % din totalul resurselor de minereuri metalifere ale Romaniei. Pentru
marea majoritate a resurselor continuturile in metal se gasesc la limita sau sub limita inferioara
a ceea ce se cunoaste pe plan mondial.
Localizarea resurselor de minereuri feroase pe tipuri de minereu, judete si obiective
(perimetre) este infatisata in Anexa 7, de la sfarsitul lucrarii.

B. Resursele de minereuri neferoase

Constituie cea mai mare parte din resursele metalifere ale Romaniei si cuprinde cele
mai multe tipuri de minereuri metalifere : minereu polimetalic, minereu cuprifer (minereu de
cupru, pirita cuprifera, minereu de cupru cu continut scazut), minereuri de aluminiu (bauxita,
sisturi pirofilitice, sienite nefelinice), minereuri auro argentifere, nisipuri cu minerale grele
precum si alte minereuri de metale rare si disperse (molibden, bismut, wolfram, mercur, litiu,
beriliu, bor, niobiu si tantal, titan). Cuantumul lor atinge 7,6 x 10 9 tone.
Dintre resursele de minereuri neferoase se remarca nisipurile cu minerale grele (3,5
miliarde tone), minereurile cuprifere (2,7 miliarde tone) si minereurile de aluminiu (0,5 miliarde
tone). Localizarea resurselor de minereuri neferoase pe tipuri de minereuri, judete si obiective
este prezentata in Anexele 8 si 9.

4.2.2. RESURSELE NEMETALIFERE

Resursele nemetalifere identificate ale tarii sunt de departe cele mai numeroase si mai
mari din punct de vedere cantitativ dintre toate resursele identificate de substante minerale.
Ele se cifreaza la 1,1 x 1011 tone si reprezinta 93 % din resursele neenergetice.
Ca resurse nemetalifere sunt considerate apele, rocile, minereurile nemetalifere si
mineralele industriale, dioxidul de carbon mofetic, turba terapeutica si namolurile terapeutice.

A. Resursele de apa

Resursele identificate de apa ale Romaniei, de suprafata si subterane se ridica la peste

10
4,9 x 10 metri cubi/an, cu o distributie geografica, pe tipuri si pe structuri geologice,
neuniforma.
Resursele apelor de suprafata (rauri fara fluviul Dunarea, care are un statut
international si lacuri) sau potentialul hidrologic (volumul mediu multianual) este in jur de 3,6
x 1010 m3/an, din care lacurilor naturale le revine doar 1 x 10 9
m3/an. Desi cantitatea pare
mare, daca se raporteaza la intreaga populatie a tarii (s-au luat in calcul 22 milioane de

60
locuitori) rezulta 1636 m3/an/loc., cifra care nu reprezinta decat aproximativ o treime din media
tarilor europene.
Resursele de ape subterane sunt atat ape industriale, potabile (inclusiv apa plata
imbute liabila) si pentru irigatii cat si ape minerale (alimentare, balneo terapeutice, termo
minerale trapeutice). Resursele lor (s-au luat in calcul numai rezervele exploatabile) ating
cifra de 1,3 x 1010 m3/an, fiind aproape o treime din resursele apelor de suprafata. Daca s-ar
lua in considerare rezervele dinamice s-ar ajunge la o cifra mult mai mare, respectiv 3,2 x 1011
m3/an.

B. Resursele de roci utile

Resursele identificate de roci utile folosite in constructii (ca agregate pentru betoane,
piatra pentru drumuri si pentru balastarea cailor ferate, roci ornamentale) sunt de 1,5 x 10 10
tone, reprezentand aproape 24 % din resursele se substantele nemetalifere solide. Trebuie
facuta precizarea ca au fost identificate si calculate resurse numai in zonele in care exista
consumatori si in limitele acoperirii cererii pe o perioada rezonabila de timp. Resursele
nedescoperite sunt imense, practic inepuizabile, constituind cele mai mari resurse minerale
nedescoperite ale tarii.
Sunt incadrate la roci utile urmatoarele substante minerale : alabastru ornamental si
industrial, aragonit ornamental, bazalt si scorii bazaltice, diabaz, andezite ornamentale,
industriale si de constructie, dacit industrial si de constructie, porfir, granit ornamental si pentru
constructie, granodiorit ornamental si pentru constructie, diorit, amfibolit, serpentinit, sisturi
verzi, micasist, gnais, cuartit, marmura, calcar ornamental si industrial, travertin, silicolite
ornamentale, gresie, nisip pentru materiale de constructie, nisip si pietris.
Cele mai mari resurse identificate se intalnesc la calcar industrial (7,8 miliarde tone),
nisip si pietris (3,6), andezit industrial si de constructie (0,7), diabaz (0,4) si granit pentru
constructie (0,3). Localizarea resurselor de roci utile pe judete si obiective se poate vedea in
Anexa 10.

C. Resursele de minereuri nemetalifere si minerale industriale

In grupa minereurilor nemetalifere si mineralelor industriale sunt incadrate urmatoarele

sub stante nemetalifere : sare gema, saruri de potasiu, roca cu grafit, roca cu sulf, gips,
anhidrit, celestina, baritina, calcit, roca cu disten, wollastonit, pegmatit cu mica, pegmatit cu
feldspat, roca cu talc, roca cu azbest, cuart, perlit, sienit nefelinic, serpentinite magneziene,
creta, dolomit, marna, loess, argila comuna, argila refractara, roci caolinizate, argila

61
caolinoasa, argila caolinoasa nisipoasa, nisip caolinos, nisip silicios, tufuri industriale,
bentonita, diatomita, roci fosfatice, bile de silex, pamanturi colorate.
Resursele de minereuri nemetalifere si minerale industriale identificate ale
Romaniei sunt estimate la aproximativ 4,6 x 1010 tone. Ele reprezinta aproximativ 76 % din
resursele nemetalifere solide ale tarii.
Cele mai mari resurse identificate se intalnesc la sare gema (39 miliarde tone), nisip
silicios (2,2), dolomita (1,8), argila comuna (1.3), marna (0,8 ) si gips (0,4). Localizarea lor este
indicata in Anexa 10.

D. Alte substante nemetalifere

In urma activitatii de cercetare geologica au mai fost identificate si cuantificate resurse

de dioxid de carbon mofetic (11,4 milioane metri cubi/an) precum si turba terapeutica si
namoluri terapeutice (22,1 milioane metri cubi).

62
Cap.2
MANAGEMENTUL PROCESELOR DE PRODUCTIE CU
CARACTER GEOLOGIC

1. NOTIUNI INTRODUCTIVE

1.1. CONCEPTUL DE MANAGEMENT

Orice colectivitate care vrea sa-si atinga anumite scopuri are nevoie de un program de
actiune (previziune), o anumita structura (organizare), o armonizare a eforturilor comune
(coordo nare), o cat mai mare implicare (antrenare) a membrilor ei, precum si de o verificare
(evaluare - control) pentru a se vedea daca totul se desfasoara conform programului adoptat.
Are nevoie, deci, de management.
Conceptul are un caracter complex si cuprinzator, intalnindu-se in orice domeniu de
activi tate a colectivitatilor umane, indeosebi in cel economic. Definirea sa se poate face intr-o
multi tudine de modalitati.
O prima definitie : managementul este stiinta prin care se asigura conducerea tuturor
proceselor si unitatilor economice si neeconomice.
A doua definitie priveste managementul ca o importanta tehnica sociala de directionare,
conducere si control al activitatilor unui grup de indivizi in vederea realizarii unui anumit scop
comun.
O definitie economica poate fi urmatoarea : managementul este factorul de productie
care organizeaza si coordoneaza ceilalti factori (munca, pamant, capital) pentru obtinerea
maximului de eficienta.
Definitia managementului intreprinderii (domeniul in care managementul este cel mai
frecvent aplicat) : un proces social care presupune planificarea si reglementarea eficienta si
economica a activitatii unei intreprinderi pentru indeplinirea unui scop sau a unei sarcini date.
Folosit initial in tarile anglo saxone, conceptul a cunoscut o rapida dezvoltare si raspan
dire pe toate meridianele globului, fiind azi de neanlocuit, indispensabil oricarei activitati
organizate.
Managementul este si un proces de organizare, arta de a conduce, de a administra, care
sporeste eficienta folosirii resurselor materiale si umane.
Considerat un factor de baza al cresterii economice, avand aceasi importanta ca si

63
tehnica avansata, managementul are sarcina orientarii generale spre progres si prosperitate a
societatii in care este aplicat.
Mai multe informatii despre aparitia, istoria, functiile, importanta si perspectivele mana
gementului sunt prezentate in anexa 11.

1.2.GEOMANAGEMENTUL

Raspandindu-se in orice domeniu de activitate a colectivitatilor umane, managementul a

ajuns si in domeniul geologic, conducand initial la aparitia notiunii de management geologic.
Astazi asistam la nasterea unei noi stiinte geologice de granita (precum geofizica, geochimia,
etc.), aflata in domeniul de intersectie dintre geologie si management (vezi desenul de pe
coperta), numita geomanagement.
O prima definitie a geomanagementului este urmatoarea: stiinta optimizarii ansamblului
de activitati (planificare, luare de decizii, organizare, conducere si control) orientate spre
folosirea potrivita si eficienta a resurselor (umane, financiare, materiale si informationale)
disponibile in vederea cresterii gradului de cunoastere geologica a unei zone, descoperirii si
cercetarii resurselor minerale, obtinerii de materii prime minerale finite pentru industriile
prelucratoare.
O alta definitie : geomanagementul reprezinta stiinta conducerii si optimizarii
ansamblului de activitati, lucrari executate si masuri luate, astfel incat prin folosirea tuturor
resurselor avute la indemana si in conditiile respecterii legislatiei (juridice, economice, de taxe
si impozite, de protectie a mediului inconjurator si a muncii) sa se realizeze o mai buna
cunoastere a mediului geologic, descoperirea si cercetarea resurselor minerale, evaluarea
industriala si exploatarea lor, imbunatatirea calitatii (prin preparare sau prelucrare) si aducerea
lor la stadiul de materie prima minerala finita.
Obiectul de activitate al geomanagementului este in general mediul geologic si in special
resursele de substante minerale cuprinse in acesta.

1.3.PROCESE DE PRODUCTIE CU CARACTER GEOLOGIC

Intr-un proces de productie oamenii desfasoara o serie de activitati in vederea

transformarii naturii conform cerintelor lor, urmarind crearea de bunuri materiale si servicii,
menite sa satisfaca anumite categorii de trebuinte. Exista o serie de procese de productie
care se desfasoara in sau prin interventia asupra mediului geologic ori asupra unor substante
minerale extrase din el:
64
 a - procese producatoare (prestatoare) de servicii:
cercetarea geologica fundamentala;
prospectiunea geologica;
explorarea geologica;
evaluarea industriala si proiectarea exploatarii;
b procese producatoare de bunuri materiale :
exploatarea zacamintelor;
prepararea substantelor minerale brute;
prelucrarea substantelor minerale.
Serviciile prestate sunt de cercetare si proiectare si in urma efectuarii lor rezulta studii,
rapoarte si proiecte de executie. Bunurile materiale produse pot fi:
substante minerale brute (gaze, ape, titei, carbuni, minereuri, roci) obtinute
in procesul de exploatare a zacamintelor;
substante minerale cu o calitate imbunatatita fata de cea pe care o aveau in
urma extragerii din zacaminte, obtinute in urma unor operatii de preparare
(de exemplu concentrate de minereuri);
diverse produse minerale finite (metale, benzina, cocs etc.) de o
compozitie mai simpla, rezultate deobicei prin prelucrarea industriala a
unor substante minerale avand compozitie mai complexa (concentrate de
minereuri, titei, carbune).
Procesele de productie se desfasoara intr-un cadru organizatoric dat, specific
(universitati, institute si intreprinderi de cercetare si proiectare, intreprinderi producatoare de
bunuri materiale) si folosesc urmatorii factori de productie :
a factori cantitativi :
munca (fizica si intelectuala);
pamantul (resurse de substamte minerale aflate in zacaminte si
cantitati de substante minerale extrase din zacaminte);
capitalul (financiar si real);
b factori calitativi :
cunostinte;
calificare;
informatii.
Acestor factori de productie li s-a adaugat unul de importanta exceptionala, care
organizeaza si coordoneaza ceilalti factori: managementul.

65
2.MANAGEMENTUL PROCESELOR DE
CERCETARE GEOLOGICA

Cercetarea geologica se realizeaza in doua domenii distincte, foarte diferite ale

geologiei:
geologia resurselor;
geologia tehnica.
Geologia resurselor abordeaza toate aspectele privind geneza, evoluria si existenta
nume roaselor resurse minerale energetice si neenergetice, metalifere si nemetalifere, aflate la
dispozitia omenirii. In acest foarte vast domeniu se disting ca procese de productie :
cercetarea funda mentala, prospectiunea, explorarea, evaluarea industriala si proiectarea
exploatarii.
Geologia tehnica se ocupa cu:
a studiul terenurilor in vederea amplasarii pe ele (sau a executarii prin ele,
cum e in cazul tunelurilor) a unor constructii (sosele, cai ferate, poduri,
locuinte, apeducte, baraje, intreprinderi industriale, etc.);
b combaterea degradarii (prin eroziune, alunecare sau prabusire)
terenurilor pe care s-au ridicat constructii sau in apropierea acestora;
c obtinerea materialelor de constructie naturale sau artificiale.
In domeniul geologiei tehnice se intalnesc aceleasi procese de productie ca si in cazul
geolo giei resurselor, cu mentiunea ca evaluarea industriala este mai simpla si mai sumara iar
proiec tarea nu se refera la exploatare (in sens de extragere a substantei minerale) ci la
solutiile tehnice constructive care se impun a fi aplicate in functie de situatia concreta existenta
si analizata.
In sens largit, deoarece terenurile pe care se amplaseaza constructiile sau se combate
degra darea sunt formate din substante minerale (roci) iar materialele de constructie artificiale
provin din prelucrarea substantelor minerale naturale, se poate spune ca obiectul de activitate
unic al managementului cercetarii geologice il constituie resursele minerale.

2.1.CERCETAREA GEOLOGICA FUNDAMENTALA

Cercetarea fundamentala are ca scop principal cresterea gradului de cunoastere a

litosferei, in general si a scoartei terestre, in special. Ea se desfasoara in legatura cu mari

66
suprafete de teren, regiuni intregi dintr-o tara, parti mari dintr-un continent, uneori la nivel
planetar.
De cele mai multe ori urmareste sa reconstituie, cu cat mai multe amanunte, evolutia
geologica a unui teritoriu (datand fenomenele si evidentiind cauzele care au determinat-o),
inclusiv descifrarea proceselor de formare a substantelor minerale.
Cercetarea geologica fundamentala are loc in universitati si institute de cercetare (de
exemplu Institutul Geologic al Romaniei).
Presupune, in afara activitatilor teoretice (de birou) obisnuite, desfasurarea si a unor
activitari practice, atat in laborator (unde se reproduc experimental o serie de fenomene si
procese geologice) cat si pe teren (in zonele mai complexe sau cu probleme neclarificte se
efectueaza cartare geologica).
Cercetarea geologica fundamentala a facut progrese mari in ultimul secol dar ele sunt
mai putin importante decat cele realizate de fizica, chimie si alte stiinte exacte.
Cauzele obiective ale acestei ramaneri in urma sunt urmatoarele :
de la geologie se cere, foarte imperativ, nu numai sa se cunoasca ci
si sa se prevada (de exemplu existenta unui zacamant);
fondurile investite sunt foarte mici pentru cercetarea fundamentala (labo ratoarele
sunt mai putin dotate decat cele din domeniul altor stiinte) si foarte mari pentru
partea aplicativa;
cartarea geologica, actul esential al cercetarii fundamentale, se executa nu mai la
suprafata, in aflorimente naturale (doar cercetarea aplicativa dis pune de mijloace de
dezvelire a formatiunilor geologice de suprafata si de deschidere prin foraje si lucrari
miniere a celor existente in adancime).
In zonele foarte bine cunoscute din punct de vedere geologic, sau in care se
desfasoara de mult timp activitati de exploatare a substantelor minerale, cercetarea
fundamentala are intensitate foarte scazuta sau este nula.
In finalul cercetarii geologice fundamentale efectuate asupra unui teritoriu (zona) se
elaboreaza harti de prognoza regionale iar in ariile cele mai favorabile de formare a
substantelor minerale utile se recomanda efectuarea prospectiunii.
Eficienta cercetarii fundamentale este apreciata in functie de urmatoarele trei aspecte:
gradul de certitudine pe care il aduce la cunoasterea structurii
geologice studiate;
masura in care a putut selectiona si caracteriza ariile de prognoza;

67
 indicarea de perimetre (cu sanse favorabile de descoperire a
substantelor minerale utile) pentru care se recomanda efectuarea
prospectiunii.

2.1.1. CERCETAREA FUNDAMENTALA PENTRU SUBSTANTE

MINERALE SOLIDE

Cercetarea fundamentala este conceputa (mai ales pentru minereurile metalifere, cele
mai rare si mai dificil de descoperit) ca un proces complex care studiaza simultan toate
fenomenele geologice, din toate punctele de vedere, le interpreteaza si le coreleaza.
Cu ajutorul geofizicii si geochimiei se stabileste o legatura, din ce in ce mai stransa,
intre partea accesibila a scoartei terestre si partea superioara a mantalei, unde se gaseste (in
cea mai mare parte) sediul substantelor minerale si energiilor care determina formarea
structurilor geologice.
Cartarea geologica se va executa la scari mici, diferite de la o substanta minerala la
alta. Scarile cele mai mari se folosesc la substantele minerale metalifere, respectiv cele
cuprinse intre 1 : 50 000 si 1 : 20 000, iar in sectoarele ce urmeaza a fi prospectate este
recomandabila scara 1 : 10 000.
Cartarea geologica trebuie sa cunoasca sau sa evidentieze anomaliile geofizice si
geochimice de ordin regional. Ea se efectueaza pe intinsul unei unitati sau subunitati
geologice, pentru ca interpretarea fenomenelor geologice sa se poata face intr-o conceptie
unitara.
Adancimea de cartare va fi indicata de complexitatea structurii geologice (rezultata din
interpretarea hartilor si a rezultatelor forajelor structurale existente), de distributia pe verticala a
concentratiilor de substante minerale si de adancimea limita de exploatabilitate (sub care
extragerea substantei minerale nu mai este rentabila).
Rezultatul cartarii de suprafata este harta geologica iar al cartarii in adancime sectiunile
geologice (orizontale si verticale) si hartile cu izobate.
Rezultatul final al interpretarii tuturor datelor obtinute in urma desfasurarii cercetarii
geologice fundamentale este harta de prognoza. Pe aceasta trebuie sa figureze :
structura geologica (cu precizarea formatiunilor de care sunt legate genetic
sau spatial substantele minerale utile);
fazele si stadiile de formare a substantelor minerale utile;
tipurile de zacaminte existente si cele a caror existenta este posibila;

68
 structurile geologice cunoscute ca purtand sau fiind posibil purtatoare de
substante minerale;
anomaliile geofizice si geochimice cunoscute;
amplasamentele forajelor si lucrarilor miniere existente si profilele geolo
gice ale acestora.
Sarcina generala a cercetarii fundamentale pentru substante minerale solide este de a
delimita intr-o regiune arii de prognoza, respectiv suprafete cu sanse (diferite) de a contine
acumulari de substante minerale utile, spre deosebire de restul suprafetei, unde sansele sunt
nule.
In ariile favorabile, cu sanse de a contine acumulari considerate maxime, urmeaza sa se
execute urmatorul proces de cercetare, prospectiunea.
Alte sarcini ce trebuiesc indeplinite de cercetarea fundamentala se refera la:
definirea indicilor de prospectare care trebuiesc urmariti pe teren (de exemplu
alteratiile hidrotermale in cazul cercetarii pentru descoperirea unor substante
metalifere);
formularea ipotezelor de lucru pentru procesul de prospectiune;
estimarea, in mod informativ, a potentialului de resurse minerale ce se presupune
ca exista in perimetrul ce va fi prospectat, sub forma rezervelor de prognoza de
categoria P2, potential ce constituie baza si justificarea trecerii la procesul de
prospectiune.
Daca zona in care se incepe o cercetare geologica este bine cunoscuta, cercetarea
fundamentala nu-si mai are rostul, trecandu-se direct la etapa a doua a procesului de
cercetare urmator, respectiv la prospectiunea de detaliu.

2.1.2.CERCETAREA FUNDAMENTALA PENTRU SUBSTANTE

MINERALE FLUIDE

A. Cercetarea pentru titei si gaze naturale combustibile

Cercetarea fundamentala foloseste doua concepte esentiale:

bazin de sedimentare si
bazin petrolifer gazeifer.
Bazinul de sedimentare este o depresiune in scoarta, in care au avut sau au loc
procese de depunere a sedimentelor.
Bazinul petrolifer gazeifer este o zona (portiune) a unui bazin de sedimentare in care

69
au existat conditii pentru geneza, expulzarea, migrarea, acumularea si conservarea
hidrocarburilor fluide. Pe verticala, dintr-un bazin de sedimentare ii revine bazinului petrolifer
gazeifer succesiunea de roci cuprinsa intre cea mai veche roca sursa si cea mai noua roca ce
acopera intregul bazin sedimentar (zona care poate contine hidrocarburi fluide).
Pentru titei si gaze naturale combustibile carcetarea fundamentala descopera si
studiaza bazinele de sedimentare in vederea identificarii unor zone favorabile existentei de
bazine petrolifere gazeifere.
In urma studierii diferitelor procese (tectonice, climatice, diagenetice, biologice,
hidrogeo logice, geochimice, de sedimentare) se incearca si o evaluare superficiala a
potentialului de hidrocarburi fluide acumulate si posibil de descoperit in procesul ulterior de
explorare, in cuprinsul bazinelor de sedimentare.
Se intocmesc si harti de prognoza regionala iar in arealele in care sansele de
formare, existenta si descoperire a bazinelor petrolifer gazeifere sunt cele mai favorabile se
recomanda executarea lucrarilor de prospectiune.

B. Cercetarea pentru ape subterane, ape geotermale si gaze naturale

necombustibile insotitoare

Ca si la titei si gaze naturale combustibile, cercetarea se executa pe mari suprafete de

teren si se bazeaza pe documentatiile anterioare existente :
studii geologice structurale regionale;
harti si sectiuni geologice la scari mici.
Prin cercetarea geologica fundamentala se realizeaza, in primul rand, identificarea
(locali zarea) si delimitarea:
marilor unitati (structuri) hidrogeologice, precum :
bazine sedimentare;
sisteme muntoase cutate;
fundamentul (soclul) regiunii;
depozitele (campiile) aluvionare;
cuvertura sedimentara;
zone de carst;
marilor anomalii geotermice.
Apoi, marile unitati si anomalii se si studiaza sumar in legatura cu:
localizarea si dezvoltarea stratelor acvifere;

70
 precizarea tipului de acvifer (liber, captiv) identificat;
stabilirea relatiilor dintre stratele acvifere existente;
clarificarea relatiilor dintre stratele acvifere prezente si:
apele de suprafata (fluvii, rauri, lacuri, mari, oceane);
apele de precipitatie.
In zonele (arealele) si pe structurile cu rezultatele cele mai favorabile se recomanda
trece rea la procesul de prospectiune.

2.2.PROSPECTIUNEA GEOLOGICA

Este procesul de cercetare geologica a unor vaste teritorii (dar cu suprafete mai
restranse decat in cazul cercetarii geologice fundamentale) in vederea descoperiri si
cunoasterii sumare a unor acumulari de substante minerale. Fac exceptie hidrocarburile fluide,
pentru care prospecti unea descopera bazine petrolifer gazeifere si le cerceteaza sumar (in
cadrul lor identifica struc turi geologice numite capcane capabile sa contina hidrocarburi).
Prospectiunea este primul proces de cercetare geologica aplicativa, cercetarea
fundamen tala urmarind doar clarificarea unor aspecte teoretice privind zonele cercetate.
In cazul regiunilor (teritoriilor) mai putin cunoscute din punct de vedere geologic,
prospectiunea succede si continua cercetarea fundamentala, executandu-se in zonele in
care aceasta a determinat si conturat arii de prognoza favorabila. Daca cercetarea
fundamentala nu s-a efectuat, sarcinile acesteia sunt preluate de prospectiune si rezolvate in
prima sa etapa.
Metodele de prospectiune folosite, separat sau impreuna (cu mai mare eficienta)
pentru cercetarea unui teritoriu sunt : geologice, geofizice, geochimice, cu foraje, cu lucrari
miniere sau mixte (foraje si lucrari miniere).
Prospectiunea se executa pe baza unui proiect (program) si se finalizeaza cu un
raport scris, intocmite de catre geologi.
Prospectiunea geologica cuprinde si se desfasoara in doua etape principale, cu
diferite denumiri in functie de substanta sau grupa de substante minerale cercetate :
incipienta (recunoastere geologica, prospectiune preliminara, prospectiune
regionala, prospectiune generala);
avansata (prospectiune de detaliu, prospectiune finala).
Prospectiunea incipienta are loc numai daca procesul anterior, cercetarea
fundamentala, nu a fost efectuat. Daca totusi cercetarea fundamentala a avut loc se trece

71
direct la etapa avansata a prospectiunii

2.2.1.PROSPECTIUNEA PENTRU SUBSTANTE MINERALE SOLIDE

A.Recunoasterea geologica

Este etapa incipienta a prospectiunii pentru substante minerale solide, denumita de

unii specialisti prospectiune preliminara sau prospectiune generala.
Recunoasterea geologica suplineste cercetarea geologica fundamentala daca aceasta
nu s-a efectuat in regiunea in care s-a initiat prospectiunea. De aceea, obiectivele urmarite de
recunoas terea geologica sunt asemanatoare cu cele de la cercetarea fundamentala:
cunoasterea detaliata a structurii geologice cercetate prin executarea unei cartari
geologice la o scara mica spre medie, ce poate ajunge pana la 1 : 10 000 (in mod
exceptional si 1 : 5 000);
identificarea si delimitarea structurilor posibil purtatoare de acumulari minerale;
descoperirea de aflorimente si indici de manifestarea proceselor de concentrare a
substantelor minerale;
delimitarea de ariile fara perspectiva a ariilor cu prognoza favorabila si
determinarea tipurilor de substante minerale utile posibil sa existe (de descoperit);
estimarea rezervelor de prognoza P2, pe baza unor date directe sau pe principiul
similitudinii;
formularea ipotezelor de lucru si stabilirea indicilor ce vor fi urmariti (de exemplu
indicii de mineralizare) pe teren, in ariile cu prognoza favorabila, unde se va
continua cercetarea in etapa urmatoare (avansata) a prospectiunii.
Declansarea si efectuarea recunoasterii geologice se bazeaza pe:
necesitatea desavarsirii cunoasterii geologice intr-o regiune miniera veche (aflata
in activitate sau parasita) in ideea ca intre zacamintele sau corpurile de
substamte minerale utile stiute (si deobicei exploatate) au mai ramas altele
nedescoperite;
urmarirea extinderii regionale, in alte zone, a unor structuri cunoscute, purtatoare
de zacaminte;
argumente de ordin pur geologic (si in acest caz recunoasterea geologica se
identifica clar cu cercetarea fundamentala) ce pornesc de lasimilitudini
structogenetice ce exista intre unitatea sau subunitatea geologica studiatacu o

72
 alta care contine zacaminte cunoscute si de la banuiala ca amandoua ar face
parte din aceeasi provincie mineralogenetica sau metalogenetica.
Pentru lamurirea unor probleme structurale si mineralogenetice se executa si foraje de
referinta. Folosirea metodelor geofizice si geochimice de prospectiune regionala sunt de
mare ajutor in aceasta etapa.
Costul lucrarilor si operatiilor efectuate (ridicari topografice, cartare generala, masuratori
geofizice, cercetari geochimice, foraje de referinta) este mare, dar raportat la suprafetele
cercetate, foarte extinse, rezulta un cost convenabil pe unitatea de suprafata.

B. Prospectiunea de detaliu

Aceasta etapa avansata a prospectiunii se efectueaza in urmatoarele patru situatii

distincte:
ca o continuare fireasca a recunoasterii geologice, in ariile de prognoza
favorabile pe care aceasta le-a delimitat (fie in zone noi, fie intre zacaminte
cunoscute);
ca o continuare directa a cercetarii geologice fundamentale, sarindu-se peste
recunoasterea geologica;
in interiorul perimetrelor miniere cunoscute (fara cercetare fundamentala si fara
recunoastere geologica) :
fie in suprafata, pentru a se descoperi la periferia lor noi corpuri cu
substante minerale sau prelungirea celor cunoscute;
fie in adancime, ca sa se confirme ca zacamantul se extinde si isi
pastreaza aceleasi caracteristici calitative si cantitative;
intre perimetrele cunoscute (si aici fara cercetare fundamentala si fara
recunoastere geologica) pentru a se descoperi eventuala continuitate a
substantei minerale utile intre doua zacaminte vecine, foarte apropiate.
Obiectivele urmarite de prospectiunea detaliata in ariile de prognoza favorabila sunt
urmatoarele:
cercetarea prin foraje si lucrari miniere a structurilor favorabile
(in care s-au descoperit indici de mineralizare) pentru a se constata daca ele
contin efectiv corpuri (concentratii) de substante minerale utile;

73
 cercetarea succinta a corpurilor de substante minerale utile descoperite, cu
lucrari geologice (foraje, lucrari miniere, ambele) de lungimi reduse, prin care sa
se determine :
natura si geneza substantelor minerale;
asociatiile mineralogice (parageneze);
continutul in substante minerale utile;
structuri si texturi ale substantelor minerale;
posibilitatea valorificarii substantei minerale utile prin
procedee industriale;
rezervele de prognoza P 1 si de categorie C2;
aprecierea gradului de eroziune a structurilor geologice care include
concentratiile de substante minerale utile si a corpurilor de origine endogena,
extinse pe verticala (daca eroziunea este foarte avansata, corpurile minerale nu
mai exista iar cercetarea se intrerupe);
stabilirea etajului (pe verticala) si suprafetei (pe orizontala) optime
de concentrare a substantei minerale utile, in care urmeaza sa se
inceapa explorarea.
Uneori, in situatii geologice complicate, este necesar sa se execute si o cartare de
suprafata, de mare detaliu (scara 1 : 5 000 sau chiar 1 : 2 000). In mod obligatoriu se carteaza
forajele si lucrarile miniere executate.
In finalul prospectiunii de detaliu se emit concluzii argumentate pentru fiecare structura
geologica cercetata. Acolo unde acestea sunt favorabile se traseaza perimetrele in care
urmeaza sa se inceapa procesul de explorare si se intocmesc programe de cercetare.
Organizarea prospectiunii de detaliu se face prin crearea de santiere de lucru, stabile
(deobicei active cativa ani), in ariile de prognoza favorabila stabilite in etapa sau procesul de
cercetare anterior. Ele au capacitatea tehnica de a efectua lucrarile geologice de cercetare
prevazute in proiectele de executie si capacitatea stiintifica de a efectua documentarea
geologica la un nivel corespunzator.
Posibilitatile de valorificare a substantei minerale utile din acumularile (corpurile)
minerale cercetate se stabilesc prin incercari de preparare in faza de laborator.
Limita de demarcatie intre prospectiunea de detaliu si explorare este greu de stabilit,
fiind variabila de la o acumulare minerala la alta. In principiu insa, prospectiunea se termina
cand s-a facut dovada existentei unor corpuri de substante minerale utile ce ar putea prezenta

74
interes din punct de vedere al valorificarii industriale si s-au estimat rezerve de categoria C2 si
rezerve de prognoza P1, care sa justifice si sa fundamenteze trecerea la explorare.

2.2.2. PROSPECTIUNEA PENTRU SUBSTANTE MINERALE FLUIDE

A. Prospectiunea pentru hidrocarburi

a. Recunoasterea geologica

Este etapa incipienta a prospectiunii, denumita si prospectiune regionala sau prealabila.

Are loc in situatia in care anterior nu a fost executata in zona cercetarea geologica
fundamentala, ale carei sarcini si obiective, ca si la substantele minerale solide, trebuie sa le
preia si sa le realizeze. Se aplica pe un bazin de sedimentare sau intr-un sector (cand bazinul
este de foarte mari dimensiuni) al acestuia.
Are drept scop clarificarea conditiilor geologice care au determinat geneza, expulzarea,
migratia, acumularea si conservarea petrolului (mai nou, conform Legii petrolului din anul
1995, in termenul de petrol se includ : titei, gaze asociate dizolvate sau in capul de gaze
gazele libere, condensat, amestecuri de gaze combustibile si necombustibile), pecum si
formularea unor prognoze.
Altfel spus, ca si la cercetarea geologica fundamentala se descopera si studiaza
bazinele de sedimentare in vederea identificarii unor zone favorabile existentei de bazine
petrolifere gazeifere. In zonele cu prognoze favorabile existentei acestor bazine se
recomanda continuarea cercetarilor prin trecerea la etapa avansata a prospectiunii.
In aceasta etapa se pot executa unul sau mai multe foraje structurale.

b. Prospectiunea de detaliu

Numita si prospectiunea finala ea se desfasoara pe suprafete mai restranse decat in

cazul recunoasterii geologice, pe acele sectoare in care etapa incipienta a prospectiunii le-a
considerat cu prognoze favorabile. Daca in zona studiata s-a efectuat cercetarea geologica
fundamentala, prospectiunea de detaliu este o continuare directa a acesteia.
Scopul etapei este de a descoperi si contura bazine petrolifere (petrolifere gazeifere,
in acceptiunea mai veche a termenului) si de a le cerceta sumar pentru a identifica structuri
geolo gice (capcane favorabile acumularii hidrocarburilor) si a le determina caracteristicile

75
geologice, morfometrice si petrolifere. In cadrul prospectiunii de detaliu se executa foraje
structurale si foraje de referinta.
Forajul structural cerceteaza, in aceasta etapa, elementele geologice de care sunt legate
posibilitatile de existenta a unor capcane pentru hidrocarburi :
elemente stratigrafice (de exemplu discordante);
elemente litologice (variatii de facies, efilari, etc.);
elemente tectonice (falii, cute, decrosari).
El se executa la adancimi mici si medii, spre deosebire de forajul de referinta care are
adancime mare si ajunge pana la fundamentul cristalin al zonei cercetate.
Forajul de referinta trbuie sa furnizeze informatii privind :
profilul litostratigrafic complet al regiunii;
conditiile de geneza si acumulare a hidrocarburilor fluide (exista si
hidrocarburi solide la care cercetarea este tipica substantelor minerale
solide): stratigrafice, litologice, tectonice, hidrogeologice, rocile mama de
petrol, rocile rezervor, rocile protectoare.
Pe structurile considerate cele mai favorabile (cu sansele cele mai mari sa contina
hidrocarburi) se indica sa se continue procesul de cercetare, deci sa se efectueze explorarea.

B. Prospectiunea pentru ape subterane, ape geotermale si gaze naturale

necombustibile insotitoare

a. Prospectiunea pe mari suprafete

Cazurile in care se prospecteaza mari suprafete de teren se intalnesc mai rar si nu

sunt specifice teritoriului romanesc, mai restrans in suprafata si destul de bine cunoscut din
punct de vedere geologic si hidrogeologic. Totusi, in aceasta situatie prospectiunea imbraca
cele doua etape cunoscute : initiala si avansata.

a1. Prospectiunea regionala (preliminara)

Suplineste cercetarea fundamentala si are loc pe mari areale de teren. Etapa prezinta
aceleasi obiective si sarcini indicate anterior la primul proces de cercetare geologic abordat la
paragraful 2.1.1., B, b.

a2. Prospectiunea de detaliu

Este etapa cu care se continua cercetarea fundamentala sau prospectiunea regionala.

76
In zonele si pe structurile cu rezultatele cele mai favorabile obtinute in procesul sau etapa de
cercetarea anterioare, prin prospectiunea de detaliu se urmareste:
cunoasterea conditiilor geologice, morfologice si hidrogeologice care determina
acumularea si existenta:
apelor subterane;
caldurii din sistemele geotermale;
gazelor necombustibile;
localizarea rocilor magazin in structura si succesiunea stratigrafica a zonei
cercetate;
obtinerea unor informatii pentru evaluarea resurselor de apa, caldura si gaze.

b. Prospectiunea pe suprafete mai restranse

Reprezinta situatiile cele mai fracvent intalnite, cel putin in cazul tarii noastre.
Prospectiunea se efectueaza in legatura cu sau pentru a rezolva una din urmatoarele situatii :
alimentarea cu apa (evident apele de suprafata nu exista, sunt poluate sau
se gasesc in cantitati mici) potabila si industriala, cu energie termica sau cu
gaze a unor localitati si obiective industriale;
efectuarea de asecari si irigatii;
cercetarea acumularilor de alte substante minerale (indeosebi solide) in
vederea clarificarii conditiilor hidrogeologice;
cunoasterea factorului hidrogeologic, necesara in cazul constructiei unor canale
de navigatie, poduri, tuneluri, baraje, hidrocentrale etc.
Referindu-ne numai la prospectiunea hidrogeologica (cea mai fracventa) efectuata
pe arii mai restranse, scopurile acesteia sunt urmatoarele :
o mai buna cunoastere geologica si hidrogeologica;
identificarea structurilor acvifere locale;
intocmirea hartilor hidrogeologice.
Etapele acesteia, initiala si avansata, nu sunt foarte clar diferentiate (se pot suprapune)
intodeauna.
Atunci cand se face prospectiunea geologica (nu hidrogeologica dar se urmareste si
clarificarea, in secundar, a factorului hidrogeologic) pentru descoperirea si cercetarea sumara
a unor substante minerale (altele decat apa), se disting clar si intodeauna cele doua etape:
prospectiunea preliminara, cand se realizeaza cartarea geologica la scara

77
 mica si se completeaza si cu observatii hidrogeologice;
prospectiunea de detaliu, cand se face o cartare mai amanuntita iar
observatiile hidrogeologice se obtin din forajele si lucrarile miniere cu care se
cerceteaza geologic substanta minerala, eventual si din cate un foraj
hidrogeologic executat in zonele cu conditii hidrogeologice mai complicate.

2.3. EXPLORAREA GEOLOGICA

Reprezinta un proces complex de cercetare amanuntita a acumularilor de

substante minerale evidentiate de prospectiune (in etapa avansata) si de descoperire si
cercetare a acumularilor de hidrocarburi, in vederea evaluarii cantitative si calitative a
substantelor minerale utile continute, a stabilirii parametrilor de valorificare a lor.
Implica un volum mare al lucrarilor geologice de cercetare (foraje si lucrari miniere)
deci necesita si investitii foarte importante, cele mai mari dintre toate procesele de cercetare
geologica. Se executa in cadrul unor santiere bine dotate tehnic, folosindu-se personal bine
calificat (geologi, forajisti, mineri, etc.) si numeros.
Explorarea geologica urmareste obtinerea unui grad de cunoastere maxim a
acumularilor cercetate, cu cat mai putine (in limite rationale) lucrari de cercetare si mai mici
mici investitii posibile in situatia respectiva. Ea reprezinta al doilea proces de cercetare
geologica aplicativa, dupa cel de prospectiune, pe care-l continua.
Explorarea se executa pe baza unui proiect (program) si se finalizeaza cu un raport
scris, intocmite de catre geologi. Tot in partea finala a explorarii geologice se mai intocmesc
studii se prefezabilitate (fostul studiu tehnico-economic de etapa) si de fezabilitate (cu
denumirea veche de studiu de conditii industriale).
Ca si la prospectiune, explorarea geologica se efectueaza tot in doua etape:
una initiala (preliminara, generala) si
alta avansata (de detaliu, industriala).

2.3.1.EXPLORAREA ACUMULARILOR SI ZACAMINTELOR DE SUBSTANTE MINERALE

SOLIDE

A. Exporarea generala (preliminara) a acumularilor

Are ca scop (conform Legii minelor) stabilirea, cu caracter preliminar, a conturului,

formei si structurii corpurilor de substante minerale utile si estimarea cantitativa si calitativa a

78
potentialului de resurse.
Obiectivele urmarite sunt de natura geologica si economica.
Obiectivele de natura geologica, care implica in special clarificarea conditiilor de
zacamant, la care se mai adauga si altele, se refera la cunoasterea aspectelor privind:
structura geologica si localizarea in ea a corpului de substanta minerala utila;
caracteristicile formatiunilor inconjuratoare (cand substanta minerala utila se
diferentiaza net de acestea) sau a formatiunilor gazda (cand substanta minerala
utila nu se deosebeste net de roca ce o cantoneaza sau se gaseste sub forma
de impregnatie);
formatiunea reper in cercetarea substantelor minerale;
conturul, forma si dimensiunile corpului (acumularii) de substanta
minerala utila;
conditiile de asezare in spatiu (directie, inclinare, adancime) a
corpului de substanta minerala utila;
grosimea corpului si variatia acesteia pe directie si inclinare;
compozitia mineralogica si chimica a substantei minerale utile si
variatia ei pe directie si inclinare;
semnalarea sorturilor industriale (un sort are o compozitie
mineralogica si o comportare tehnologica aparte de restul
substantei minerale utile in care se gaseste, el putand fi exploatat
si preparat separat) ce se pot valorifica separat;
coeficientii de variatie a grosimii si a componentilor utili, precum
si coeficientul de discontinuitate;
modelul genetic al acumularii.
Obiectivele de natura economica privesc:
comportarea tehnologica (in timpul proceselor tehnologice de exploatare,
preparare si prelucrare) a substantei minerale utile in faza pilot;
estimarea de rezerve geologice din categoriile C1 si C2 , care sa justifice tre
cerea la etapa avansata a explorarii.
In timpul explorarii se intocmesc harti si planuri de orizont cartate geologic (scarile 1 :
2.000, 1 : 1.000, 1 : 500), profile ale forajelor (scara 1 : 200), sectiuni geologice si se
efectueaza o cartare desfasurata (scarile 1: 100, 1 : 50) a lucrarilor miniere executate.
Dupa terminarea explorarii generale se intocmeste un studiu de prefezabilitate, care

79
analizeaza conditiile tehnico economice de valorificare a zacamantului.
In concluzie, la sfarsitul explorarii preliminare se stie cu precizie daca acumularile
cercetate constituie sau nu zacaminte. Daca nu sunt considerate zacaminte cercetarea lor se
intrerupe. Daca acumularile de substante minerale utile au fost incadrate in categoria
zacamintelor, cercetarea geologica se va continua cu etapa urmatoare a explorarii.

B. Explorarea de detaliu a zacamintelor

Este numita si explorare industriala deoarece furnizeaza parametrii necesari trecerii la

valorificarea industriala a zacamantului studiat. Informatiile furnizate de explorarea de detaliu
servesc proiectarii lucrarilor de exploatare si fluxului tehnologic de preparare. Altfel spus,
etapa stabileste cat mai precis si amanuntit conturul, forma si structura zacamantului,
cantitatea si calitatea rezervelor continute, conditiile tehnico economice de valorificare.
Ca si la explorarea generala obiectivele urmarite sunt geologice si economice. Unele
sunt aceleasi, dar cunoasterea si precizia determinarii lor este maxima. Altele sunt noi,
specifice etapei avansate a explorarii.
Obiectivele geologice se refera la:
conturul, forma si structura amanuntita a zacamantului;
stabilirea valorilor parametrilor ce servesc la calculul rezervelor;
delimitarea cat mai exacta a sorturilor industriale de subsranta minerala utila;
recoltarea de probr tehnologice pe care urmeaza sa se efectueze incercari de
preparare si prelucrare in vederea stabilirii conditiilor de valorificare;
prelevarea de probe tehnice pentru a se determina parametrii fizico
mecanici ai substantei minerale utile si rocilor inconjuratoare;
recalcularea cu precizie a coeficientilor de variatie ai grosimii si continuturilor
in componenti utili, a coeficientului de discontinuitate a substantei minerale
utile din zacamant;
determinarea principalilor parametri ai conditiilor industriale :
continutul mediu minim;
continutul mediu al blocului marginal de rezerve;
continutul limita de conturare;
grosimea maxima a intercalatiilor sterile;
calculul indicatorilor de exploatare :
pierderi de exploatare;

80
 dilutii;
coeficienti de extractie cantitativa;
coeficienti de extractie calitativa;
pret de cost pe tona de substanta minerala extrasa;
determinarea indicatorilor de preparare :
extractia in greutate si in metal;
continutul de substanta minerala utila in concentrate si in steril;
pretul de cost al tonei de substanta minerala utila preparata.
Obiectivele de ordin economic privesc doua aspecte:
comportarea tehnologica a substantei minerale utile, determinata prin
incercari la nivel semiindustrial si industrial;
estimarea de rezerve geologice incadrate le categoriile B si C1.
In etapa de detaliu a prospectiunii se intocmesc : harti geologice (scara 1 : 5.000; 1 :
2.000; 1 : 1.000), sectiuni geologice, planuri de orizont (1 : 1.000; 1 : 500), profile ale
forajelor (1 : 100; 1 : 50), cartari desfasurate ale lucrarilor miniere (1 : !00; 1 : 50 ).
La incheerea explorarii de detaliu geologii elaboreaza raportul geologic de sinteza cu
calculul rezervelor, ce ia in considerare rezultatele tuturor cercetarilor anterioare intreprinse in
timpul prospectiunii (geologice, geofizice, geochimice) si explorarii.
Pe baza raportului geologic de sinteza se intocmeste studiul de fezabilitate, in care se
analizeaza posibilitatile reale de valorificare a rezervelor evaluate, tinand seama de toate
informatiile (geologice, tehnologice, tehnico - miniere) obtinute in timpul explorarii. Studiul este
elaborat de alta intreprinderi (de cercetare, de proiectare si de inginerie tehnologica) decat cea
care a executat explorarea.
Finalitatea cea mai importanta a acestui studiu o constituie separarea din rezervele
geologice a acelora (rezerve de bilant) care se pot valorifica in conditiile tehnico economice
existente de cele (rezerve in afara de bilant) care, din diferite motive, nu se pot (deocamdata)
valorifica.

2.3.2.EXPLORAREA STRUCTURILOR, ACUMULARILOR SI ZACAMINTELOR

DE SUBSTANTE MINERALE FLUIDE

A. Explorarea pentru hidrocarburi

Pentru hidrocarburile fluide explorarea reprezinta o continuare a activitatii de cercetare,

intreprinsa pe o structura geologica (capcana) identificata, delimitata si selectata in etapa

81
detaliata a prospectiunii, cu scopul de a descoperi o acumulare de petrol, de a vedea daca ea
constituie zacamant si a-i determina parametrii necesari proiectarii exploatarii.
Conform Legii petrolului, explorarea are un sens foarte extins, incluzand : prospectiunea,
identificarea zacamintelor, evaluarea cantitativa si calitativa, exploatarea experimentala. In
cele ce urmeaza (prospectiunea a fost deja tratata separat) explorarea va fi abordata in sens
restrans, clasic, cu doua etape: initiala (preliminara) si amanuntita (finala).

a. Explorarea preliminara

Reprezinta etapa explorarii care descopera acumularea si stabileste daca ea constituie

sau nu zacamant.
Explorarea preliminara se desfasoara in doua subetape :
faza de descoperire;
faza de extindere.
Faza de descoperire incepe cu saparea primei sonde de explorare pe structura
(capcana) cercetata si se termina cu saparea primei sonde care a avut (a dat) o productie
industriala de hidrocarburi. In cadrul acestei subetape se evalueaza rezerve de categoria C 2.
In faza de extindere se stabilesc starea fizica a hidrocarburilor, conturul acumularii,
rezervele de categorie C1 continute si daca acumularea constituie sau nu zacamant.

b. Explorarea finala

In aceasta etapa se detaliaza cercetarea zacamantului descoperit si cercetat mai

sumar in etapa precedenta. Se realizeaza o mai buna evaluare cantitativa si calitativa a
zacamantului, care se concretizeaza in stabilirea rezervelor de categoriile A si B.
In cadrul explorarii finale se efectueaza si o exploatare experimentala, pentru a se
determina unii parametri de exploatare precum si comportarea zacamantului in timpul
extragerii hidrocarburilor.
Datele obtinute despre zacamant sunt amanuntite si pot servi, in procesul de cercetare
urmator (evaluarea industriala si proiectarea exploatarii), la proiectarea exploatarii industriale.

B. Explorarea pentru ape subterane, ape geotermale si gaze naturale

necombustibile insotitoare

In explorarea apelor subterane si geotermale, precum si a gazelor necombustibile se

disting doua situatii complet diferite :

82
 cand explorarea se face in vederea exploatarii ulterioare a acestor
substante minerale;
cand se executa explorarea altor substante minerale, dar trebuie
clarificate aspectele hidrogeologic si al prezentei gazelor.

a. Explorarea in vederea exploatarii ulterioare a apelor subterane, apelor geotermale,

gazelor necombustibile insotitoare

Pentru aceste substante minerale explorarea urmareste in primul rand cresterea

gradului de cunoastere care sa permita calculul rezervelor si stabilirea conditiilor de exploatare
in ideea protejarii si conservarii lor.
Ca si la hidrocarburi distingem cele doua etape de cercetare, generala si finala.
Explorarea generala (preliminara) stabileste daca acumularile cercetate constituie sau
nu zacaminte, stabilind si rezerve de categoria C1.
Explorarea finala (detaliata) stabileste, dupa ce s-au executat cele mai multe foraje,
atat cuantumul rezervelor (de categoria B) evaluate cat si comportarea zacamantului in
procesul de exploatare (determinata in urma desfasurarii exploatarii experimentale).

b. Explorarea altor substante minerale, pentru clarificarea

aspectelor hidrogeologic si al prezentei gazelor.

Prezenta apei si a gazelor in concentratiile de substante minerale (altele decat cele de

apa si gaze), mai ales in concentratiile solide care urmeaza a se exploata cu lucrari miniere
subterane (in care vor lucra oameni) constituie parametri care sunt urmariti cu mare atentie in
cercetarea geologica. Intereseaza indeosebi situatiile in care apa si gazele exista peste o
anumita limita, care va deranja in procesul de exploatare (facandu-l mai putin economic,
neeconomic sau imposibil din punct de vedere tehnic).
Cazurile de zacaminte cu emanatii de gaze fiind extrem de rare, se va aborda in
continuare numai aspectul cercetarii hidrogeologice.
Explorarea hidrogeologica a altor tipuri de substante minerale decat apa urmeaza
etapele de explorare ale acestora.
In etapa de explorare generala, in paralel cu cercetarea geologica a substantelor
minerale respective se efectueaza si:
cartarea hidrogeologica (scara 1 : 25 000);
observatii hidrogeologice la saparea tuturor forajelor si lucrarilor miniere;

83
 determinarea nivelurilor statice si dinamice ale principalelor orizonturi acvifere
in forajele hidrogeologice;
pompari experimentale din zona eventualelor acvifere.
Cunoasterea caracteristicilor hidrogeologice trebuie sa ajunga la un nivel care sa
permita incadrarea rezervelor de substante minerale utile in categoriile C1 si C2.
In etapa explorarii de detaliu se executa si:
cartare hidrogeologica la scarile 1 : 10.000 1 : 5.000;
observatii hidrogeologice la saparea tuturor forajelor si lucrarilor miniere;
determinarea nivelurilor statice (NS) si dinamice (ND) la toate orizonturile
acvifere;
pompari experimentale sau turnari in foraje izolate;
pompari din grupuri experimentale.
Cunoasterea caracteristicilor hidrogeologice atinge un nivel si mai ridicat decat in etapa
preliminara si permite incadrarea rezervelor din zacamantul de substanta minerala utila (alta
decat apa) cercetat in categoria B.
Daca este cazul, datele obtinute in etapa de detaliu sunt suficiente pentru proiectarea
asecarii zacamantului.

2.4. EVALUAREA INDUSTRIALA A ZACAMINTELOR SI

PROIECTAREA EXPLOATARII LOR

Este un proces de cercetare mai putin cunoscut, ce urmeaza explorarii si precede

exploatarea zacamintelor, care stabileste valoarea industriala a substantei minerale utile din
zacamantul cercetat.
Nu intodeauna intreaga cantitate de substanta minerala utila formata prin procesele
geologice, existenta in acumulari sau zacaminte, prezinta interes din punct de vedere al
valorificarii industriale, respectiv constituie zacamant.
Din rezervele geologice ale unui zacamant sunt in primul rand luate in considerare,
contandu-se pe ele la proiectarea exploatarii, doar cantitati de rezerve grologice care pot fi
efectiv extrase din zacaminte (rezerve de bilant) spre deosebire de restul rezervelor (incadrate
la grupa in afara de bilant) care din motive obiective (protejaza unele obiective si lucrari
miniere subterane sau aflate le suprafata rauri, cai ferate, sosele, localitati ori se gasesc in
zone periculoase sau greu accesibile, etc.) vor ramane pentru todeauna in subteran si vor
constitui pierderi obligate. Se mai tine seama ca in timpul extractiei si transportului carte

84
suprafata se mai pierde o parte (cateva procente) din substanta minerala extrasa (pierderi de
exploatare si pierderi de transport).
In al doilea rand se conteaza numai pe acele cantitati (rezerve) si sorturi industriale
pentru care procesele de preparare si prelucrare la care sunt supuse la suprafata sunt posibile
din punct de vedere tehnic, tehnologic si economic.
In final este esential ca valoarea substantelor minerale utile realizate (materia prima
minerala finita) in procesele de productie cu caracter geologic sa fie mai mare decat
cheltuielile totale efectuate cu obtinerea lor. Vor conta, deci, numai acele rezerve din
zacaminte care pot fi exploatate, preparate si prelucrate rentabil, altfel spus, care au valoare
industriala.
Evaluarea industriala stabileste conditiile (variantele cele mai bune) in care
zacamintele, localizate si definite in scoarta din punct de vedere geologic, pot fi considerate
obiecte (obiective) industriale, adica pot intra in circuitul economic ca obiect al industriei
extractive.
Evaluare industriala s-a mai facut in fiecare proces si etapa de cercetare a acumularilor
si zacamintelor dar ea a fost sumara, datorita gradului de cunoastere mai redus.
Adevarata evaluare se face insa dupa terminarea explorarii (inclusiv a efectuarii
experimentale si a incercarilor de preparare si prelucrare ale substantei minerale utile in faze
semiindustriale si industriale), cand se cunosc cele mai multe informatii despre zacamant,
indeosebi parametrii de valorificare.
In procesul de evaluare industriala si proiectare a exploatarii se desfasoara
urmatoarele activitati:

executarea (daca este cazul) de noi foraje si lucrari miniere pentru comple
tarea cunoasterii zacamintelor;
recalcularea rezervelor geologice in lumina noilor date de cunoastere;
determinarea rezervelor de exploatare si industriale;
completarea si imbunatatirea studiilor de fezabilitate;
intocmirea proiectelor de exploatare.

Evaluarea industriala este si un proces de luare a deciziilor privind valorificarea

zacamintelor, stiindu-se ce, cat, cum si cand poate fi valorificata substanta minerala dintr-
un zacamant sau dintr-o parte a sa.

85
 2.4.1. EVALUAREA INDUSTRIALA SI PROIECTAREA EXPLOATARII
ZACAMINTELOR DE SUBSTANTE MINERALE SOLIDE

Evaluarea se efectueaza tinand cont de o serie de conditii care influenteaza procesul

de valorificare:
conditii geologice (conditii de zacamant) :
forma si structura zacamantului;
numarul de corpuri din zacamant;
grosimea si inclinarea zacamantului;
adancimea la care se afla zacamantul;
repartitia spatiala a substantei minerale utile in zacamant;
caracteristicile substantei minerale utile in zacamant precum
si ale rocilor inconjuratoare;
tectonica zacamantului;
conditiile geomorfologice;
conditiile hidrogeologice;
valoarea minereului;
conditii tehnice si tehnologice de exploatare, de preparare si de prelucrare;
conditii economice.
Documentele care stau la baza evaluarii industriale a zacamintelor sunt:
raportul de explorare definitiv, in care s-a facut si evaluarea geologica a
zacamantului (sau a unei parti din el) prevazut pentru exploatare, pe
subunitatile sale componente(sectoare, corpuri, panouri, blocuri, etc.);
studiul de fezabilitate, eventual acum imbunatatit;
proiectul de valorificare a zacamantului.
Evaluarea industriala a zacamintelor trebuie sa rezolve urmatoarele probleme:
verificarea conturarii geologice (realizata initial in explorarea de detaliu) a
zacamantului pe baza parametrilor (indicatorilor) de conditii industriale
prevazuti in proiectul de valorificare;
verificarea rezervelor geologice de bilant, atat pe zacamant cat si pe fiecare
unitate de calcul (corp, panou, bloc, etc.);
stabilirea rezervelor exploatabile (din rezervele de bilant se scad pierderile
obligate) si industriale (din rezervele exploatabile se scad pierderile datorate
exploatarii si se adauga dilutia);

86
 stabilirea componentilor accesorii valorificabili ai substantei minerale utile, la
ce continuturi medii minime, cu ce coeficienti de recuperare si la ce costuri de
peoductie;
calculul coeficientilor de transformare cantitativa si calitativa a rezervelor din
zacamant in timpul exploatarii si a coeficientilor de recuperare a
componentilor utili pe parcursul prepararii si prelucrarii substantei minerale;
determinarea valorii potentiale a substantei minerale utile (minereului) din
zacamant (a rezervei exploatabile pe care se sconteaza), din rezerva
industriala (cantitatea de substanta minerala utila care se extrage la gura
minei) si a produsului mineral (marfa) ce se va obtine;
stabilirea tuturor cheltuielilor necesare valorificarii si compararea lor cu
valoarea produselor minerale marfa ce se vor obtine;
alegerea variantei de valorificare optime in conditiile existente.
In acest proces de cercetare geologica se realizeaza si proiectele de exploatare a
zacaminntelor sau a unor parti din ele (daca zacamintele sunt foarte mari) ce vor fi numite in
procesul de exploatare campuri miniere.

2.4.2.EVALUAREA INDUSTRIALA SI PROIECTAREA EXPLOATARII

ZACAMINTELOR DE SUBSTANTE MINERALE FLUIDE

A. Evaluarea industriala si proiectarea exploatarii hidrocarburilor

Conditiile fundamentale ce trebuiesc indeplinite de un zacamant de hidrocarburi fluide

pentru a fi considerat ca are valoare industriala se refera la:
existenta unor rezerve suficient de mari;
zacamantul sa se gaseasca la o adancime accesibila mijloacelor tehnice de
care dispun sondele;
extragerea hidrocarburilor sa fie rentabila.
Factorii care definesc valoarea industriala a unui zacamant de hidrocarburi fluide sunt
urmatorii:
volumul total de roca impregnata cu hidrocarburi;
posibilitatea hidrocarburilor de a ajunge nestanjenit (permeabilitati bune ale
colectoarelor) la sondele de exploatare;

87
 energia potentiala si mobilitatea (mai mare la cele cu densitate si vascozi tate
mici) hidrocarburilor, necesare deplasarii lor spre sonde;
calitatea hidrocarburilor din zacamant (calitate buna = valoare mare).
Baza proiectarii exploatarii, a planificarii productiilor si investitiilor pentru exploatarea,
transportul si prelucrarea hidrocarburilor o constituie rezervele industriale. Acestea se obtin
din rezervele geologice de bilant, de categoriile A si B:

Ri = Rg X fr Unde : Ri = rezerve industriale;

Rg = rezerve geologice de bilant (cantitatea
totala de hidrocarburi din zacamant);
fr = factorul final de recuperare a
hidrocarburilor (deobicei la titei nu
depaseste 0,3).

Proiectarea exploatarii se face separat, pe fiecare component al hidrocarburilor (titei,

gaze, gaze cu condensat).
In procesul de evaluare industriala si proiectare a exploatarii hidrocarburilor se
intrebuinteaza o serie de harti : structurale, de productie, cu izopachite, de rezerve, cu
izoperme, cu izobare, cu izosaturatii in apa, cu izoporozitati.
Se mai efectueaza si o modelare numerica (matematica, analogica, fizica) prin care se
estimeaza performantele exploatarii in diverse variante (scheme) de exploatare.

B.Evaluarea industriala si proiectarea exploatarii apelor subterane,

apelor geotermale si gazelor necombustibile insotitoare

Caracteristica specifica si esentiala a acestor substante minerale si energetice (ape

geotermale) este regenerabilitatea. Evaluarea industriala si proiectarea exploatarii lor se va
face tinand cont de ritmul regenerarii, in principiu cantitatea exploatata trebuind sa fie cel mult
egala cu cea care se regenereaza.
In cazul apelor subterane si gazelor necombustibile insotitoare evaluarea industriala se
refera, in principal, la determinarea rezervelor de exploatare. In figura 1.2.- 5 se prezinta
principial tipurile de rezerve ale apelor subterane.
In legatura cu tipurile de rezerve ale apelor subterane trebuie sa se faca urmatoarele
precizari:

88
 rezervele geologice sunt constante si prezente intodeauna in stratul acvifer;
rezervele dinamice sunt variabile, prezente in totalitate in perioadele plo ioase si
lipsind complet in cele secetoase;
rezervele de exploatare sunt constituite din cantitatile regenerabile, respec tiv din
rezervele dinamice in perioadele ploioase si din partea superficiala a rezervelor
geologice in perioadele de seceta prelungita.

Fig. 1.2. 6.
Tipuri de rezerve ale apelor subterane, existente intr-un strat acvifer freatic. (Rd = rezerve dinamice; Rg
= rezerve geologice; Re = rezerve de exploatare; Rt = rezerve totale).

In legatura cu tipurile de rezerve ale apelor subterane trebuie sa se faca urmatoarele

precizari:
rezervele geologice sunt constante si prezente intodeauna in stratul acvifer;
rezervele dinamice sunt variabile, prezente in totalitate in perioadele plo
ioase si lipsind complet in cele secetoase;
rezervele de exploatare sunt constituite din cantitatile regenerabile, respec tiv
din rezervele dinamice in perioadele ploioase si din partea superficiala a
rezervelor geologice in perioadele de seceta prelungita.
Pentru apele geotermale evaluarea industriala se refera la partea din rezervele totale
care poate fi extrasa in mod rentabil prin foraje (cazurile izvoarelor fierbinti sunt mai rare si
asupra debitelor acestora nu se poate interveni, ramanand cele naturale, iar rezervele de
89
exploatare fiind cantitatile ajunse la suprafata in mod natural, in unitatea de timp), in asa fel
incat zacamantul sa o regenereze in totalitate. Este de preferat ca dupa recuperarea caldurii
continute apa sa fie reintrodusa in zacamant, astfel ca purtatorul de energie termica (carausul)
sa nu se micsoreze sau sa se epuizeze.
Proiectarea exploatarii apelor subterane, a apelor geotermale si a gazelor
necombustibile insotitoare este problema proiectarii lucrarilor de captare si se face tinandu-se
cont de urmatorii factori:
capacitatea de debitare a substantei minerale fluide din colectoare;
pastrarea calitatii substantei minerale utile captate;
evitarea antrenarii materialului fin din colectoare, care ar colmata
constructiile de captare;
evitarea proceselor de coroziune a instalatiilor folosite.
La proiectarea exploatarii trebuie tinut cont de gradul de incertitudine al datelor obtinute
in urma explorarii si exploatarii experimentale si trbuiesc recalculate rezervele.
Ca si la hidrocarburile fluide se mai poate face si o modelare matematica, pentru a se
estima modificarile ce pot avea loc in zacamant si performantele exploatarii in diferite variante.

3.MANAGEMENTUL PROCESELOR DE OBTINERE A

PRODUSELOR MINERALE

3.1.PROCESUL DE EXPLOATARE A ZACAMINTELOR

Exploatarea zacamintelor este un proces de productie complex, prin care sunt scoase
din zacamant si sunt aduse la suprafata terenului substante minerale utile brute, solide sau
fluide.

3.1.1.MANAGEMENTUL EXPLOATARII ZACAMINTELOR DE SUBSTANTE

MINERALE UTILE SOLIDE

Procesul de exploatare a unui zacamant de substante minerale solide presupune

parcurgerea obligatorie a trei etape:
deschiderea zacamantului;
pregatirea zacamantului in vederea extragerii substantelor minerale;
extragerea substantelor minerale utile continute.

90
 Pe parcursul deschiderii se creaza accesul de la suprafata terenului la diferite nivele de
adancime ale zacamantului, prin intermediul unor lucrari miniere principale de transport a
substantei minerale utile ce urmeaza a fi extrasa. Ca lucrari miniere principale (care dupa
modul in care se combina intre ele formeaza metode de deschidere) pot fi:
daca zacamantul se va exploata la zi : transee si semitransee;
daca se preconizeza o exploatare in subteran : galerii de coasta, puturi
verticale, plane si puturi inclinate;
in cazul unei exploatari mixte (si la zi si in subteran) : diverse combinatii de
lucrari miniere la zi si lucrari miniere subterane.
In etapa de pregatire se executa si alte lucrari miniere prin care se imparte zacamantul in
unitati de exploatare (panouri, subetaje, etc.), unde extragerea substantei minerale utile
urmeaza sa se efectueze independent, si prin care se creaza si fronturile de lucru (abatajele).
Lucrarile miniere care se executa in aceasta etapa sunt :
pentru exploatarea la zi : treptele de cariera;
pentru exploatarea in subteran : galerii de orizont, suitori, coboratori, plane
inclinate, preabataje, rostogoluri.
In cursul etapei de extractie se dizloca substanta minerala utila din zacamant, la nivelul
abatajelor, prin diferite metode de exploatare, apoi se incarca si se transporta la suprafata cu
diverse masini si utilaje.
Daca metodele de deschidere a zacamintelor sunt comune pentru toate tipurile de
substante minerale solide, cele de pregatire si extractie sunt specifice pentru doua grupe
mari de substante minerale : carbuni, minereuri si roci. Specificul exploatarii fiecaruia din cele
doua grupe deriva in principal din caracteristicile geologice (indeosebi taria) complet diferite,
care impun masini, tehnologii si metode de exploatare diferite.
In functie de numarul de procese de productie prin care trec substantele minerale utile
exploatate se disting trei tipuri de exploatari:
expoatare primara (substanta minerala se exploateaza din zacamant, deci
trece pentru prima data printr-un proces de exploatare);
exploatare secundara (poate, uneori, chiar tertiara), cand substanta minerala
care se exploateaza (deseuri ) trece a doua (uneori a treia) oara printr-un
proces de exploatare;
exploatare mixta : o parte din substanta minerala se exploateaza primar iar
alta parte secundar (sau tretiar).

91
 Exploatarea primara, tipul cel mai important de exploatare, se poate efectua in trei
moduri:
la zi (la suprafata), realizata prin intermediul minelor de suprafata denumite
cariere, in zacaminte de substante minerale utile coezive si operatiuni de
dragaj in zacaminte de substante minerale neconsolidate (aluviuni
neconsolidate);
in subteran, realizata prin mine subterane;
combinat, realizata si la suprafata si in subteran, succesiv sau concomitent.
Exploatarea secundara, care nu se refera la substante minerale aflate in zacaminte in
starea naturala in care s-au format ci la deseuri de substante minerale existente in depozite
antropice sau portiunile exploatata ale zacamintelor, care au mai trecut cel putin odata printr-
un proces de exploatare, presupune modurile de exploatare :
la zi, realizandu-se excavarea vechilor halzi miniere (formate fie din sterilul
arncat la gura minelor subterane sau in apropiere ori din cel depozitat in
interiorul sau afara vechilor cariere, fie din substanta minerala cu continut mai
scazut pentru vremea la care s-a facut exploatarea primara in util),
vechilor iazuri de decantare rezultate in urma prepararii, vechilor halzi de
zgura obtinute in procesul de prelucrare metalurgica, halzilor obtinute in urma
arderii carbunilor in termo centrale, etc. ;
subteran, prin care se extrag substantele minerale existente in vechi portiuni
de mina rambleiate, in pilierii si zonele de protectie ramase in zacamant in
urma unei vechi exploatari;
combinat, intalnit in cazuri cu totul exceptionale, la deseurile de substantele
minerale cu valoare mare (de exemplu deseuri aurifere), cand extractia este
si la zi si subterana.
Tipul de exploatere mixt, o combinare de tipuri primare si secundare presupune si el
aceleasi trei moduri de exploatare : la zi (primar si secundar), in subteran (primar si secundar)
si combinat (primar si secundar).
Daca in procesul de explorare cunoasterea mai amanuntita a zacamantului era limitata
de numarul relativ mic al lucrarilor geologice de cercetare permis a se realiza (limitare
economica), in timpul pregatirii (chiar si al deschiderii daca lucrarile de deschidere se
realizeaza in zacamant) se executa un numar mare de lucrari miniere (la zi sau subterane) ce
permite o mai buna cunoastere si o promovare a rezervelor de la categoria B la categoria A

92
(pentru unele substante de la C1 la B).
Pe parcursul etapei de extractie aproape intreaga cantitate de substanta minerala utila
din zacamant ( mai putin pilierii de protectie si pierderile de rezerve) este abatata (dislocata) si
tran sportata la suprafata, deci gradul de cunoastere al zacamantului devine maxim. De altfel
geologul este prezent si realizeaza colectarea (cartarea geologica) datelor la toate cele trei
etape de exploatare.
La sfarsitul exploatarii se realizeaza paradoxul conform caruia zacamantul este cel mai
bine cunoscut atunci cand el nu mai exista, fiind exploatat in totalitatea sa.
Informatiile geologice obtinute dintr-un zacamant servesc la progresul cercetarii funda
mentale. Substantele minerale extrase se comercializeaza mai rar asa cum sunt scoase din
zacaminte, deobicei ele trec prin procesul de preparare, in urma caruia li se imbunatatesc
calitatea.

3.1.2.MANAGEMENTUL EXPLOATARII ZACAMINTELOR DE SUBSTANTE

MINERALE UTILE FLUIDE

A. Exploatarea hidrocarburilor

Prin exploatare se intelege un ansamblu de masuri tehnice si organizatorice precum si

lucrari care se executa pentru a produce, dirija si controla afluxul de hidrocarburi fluide din
rocile colectoare in sonde si pentru a le extrage apoi la suprafata, in vederea prepararii,
prelucrarii si utilizarii lor.
Pe parcursul exploatarii se aplica diferite metode de extractie, se executa cercetarea
sondelor, se fac diverse interventii si reparatii la sonde, se aplica diferite metode de
intensificare a fluxului de hidrocarburi din colectoarele zacamintelor in sonde.
Exploatarea trebuie facuta rational, respectiv trebuie sa se extraga cantitati cat mai
mari din rezerva existenta cu cheltuieli cat mai reduse iar productia trebuie sa fie
satisfacatoare ca marime si rentabila.
O exploatare rationala a hidrocarburilor se obtine prin respectarea si corelarea a doi
factori esentiali :
factorul hidrodinamic (curgerea substantelor minerale fluide prin colector);
factorul economic.
Factorul hidrodinamic impune schema optima de amplasare a sondelor, debitul, precum
si durata exploatarii. Factorul economic actioneaza atat la nivelul unei sonde cat si la nivelul

93
intregii exploatari.
La nivelul unei sonde trebuie ca valoarea hidrocarburiloe recuperate sa fie egala sau
mai mare decat cheltuielile de sapare si de exploatare. Pot fi si exceptii, in sensul
nerentabilitatii unor sonde dar la nivelul intregului zacamant cheltuielile totale efectuate trebuie
sa fie mai mici sau celt mult egale (rentabilitate zero) cu valoarea cantitatii de hidrocarburi
extrase.

a.Exploatarea titeiului

Titeiul se exploateaza in subteran cu ajutorul forajelor sapate de la suprafata, doar in

foarte putine cazuri folosindu-se lucrari miniere, eventual combinate cu foraje subterane.
Situatiile in care exploatarea decurge la suprafata (zacamintele afloreaza) si se folosesc lucrari
miniere la zi sunt exceptii. In continuarea se vor face referiri numai la situatia in care se aplica
un mod de exploatare in subteran.
In cazul titeiului se deosebesc doua tipuri de exploatari:
exploatare primara;
exploatare secundara.
Exploatarea primara se incepe deobicei si se prefera sa se efectueze prin eruptie
naturala, respectiv ca titeiul sa se deplaseze din colectoare pana la suprafata sub influienta
energiei naturale a zacamantului, energie data de:
gaze libere (existente in capul de gaz) sau gaze dizolvate care ies din solutie;
impingerea executata de catre apa de zacamant, care se gaseste imediat sub
titei.
Atunci cand energia naturala a zacamantului fie nu a fost suficient de mare, fie s-a
epuizat in timpul exploatarii partiale, respectiv in situatia in cara titeiul ajunge in sonda dar nu
poate iesi la suprafata, se introduce in sonda o energie suplimentara (de exemplu gaze sub
presiune) si se face o expoatare primara prin eruptie artificiala.
Eruptia artificiala poate fi:
continua, atunci cand sonda produce debite ridicate de titei la adancimi mari
si se introduce in ea, in mod continuu, energie suplimentara;
discontinua (periodica sau intermitenta), daca sonda produce debite mici de
titei iar energia suplimentara se introduce cu intreruperi (doar cand s-a
acumulat o cantitate suficienta de titei).

94
 La un moment dat nici extractia titeiului prin eruptienu artificiala nu mai este indicata
sau posibila din punct de vedere tehnologic sau nu mai este convenabila din considerente
economice. Se va trece astfel la faza finala de exploatare primara a unui zacamant de titei:
extragerea cu ajutorul pompelor.
Exploatarea secundara se aplica zacamintelor de titei exploatate primar, deoarece
deobicei nu se reuseste extragerea decat a 15 70 % (frecvent 30 %) din rezerva continuta
initial. Se incearca astfel, prin metode speciale sa se mai extraga o parte, cat mai mare
posibil, din rezerva ramasa ( 30 85 %). La inceputul exploatarii secundare se pleaca de la
situatia in care zacamintele sunt epuizate (sau aproape de epuizare) din punct de vedere
energetic iar debitele sondelor sunt mici si neeco nomice, aplicandu-se urmatoarele metode
specifice:
marirea depresiunii din jurul sondei prin extractie fortata si creare de vacuum;
injectarea in zacamant, prin intermediul unor sonde, a unui agent de impingere
(aer, gaze, abur, apa, etc.) a titeiului catre alte sonde;
combustia subterana (se da foc zacamantului prin unele sonde in care se
pompeaza si aer - iar o parte din titei, mai putin vascos sub influenta
temperaturii crescute, curge spre alte sonde);
minerit clasic, cand titeiul se extrage prin lucrari miniere, eventual combinate cu
foraje subterane.
In cazul mineritului clasic titeiul se poate extrage in doua feluri:
direct, din galerii si puturi de drenaj executate in zacamant ori din sonde
sapate din galerii existente in culcusul sau acoperisul zacamantului;
indirect, cand roca (deobicei nisip) impregnata cu titei se extrage si se aduce
la suprafata terenului, unde titeiul se recupereaza prin spalare cu apa calda
sau prin dizolvare in solventi.

b.Exploatarea gazelor naturale

Spre deosebire de titei, unde in mod exceptional se intalneau si exploatari la zi, la

gazele naturale combustibile exploatarea decurge numai in subteran si se efectueaza cu
sonde sapate de la suprafata.
Initial gazele ies singure la suprafata datorita energiei naturale a zacamantului, energie
datorata pe de-o parte destinderii elastice, pe de alta parte impingerii exercitate de catre apa
de zacamant. Dupa ce energia se epuizeaza extractia continua cu ajutorul compresoarelor.

95
 Spre deosebire de titei, gazele naturale se exploateaza numai primar iar la acest tip de
exploatare nu se intalneste extractia prin eruptie artificiala. Foarte important este ca
exploatarea sa se efectueze la debitul maxim, la care nu sunt inca antrenate din zacamant
particule de roca (deobicei praf si nisip).

B. Exploatarea apelor , apelor geotermale si gazelor necombustibile

Exploatarea acestor substante minerale fluide se executa prin captare din:

surse de suprafata;
surse subterane.
Sursele de suprafata pot fi:
pentru ape : izvoare, rauri, lacuri, apa meteorica, mari si oceane;
pentru ape geotermale si minerale: izvoare.
Dintre sursele de suprafata se folosesc deobicei pentru alimentarea cu apa izvoare,
rauri si lacuri, toate continand apa dulce. Apa meteorica se gaseste intermitent si imprevizibil,
in cantitati relativ reduse si are o calitate (gust) neadecvata consumului uman deoarece sunt
lipsite aproape total de saruri.
Apa sarata din mari, oceane si lacuri sarate nu se foloseste ca atare din cauza gradului
de mineralizare (continut de saruri) prea ridicat. Din ea nu se inlatura sarurile, desi exista
tehno logiile necesare, din cauza costului prea ridicat in comparatie cu valoarea apei dulci si a
sarurilor obtinute.
Sursele subterane, respectiv stratele acvifere, devin din ce in ce mai importante
deoarece sursele de suprafata sunt frecvent si tot mai des poluate. Constituind resurse
regenerabile, debitul de exploatare al apelor subterane, apelor geotermale si gazelor
necombustibile insotitoare sau separate nu trebuie sub nici o forma sa depaseasca
capacitatea de regenerare a zacamantului exploatat.
Captarile reprezinta ansambluri de constructii si instalatii, alcatuite din :
elemente de captare (puturi, drenuri, galerii);
conducte de legatura intre ele;
camere colectoare.

a.Exploatarea apei, apei minerale, apei cu gaze necombustibile insotitoare, gazelor

care formeaza acumulari separate

Exploatarea acestor substante minerale fluide se face prin captari, care dupa
orientarea dimensiunii maxime a elementului (dispozitivului) de captare, se impart in:

96
 captari verticale;
captari orizontale.
Captarile verticale intrebuinteaza ca elemente de captare puturile (denumire uneori
improprie) si se folosesc in urmatoarele situatii:
acvifere groase, situate la adancimi de peste 7 m;
acvifere aflate sub presiune (ape ascensionale si ape arteziene);
mai multe acvifere suprapuse ce trebuie captate simultan.
In functie de procedeul constructiv, puturile sunt de trei feluri :
puturi sapate, cu pereti de beton si diametrul interior de peste 8 m;
puturi forate, cu peretii din coloane tubulare din otel, prevazute la partea
superioara cu un camin de zidarie ingropat si acoperit la ivelul solului cu o
placa de beton, avand diametre de 0,10 1,50 m;
puturi infipte, cu peretii metalici si diametrul interior de 0,025 0,060 m,
prevazute la partea inferioara cu un sabot, introduse prin batere in acvifere
de maximum 4 m adancime.
Cele mai frecvent folosite puturi sunt cele forate.
Captarile orizontale prezinta ca dispozitive de captare drenurile (care sunt nevizitabile)
si galeriile (vizitabile), putand fi:
captari interceptoare, dispuse perpendicular sau oblic pe directia de
curgere a apei subterane, folosite la acvifere freatice cu grosime mica
(sub 3 m) si aflate la adancimi mici (sub 8 m);
captari radiare, pentru acvifere cu capacitate de debitare si grosimi mari
(pana la 30 40 m).
Spre deosebire de puturi, care numai capteaza fluidul din zacamant, drenurile si
galeriile il capteaza dar totodata il si conduce spre camera colectare.
Aparitia la suprafata terenului sub forma de izvoare sau de emanatii impune o captare
directa a substantei minerale fluide prin implantarea, mai mult sau mai putin profunda, in teren
a elementului de captare.
Neaparitia la zi presupune o captare indirecta, respectiv executia in prealabil a unui
canal colector de interceptare (un put forat) a zacamantului, care va constitui totodata si
elementul de captare.
Soluriile de captare, tipul si dimensiunile elementelor de captare, conductelor si
camerelor colectoare sunt impuse de:

97
 adancimea zacamantului si debitul fluidului;
denivelarea suprafetei terenului;
nivelul piezometric al fluidului (lichid) si pozitia consumatorului principal (sau
rezervorului de compensare).
Solutiile de captare trebuie sa evite degazarea apelor minerale pentru ca isi pierd
calitatea sau gazele (daca ele trebuiesc - precum in cazul dioxidului de carbon - recuperate).
De aceea, trebuie evitat contactul fluidelor cu aerul atmosferic, in care se degaja gazele, deci
izvoarele se vor capta in sistem inchis iar puturile forate se vor inchide etans la suprafata.
Emanatiile de gaze uscate, din zone mofetice, se capteaza direct, prin instalatii
etanse, situate deasupra punctelor de emanatie. Ca si la ape gazoase, solutiile de captare se
diferentiaza in functie de caracterul continuu sau intermitent al debitarii gazelor.

b. Exploatarea apei geotermale

Ca specific aparte, solutiile tehnice de captare trebuie sa evite racirea apei termale si
totodata scaderea presiunii (ca la apele minerale gazoase unde se evita contactul lor
atmosferic) pe parcursul extragerii si reintroducerii in zacamant, deoarece se poate strica
echilibrul ei chimic iar consecinta nedorita este depunerea, pe conducte si instalatii, sub forma
de cruste, a sarurilor continute.
Importanta tot mai mare pe care o capata exploatarea apei geotermale (sau termale ) si
problematica aparte a valorificarii ei a determinat tratarea acesteia intr-un paragraf aparte.
Cu exploatarea apei geotermale si valorificarea energiei termice continute se ocupa
stiinta denumita geotermie. In prezent, in functie de tehnicile de valorificare utilizate pe plan
mondial, geotermia se imparte astfel:
geotermie de energie inalta, care presupune utilizarea apei si vaporilor de
apa, avand temperatura T>150 grade C, pentru antrenarea de turbine care sa
produca electricitate;
geotermie de energie medie (cazul cel mai frecvent), vizand apa cu T = 50
150 grade C, care cedeaza caldura continuta unui fluid mai volatil decat apa,
ce la randul lui antreneaza turbine ce produc electricitate;
geotermie de energie joasa, care utilizeaza apa, avand T < 90 grade C, nu
pentru producerea de electricitate ci pentru satisfacerea anumitor necesitati
(de exemplu incalzirea locuintelor).

98
 In cazul captarilor directe ale apei geotermale, datorita unor cantitati foarte mari de
vapori, este posibil ca sursele sa debiteze pulsatoriu sau intermitent, ceea ce impune aplicarea
unor solutii tehnice si constructive speciale, incat sa se recupereze si debitele imense din
timpul eruptiilor.
In situatia captarilor indirecte (de adancime), cele mai frecvente, se folosesc puturi
forate (sonde), foarte rar singulare, deobicei cate doua (in dublet). Tehnica dubletului s-a
impus pornindu-se de la constatarea ca intr-un zacamant debitul de refacere (regenerare) este
mai mic deobicei decat cel de exploatare si este necesar ca in acelasi timp printr-o sonda (de
productie) sa se extraga apa termala iar prin alta (de injectie) sa se reintroduca aceeasi
cantitate de apa racita.
Tehnica dubletului rezolva si urmatoarele probleme importante:
mentinerea presiunii de zacamant (se asigura o exploatare intensiva, la un
debit constant);
cresterea factorului de recuperare a caldurii existente in zacamant (in roca
colectoare);
corodarea instalatiilor si depunerea de saruri (la putul singular, in drumul spre
suprafata al apei termale are loc o scadere de presiune si temperatura care
determina gazele si sarurile dizolvate sa iasa din solutie, provocand atat
degazare, depunere de cruste cat si fenomene de coroziune a conductelor);
nepoluarea mediului (deversarea apei termale la suprafata terenului sau in
apele de suprafata produce importante efecte nedorite asupra mediului
datorita temperaturii ridicate si continutului mare de saruri).
In functie de posibilitatea amplasarii la suprafata (disponibilitatea de terenuri libere) a
puturilor (sondelor) in zonele de consum a energiei termice sau electrice ce se recupereaza,
se disting (vezi figura 2.2. 7.) urmatoarele tipuri de dublet:
dublet cu sonde verticale;
dublet cu o sonda deviata de la o anumita adancime si o sonda verticala;
dublet cu ambele sonde deviate in adancime.
Totalitatea instalatiilor folosite constituie ceea ce se denumeste bucla geotermala. Con
cret, o astfel de bucla, exemplificata si in figura 3.2. 8., se compune din:
sonda de productie;
pompa de productie;
schimbator de caldura;
pompa de injectie;
99
 sonda de injectie.
Conditia esentiala de functionare a unei astfel de bucle geotermale este ca presiunea
apei termale, pe tot traseul parcura (de la intrarea in sonda de productie pana la iesirea din
sonda de injectie), sa fie mai mare decat cea la care apare degazeificarea. In aceasta situatie,
fluidul geotermal circuland practic monofazic (lichid) nu au loc depuneri de cruste iar
coroziunea este redusa.

Fig. 2.2. 7.
Tipuri de dublet folosite la exploatarea apei geotermale (a : cu sonde verticale; b : cu o sonda verticala
si una deviata; c : cu ambele sonde deviate; S1, S2 = sonde de productie si de injectie).

Fig. 3.2. 8.
Aspecte privind componenta si functionarea buclei geotermale (sp = sonda de productie; pp =
pompa de productie; sc = schimbator de caldura; pi = pompa de injectie; si = sonda de injectie).

100
3.2. PROCESUL DE PREPARARE A SUBSTANTELOR MINERALE
BRUTE, EXTRASE DIN ZACAMINTE

In mod obisnuit, substantele minerale brute, asa cum se gasesc ele dupa ce au fost
extrase din zacaminte, nu corespund din punct de vedere calitativ (puritate, continut in
substanta minerala utila continut in substante minerale daunatoare, granulatie etc.):
cerintelor impuse de consumatorii casnici si industriali, pentru care ele
constituie materie prima finita (din care nu se mai obtine o alta substanta
minerala);
sau exigentelor unor prelucrari tehnologice industriale efectuate in diverse
intreprinderi (de exemplu metalurgice), unde sunt pe post de materii prime
brute (din care urmeaza sa se obtina una sau mai multe substante minerale)
si unde se trasnsforma in materii prime finite.
Pentru a le aduce la starea de calitate necesara (mai buna) ele sunt supuse unor
operatii de preparare specifice, mecanice, care presupun deobicei procese si transformari
fizice si mai putin (rar si superficial) chimice.

3.2.1.MANAGEMENTUL PREPARARII SUBSTANTELOR MINERALE SOLIDE

Principalele transformari la care sunt supuse substantele minerale brute solide (aflate
in starea in care au fost extrase din zacaminte) in timpul prepararii privesc:
modificarea granulatiei;
imbogatirea continutului in substante utile;
eliminarea compusilor nocivi sau a impuritatilor (ameliorarea compozitiei
chimico - mineralogice).
Modificarea granulatiei se efectueaza prin operatiile de maruntire si clasare.
Maruntirea, ca operatie de preparare ce presupune micsorarea granulatiei substantei
mine rale, este compusa din doua procease: sfaramarea si macinarea.
Sfaramarea este procesul de reducere a granulatiei (diametrului fragmentelor) substantei
minerale de la dimensiunile (maxim 1,6 m) la care a fost extrasa din zacamant pana la aproxi
mativ 5 mm. Ea se face cu aparate denumite concasoare (pentru roci si minereuri), dezinte
gratoare (carbuni) si tromel concasoare (carbuni si sisturi bituminoase).
Macinarea este procesul de maruntire care continua pe cel de sfaramare, prin care se
redu ce granulatia substantei minerale pana la dimensiuni de cativa microni. Ea se realizeaza
101
cu utilaje denumite mori (cu bile, cu bare, autogene).
Clasarea este operatia de preparare prin care substanta minerala bruta este impartita in
clase granulometrice. Ea se efectueaza atat volumetric (prin cernere) cat si gravitational (dupa
viteza diferita de cadere a particulelor de diverse naturi mineralogice, intr-un fluid). Clasarea
volumetrica se executa cu gratare si ciururi de diverse tipuri constructive iar cea gravitationala
(simptotica) se face cu diferite aparate denumite clasoare, conuri si hidrocicloane.
Imbogatirea continutului in substanta minerala utila si eliminarea componentilor
nocivi sau a impuritatilor se realizeaza prin operatia de concentrare. Ea presupune
eliminarea sterilului (particule minerale care nu intereseaza din punct de vedere economic), a
impuritatilor si elementelor (mineralelor) daunatoare, astfel ca substanta minerala bruta
preparata ajunge in final sa aiba un continut mult mai mare in substante minerale utile si sa se
numeasca concentrat.
Procedeele de concentrare intrebuintate sunt foarte numeroase, in functie de tipul
de sub stanta minerala supusa prepararii si de proprietetile acesteia. In principiu se cauta o
proprietate fizica in domeniul careia cele doua minerale (uneori mai multe) care trebuiesc
separate (unul util, care se concentreaza si celalalt steril, care se indeparteaza) sa aiba valori
foarte diferite. Procedeele de concentrare sunt urmatoarele:
magnetice, realizate cu aparate denumite separatoare magnetice;
electrice, unde se intrebuinteaza separatoare electrice;
gravitationale : in apa (pe jgheaburi, pe mese, prin zetaj) sau in medii dense;
flotatia, care foloseste celule de flotare;
cianurarea si amalgamarea (la minereuri aurifere);
spalarea (la minereuri si carbuni cu continut ridicat de argila);
clasarea (cand intr-un minereu exista un mineral util cu granulatie foarte
diferita de cea a celorlalte minerale sterile; de exemplu nisipul aluvionar in
care substanta minerala utila are o granulatie foarte mica fata de cea a
mineralelor sterile iar prin cernere se realizeaza o fractie fina imbogatita in
util);
radiometrice (la minereuri radioactive);
pe baza diferentei coeficientilor de frecare;
manuale etc.

102
A.Prepararea carbunilor

a.Prepararea turbei

Avand un continut prea ridicat de apa (80 90 %) turba nu poate fi folosita ca atare,
asa cum se gaseste atunci cand este extrasa din zacamant. Pentru a i se imbunatati calitatea
(prin eleiminarea apei) ea este fin maruntita apoi este supusa desecarii mecanice si uscarii
termice.
Adusa la un continut de aproximativ 50 % apa, turba poate fi intrebuintata mai eficient
in alte scopuri decat pentru obtinere de energie termica (pe plan local mai se foloseste pentru
incalzirea locuintelor), respectiv:

in agricultura, ca ingrasamant sau drept sol artificial;

in medicina, pentru tratarea unor afectiuni;
in constructii, ca izolator termic;
pentru obtinerea de medicamente, proteine, ceruri, acizi.

b.Prepararea lignitului si carbunelui brun

Lignitul si carbunele brun prezinta o putere calorifica sub 5 700 kcal/kg, raportata la
masa combustibila, iar continutul de apa este de 30 50 %. Se intrebuinteaza in scopuri
energetice, ca materie prima minerala finita, asa cum au fost scosi din mina sau (daca au
continut mare de steril) dupa preparare.
Prepararea lor consta, in primul rand, intr-o clasare volumetrica. Ea se face deoarece s-
a constatat ca fractiile grosiere (peste 8 cm) au un continut de impuritati (cenusa) mai redus
decat fractiile fine din punct de vedere granulometric. Ulterior fractiile grosiere sunt destinate
consumului casnic (unde se cere o calititate mai buna) iar cele mai fine sunt trimise la
termocentrale (unde oricum se face o maruntire iar procesul de ardere este ajutat uneori cu
pacura, motorina, etc.).
Tendintele de degradare granulometrica (exfoliere, faramitare) si de autoaprindere a
ligni tului si carbunelui brun (ce se constata la o depozitare si o expunere mai indelungata la
actiunea agentilor atmosferici) ca si reducerea umiditatii se elimina, respectiv se realizeaza,
prin tratare cu vapori de apa fierbinti. In finalul prepararii efectuate in acest mod se ajunge ca
fractiile granulometrice grosiere sa capete o putere calorifica mai mare cu 1 000 1 500
kcal/kg iar umiditatea sa scada la 14 %.

103
 Fractiile fine (cu continut mai ridicat de impuritati) de carbune isi pot imbunatati calitatea
si prin brichetare (presare mecanica). Operatia poate avea loc cu ajutorul unui liant (de
exemplu pacura, care ridica si puterea calorifica), ca la lignit, sau fara acesta, cum se intampla
la carbunii bruni.

c.Prepararea huilei

Daca huila nu are proprietati de aglutinare cocsificare se intrebuinteaza in scopuri

energetice, deoarece are putere calorifica ridicata, de peste 5 700 kcal/kg.
Cand huila are o buna calitate nu se mai prepara si se livreaza asa la beneficiar. Daca
insa prezinta o calitate mai scazuta ea se spala si continutul de cenusa ajunge la maxim 20
%. Prezenta a numeroase impuritati in carbune conduce la folosirea maruntirii, clasarii si
concen trarii prin metodele mediilor dense si zetajului.
Fractiile granulometrice fine, indeosebi mixtele (un amestec in carbune si steril, in
proportii comparabile), pot fi brichetate pentru a putea fi arse pe gratarele termocentralelor sau
sobelor din gospodariile casnice.
Huila care prezinta proprietati de cocsificare se prepara si se foloseste pentru
obtinerea cocsului si semicocsului, intrebuintate in siderurgie.
Prepararea consta in sfaramare, clasare si concentrare (prin spalare in apa, zetaj,
folosirea mediilor dense si prin flotare). In urma prepararii huila capata o calitate suficient de
buna (cenusa sub 10 %, continut de sulf sub 1 %, etc.) pentru a putea cocsifica.

d.Prepararea antracitului

Antracitul are cel mai ridicat continut de carbon (90 94 %, raportat la masa
combustibila), comparativ cu huila (80 %), lignitul si carbunele brun (70 %) sau cu turba (60
%). Ca urmare si puterea sa calorifica este cea mai mare (in jur de 9 000 kcal/kg.) dintre cea
a tuturor carbunilor.
Prepararea antracitului presupune operatiile de clasare si concentrare (magnetica si in
medii dense) pentru a se elimina sterilul constituit din fragmentele de roci (aflate in zacamant
ca inter calatii in stratul de carbune ori in culcusul si acoperisul acestuia) cu care se amestaca
in timpul expoatarii (dilutia).
Se foloseste ca degresant la obtinerea cocsului din huila, in industria chimica (ca sursa
de carbon) si la fabricarea colorantilor.

104
B.Prepararea minereurilor

Pentru minereuri, indiferent daca sunt metalifere sau nemetalifere, prepararea se face
in vederea rezolvarii urmatoarelor probleme:
cresterea calitatii (prin cresterea continutului de substanta minerala utila si
prin scaderea continutului de elemente daunatoare) pana la nivelul cerut de
consumatori sau de exigentele unor prelucrari industriale;
valorificarea in conditii economice a substantelor minerale care prezinta un
continut scazut de substanta utila (asa - zisele minereuri sarace) sau ridicat in
impuritati ori in elemente daunatoare;
reducerea cheltuielilor de transport (prin preparare se inlatura din mine reu o
mare parte din substantele minerale sterile continute, care nu se mai
deplaseaza degeaba), de la gura minei pana la beneficiar sau uzina de
prelucrare, a substantei minerale extrase din zacamant.
Daca se iau in considerare minereurile metalifere mai trebuie sa rezolve si alte
probleme, precum:
reducerea costului tratamentului metalurgic, intrucat se supune topirii o
cantitate mai mica de substanta minerala (o parte din substantele minera le
sterile din minereu a fost eliminata prin preparare si nu se mai gaseste in
concentratul ce ajunge la uzina metalurgica);
reducerea pierderilor de metal in zgura la efectuarea tratamentului meta lurgic
(concentratul prelucrat are mai putin steril si cantitatea de zgura rezultata prin
topire este mai mica.
In cazul minereurilor, indeosebi a celor metalifere, procesul de preparare atinge
complexitatea maxima si cuprinde toate operatiile de preparare.
Prin maruntire se obtine, in final (dupa macinare), desfacerea concresterilor unele
extrem de fine dintre mineralele utile si sterile precum si dintre mineralele utile intre ele,
facilitandu-se separarea lor.
Prin clasare se obtin sorturi granulometrice de substante minerale, sporindu-se astfel
eficienta operatiei de concentrare.
Operatia cea mai importanta si mai dificil de efectuat este concentrarea, care trebuie sa
rezolve urmatoarele probleme:

105
 separarea mineralelor utile (care formeaza un concentrat de minerale utile, in
amestec cu o parte din mineralele sterile din minereul initial) de cele sterile
(care se arunca la iazul de decantare); de exemplu, din mine reul cuprifer
extras (o,5 % Cu) in cariera se obtine un concentrat cuprifer (in Romania cu
minim 25 % Cu,) si steril;
separarea mineralelor utile intre ele, obtinandu-se cate un concentrat din
fiecare (de exemplu, dintr-un minereu complex, de compozitie Pb + Zn + Cu,
se obtin fie un concentrat comun de Pb + Zn cu minim 50 % metale si unul de
Cu, fie trei concentrate, respectiv cate unul din fiecare metal);
indepartarea mineralelor (elementelor) daunatoare (nocive, care creaza
greutati procesului metalurgic) din unele minereuri (de exemplu, minera lele
de arsen din minereul de fier);
indepartarea impuritatilor din unele minereuri extrase din zacamant (sarea
este dizolvata in apa iar apoi recristalizata pentru a se elimina impuritatile
argiloase; bauxita cu continut prea ridicat de SiO2 este spalata pentru a se
elimina argila, sursa silicei).
Prepararea este diferita de la un tip de minereu la altul iar in cadrul aceluiasi tip poate
diferi de la un zacamant la altul daca compozitia mineralogica (paragenezele) si caracteristicile
structural texturale sunt altele.

C.Prepararea rocilor utile

a.Prepararea rocilor folosite in constructii

In constructii se folosesc roci eruptive (granite, granodiorite, diorite, sienite, gabrouri,

riolite, dacite, andezite, bazalte, diabaze, dolerite, melafire, trahite, etc.), roci metamorfice
(gnaise, amfibolite, cuartite, marmure, etc.) si roci sedimentare (calcare, travertine, gresii,
nisipuri, pietrisuri etc.).
Caracteristicile calitative pe care trebuie sa le aiba rocile pentru a fi folosite in
constructii (atat ca agregate de betoane cat si ca roci ornamentale) se refera la:

proprietatile fizico mecanice, care trebuie sa fie adecvate domeniului

de intrebuintare;
dimensiunile fragmentelor (granulometrie);
omogenitatea structurala si texturala;

106
 aspectul estetic (frumusetea si constanta culorii, mai ales la rocile orna
mentale);
degradarea fizica si chimica (alterarea) produsa de agentii exogeni
(care inrautatesc proprietatile fizico mecanice ale rocilor);
absenta piritei, limonitului, sarurilor solubile (prin descompunere sau
solubilizare aceste minerale sunt indepartate iar rocile capata
rezistenta mecanica mai scazuta);
absenta silicei microcristaline sau amorfe (care poate reactiona cu
alcaliile din cimenturi);
lipsa fisuratiei, diaclazelor sau foliatiei (care constituie plane de minima
rezistenta) pentru rocile din care trebuie sa se extraga blocuri.
Analizand aceste aspecte se poate concluziona ca numai unul, cel referitor la
granulometrie poate fi remediat sau rezolvat prin preparare. Celelalte sunt rezolvate de
inginerul geolog in procesele de prospectiune si explorare, cand se selecteaza numai
zacamintele (sau parti din ele) corespunzatoare din punct de vedere calitativ.
Pentru rocile neconsolidate (nisip, pietris) prepararea consta deobicei in clasare
granulometrica, eventual spalare pentru indepartarea unor impuritati argiloase sau solubile.
In situatia rocilor consolidate obisnuite se executa sfaramare si clasare volumetrica,
obtinandu-se urmatoarele proproduse:
piatra bruta : de la blocuri cu dimensiuni de cativa metri pana la
fragmente de 90 mm (mai frecvent sortul de 250 90 mm);
piatra sparta, cu sorturile granulometrice : 90 63; 63 40; 40 25;
25 16; 16 8; 8 0 mm;
criblura, cu trei sorturi dimensionale : 25 16; 16 8; 8 3 mm;
nisip de concasare : 3 0 mm.
Daca roca consolidata este ornamentala, se urmareste in primul rand extragerea de
blocuri. Ele se livraza si ca atare (pentru sculpturi) dar cel mai frecvent sunt finisate in cariera
prin taiere si cioplire.
Rezulta placi brute care, pentru a fi acceptate de consumatori (in functie de preferintele
acestora) sunt supuse operatiilor de:
ajustare (se creaza suprafete plane prin indepartarea asperitatilor
rezultate la taiere);
slefuire (bruta sau fina);

107
 lustruire (mata sau lucioasa).
Odata cu obtinerea de blocuri si placi rezulta si fractii marunte care, in urma sfaramarii si
clasarii, se transforma si sunt folosite ca piatra pentru mozaic.

b.Prepararea rocilor folosite ca materii prime

Multe roci, indeosebi cele monominerale (gips, sare gema, etc) sau in care predomina
net un mineral (nisip cuartitic, cuartit, etc.) sau un tip de minerale (argila, dolomita etc.). deci in
care continutul in unul sau mai multe minerale este foarte ridicat, sunt folosite ca materii prime
in industrie.
Cele mai importante industrii prelucratoare si materiile prime minerale finite intre
buintate sunt:
industria ceramica si refractara: argila, argila refractara, cuartit, dolomit,
pegmatit;
industria metalurgica: nisip, calcar, calcar dolomitic, grafit, bauxita etc.;
industria chimica : sare gema, saruri de potasiu, gips etc.;
industria sticlei : nisip cuartos, alabastru etc.;
industria abrazivilor naturali: creta, diatomit, dolomit, calcar, granit, bazalt,
pegmatit (feldspati), piatra ponce, calcedonie, silex, cuartit, nisip cuartos etc.;
industria materialelor de constructie: gips, diatomit, perlit (varietate de riolit),
micasist etc.
Unele din rocile folosite ca materii prime minerale (sare gema, cuartit, alabastru,
micasist, etc.) sunt incluse si in categoria minereurilor nemetalifere, motiv pentru care se
recomanda ca rocile utile si minereurile nemetalifere sa fie denumite impreuna, mai simplu si
mai cuprinzator, substante minerale nemetalifere.
Spre deosebire de rocile folosite in constructie, unde prepararea insemna deobicei
marun tire (numai sfaramare) si clasare volumetrica, prepararea substantelor minerale
folosite ca materii prime minerale este mai complexa, mai dificil de realizat si mai scumpa.
Explicatia consta in faptul ca intrebuintarea ca materie prima in procesele industriale anterior
prezentate impune respectarea unor standarde mai inalte de calitate, indeosebi privind
continuturile de substante minerale utile, de impuritati si de daunatori.
Chiar daca este mai costisitoare, prepararea este totusi posibila din punct de vedere
economic intrucat valoarea materiilor prime obtinute este mai mare decat a produselor
minerale realizate din roci, folosite in constructii.
108
 Prepararea este diferita de la o roca la alta, in functie de:
cerintele de calitate impuse de diversi consumatori (unde rocile sunt folosite
ca materii prime minerale finite) sau de exigentele tehnologice ale unor
prelucrari industriale (unde substantele minerale nemetalifere sunt pe post de
materie prima bruta iar dupa prelucrare devin materie prima minerala finita);
continutul in substanta minerala utila a rocilor;
tipurile si proportiile impuritatilor minerale continute;
proprietatile fizice ale substantei minerale utile, substantelor minerale sterile,
impuritatilor minerale ce trebuiesc indepartate.
Prepararea rocilor folosite ca materii prime consta deobicei in maruntire, clasare si
concentrare.

3.2.2.MANAGEMENTUL PREPARARII SUBSTANTELOR MINERALE FLUIDE

A.Prepararea hidrocarburilor

a.Prepararea titeiului

Motivele pentru care se prepara titeiul nu tin numai de imbunatatirea calitatii sale ci si de
obtinerea separata a gazelor continute.
Prepararea pentru imbunatatirea calitatii se realizeaza prin:
indepartarea impuritatilor solide (nisip, mal, argila si alte fragmente de roca)
provenite din colectoarele zacamantului;
eliminarea apei (provenite din apa de zacamant sau din apa acviferelor)
continute si a sarurilor (cloruri, sulfati, ioduri, bromuri, etc.) dizolvate in ea.
Separarea gazelor continute de titei se face pentru a fi captate si folosite ulterior, fie
drept combustibil (ard si degaja energie) fie pentru a se introduce in sondele de exploatare ca
sa se provoace eruptia artificiala a titeiului. Gazele oricum se separa din titei dar, daca nu s-ar
capta, s-ar pierde.
Concret, odata scos din zacamant si adus la suprafata, titeiul brut este colectat de la
mai multe sonde si transportat prin conducte la separatoare. In unul sau in mai multe astfel de
separatoare titeiul brut (titei + gaze asociate + apa + particule solide in suspensie) se
descompune in fazele sale componente.
La partea superioara se degaja gazele impreuna cu vapori ai fractiilor usoare de

109
hidrocarburi lichide, pe care ii antreneaza. Rezulta ceea ce se cunoaste sub denumirea de
gaze bogate. La parte inferioara, avand densitatea mai mare, se strang apa (dulce si sarata)
si particulele solide aflate in suspensie in timpul transportului.

Fig. 4.2. 9.
Schema principiala, simplificata, a prepararii titeiului brut.

Gazele bogate ajung (conform schemei din figura 4.2. - 9.) in instalatia de
degazolinizare. Aici, la partea ei inferioara, se strange gazolina (amestec lichid de pentan,
hexan si heptan) iar ce ramane este trimis la o instalatie de lichefiere unde, prin comprimare
se obtin gaze sarace (me tan si etan) nelichefiate si gaze lichefiate (propan, butan).
Gazele sarace se pot folosi drept conbustibil sau se reintroduc in sonde pentru a
determina exploatarea prin eruptie artificiala.
Gazele lichefiate se trimit industriei petrochimice in vederea prelucrarii sau sunt
imbuteliate pentru consumul casnic.
Apa si particulele solide decantate se inlatura din separator.
Titeiul este stocat in rezervoare unde, va continua sa piarda o parte din apa emulsiilor
componente, astfel ca in final procentul de apa va atinge in jur de 1 %. Atunci cand va fi soli
citat, titeiul prelucrat va fi trimis industriei petrochimice, pentru prelucrare.

110
b.Prepararea gazelor naturale

De la fiecare sonda de exploatare, gazele sunt transportate prin conducte catre

punctele de colectare.
Scoase din zacamant si aduse la suprafata gazele naturale combustibile nu au
intodeauna o calitate corespunzatoare intrucat, de cele mai multe ori, in urma proceselor
genetice sau prin antrenare din rocile colectoarelor, contin (in afara de metan) o serie de
impuritati:
impuritati solide: sfaramaturi de roca, nisip, noroi;
impuritati lichide: apa de saturatie (dulce) si apa libera (sarata, de zacamant);
impuritati gazoase: He, hidrocarburi superioare, H2S, SO2, CO2, N2, etc.
Prepararea gazelor, are drept scop principal imbunatatirea calitatii lor prin eliminarea
impuritatilor care deranjeaza, caz in care se numeste si curatire. In acest scop ele sunt aduse
in recipienti metalici (separatoare) unde se actioneaza asupra lor folosindu-se:
forta gravitationala (in separatoare gravitationale);
schimbarea brusca a curentului de gaze;
forta centrifuga (in separatoare cu ciclon);
contactul curentului de gaze cu o suprafata lichuda sau solida umeda;
trecerea prin filtre si membrane;
lichefierea (pentru deshidratare).
Un alt scop al prepararii este si de a se obtine cantitati importante de alte substante
minerale utile, cum ar fi: sulf, heliu, hidrocarburi suprioare.
Sulful se recupereaza prin procedeul de desulfurare a gazelor naturale, care presupune
operatii de absorbtie, adsorbtie si de seperare fractionata. Initial se separa din gazele naturale
compusii continand sulf (H2S, SO2) iar in etapa a doua are loc transformarea lor in sulf
elementar.
Hidrogenul sulfurat oricum trebuie eliminat din gazele naturale pentru ca se dovedeste
nociv instalatiilor de prelucrare a acestora si polueaza atmosfera.
Heliul se gaseste deobicei in cantitati reduse si numai in anumite zacaminte. Atunci
cand este prezent in concentratii mai mari (frecvent 0,1 3,0 %, in unele zacaminte din
Arizona atinge 10 %) se extrage mai economic decat din atmosfera (aer lichid).
Procedeele industriale de preparare (separare si purificare) a gazelor naturale in
vederea obtinerii heliului sunt : absorbtie adsorbtie, difuzie prin membrane speciale, tehnica
temperaturilor joase.

111
 Hidrocarburile superioare care se separa din gazele naturale sunt etanul, propanul si
butanul.
Anumite necesitati tehnologice, legate indeosebi de transport, impun ca in afara de
operatia de curatire (prin care se obtin gaze curate si alte substante minerale utile) gazele
naturale combustibile sa fie supuse si la alte operatii precum: laminare, incalzire, comprimare.
Laminarea este o reglare a presiunii de curgere a gazelor prin reteaua de conducte si
instalatii de suprafata. Se realizeaza prin prin folosirea unor dispozitive de modificare brusca
(strangulare) a diametrului : duze, diafragme, ajutaje.
Incalzirea gazelor se practica in punctele de laminare (unde are loc o scadere brusca
de temperatura) cat si la conductele dintre sondele de exploatare in perioada iernii. Scopul
operatiei este de a se preveni formarea ghetii si a criohidratilor (combinatii dintre gaze si vapori
de apa, formate in prezenta apei libere, la temperatura scazuta, cu aspect de zapada, care ard
si dau ca reziduu apa). Prezenta acestora provoaca micsorarea diametrelor conductelor, pana
la obturare, precum si corodarea metalului (datorita sarurilor prezente in apa libera).
Comprimarea se practica in punctele de plecare a gazelor (din schelele de extractie)
catre consumatori si se foloseste in una din urmatoarele situatii:
are loc scaderea presiunii gazelor care ies din zacamant;
se doreste cresterea debitului de gaze transportate la vechii consumatori, prin
aceleasi conducte;
au aparut noi consumatori de gaze si trebuie marit debitul de transport;
se folosesc la transportul gazelor conducte cu diametru prea mic (conducta
este mult mai ieftina);
trebuie executata deshidratarea gazelor;
se face inmagazinarea subterana a gazelor (se stocheaza astfel o cantitate
mai mare);
se inmagazineaza gazele in perioada consumului scazut (pentru a se pu tea
acoperi necesarul in perioada de varf).
Pentru a se asigura depistarea punctelor de pierdere a gazelor si a se evita astfel
accidentele, la intrarea lor in conducta de transport catre beneficiari se face si o odorizare
(deobicei cu etilmercaptan). Substantele mirositoare care se introduc trebuie sa prezinte
urmatoarele caracteristici:
sa aiba miros specific si puternic;
sa fie inofensive (netoxice) din punct de vedere fiziologic;

112
 sa fi usor percepute cand sunt prezente in cantitati mici;
sa nu fie solubile in apa;
sa nu reactioneze cu gazele.

B. Prepararea apei

a.Prepararea apei folosite in scopuri potabile

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca apele pentru a putea fi folosite in scopuri

potabile sunt:
sa fie proaspete, limpezi, incolore, inodore si bine aerisite;
sa prezinte gust placut;
sa nu contina substante organice sau microorganisme (chiar daca nu sunt
vatamatoare) peste anumite limite (stabilite prin normative si stasuri);
sa aiba o mineralizare (prezenta sarurilor) sub 0,5 g/l;
sa nu contina compusi otravitori (cianuri, nitriti, etc.) pentru organismul uman si
elemente toxice (Cu, Pb, As, etc) in cantitati ridicate.
Multe din ape, mai frecvent cele de suprafata si mai rar cele subterane, nu indeplinesc
aceste conditii de calitate. Apele de suprafata pot fi tulburi, cu miros si gust neplacut, cu un
continut bacteriologic prea mare. Apele subterane pot prezenta uneori un continut prea mare
de saruri.
Calitatea apelor poate fi imbunatatita prin urmatoarele procedee de preparare:
decantare;
filtrare;
sterilizare;
schimbarea chimismului.
Decantarea conduce, intr-o oarecare masura, la limpezirea apelor tulburi (de suprafata
sau a celor subterane din zone carstice, dupa ploi torantiale) prin depunere si precipitare.
Prin depunere, sub influenta gravitatiei, sunt inlaturate 70 95 % din suspensiile solide
(nisipoase sau prafoase). Aceste suspensii se depun pe fundul unor bazine, numite
decantoare, in care apa sta pe loc sau circula incet.
Precipitarea inlatura particulele fine, coloidale, dar in procesul de depunere sunt
antrenate si o parte din bacteriile prezente in apa. Se face prin adaugarea in apa supusa
prepararii a unor reactivi coagulanti (sulfatul si hidratul de aluminiu, aluminatul de sodiu,

113
clorura si sulfat feric, silicat de sodiu, etc.) care determina aglomerarea impuritatilor sub forma
de fulgi si depunerea lor.
Filtrarea se aplica pentru o si mai buna limpezire a apei deja decantate. Consta in
trecerea apei, inca nu bine limpezite, printr-un filtru. Particulele fine, ramase in suspensie, sunt
inlaturate impreuna cu o parte din bacteriile existente.
Sterilizarea (dezinfectarea) este operatia de reducere a numarului de bacterii sub limita
admisibila (la care nu mai influenteaza nociv organismul uman) si se aplica deobicei apelor
obtinute din sursele de suprafata. In cazuri mai rare sunt sterilizate si ape din surse subterane,
freatice, de mica adancime (care pot fi contaminate bacteriologic).
Schimbarea chimismului se aplica mai ales apelor provenite din surse subterane, ce
prezin ta mai frecvent continuturi ridicate de elemente chimice (sunt mai mineralizate).
Metodele (operatiile) aplicate sunt atat fizice cat si chimice. Cele mai frecvente operatii
de schimbare a chimismului apelor sunt:
deferizare si demanganizare;
reducerea duritatii (continutului de saruri);
eliminarea gazelor dizolvate.
Operatiile mai rar aplicate sunt:
sporire a duritatii;
eliminarea silicei;
corectarea continutului de flor.

b.Prepararea apei folosite in scopuri tehnice

In scopuri tehnice se folosesc cantitati foarte mari de apa, in special din surse
subterane. Calitatea lor se apreciaza in functie de modul in care corespund sau nu cerintelor,
parametrilor specifici procesului tehnologic in care sunt folosite.
Apele de suprafata sau cele subterane, care nu corespund din punct de vedere
calitativ, precum si apele reziduale (din multiple necesitati, indeosebi economice si ecologice,
ele sunt refolosite) care prezinta calitatea deteriorata se supun prepararii prin procedeele
intalnite si prezentate la apele folosite in scopuri potabile.

c.Prepararea apelor minerale

Procesul de preparare a apelor minerale se mai numeste si conditionare. Reprezinta

un complex de procedee tehnice prin care se aduce apa minerala cu o calitate (initial encores-

114
punzatoare sau ulterior deteriorata) mai scazuta la nivelul calitativ cerut de beneficiar
(utilizator) sau pentru a se evita unele neplaceri ce ar putea avea loc ulterior, in procesul de
valorificare.
Chiar daca dupa exploatare calitatea apei a fost buna, ea se poate deteriora datorita:
materialelor din care sunt construite instalatiile;
instabilitatii sarurilor dizolvate;
modificarii temperaturii si degajarii gazelor continute.
Imbunatatirea (corectarea) calitatii presupune efectuarea unor operatii precum:
incalzirea sau racirea;
degazarea partiala sau totala;
sterilizarea apei;
filtrarea apei minerale;
intensificarea radioactivitatii;
impregnarea suplimentara cu CO2 a apelor minerale de masa.
Evitarea neplacerilor ce se pot ivi se face prin aplicarea urmatoarelor operatii:
tratarea cu inhibatori de coroziune si de incruustare;
deferizarea (eventual si demanganizarea);
sterilizarea apei minerale.

C.Prepararea gazelor necombustibile si a gazelor necombustibile insotitoare

Gazele necombustibile acumulate in subteran, care formeaza zacaminte proprii sau

cele care ajung la suprafata terenului sub forma de emanatii naturale uscate (CO2, SO2, H2S)
sunt suficient de curate si deobicei nu necesita preparare (purificare) inainte de intrebuintare.
In apele minerale se gasesc foarte frecvent dizolvate o multitudine de gaze precum :
CO2, H2S, gaze nobile (He, Ne, Ar, Kr, Xe, Rn), N2 si O2 (in mod exceptional). Concentratii mai
mari prezinta doar CO2 si H2S.
Dintre gazele apelor minerale se recupereaza deobicei, in vederea valorificarii, CO2,
SO2 si Rn. Dioxidul de carbon se recupereaza frecvent, dioxidul de sulf mai rar iar radonul in
mod exceptional, necesitand tehnici si instalatii speciale, foarte costisitoare.
Si aceste gaze, ca si emanatiile uscate sau gazele ce formeaza acumulari proprii, sunt
deobicei curate (intr-o sursa se afla un singur gaz sau celelalte se afla in proportii neglijabile) si
nu necesita preparare iar atunci cand sunt impurificate se prefera alegerea altei surse mai
bune.

115
 Pentru ambele tipuri de gaze, daca domeniul de utilizare necesita folosirea lor la
presiuni ridicate, se poate efectua comprimarea. Anterior comprimarii trebuie sa se mai
execute:
separarea (inlaturarea) particulelor solide si a vaporilor de apa continuti;
uscarea gezelor;
racirea gazelor.

3.3.PROCESUL DE PRELUCRARE A SUBSTANTELOR MINERALE IN

VEDEREA OBTINERII ELEMENTELOR COMPONENTE

Nu toate substantele minerale preparate se consuma ca atare. La unele dintre ele

intereseaza doar unii compusi din componenta lor si pentru obtinerea acestora
substantele minerale preparate sunt supuse in continuare unor procese de descompunere
(mai rar si partial, de compunere) fizice si chimice.
Multa vreme prelucrarea substantelor minerale era sinonima doar cu prelucrarea
metalurgica, ulterior prelucrandu-se si carbunii iar astazi se efectueaza pe o scara foarte larga
prelucrarea hidrocarburilor fluide si pe o scara redusa prelucrarea unor roci.

3.3.1.PRELUCRAREA METALURGICA

Prin prelucrare metalurgica (sau metalurgie extractiva) se intelege un ansamblu de

tehnici si procedee prin care se obtin, initial in stare bruta iar ulterior (prin afinare si rafinare) in
stare pura, metale si aliaje.
Substantele minerale supuse prelucrarii metalurgice (inclusiv celei siderurgice) pot fi
de mai multe feluri:
minereuri cu continuturi ridicate de metale (minereuri bogate);
concentrate de minereuri (initial minereuri cu continuturi mai scazute de metal,
care prin preparare li se mareste continutul pana la nivelul celor de la
minereurile bogate sau la un nivel mai inalt);
concentrate din substante minerale secundare (substante care au mai fost
anterior exploatate, preparate sau prelucrate, existente in halzi minere, iazuri
de decantare, halzi metalurgice etc.);
deseuri metalice, rezultate in urma consumului casnic si industrial.
Prin procedee metalurgice minereurile, concentratele si deseurile, aflate in stare

116
solida, se supun unor reactii chimice si rezulta substante minerale concentrate (separate) in
doua sau trei faze (solida, lichida si gazoasa). Metalele dorite a se obtine sunt concentrate
intr-o faza iar sub stantele minerale nedorite (sterile) in alta (altele).
In legatura cu procedeele de prelucrare metalurgica se cunosc si se folosesc trei
grupe majore:
grupa procedeelor pirometalurgice;
grupa procedelor hidrometalurgice;
grupa procedeelor de rafinare.

A.Procedee pirometalurgice

Sunt procedee metalurgice bazate pe folosirea temperaturilor ridicate pentru a se

provoca substantelor minerale supuse prelucrarii, modificari fizice si chimice.
Se cunosc si se aplica trei procedee metalurgice:
o topirea;
o prajirea;
o distilarea.
Topirea este procedeul pirometalurgic de trecere din stare solida in stare lichida, sub
actiunea temperaturii, a metalelor aflate in substanta minerala (deobicei sub forma de
compusi) supusa prelucrarii.
Produsele obtinute in cazul minereurilor si concentratelor sunt :
zgura;
metalul brut (la minereurile sub forma de oxizi sau in cazul deseurilor
metalice);
mata (un produs intermediar, constand intr-un amestec de mai multe sulfuri
ale metalelor neferoase, obtinut prin topirea minereurilor aflate sub forma de
sulfuri; din mata se obtine apoi fiecare metal continut).
In cazul topirii deseurilor metalice se obtin doar metale.
Pentru ca din topitura metalica sa se poata separa mai usor sterilul (substantele
minerale nefolositoare), sub forma se zgura, se adauga si fondanti (substante minerale
naturale sau sintetice).
Prajirea este procedeul pirometalurgic prin care substantele minerale supuse prelucrarii
sufera, sub influenta temperaturii si a unor substante chimice, transformari fizice si chimice,
fara a se topi.

117
 Prin prajire substantele minerale devin mai friabile si mai poroase iar compozitia lor
chimica se modifica. Deobicei prin prajire sulfurile se transforma in oxizi sau compusi solubili in
apa (cloruri, sulfati) iar oxizii superiori se reduc si trec la oxizi inferiori (cu mai putin oxigen). Nu
se prajesc deseurile metalice.
Distilarea este procedeul pirometalurgic prin care se obtine un compus volatil, ce se
condenseaza separat de ceilalti compusi nevolatili ai substanteu minerale supuse prelucrarii.

B.Procedee hidrometalurgice

In principiu, procedeele hidrometalurgice constau in solubilizarea elementelor utile din

substanta minerala supusa prelucrarii, cu ajutorul unor solutii sau reactivi chimici, ulterior meta
lele obtinandu-se din solutie in stare pura sau sub forma de concentrat.
Aceste procedee sunt tot mai frecvent folosite intrucat necesita cantitati mici de
energie fata de procedeele pirometalurgice, pe care au tendinta sa le inlocuiasca.
Se cunosc patru procedee hidrometalurgice:
solubilizarea;
separarea fazelor;
concentrarea;
precipitarea.
Solubilizarea (dizolvarea, lesierea, lixivierea) este procedeul hidrometalurgic prin care
ele mentul mineral util trece in faza lichida, in timp ce elementele minerale sterile raman
nedizolvate.
Uneori se practica (dace este mai simplu sau mai economic) si o solubilizare inversa
(mine ralele sterile trec in solutie) sau o solubilizare totala (a tuturor mineralelor utile si sterile).
Separarea fazelor este procedeul hidrometalurgic prin care cele doua faze minerale
(una solida si alta solubilizata), rezultate in urma dizolvarii, se separa prin operatii de
decantare si filtrare. Faza sterila (deobicei solida) se evacueaza si se arunca iar faza utila,
lichida, se supune procedeului urmator, de concentrare.
Concentrarea este procedeul hidrometalurgic prin care se mareste continutul de
substanta minerala utila (metal) aflata in solutie sau prin care se obtin direct metale pure.
Operatiile prin care are loc concentrarea sunt :
evaporare;
schimb ionic cu rasini;
extractie cu solventi organici.

118
 Prin schimb ionic cu rasini si prin extractie cu solventi organici de obtin in mod direct
metale pure.
Precipitarea este procedeul hidrometalurgic prin care, din solutii concentrate, se obtin in
mod direct metale sau in mod indirect combinatii insolubile ori greu solubile ale lor.
In mod direct metalele se obtin prin operatiile de:
o cementare;
o electroliza;
o tratare cu gaze.
Sub forma de combinatii insolubile ori greu solubile, metalele se obtin prin precipitare ca
sulfuri, hidroxizi, saruri.

C.Rafinarea metaleleor brute

Rafinarea (prima etapa a sa se numeste uneori afinare) presupune aplicarea de

procedee pirometalurgice prin care se indeparteaza impuritatile (nefolositoare) sau/si
substantele minerale straine (nu sunt numite sterile pentru ca se recupereaza si se folosesc)
din metale si aliaje brute.
Impuritatile si substantele minerale straine provin din :
minereul bogat sau concentratul de minereu;
deseurile metalice (la colectare nu pot fi separate complet, pe tipuri de metale, in
plus exista si aliaje);
combustibilii si fondantii folositi;
captuselile refractare ale cuptoarelor.
Pentru metalul care le contine impuritatile pot fi:
daunatoare, scazandu-le calitatea (de exemplu impuritatile de staniu si bismut
prezente in cupru, cele de carbon existente in fier, etc.);
indiferente, dar trebuiesc recuperate pentru ca au valoare mare si cresc
rentabilitatea procesului metalurgic (de exemplu impuritatile de aur si argint
prezente in cuprul obtinut din concentrate).
In domeniul pirometalurgiei rafinarea se face pe cale uscata, folosindu-se urmatoarele
procedee:
oxidare;
reducere;

119
 diluare;
segregare;
absorbtie;
distilare.
In domeniul hidrometalurgiei rafinarea are loc pe cale umeda, intrebuintandu-se ca
procedee metalurgice:
o precipitarea;
o electroliza;
o schimbul ionic cu rasini;
o extractia cu solventi organici.

3.3.2.PRELUCRAREA CARBUNILOR

Scosi din zacamant in urma procesului de exploatare si eventual supusi procesului de

preparare, carbunii pot fi arsi in scopuri energetice sau pot fi prelucrati in vederea obtinerii
unor produse din compozitia lor sau a unor produse formate prin reactiile dintre componentii
lor (rezultati prin descompunerea carbunilor) si alte substante chimice.
Prelucrarea carbunilor presupune aplicarea urmatoarelor procedee industriale:
semicocsificarea;
cocsificarea;
gazeificarea;
lichefierea.

A.Procedeul de semicocsificare

Este un procedeu de descompunere termica a carbunelui prin incalzire (piroliza sau

pirogenare) la temperaturi de 500 600 grade C, in absenta aerului.
Produsele minerale obtinute sunt:
semicocs;
gudron;
gaz de semicocs;
apa etc.
Semicocsul se fabrica din turba, lignit sau huila, mai frecvent din ultimii doi carbuni. Se
intrebuinteaza in industria siderurgica (in amestec cu cocs), drept combustibil care arde fara

120
fum, la confectionarea de brichete etc.
Gudronul este un amestec continand in jur de 10 000 substante chimice, din care se
separa si se valorifica aproape 350. Din el se obtin uleiuri, parafine, benzen, benzina sintetica,
smoala, produse medicamentoase, etc.
Gazul de semicocs se foloseste la obtinerea de energie termica prin ardere iar apa de
pirogenare este fenolica si poate fi intrebuintata in agricultura ca ierbicid.

B.Procedeul de cocsificare

Cocsificarea este un procedeu complex de descompunere termica a carbunelui prin

incalzire la temperaturi de 900 1 200 grade C, in absenta aerului.
Principalul produs este cocsul, utilizat in industria siderurgica drept combustibil in
furnal si partial ca materie prima (sursa de carbon) in industria chimica. Alte produse, ca si in
procesul de semicocsificare, sunt gudronul, gazul de cocs (CO 2, H2S, H2, CH4, CO, C2H4, N2),
benzen, amoniac si ape amoniacale etc.
Energia termica rezultata (la semicocsificare bilantul reactiilor exoterme si endoterme
era negativ), numita si energie reziduala, se poate recupera daca se foloseste pentru racire un
gaz inert (si nu apa). Se poate astfel obtine abur tehnologic, cu presiune de 30 40 atm si
temperatura de 400 420 grade C., folosit la incalzirea locuintelor si la obtinerea apei calde.

C.Procedeul de gazeificare

Are drept scop transformarea masei organice de carbune in produse gazoase (numite
si gaz de sinteza), utilizabile drept combustibil sau ca materie prima minerala in industria
chimica si petrochimica.
Se pot gazeifica nu numai carbunii (turba, carbune brun, huila, antracit) ci si
semicocsul, cocsul, sisturile bituminoase.
Agentii de gazeificare intrebuintati pot fi: aerul, O2, CO2, vapori de apa.
Se pot aplica doua metode de gazeificare:
gazeificarea subterana (in situ);
gazeificarea in instalatii speciale (ex situ).
Gazeificarea subterana presupune aprinderea carbunelui in zacamant, prin unele sonde
introducandu-se aer (suficient pentru a intretine arderea si a se obtine monoxid de carbon,

121
insuficient pentru o ardere intensa in urma careia sa se obtina dioxid de carbon) iar prin altele
aducandu-se la suprafata gazele rezultate.
Gazeificarea in instalatii speciale are loc la suprafata terenului si foloseste carbunele
exploatat prin procedee clasice. Metodele de gazeificare sunt:
o gazeificarea cu hidrogen (hidrogazeificarea), in urma careia se obtine metan;
o gazeificarea cu abur, in urma careia rezulta gazul de sinteza (in principal
compus din CO si H2);
o gazeificarea cu abur si oxigen, caz in care iau nastere gaze precum : CO, H 2,
CO2, CH4.
o gazeificarea cu abur si aer, cand rezulta aceleasi gaze ca si in cazul
precedent, la care se adauga si azotul provenit din aer, care scade puterea
calorica totala

D. Procedeul de lichefiere

Presupune obtinerea din carbune (lignit, carbune brun, huila),in mod direct sau indirect
(din gazul de sinteza rezultat prin gazeificarea carbunelui), a unor hidrocarburi lichide.
Metodele folosite presupun hidrogenarea carbunelui sau piroliza urmata de hidrogenare.
Produsele obtinute sunt in cea mai mare parte lichide (petrol sintetic, benzine, motorine,
gudron, ulei, pentan, hexan, heptan, in functie de procedeele tehnice intrebuintate) dar rezulta
si unele gazoase (etan, propan, butan) sau solide (cocs).

3.3.3. PRELUCRAREA HIDROCARBURILOR LICHIDE

A.Prelucrarea titeiului
Nici dupa ce a fost supus procesului de preparare titeiul nu poate fi inca intrebuintat. El
este introdus in rafinarii, desalinat (se indeparteaza sarurile pe care inca le mai contine) si
supus urmatoarelor procese fizice si chimice:
distilarea;
hidrogenarea;
cracarea si hidrocracarea;
piroliza;
sinteza de gaze;
dezasfaltarea; cocsarea etc.
122
 Procesele amintite sunt specifice chimiei organice si nu vor fi abordate. Cert este ca in
urma lor, intr-un cuvant in urma rafinarii, rezulta compusi minerali, unii din componenta titeiului,
altii noi.
Principalele produse rezultate in rafinarie sunt:
gaze lichefiate;
olefine si hidrocarburi aromatice;
benzine pentru automobile si avioane;
combustibili pentru reactoare (turbine cu gaz) si motoare diesel,
pentru consumul casnic si pentru iluminat;
uleiuri si parafina; birum si cocs.
In afara de consumul casnic, aceste produse minerale organice se intrebuinteaza in
transporturi, in industriile chimica, metalurgica, farmaceutica etc.
Daca prelucrarea titeiului se face intr-un combinat petrochimic, folosindu-se si
compusi ai carbunelui, din titei se mai pot obtine suplimentar : unsori, solventi, sulf.

B.Prelucrarea gazelor asociate titeiului si a gazelor naturale combustibile

Aceste gaze, separate in componente si eventual purificate inca din procesul de

preparare, sunt trimise in rafinarii sau combinate petrochimice nu pentru a se obtine din ele
compusii (comparativ cu titeiul au o compozitie chimica foarte simpla) continuti ci substante
minerale organice noi, prin combinare cu compusi ai titeiului si carbunilor.
In rafinarii, pornindu-se de la gazele naturale si gazele asociate, se obtin:
din metan : produsi principali (acid formic, aldehida formica, acid cianhidric,
acetilena, etc.) si secundari (uneori tertiari, cateva zeci);
din etan rezulta etilena, (care sta la baza producerii cauciucului, in combinate
petrochimice) si compusi clorurati (cloretan, dicloretan);
din propan : etilena, alcooli (metilic, etilic, propilic, izopropilic), acetona,
glicerina, aldehida si formaldehida, solventi, acizi (formic, acetic), etc;
din butan : fibre sintetice, polimeri, elastomeri, solventi, etc.
In sfarsit, ca produse finale ale unui combinat petrochimic (unde pe langa titei se
prelu creaza si carbune si gaze naturale combustibile), in afara celor enumerate la prelucrarea
titeiului si gazelor naturale, se mai intalnesc:
produsi organici : alcooli, acizi, fenoli, glicoli, esteri, amine, etc.;
materiale plastice;

123
cauciuc sintetic;
fire si fibre sintetice;
detergenti si antidaunatori;
produse anorganice : amoniac, acid azotic, acid sulfuric;
solventi, lacuri, vopsele, adezivi.

124
ANEXA 1

CLASIFICAREA GENERALA A SUBSTANTELOR MINERALE PE BAZA UNUI

SUNGUR CRITERIU

A.Dupa modul de formare se disting:

a - grupa resurselor naturale: aer, ape, gaze naturale, minereuri, carbuni, roci,
namoluri etc.;
b - grupa resurselor artificiale (antropogene): deseuri metalice, zguri metalurgice,
halzi miniere, iazuri de decantare, cenusi de termocentrala, rambleuri vechi,
ape de mina etc.

B.Dupa locul in care se gasesc se deosebesc:

a - grupa resurselor terestre:
tipul resurselor atmosferice: diferite elemente gazoase (N, O, H, Ar, Ne, Kr,
He, Xe, Rn), combinatii gazioase (SO2, CO2, etc.) vapori de apa etc.;
tipul resurselor hidrosferice : apa, ghiata, saruri dizolvate, elemente
chimice, gaze etc.
tipul resurselor scoartei terestre: cele mai multe dintre substantele minerale,
inclusiv cele de provenienta biosferica (bio-litosferice) dar aflate acum in
scoarta terestra : petrol, gaze naturale, roci sedimentare organogene etc.;
b - grupa resurselor extraterestre : multe din cele care se gasesc pe Terra, probabil
si altele.

C.Dupa posibilitatea regenerarii se cunoasc:

a - grupa resurselor regenerabile : unele gaze (N, O, H, CO2, CH4, SO2, etc.), ape
minerale, ape geotermale, namoluri terapeutice etc.;
b - grupa resurselor neregenerabile : gaze naturale organice combustibile, petrol,
carbune, minereuri etc.

D.Dupa starea de existenta (agregare) se pot enumera:

a - grupa resurselor gazoase: N, H, O, CO2, NH4, CH4, SO2, etc.;
b - grupa resurselor lichide: diferite ape (dulci, sarate, minerale, termale,
medicinale, petrol, mercur etc.;
c - grupa resurselor solide: carbuni, minereuri, roci etc

125
E.Dupa posibilitatea transmiterii energiei exista:
a - grupa resurselor energetice (care transmit energie) : unele gaze naturale, petrol,
ape geotermale, carbuni, sisturi bituminoase, sulf, ozocherita, minereu radioactiv
etc;
b - grupa resurselor neenergetice (care nu transmit) : gaze necombustibile, ape
netermale, namoluri, minereuri neradioactive, roci etc.

F.Dupa posibilitatea arderii se disting:

a - grupa resurselor combustibile (care ard) : unele gaze naturale ( H, CO, CH4
etc.), petrol, asfalt, carbune, sisturi bituminoase, sulf, ozocherita, chihlimbar etc;
b - grupa resurselor necombustibile (care nu ard) : unele gaze, ape, namoluri
terapeutice, minereuri, roci.

126
ANEXA 2

CONDITIILE INDUSTRIALE LUATE IN CONSIDERARE LA CLASIFICAREA

REZERVELOR GEOLOGICE IN GRUPE

Conform vechii clasificari dupa posibilitatea valorificarii, folosita in Romania inainte de

anul 2000, se distingeau rezerve de bilant si rezerve in afara de bilant. Impartirea in una din
cele doua grupe se facea tinandu-se cont de posibilitatil tehnico-economice de valorificare
(sau conditii industriale).

A.Conditii industriale generale

Cuprinde conditiile industriale valabile pentru toate tipurile de substantele minerale

solide. Acestea sunt:
cantitatea minima a rezervelor de bilant.
adancimea maxima de exploatare la zi si in subteran pentru rezervele de bi
lant si pentru rezervele geologice.
grosimea minima de calcul a rezervelor de bilant si a celor in afara de bilant,
in cazul zacamintelor tabulare (strate, filoane, lentile).
grosimea maxima a intercalatiilor sau extinderea maxima a zonelor sterile ori
necorespunzatoare calitativ, care se includ in calculul rezervelor.
coeficientul de descoperta maxim pentru zacamintele exploatabile la zi.
coeficientul de mineralizare minim pe unitati de calcul in cazul existentei
intercalatiilor sterile care nu pot fi conturate in faza de cercetare, dar care pot
fi excluse in procesul de exploatare.
conditiile hidrogeologice (presiune si debit maxime) ale formatiunilor acvi fere,
in raport cu grosimea si caracteristicile rocilor din culcusul si acoperisul
fiecarui corp de substanta minerala utila.
alte conditii naturale care influenteaza negativ tehnologia de exploatare,
preparare sau prelucrare.

B.Conditii industriale specifice

Spre deosebire de conditiile industriale generale, aceste conditii sunt valabile (specifice)

127
numai pentru anumite substante minerale. Se impart pe cele doua mari grupe de substante
minerale, complet diferite din punct de vedere al valorificarii: carbuni, minereuri si roci.

a. Conditii industriale pentru carbuni:

puterea calorifica inferioara medie minima la combustibilul initial.
continutul mediu maxim in cenusa la combustibilul anhidru.

b. Conditii industriale pentru minereuri metalifere si unele substante nemetalifere:

continuturile minime in component util echivalent pentru conturarea rezervelor
de bilant, respectiv a rezervelor in afara de bilant.
continuturile medii minime in component util echivalent pe unitatea de calcul,
pentru rezervele de bilant si pentru cele in afara de bilant.

128
ANEXA 3.
INCADRAREA REZERVELOR IN CATEGORII DUPA GRADUL DE
CUNOASTERE

Vechea clasificare a rezervelor, folosita in Romania pana in anul 2000, distingea

urmatoarele categorii: C2, C1, B si A. Gradul de cunoastere crestea de la C2 catre A.

Rezerve de categoria C2

Pentru a putea fi clasificate in aceasta grupa rezervele studiate trebuiau sa

indeplineasca doua conditii.
In primul rand, conturarea rezervelor C2 si estimarea cantitatii si calitatii lor trebuiau sa
fie efectuate pe baza datelor geologice si geofizice rezultate din lucrarile de cercetare (foraje,
lucrari miniere) izolate sau situate la distante mari ori prin extrapolarea parametrilor de calcul
de la rezervele de categorie C1, in prelungirea carora se aflau.
In al doilea rand, conditiile geologice de zacamant, conditiile hidrogeologice precum si
tehnologia de valorificare (exploatare, preparare, prelucrare) trebuiau sa fie determinate sau
apreciate pe baza datelor obtinute din lucrari de cercetare geologica izolate sau prin analogie
cu portiunile invecinate, care au rezerve de categorii superioare celor de categorie C2, ori cu
alte zacaminte.

Rezerve de categoria C1

Pentru a putea fi incadrate in aceasta categorie de cunoastere rezervele de substante

minerale trebiau sa satisfaca urmatoarele cerinte:
evaluarea cantitativa si calitativa sa fie facuta prin lucrari de cercetare pe
blocuri geologice determinate prin interpolare (in cazul forajelor) sau
extrapolare (la lucrari miniere) pana la cel mult jumatate din distantele intre
lucrarile de cercetare prevazute pentru rezervele de categoria B;
conditiile de zacamant sa fie cunoscute in masura necesara proiectarii
lucrarilor de explorare de detaliu (clasele de zacaminte I si II) sau de
exploatare (clasa III);
sa fie cunoscuta existenta si proportia portiunilor (intercalatiilor) sterile sau

129
 necorespunzatoare calitativ, a diferitelor sorturi calitative, si a zonelor de
alterare;
faliile principale si contururile zonelor de discontinuitate ale corpurilor de
substante minerale precum si aria de raspandire a deranjamentelor tectonice
de amplitudine mica sa fie trasate prin interpolare;
conditiile hidrogelogice sa fie apreciate pe baza observatiilor efectuate in
lucrarile de cercetare geologica, fiind cunoscuta valoarea orientativa a
parametrilor hidrogeologici (pozitia suprafetelor piezometrice, tipul de acvifer :
liber, sub presiune);
tehnologia si indicatorii tehnico - economici de exploatare sa fie estimati pe
baza rezultatelor obtinute din lucrarile geologice executate si prin similitudine
cu alte zacaminte;
tehnologia si indicatorii tehnico - economici de preparare si prelucrare se
cunosc din rezultatele cercetarilor de laborator sau in faza pilot.
In cazul zacamintelor din clasa a III-a (sau a unor portiuni din acestea) conditiile
hidrogeologice, tehnologiile si indicatorii tehnico economici de exploatare, preparare si
prelucrare trebuiau sa fie satisfacute la un nivel de cunoastere mai ridicat, corespunzator
categoriei B, daca nu erau in extinderea zacamintelor cu conditii geologo miniere si
tehnologice asemanatoare, in curs de exploatare.

Rezerve de categoria B

Incadrarea rezervelor in categoria B se facea numai daca erau indeplinite urmatoarele

conditii:
evaluarea cantitativa si calitativa sa fie facute prin lucrari de cercetare
geologica (foraje, lucrari miniere, ambele) impreuna cu eventuale lucrari de
pregatire sau de exploatare, prin interpolare in limita unitatilor de exploatare
(panouri, blocuri) conturate pe cel putin doua laturi (fete) sau in trepte de
exploatare in cariera cercetate cu foraje si cartate pe o fata (platforma sau
front);
datele obtinute din lucrarile geologice sa asigure corelarile necesare stabilirii
continuitatii corpurilor de substante minerale iar la zacamintele din clasa a III-
a rezultatele forajelor sa fie verificate prin lucrari miniere;

130
 conditiile de zacamant sa fie cunoscute in masura necesara proiectarii
lucrarilor de deschidere si pregatire iar in cazul zacamintelor din clasele a II-a
si a III-a in masura necesara programarii si realizarii productiei;
sa se cunoasca raspandirea spatiala si proportia intercalatiilor si portiunilor
sterile sau necorespunzatoare calitativ, a diferitelor sorturi calitative si a
zonelor de alterare;
in cazul zacamintelor tectonizate sa fie stabilita pozitia fracturilor principale si
amplitudinea deplasarii flancurilor acestora cat si caracteristica generala,
orientarea si frecventa fracturilor de mica amplitudine;
sa fie cunoscute, in masura necesara aprecierii influientei apelor subterane
asupra procesului de exploatare si stabilirii concluziilor privind posibilitatea de
asecare si proiectarii acesteia, caracteristicile principale ale formatiunilor
acvifere (numar, configuratie, extindere, adancime, pozitia lor fata de
zacamant si relatiile cu alte formatiuni acvifere), parametrii hidrogeologici
(porozitate, coeficient de filtrare, transmisivitate, debit specific), suprafata
piezometrica, directiile de curgere si caracteristicile fizico chimice ale
apelor;
tehnologia si indicatorii tehnico economici de exploatare sa fie estimati pe
baza rezultatelor obtinute din lucrarile geologice, sau, dupa caz, din exploatari
experimentale sau din exploatare curenta;
tehnologia si indicatorii tehnico economici de preparare si prelucrare sa fie
cunoscuti din rezultatele cercetarilor din faza pilot sau semiindustriala (in
special fluxul tehnologic de preparare, gradul de recuperare in concentrate a
metalelor valorificabile si tehnologia de prelucrare).
In cazul zacamintelor din clasa a III-a (sau a unor portiuni din acestea) aspectele
hidrogeologice, tehnologiile si indicatorii tehnico economici de preparare si de prelucrare
trebuie sa fie cunoscuti la nivelul cerintelor pentru rezervele de categoria A, daca nu sunt in
extinderea zacamintelor cu conditii geologico miniere si tehnologice asemanatoare, in curs
de exploatare.

Rezerve de categoria A

Clasificarea rezervelor in categoria A se facea numai daca erau satisfacute urmatoarele

conditii:

131
evaluarea cantitativa si calitativa sa fie facuta prin lucrari de cercetare geologica,
impreuna cu lucrari de pregatire sau de exploatare, prin interpolare cu limitele
unitatilor de exploatare (panouri, blocuri) conturate pe patru laturi sau doua fete, ori
in trepte de exploatare, cercetate cu foraje (dupa caz verificate cu lucrari miniere) si
deschise pe doua fete (front si platforma), cartate si probate;
conditiile de zacamant sa fie cunoscute, in limitele unitatilor de exploatare, in masura
necesara programarii si realizarii productiei;
sa fie conturate portiunile si intercalatiile sterile sau necorespunzatoare calitativ,
diferitele sorturi calitative si zonele de alterare;
sa fie cunoscute deranjamentele tectonice care influienteaza procesul de exploatare
a rezervelor in limitele fiecarui panou;
sa fie complet clarificate conditiile hidrogeologice, cunoscandu-se implicatiile apelor
subterane asupra procesului de exploatare iar solutiile de asecare sa fi fost
verificate in procesul de exploatare curenta sau experimentala;
tehnologia de preparare si prelucrare sa fie cunoscuta pe scara industriala iar daca
zacamantul nu este inca in exploatare sa fie stabiliti toti indicatorii tehnico
economici pe baza cercetarilor in faza semiindustriala (indeosebi fluxul de preparare
si prelucrare metalurgica sa fie cunoscut pentru toate metalele valorificabile).

132
ANEXA 4

CLASIFICAREA DUPA NATURA SUBSTANTELOR MINERALE

(Clasificarea A.N.R.M.)
A.RESURSE DE APE SUBTERANE
a. Ape potabile
* Ape potabile industriale si freatice destinate irigatiilor
* Ape potabile de imbuteliat direct de la surse (ape plate)
b. Ape minerale
* Ape imbuteliabile (medicinale si de consum alimentar)
- Ape carbogazoase de consum alimentar
- Ape carbogazoase medicinale
- Ape carbogazoase sulfuroase medicinale
- Ape sulfuroase medicinale
* Ape balneoterapeutice
- Ape bicarbonatate
- Ape bicarbonatate carbogazoase
- Ape bicarbonatate sulfuroase
- Ape clorurate
- Ape clorurate carbogazoase
- Ape clorurate sulfuroase
- Ape clorurate carbogazoase sulfuroase
- Ape sulfatate si/sau sulfuroase
c. Ape termominerale pentru scopuri terapeutice
- Ape bicarbonatate :
- Ape bicarbonatate - carbogazoase
- Ape bicarbonatate sulfuroase
- Ape clorurate
- Ape clorurate - carbogazoase
- Ape clorurate sulfuroase
- Ape sulfatate

B. RESURSE DE DIOXID DE CARBON MOFETIC

C. RESURSE DE NAMOLURI SI TURBE TERAPEUTICE

133
a. Namoluri sapropelice
b. Namoluri de turba
c. Turbe terapeutice
d. Namoluri minerale

D.RESURSE DE CALDURA DIN SISTEME HIDROGEOTERMALE (GEOTERMALE)

E.RESURSE DE HIDROCARBURI
a. Titei
b. Gaze asociate
c. Gaze libere
d. Condensat
e. Amestecuri de gaze naturale combinate

F.RESURSE DE ROCI BITUMINOASE SI CARBUNI

a. Nisip bituminos
b. Sist bituminos
c. Antracit
d. Huila :
* huila cocsificabila :
- de Banat;
- de Valea Jiului;
* huila energetica :
- de Banat;
- de Valea Jiului
e. Carbune brun
f. Lignit
g. Turba
h. Sist carbunos

G.RESURSE DE MINEREURI DE METALE FEROASE, NEFEROASE SI DE ALUMINIU

a. Minereuri de fier
b. Minereuri de mangan
c. Minereuri de fier si mangan
d. Minereuri de fier cu continut scazut
e. Minereuri polimetalice

134
f. Minereuri de cupru
g. Minereu de pirita cuprifera
h. Minereuri de cupru cu continut scazut
i. Pirita
j. Bauxita:
* cu continut scazut de silice (nesilicioasa);
* cu continut ridicat de silice (silicioasa).
k. Sisturi pirofilitice
l. Sienite nefelinice

H.RESURSE DE MINEREU POLIMETALIC SI DE MINEREU DE CUPRU,

CONTINAND AUR SI ARGINT
a. Mineru polimetalic cu aur si argint
b. Minereu de cupru cu aur si argint

I.RESURSE DE MINEREURI ALE METALELOR NOBILE SI

DE MINEREURI RARE SI DISPERSE
a. Minereu auro argentifer
b. Minereu de molibden
c. Minereu de bismut
d. Minereu de wolfram
e. Mineru de mercur
f. Minereu de litiu
g. Minereu de beriliu
h. Minereu de bor
i. Minereu de tantal si niobiu
j. Nisipuri cu minerale grele
k. Minereu de titan

J.RESURSE DE MINERALE UTILE NEMETALIFERE

SI DE ROCI UTILE
1.Sare gema
2.Saruri de potasiu
3.Roca cu grafit
4.Roca cu sulf
5.Gips
6.Anhidrit
135
7.Celestina
8.Baritina
9.Calcit
10.Roca cu disten
11.Wollastonit
12.Mica (pegmatit cu mica)
13.Roca cu talc
14.Roca cu azbest
15.Feldspat (pegmatit cu feldspat)
16.Cuart
17.Alabastru:
ornamental;
industrial.
18.Silicolite ornamentale
19.Aragonit ornamental
20.Bazalt
21.Scorii bazaltice
22.Diabaz
23.Andezit:
ornamental;
industrial si de constructie.
24.Dacit (industrial si de constructie)
25.Porfir
26.Perlit
27.Granit:
ornamental;
pentru constructie.
28.Granodiorit:
ornamental;
pentru constructie.
29.Diorit
30.Sienite nefelinice (pentru industria sticlei)
31.Amfibolite
32.Serpentinite

136
33.Roci magnezitice (serpentine magneziene)
34.Sisturi verzi
35.Micasist
36.Gnais
37.Cuartit
38.Marmura
39.Calcar:
ornamental;
industrial si de constructie.
40.Creta
41.Travertin
42.Dolomita

K.RESURSE DE MINEREURI UTILE NEMETALIFERE SI ROCI UTILE

1.Marna
2.Loess
3.Argila:
comuna;
refractara
caolinoasa
caolinoasa nisipoasa.
4.Roci caolinizate
5.Nisip:
pentru materiale de constructie;
caolinos;
silicios (pentru industria sticlei);
6.Nisip si pietris
7.Gresie
8.Tufuri (industriale)
9.Bentonita
10.Diatomita
11.Roci fosfatice
12.Pamanturi colorate

137
ANEXA 5

GRUPELE SI CATEGORIILE DE RESURSE DIN CLASIFICAREA

ACTUALA (TERNARA) A RESURSELOR MINERALE
A.GRUPA RESURSELOR MINERALE NEIDENTIFICATE

In aceasta grupa de resurse minerale se include numai categoria resurselor de

prognoza.
Resursele de prognoza (cod 334) sunt acele resurse presupuse a exista intr-o zona,
presupuneri efectuate in baza unor:
ipoteze fundamentate pe analiza factorilor si conditiilor geologice generale;
analogii cu zone avand conditii geologice asemanatoare;
informatii sumare obtinute prin una sau cateva lucrari de cercetare geologica
(cazuri extrem de rare).
Parametrii privind cantitate si calitatea acestor resurse, precum si conditiile de
zacamant sunt presupuse. Resursele de prognoza sunt evaluate in studii geologice, studii
metalogenetice si in studii de prognoza.

B.GRUPA RESURSELOR MINERALE IDENTIFICATE

Se incadreaza aici acele resurse minerale evaluate in documentatii (studii) geologice

numai pe baza datelor de cunoastere geologica obtinute din lucrarile de cercetare. Spre
deosebire de grupa precedenta de resurse acestea sunt bine localizate (identificate) ca
pozitie geografica.
La modul general resursele identificate sunt considerate interesante din punct de
vedere economic dar nu li se poate face o apreciere a posibilitatilor economice de
valorificare.
Intrucat pe ele nu se efectueaza studii de prefezabilitate si de fezabilitate, singurul
criteriu care determina impartirea in categorii ramane gradul de cunoastere al conditiilor
geologice. In ordinea cresterii acestuia se disting resurse posibile, indicate si masurate.
Resursele posibile (cod 333) au un grad de cunoastere informativ al celor trei criterii
de clasificare.
Conturarea si estimarea cantitatii si calitatii acestor resurse se bazeaza pe date
geologice si geofizice rezultate din lucrari executate in etapa de detaliu a prospectiunii sau

138
prin extrapolarea parametrilor de calcul dincolo de limita resurselor indicate.
Continuitatea lor geologica este presupusa iar informatiile obtinute din lucrarile
geologice executate la distante mari sau din puncte izolate sunt limitate (putine).
Estimarea cantitatii si calitatii acestei categorii de resurse prezinta un grad scazut de
siguranta si un nivel aproximativ de incredere, suficiente totusi pentru luarea deciziei de
continuare a cercetarii geologice.
Resursele indicate (cod 332) sunt puse in evidenta in etapa etapa generala a
explorarii iar gradul lor de cunoastere are un caracter preliminar. Sunt evaluate in
documentatii (studii) geologice numai pe baza datelor de cunoastere geologica.
Lucrarile de cercetare geologica, de tipul forajelor si lucrarilor miniere (santuri, puturi,
galerii, etc.), sunt suficient de apropiate incat rezultatele obtinute (corelate si cu rezultatele
unei eventuale cercetari geofizice) permit presupunerea continuitatii lor geologice si a
calitatii.
Estimarea formei si a dimensiunilor, a caracteristicilor fizice, a calitatii si continutului
prezinta un grad de incredere rezonabil.
Sunt cunoscute existenta si proportia portiunilor si intercalatiilor sterile sau
necorespunzatoare calitativ, a diferitelor sorturi calitative sau a zonelor de alterare; sunt
cunoscute, prin interpolare, faliile principale si conturul zonelor de discontinuitate ale
corpurilor de substante minerale utile.
Conditiile hidrogeologice sunt apreciate pe baza observatiilor facute in lucrari de
cercetare geologica, completate la carbuni cu 1 2 foraje hidrogelogice. Sunt cunoscute,
orientativ, valoarea parametrilor hidrogeologici, pozitia suprafetei piezometrice si tipul de
acvifer (cu nivel liber sau sub presiune).
Indicatorii tehnico economici nu sunt cunoscuti sau sunt insuficient cunoscuti pentru
o apreciere a posibilitatilor de valorificare economica; prin cantitatea, calitatea si gradul lor
de incredere resursele minerale indicate pot prezenta interes economic si permit luarea
unei decizii privind continuarea cercetarilor in vederea cresterii gradului de cunoastere
geologica si/sau determinarea conditiilor tehnico - economice de exploatare.
Increderea in estimarea acestor resurse este mai mica de 70 % iar eroarea maxima
admisa in cunoasterea conditiilor geologice si a caracteristicilor fizice si calitative este mai
mare sau egala cu 30 %.
Resursele masurate (cod 331) sunt complet studiate din punct de vedere al conditiilor
geologice, in urma explorarii de detaliu. Sunt evaluate in documentatii (studii) geologice,
numai pe baza datelor de cunoastere geologica.
139
 Estimarea cantitativa (forma si dimensiuni) a caracteristicilor fizice, a calitatii si a
continutului mineral ale acestor resurse presupune un grad inalt de incredere.
Lucrarile de cercetare geologica (santuri, puturi, foraje de suprafata sau subterane,
lucrari miniere subterane sau alte tipuri de lucrari) se afla la distante care confirma
(justifica) continuitatea geologica si calitativa.
Sunt cunoscute raspandirea spatiala si proportia intercalatiilor si portiunilor sterile sau
necorespunzatoare calitativ, a sorturilor calitative si a zonelor de alterare. In cazul
zacamintelor tectonizate sunt stabilite pozitia faliilor principale si amplitudinea deplasarii
flancurilor acestora, precum si caracteristica generala, orientarea si frecventa lor.
Conditiile hidrogeologice sunt cunoscute in masura necesara aprecierii influentei
apelor subterane asupra procesului de exploatare, stabilirii concluziilor privind posibilitatile
de asecare si proiectarea acesteia. Sunt bine cunoscute caracteristicile principale ale
formatiunilor acvifere (numar, configuratie, extindere, adancime), pozitia acestora fata de
zacamant si relatiile cu alte formatiuni acvifere, parametrii hidrogeologici (porozitate,
coeficient de filtrare, transmisivitate, debit specific), suprafata piezometrica, directiile de
curgere si caracteristicile fizico chimice ale apelor.Indicatorii tehnico economici sunt
insuficient cunoscutipentru o apreciere a posibilitatilor de valorificare; prin cantitatea,
calitatea si gradul lor de incredere resursele masurate prezinta interes economic si permit
luarea unei decizii privind continuarea cercetarilor privind determinarea conditiilor tehnice si
economice de exploatare. Increderea in estimarea resurselor masurate este de 90 95 %
iar eroarea maxima admisa in cunoasterea conditiilor geologice si a carcteristicilor fizice si
calitative este de 10 15 %.

C. GRUPA RESURSELOR MINERALE VALORIFICABILE

In grupa se include partea din resursele minerale masurate si/sau indicate pentru
care studiile de prefezabilitate sau de fezabilitate demonstreaza economicitatea punerii in
valoare in anumite conditii (conjuncturale) sau aprofundarea cercetarii geologice si/sau
tehnologice (potentiale).
Resursele potentiale (coduri 221 si 222), sau resurse minerale valorificabile potential,
sunt acea parte a resurselor minerale masurate si/sau indicate pentru care pentru care
studiul de prefezabilitate demonstreaza posibilitatea exploatarii in conditii economice si
tehnice specifice ale momentului, ca urmare a completarii cunoasterii tehnice (pentru
codurile 221 si 222) si a conditiilor de zacamant (numai pentru cod 222) analizate intr-un
studiu de fezabilitate.
140
 Resursele conjuncturale (cod 211) sau, altfel spus, resursele valorificabile
conjunctural, cuprinde acea parte a resurselor masurate, complet cunoscute in ceea ce
priveste conditiile geologice si (indicatorilor) tehnico economice de valorificare, pentru
care studiul de fezabilitate demonstreaza ca la momentul dat (al determinarii lor) nu se
justifica exploatarea in conditii economice.
In viitor, prin imbunatatirea tehnologiei sau prin modificarea conditiilor economice,
exploatarea lor se va putea efectua, la un momendat, in mod economic, prin transformarea
lor in resurse (rezerve) dovedite.
Gradul de cunoastere geologica este corespunzator resurselor minerale masurate.
Tehnologia si indicatorii tehnico economici de exploatare (dilutia, pierderile de
exploatare, etc.), elementele de calcul ale pretului de cost sunt cunoscute din exploatarea
curenta sau experimentala.
Fluxul tehnologic de preparare si prelucrare se cunoaste la scara industriala, iar daca
zacamantul nu este in exploatare, toti indicatorii tehnico economici sunt stabiliti prin teste
seminidustriale; la rocile utile se cunoaste modul de comportare in diferite domenii de
utilizare ale acestora si a produselor obtinute din acestea; la minereurile metalifere fluxul de
preparare si prelucrare metalurgica este stabilit pentru componentii utili valorificabili.

D.GRUPA RESURSELOR MINERALE EXPLOATABILE (GRUPA

REZERVELOR)
Cuprinde acea parte din resursele minerale masurate si/sau indicate, la care este
dovedita, prin studii de fezabilitate sau prefezabilitate, posibilitatea exploatarii in conditii
acceptate. In functie de gradul de cunoastere, in ordine crescatoare, se deosebesc doua
categotii : probabile si dovedite.
Resursele (rezervele) probabile (coduri 121 si 122)sunt acea parte a resurselor
minerale masurate si/sau indicate, pentru care studiul de prefezabilitate demonstreaza ca
la momentul dat si la parametrii cunoscuti exploatarea poate fi economica.
Conditiile de zacamant se cunosc in masura necesara proiectarii lucrarilor de
deschidere si pregatire pentru rezervele masurate sau a celor de explorare de detaliu
pentru rezervele indicate. Sunt cunoscute raspendirea spatiala si proportia intercalatiilor si
portiunilor sterile sau necorespunzatoare calitativ, a diferitelor sorturi calitative si a zonelor
de alterare. In cazul zacamintelor tectonizate, sunt stabilite pozitia fracturilor principale si

141
amplitudinea deplasarii flancurilor acestora, precum si caracteristica generala, orientarea si
frecventa lor.
Conditiile hidrogeologice sunt cunoscute in masura necesara aprecierii influentei
apelor subterane asupra procesului de exploatare, stabilirii concluziilor privind posibilitatile
de asecare si proiectarea acesteia. Sunt bine cunoscute caracteristicile principale ale
formatiunilor acvifere (numar, configuratie, extindere, adancime), pozitia acestora fata de
zacamant si relatiile cu alte formatiuni acvifere, parametrii hidrogeologici (porozitate,
coeficient de filtrare, transmisivitate, debit specific), suprafata piezometrica, directiile de
curgere si caracteristicile fizico chimice ale apelor.
Tehnologia si indicatorii tehnico economici de exploatate sunt cunoscuti pe baza
rezultatelor obtinute din lucrari geologice sau, dupa caz, din exploatari experimentale
(abataje, cariere).
Tehnologia si indicatorii tehnico economici de preparare prelucrare sunt cunoscuti
pe baza cercetarilor in faza pilot sau semiindustriala; la rocile utile se cunoaste modul de
comportare in diferite domenii de utilizare a acestora si a produselor obtinute din acestea;
la minreurile metalifere se cunoaste fluxul tehnologic de preparare si gradul de recuperare
in concentrate a elementelor utile valorificabile, precum si tehnologia metalurgica.
Resursele (rezervele) dovedite (cod 111) cuprind acea parte a resurselor masurate,
demonstrate a fi exploatabile economic printr-un studiu de fezabilitate sau de activitatea
miniera desfasurata in mod curent in zone explorate in detaliu.
Conditiile geologice, cunoscute la nivel corespunzator resurselor masurate, permit
planificarea lucrarilor de pregatire si exploatare. Conditiile hidrogeologice sunt complet
clarificate; se cunosc implicatiile apelor subterane asupra procesului de exploatare; solutiile
de asecare sunt verificate in procesul de exploatare curenta sau experimentala.
Metoda de exploatare, tehnologia si indicatorii tehnico economici de exploatare
(dilutia, pierderile de exploatare), elementele de calcul ale pretului de cost sunt cunoscute
din exploatarea curenta sau experimentala.
Fluxul tehnologic de preparare si de prelucrare se cunoaste la scara industriala, iar
daca zacamantul nu este in exploatare, toti indicatorii tehnico economici sunt stabilitiprin
teste semiindustriale; la rocile utile se cunoaste modul de comportare in diferite domenii de
utilizare a acestora si a produselor obtinute din acestea; la miereurile metalifere fluxul de
preparare si de prelucrare metalurgica este stabilit pentru componentii utili valorificabili.

142
ANEXA 6
LOCALIZAREA RESURSELOR IDENTIFICATE, CUANTIFICATE, DE
CARBUNI SI ROCI BITUMINOASE DIN ROMANIA, PE JUDETE SI
OBIECTIVE
A.CARBUNI

a.ANTRACIT
1.Judetul Gorj: Schela Viezuroiu; Schela Viezuroiu Mina Dalma.

b.HUILA
b1.Huila cocsificabila de Banat
1.Judetul Caras Severin: Anina (Anina, Uteris; Hildegard; Ponor; Steierdorf); Anina
Bradet; Cozla; Camenita.

b2.Huila cocsificabila de Valea Jiului

1.Judetul Hunedoara: Aninoasa; Dalja; Dalja - Extindere; Iscroni; Jiet Vest
(exploatare); Livezeni; Livezeni - Extindere; Lonea; Lonea Pilier; Lonea Defor Jiet
II; Lonea Zona III Campa; Lonea Pilier - Extindere; Paroseni; Petrila Nord; Petrila
Sud (exploatare); Salatruc; Vulcan.

b3.Huila energetica de Banat

1.Judetul Caras Severin : Biger (exploatare); Chiacovat; Crivi - Rudaria; Lupac;
Lupac (exploatare); Lupac Sud; Lupac Campul Nordic; Ostresu Mare; Pregheda
(Extindere Sud); Pregheda Campul Central (huila antracitoasa); Rusca Montana.

2.Judetul Mehedinti : Baia Noua.

b4.Huila energetica de Valea Jiului

1.Judetul Hunedoara: Aninoasa; Dalja; Dalja (extindere); Iscroni; Livezeni; Livezeni
(extindere); Lonea; Paroseni; Petrila Nord; Petrila Sud (exploatare); Vulcan; Jiet
Vest (exploatare); Lonea Pilier; Lonea Defor Jiet II; Lonea Zona III Campa; Lonea
Pilier - Extindere; Salatruc.

c. CARBUNE BRUN
1.Judetul Bacau: Comanesti Asau (Nord si Sud); Comanesti Lapos; Comanesti
Leorda I; Comanesti Vermesti; Laloaia Galeon Craciunesti; Podei; Salatruc;
Comanesti Darmanesti.

2.Judetul Caras Severin: Bozovici; Bozovici (exploatare); Mehadia; Verendin.

3.Judetul Harghita: Borsec.

4.Judetul Hunedoara: Brad Tebea Baia de Cris.

5.Judetul Salaj: Cristoltel Trestioara; Lupoaia Brusturi; Surduc; Zimbor Bazinul

Almasului; Zimbor Dolu (cariera); Zimbor Dolu (cercetare); Zimbor Hida
(exploatare); Zimbor - Miluani.

143
6.Judetul Cluj: Sorecani.

d. LIGNIT
1.Judetul Arges: Aninoasa (perimetrul carierei); Capu Piscului; Jugur Est; Cotesti
Aninoasa; Raul Bratia Raul - Doamnei; Schitu Golesti; Schitu Golesti (Extindere);
Topolog Arges; Valea Arges Valea Slanic.

2.Judetul Bihor: Astileu Tilecus; Beznea Valea Neagra Cornitel; Borod;

Borumblaca Sud Est; Budoi Nord; Chijic; Cornitel Borod; Derna Budoi Sud;
Ghegie Topa de Cris Valea Mare; Popesti Voivozi; Rosiori Nord Oradea;
Suplacu de Barcau; Tatarus; Voivozi Nord.

3.Judetul Brasov: Vladeni Dumbravita.

4.Judetul Buzau: Ojasca.

5.Judetul Caras Severin: Caransebes Balta Sarata.

6.Judetul Covasna: Arcus Sud; Baraolt Extindere; Ghidfalau; Bodos Biborteni;

Capeni Baraolt; Iaras; Sfantu Gheorghe Arcus; Sfantu Gheorghe Arcus
(extindere).

7.Judetul Dambovita: Branesti Izvoarele; Cervenia; Glodeni; Laculete Glodeni;

Margineanca (cariera); Margineanca Tatarani; Racos Sud; Sotanga; Sotanga
Carbunari Valea Popii; Sotanga Carbunaru; Vulcana Pandele.

8.Judetul Dolj: Bailesti; Giubega; Mihaita Predesti; Mihaita Valea Raznic;

Segarcea; Sopot Cernatesti.

9.Judetul Giurgiu: Valea Dambovita Valea Neajlov.

10.Judetul Gorj: Albeni; Barbatesti; Beterega Nord; Bustuchin Exploatare; Cicani;

Cojmanesti; Farcasesti Cariera; Farcasesti Mina; Garla; Horasti; Jilt Nord
Cariera; Jilt Sud Cariera; Jilt Nord Extindere; Jilt Sud Extindere; Leurda;
Lupoaia VI VII; Lupoaia - Cariera; Lupoaia Mina; Matasari Mina; Moi;
Negomir; Negomir Sectorul Nordic; Obarsia Seciuri Vest; Pesteana Nord;
Pesteana Sud Sardanesti; Pinoasa Cariera; Pinoasa Extindere; Plostina Bloc Nord
Est; Plostina Nord; Plostina Sud Cariera; Poiana Est; Potingu; Rogojelu; Rosia de
Jiu; Rosiuta I; Rosiuta II; Rovinari Est; Rovinari Vest; Seciuri Ruget (cariera);
Somanesti; Targu Logresti; Tehomir; Tismana Cariera I; Tismana Cariera II;
Talvesti Maciesul; Urdari Mina; Urdari Microcariera; Urdari Cariera; Urdari Vest;
Valea cu Apa; Valea cu Apa Cariera; Vladuleni Plopsoru (Pesteana Extindere).

11.Judetul Harghita: Bilbor Secu; Rachitisu Mare (Bilbor).

12.Judetul Mehedinti: Balota Ghelmegioaia; Husnicioara Est; Livesile; Livezile Vest;

Husnicioara Vest Cariera; Husnicioara Est Cercetare; Husnicioara Vst Cercetare;
Husnicioara Vest Cariera II; Husnicioara Vest Subteran; Motru Vest; Prunisor Est;

144
Prunisor Vest; Zegujani Est Meris; Zegujani Microcariera I; Zegujani Vest;
Zegujani Vest Zona II.

13.Judetul Olt: Caracal.

14.Judetul Prahova: Ceptura; Filipestii de Padure; Magureni Tufeni; Rotari; Valea

Grecilor (Filipestii de Padure); Urlati.

15.Judetul Satu Mare: Supur Babta.

16.Judetul Salaj: Bobota Sarmasag; Ip; Sarmasag; Zauan; Zauan Bai; Zauan
Carastelec.

17.Judetul Timis: Boldur; Darova; Sanersig; Visag.

18. Judetul Valcea: Valea Amaradia Valea Taraia (cariera); Valea Amaradia Valea
Taraia (subteran); Valea Amaradia Valea Taraia (Sud); Valea Cernisoara Valea
Bistrita (Armasesti, Lucacesti, Musteni); Valea Taraia Valea Cernisoara (cariera si
subteran).

e. TURBA
1.Judetul Botosani: Dersca Lozna; Cucorani.

2.Judetul Brasov: Mandra Sercaia.

3.Judetul Cluj: Calatele Huiedin; Maguri Racatau; Rachitele.

4.Judetul Covasna: Comandau Toplita; Lunca Ojdula; Papauti.

5.Judetul Harghita: Bazinul Ciucului.

6.Judetul Maramures: Bazinul Maramuresului; Desesti Izvoarele; Sapanta Valea

Brazilor.

7.Judetul Sibiu: Coves Agnita.

8.Judetul Suceava: Pilugani Poiana Stampei; Bazinul Dornelor.

f. SIST CARBUNOS
1.Judetul Caras Severin: Secu Ranchina.

2.Judetul Salaj: Zimbor Dolu (Bazinul Valea Almasului); Zimbor Dolu Cariera;
Zimbor Hida; Zimbor Miluani.

B. ROCI BITUMINOASE

a.NISIP BITUMINOS

1.Judetul Bihor: Budoi Nord; Derna Budoi; Tatarus.

145
2.Judetul Prahova : Matita.

b.SIST BITUMINOS

1.Judetul Caras Severin: Anina; Doman; Doman (zona centrala); Anina Flancul
Estic; Anina Flancul Vstic; Anina Periclinul Nordic.

146
ANEXA 7
LOCALIZAREA RESURSELOR IDENTIFICATE, CUANTIFICATE, DE
MINEREURI FEROASE DIN ROMANIA, PE JUDETE SI OBIECTIVE
A.MINEREURI DE FIER

a. Judetul Bistrita Nasaud: Rodna Valea Vinului

b. Judetul Caras Severin: Dognecea (sort II - hematit); Ocna de Fier (halzi); Ocna de
Fier (minereu de decarburare); Ocna de Fier (sorturile I, II, III magnetit si hematit);
Ruschita Paraul cu Raci (cercetare); Ruschita Paraul cu Raci (exploatare);
Ruschita Varful Boului; Ruschita Varful Boul si Paraul Lupului; Ruschita Paraul
Negrii; Valea Iardasita Toplet.

c. Judetul Cluj: Cacova Ierii; Capus Cionca; Capus Nord; Capus Satra; Masca -
Baisoara (zona NV- ica); Vlaha Savadisla.

d. Judetul Constanta: Palazu Mare.

e. Judetul Covasna: Botvai.

f. Judetul Harghita: Lueta; Madaras.

g. Judetul Hunedoara: Ghelari; Nadastie Ocolis; Poiana Inorii; Poiana Locsii; Strei;
Teliuc; Vadu Dobrii; Valea Fierului.

h. Judetul Suceava: Delnita; Delnita (sectorul central); Negoiul Romanesc (Muntii

Calimani); Negoiul Romanesc (halzi);

i. Judetul Tulcea: Iulia (sector Eschibalic); Iulia (sector Iulia); Iulia Dealul Ceair -
Valea Lozovei.

B.MINEREURI DE MANGAN

a. Judetul Suceava: Argestrut (carbonati); Arsita (oxizi); Capraria (carbonati);

Capraria (oxizi); Colacu Central (carbonati); Colacu Orata (carbonati); Dadu
Carlibaba (oxizi); Dealul Rusului (carbonati); Dealul Rusului (extindere); Dealul Rusului
(oxizi); Drancani; Filimon Sarbu (oxizi); Mandrileni; Nepomuceni (carbonati);
Nepomuceni Arsita Argestru I); Oita (carbonati); Oita (oxizi); Orata Botus; Pui
Suharzel; Sarisor Paraul Rosu; Sihastrie (carbonati si silicati); Tolovan (carbonati);
Tolovani Tiganea; Ulmi (carbonati); Ulmi (oxizi).

C.MINEREURI DE FIER SI MANGAN

a. Judetul Arad: Moneasa.

b. Judetul Caras Severin: Bania Culmea Varset; Delinesti; Globurau.

147
c. Judetul Hunedoara: Muntii Sebes.

d. Judetul Maramures: Razoare; Razoare Explorare.

D.MINEREURI DE FIER CU CONTINUT SCAZUT

a. Judetul Harghita: Jolotca (hornblendite).

b. Judetul Hunedoara: Almas Saliste; Ciungani - Cazanesti (beerbakite); Ciungani

Cazanesti (gabrouri).

148
ANEXA 8
LOCALIZAREA RESURSELOR IDENTIFICATE, CUANTIFICATE, DE
MINEREURI NEFEROASE DIN ROMANIA, PE JUDETE SI OBIECTIVE
A.MINEREURI POLIMETALICE

a. Judetul Alba: Baia de Aries; Baia de Aries (adancime); Hanes; Larga (activitate
sistata); Larga (exploatare); Muncaceasca; Muncaceasca Vest;

b. Judetul Arad: Brusturi Dealul Dolii; Raul Mic.

c. Judetul Arges: Buda; Valsan Paraul Cheii.

d. Judetul Bihor: Avram Iancu; Baita Bihor; Bucea Cornitel; Giulesti Valea Fagului;
Budureasa; Izvorul Bihorului; Poiana Valea Mare; Valea Dragoesti Varful Aleului
(Budureasa); Valea Leucii Valea Vacii.

e. Judetul Bistrita Nasaud: Anies (sector Bazdaga); Rebra Guset; Rodna Cobasel;
Rodna Curatel; Rodna Izvoru Rosu Valea Vinului Perimetrul Explorarii; Rodna
Valea Vinului; Rodna Valea Vinului Sud; Rodna Valea Vinului (Zapp); Valea
Blaznei (exploatare) Zona I; Valea Blaznei Zona V; Valea Blaznei Zona V
(adancime); Valea Blaznei Zona VI.

f. Judetul Brasov: Valea Barsei Nimaia.

g. Judetul Caras Severin: Dognecea (minereu neoxidat); Dognecea (minereu oxidat);

Dognecea (minereu sarac); Moldova Noua Baies; Ocna de Fier Sector Paulus
Dealul Strosului; Ruschita (cercetare); Ruschita (exploatare); Ruschita - Varnita.

h. Judetul Cluj: Cacova Ierii; Masca Extindere; Masca Baisoara NV; Scrind
Rachitele; Valea Iara Valea Lita.

i. Judetul Harghita: Balan Extindere N Paraul Medias; Corbu Bilbor.

j. Judetul Hunedoara: Baita Craciunesti (Troita); Barza Luparia; Bocsa

Sacaramb; Birtin; Bocsa Sacaramb (adancime); Boita Hateg (exploatare); Boita
Hateg (Meltes - Foraje); Boita Hateg (Plesu); Dealu Mare; Homorod Vorta;
Hondol (filoane); Hondol Baiaga (cercetare); Hondol Baiaga (exploatare); Hondol
Coranda; Muncel (cercetare); Muncel (exploatare); Muncel Central (extindere);
Muncel Valea Salistei; Sacaramb; Vorta; Vorta (orizontul 90 m).

k. Judetul Maramures: Baia Borsa Arinies Catarama; Baia Borsa Balasina; Baia
Borsa Burloaia Central; Baia Borsa Burloaia Est; Baia Borsa BurloaiaSud;
Baia Borsa Burloaia Vest Arinies; Baia Borsa Colbu Est Ivascoaia; Baia Borsa
Cornu Nedeii (cercetare); Baia Borsa Cornu Nedeii (exploatare); Baia Borsa
Dealul Bucatii (minereu compact - cercetare); Baia Borsa Dealul Bucatii (minereu
compact exploatare); Baia Borsa Cornu Nedeii; Baia Borsa Dealul Bucatii

149
 (minereu de impregnatie - cercetare); Baia Borsa Dealul Bucatii (minereu de
impregnatie exploatare); Baia Borsa Dealul Gagii; Baia Borsa Gura Baii; Baia
Borsa Magura; Baia Borsa Magura Extindere; Baia Borsa Puiu; Baia Borsa
Secu Colbu; Baia Borsa Toroiaga; Baia Sprie (exploatare); Baia Sprie Est;
Baita Nistru (Mihai Dumbrava); Baiut; Baiut (Coasta Ursului); Baiut Botiza;
Baiut Cisma (deasupra orizontului + 680 m); Baiut Varatec Extindere; Cavnic
Boldut; Cavnic Boldut Roata (zone adiacente); Cavnic Roata; Colbu Vest
(exploatare); Dealul Crucii; Herja; Ilba (exploatare); Ilba (filoanele Mihai,
Nepomuc); Ilba Nucut Perimetru Exploatare; Ilba Purcaret; Ilba Valea Baii Nord
(exploatare); Lapusna Galbena; Nistru (9 Mai, 11 Iunie); Nistru Coroana de Aur;
Nistru Sector Florian; Novicior Novat; Rotunda Strambu; Sasar (Aurum -
adancime); Simion Trei Stejari; Suior Cavnic; Tibles Adiacente (Izvorul Bailor,
Magura Neagra, Valea Sacilor); Tibles Tomnatec Preluci; Tibles Tomnatec
Preluci (deasupra orizontului +970); Turt Adiacente; Tyuzosa; Suior Cremenea;
Viseu Catarama Vaser; Viseu Macarlau (explorare); Viseu Macarlau
(exploatare); Viseu Novicior; Viseu Poienile de Sub Munte; Viseu Toroiaga
Tiganu; Wilhelm Trei Stejari.

l. Judetul Satu Mare: Tarna Ghezuri; Tarna Maer Socea; Turt Penigher.

m. Judetul Sibiu: Arpas Nord; Arpas Sud.

n. Judetul Suceava: Botosel Batca Rea; Colbu Bistritei; Dornisoara Colibita; Lesu
Ursului Perimetru Exploatare Paraul Ursului Paraul Isipoaia; Lesu Ursului
Vacarie; Manaila; Morosan Botus; Paraul Colbului; Puiu Suharzel.

o. Judetul Tulcea: Casla Mineri Dealul Carierei; Somova Cortelu; Movila Sapata.

B.MINEREURI DE CUPRU

a. Judetul Alba: Hanes; Lupsa; Bucium Izbita; Rosia Poieni (sub cota 550 m).

b. Judetul Arad: Soimus Highis; Zimbru.

c. Judetul Bihor: Avram Iancu; Baita Bihor.

d. Judetul Bistrita Nasaud: Anies Bazdaga.

e. Judetul Caras Severin: Moldova Noua (sector Florimunda); Moldova Noua (sector
Garana); Moldova Noua (sector Suvarov); Moldova Noua (sector Valea Mare);
Moldova Noua (Valea Mare - Vest); Moldova Noua (sector Varad); Moldova Noua
(Valea Apele Albe Ogasu Greci); Moldova Noua (Ogasul Grecilor Valea Radmnei)
- Extindere; Moldova Noua Suvarov NV; Sasca Montana (exploatare); Oravita
Ciclova; Oravita Valea Chinisea Ogasul Cuptoare; Sasca Montana (cercetare);
Sasca Montana (extindere); Tincova.

f. Judetul Harghita: Balan; Balan Fagu Cetatii (cercetare).

150
g. Judetul Hunedoara: Almasel (Muntii Drocea); Deva; Cazanesti; Muncel; Vetel
(perimetrul exploatarii).

h. Judetul Maramures: Baia Borsa Magura II; Baia Borsa Puiu; Baia Borsa
Tororiaga; Baita (Anton Taul Sergii); Baiut Cisma (deasupra orizontului +680 m);
Ilba (Mihai Nepomuc, exploatare); Ilba (Mihai Nepomuc, cercetare); Ilba -
Exploatare; Ilba Firizanu SV); Nistru (11 Iunie); Varatec Botiza Extindere; Viseu
Catarama Vaser; Viseu Macarlau (cercetare); Viseu Macarlau (exploatare);
Viseu Poienile de Sub Munte.

i. Judetul Mehedinti: Baia da Arama Perimetrul Cauna Ponoare; Baia da Arama

(Cauna Ponoare Marasesti); Baia da Arama (Obarsia Baroaia); Baia da Arama
(Cauna - Orizontul 50 m).

j. Judetul Suceava: Faraoane Iacobeni; Fundu Moldovei (Dealul Negru, Humbold,

Tonigaresti); Fundu Moldovei Extindere; Izvorul Ursului; Lesu Ursului Borca;
Lesu Ursului Crucea (Zona III, cercetare); Lesu Ursului Crucea (Zona III, gal.
17+18, exploatare); Lesu Ursului Extindere Put 6); Lesu Ursului Livezi Pietrele
Albe; Lesu Ursului Paraul Cainelui; Lesu Ursului Paraul Ursului Paraul Isipoaia
Perimetrul Explorare); Lesu Ursului Perimetrul Crucea, zona I; Lesu Ursului
Perimetrul Fagu Crucea; Manaila; Mestecanis; Pojorata Izvorul Giumalaului;
Valea Putnei Prasca (cercetare); Valea Putnei Prasca (exploatare).

k. Judetul Tulcea: Ceamurlia; Iulia.

C.PIRITA CUPRIFERA

a. Judetul Bistrita Nasaud: Anies (sectorul Izvorul Cepilor).

b. Judetul Caras - Severin: Moldova Noua (Ogasul Grecilor Valea Radimnei).

c. Judetul Cluj: Scrind Rachitele.

d. Judetul Suceava: Lesu Ursului (Paraul Ursului Paraul Isipoaia) Exploatare; Lesu
Ursului Extindere Put 6; Lesu Ursului Sud Puzdra (Galeria 56).

e. Judetul Tulcea: Altan Tepe (minereu compact); Altan Tepe (minereu de impregnatie);
Altan Tepe Extindere.

D.MINEREU DE CUPRU CU CONTINUT SCAZUT

a. Judetul Alba: Rosia Poieni; Bucium Tarnita; Bucium Tarnita (cariera).

b. Judetul Arad: Patars Lipova.

c. Judetul Caras Severin: Lapusnic Bozvici; Moldova Noua (Suvarov banatite cu

impregnatie); Moldova Noua Garana; Moldova Noua Suvarov NV.

d. Judetul Hunedoara: Bolcana Troita; Rovina; Valea Morii Noua.

151
E.PIRITA

a. Judetul Arad: Patars Lipova.

b. Iudetul Bistrita Nasaud: Rodna Izvorul Rosu Valea Vinului; Rodna Perimetrul
Cobasel; Rodna - Valea Vinului; R odna - Valea Vinului (Zapp).

F.BAUXITA

a. Judetul Alba: Sohodol Campeni.

b. Judetul Bihor: Bratca Secatura Padurea Craiului (lentile acoperite); Bratca Secatura
Padurea Craiului (lentile descoperite); Cornet (lentile acoperite); Cornet (lentile
descoperite); Galbina (Muntii Bihor); Lunca Sprie Padurea Craiului (lentile acoperite);
Lunca Sprie Padurea Craiului (lentile descoperite); Meziad (lentile descoperite); Ponita
Poeni Colacea Fasca Varciorog (lentile acoperite); Ponita Poeni Colacea
Fasca Varciorog (lentile descoperite); Remeti (lentile acoperite); Remeti (lentile
descoperite); Rosia Albioara (lentile acoperite); Rosia Albioara (lentile descoperite);
Zece Hotare (lentile acoperite); Zece Hotare (lentile acoperite).

c. Judetul Cluj: Izvorul Somesului Cald.

d. Judetul Hunedoara: Ohaba Ponor (bauxita silicioasa).

G.SISTURI PIROFILITICE

a. Judetul Gorj: Viezuroiu Sud.

H.SIENITE NEFELINICE

a. Judetul Harghita: Ditrau.

152
ANEXA 9
LOCALIZAREA RESURSELOR IDENTIFICATE, CUANTIFICATE, DE
MINEREURI ALE METALELOR PRETIOASE SI DE MINEREURI ALE
ELEMENTELOR RARE SI DISPERSE DIN ROMANIA, PE JUDETE SI
OBIECTIVE
A.MINEREURI ALE METALELOR PRETIOASE (Au, Au - Ag)

a.Judetul Alba: Almas; Baia de Aries; Baia de Aries (adancime); Baia de Aries
(adiacente); Breaza; Bucium Rodu; Bucium Izbicioara; Mncaceasca Est; Muncaceasca
Vest; Rosia Montana; Rosia Montana (Carnic); Rosia Montana (Carnicel); Vulcoi
Corabia; Zlatna;

b.Judetul Bistrita Nasaud: Izvoru Rosu Valea Vinului (Rodna).

c.Judetul Caras Severin: Valiug (sectorul Bogatu Batran); Valiug (sectorul Crainic).

d.Judetul Hunedoara: Barza; Baita Craciunesti (Daniel); Bolcana; Caraci; Cainel;

Coranda Mica; Dealu Crucii; Dealul Grozii; Draica; Hanes; Hondol Carol (filoane)
Perimetrul exploatare; Hondol Piciorul Coranzii; Magura Maciesul Faerag;
Sacaramb; Sacaramb (cercetare).

e.Judetul Maramures: Adam Cremenea; Baia Borsa Toroiaga (superior); Baita

Nistru (perimetrul Mihai Dumbrava); Baita Nistru (Tarnita - Campurele); Bixad
Corneasca; Coroana de Aur; Cavnic Boldut Roate (adiacente); Cavnic Roata Zone
superioare; Dealul Crucii; Firizan; Ilba Firizan SV; Ilba Mihai - Nepomuc; Ilba
Purcaret; Lapusna Galbena; Racsa Vama; Purcaret; Rorunda Valea Sibilei;
Sasar Aurum; Sasar Aurum (exploatare); Sasar Borzas; Sasar Borzas
(adiacente); Sasar Filonul Leopold; Sasar Sofia; Sasar Valea Rosie; Sasar
Wilhelm;

f. Judetul Satu Mare: Bixad Corneasca; Racsa Vama.

g. Judetul Suceava: Dealu Crucii.

B. MINEREURI DE ELEMENTE RARE SI DISPERSE

B1. Minereu de molibden

a. Judetul Arad: Savarsin.

b. Judetul Bihor: Baita Bihor.

c. Judetul Caras Severin: Moldova Noua Suvarov NV.

d. Judetul Harghita: Jolotca (activitate sistata); Jolotca (cercetare).

153
e. Judetul Mehedinti; Mraconia.

B2. Minereu de bismut

a. Judetul Bihor: Baita Bihor.

B3. Minereu de wolfram

a. Judetul Bihor: Baita Bihor.

b. Judetul Mehedinti: Mraconia (extindere).

B3. Minereu de mercur

a. Judetul Alba: Babuia; Izvorul Ampoiului (fost Valea Dosului).

b. Judetul Harghita: Santimbru Bai Ciumani.

B3. Minereu de litiu (pegmatit cu spodumen)

a. Judetul Sibiu: Lotru Sebes (perimetru Contu Superior); Lotru Sebes (perimetru
Contu Inferior).

B4. Minereu de beriliu (pegmatit cu beriliu)

a. Judetul Sibiu: Lotru Sebes (Pietrele Albe).

B5. Minereu de bor

a. Judetul Bihor: Baita Bihor.

B6. Minereu de tantal si niobiu

a. Judetul Hunedoara: Gradistea de Munte.

B7. Minereu de titan si zircon

a. Judetul Arges: Tigveni.

b. Judetul Constanta: Balta Verde; Chituc; Chituc Lacul Sinoe; Platforma

continentala (bornele CSA 5 si 10).

154
c. Judetul Gorj: Boboesti; Glogova.

d. Judetul Harghita: Ditrau (perimetrele Paraul Alb, Martonka, Guducz).

e. Judetul Mehedinti: Ohaba Pestenuta; Ohaba Cainiceni.

f. Judetul Sibiu: Valea Oltului (Perimetrul Sebes Olt Cibin Talmaciu - Sibiu).

g. Judetul Tulcea: Cardon Sfistofca; Perisor Delta; Sfantu Gheorghe Grindul

Saraturile Perimetrul Nordic; Sfantu Gheorghe Grindul Saraturile Perimetrul
Sudic; Sulina Delta.

B8. Minereu de titan

a. Judetul Harghita: Jolotca.

155
ANEXA 10

LOCALIZAREA RESURSELOR IDENTIFICATE, CUANTIFICATE, DE

MINEREURI NEMETALIFERE, MINERALE INDUSTRIALE SI ROCI UTILE
DIN ROMANIA, PE JUDETE SI OBIECTIVE
ALABASTRU

Alabastru ornamental

1. Judetul Salaj: Stana

Alabastru industrial

1. Judetul Cluj: Cheia Turda.

2. Judetul Salaj: Galaseni; Jebuc; Petrindu (zona cariera si zona Cacova).

AMFIBOLIT

1. Judetul Alba: Bistra Valea Mare Campeni.

2. Judetul Sibiu: Lotrioara I; Lotrioara II; Valea Stramba (Turnu Rosu).

ANDEZIT

Andezit ornamental

1. Judetul Cluj: Bologa Hent.

2. Judetul Hunedoara: Dealul Magura Almasu Sec.

Andezit industrial si de constructie

1. Judetul Arad: Aciuta; Aciuta II; Chisindia Valea Paiuseni; Crocna; Dieci;
Leasa; Leasa (Dealul Leasa); Leasa (Valea Tisei); Romanita Plescuta; Talagiu;
Valea Camna I (Silindia); Valea Camna II Silindia; Valea Dosului (Varfuri); Valea
Mare Gurahont; Varfuri (Coasta Luncii); Varfuri I.

2. Judetul Bistrita Nasaud: Magura Ilvei; Prundu Bargaului Muntele Heniu Mare;
Turnuri Magura Ilvei.

3. Judetul Caras Severin: Glimboca I; Glimboca II;

4. Judetul Covasna: Bicsad I; Bicsad II; Funduca; Malnas Bai (cariera); Malnas Bai
II; Malnas Bai Fantana Rece; Malnas Dealul Botos; Murgu Mic.

156
5. Judetul Harghita: Canton; Ciceu; Corund; Delut; Madaras; Majzos Vlahita;
Parau Tare (Praid); Rotunda Bolchis; Sancraeni; Suseni II; Suseni Chilieni; Suta;
Vacaresti.

6. Judetul Hunedoara: Gura Morii Criscior; Pietroasa; Valea Arsului Criscior.

7. Judetul Maramures: Agris Piatra Tisei; Blidari; Cavnic; Cavnic (Ciurgau -

Neteda); Cerepes Perimetrul II; Cerepes Sovata; Cicarlau Cioncas; Dealul
Bararului Cavnic; 23 August; Fata Stancii Sapanta; Gorun Cicarlau; Gorun
Valea Negruta; Grohote; Huta Varf; Ilba; Iliesi Sovata; Remeti; Seinel; Seini;
Taul Rosu Paltin; Valea Fatului Borsa; Valea Neagra; Valea Tisei Cavnic; Valea
Valinilor Firiza.

8. Judetul Mures: Stanceni; Stanceni II (Mermezeu);

9. Judetul Satu Mare: Cornet; Huta Priseci; Malut; Turt.

10. Judetul Suceava: Dorna Borcut; Dornisoara; Dornisoara II; Dornisoara

Vordava;

ANHIDRIT

1. Judetul Prahova: Cerasu Valea Drajnei; Cerasu Valea Lespezi.

ARAGONIT ORNAMENTAL

1. Judetul Timis: Luncani.

ARGILA CAOLINOASA

1. Judetul Constanta: Cuza Voda Medgidia; Defcea; Gherghina Vest; Satu Nou;
Tortoman.

2. Judetul Arad: Halmagiu.

ARGILA CAOLINOASA NISIPOASA

1. Judetul Constanta: Cuza Voda Medgidia; Defcea; Gherghina Vest; Satu Nou;
Tibrinu; Tortoman.

ARGILA COMUNA

1. Judetul Alba: Cetatea de Balta; Razboieni; Razboieni II.

2. Judetul Arad: Archis; Ceala; Fantanele; Pancota; Pecica; Santana; Sebis;

Sebis (Chiscut).

3. Judetul Arges: Argesel Campulung; Budeasa; Campulung (Dealul Grui); Curtea

de Arges (Radovanu); Dealul Monumentului Valea Mare; Pravat, Stoenesti; Vata
Vedea.

157
4. Judetul Bacau: Calugara; Doftana; Magura Bacau.

5. Judetul Bihor: Beius; Calea Clujului; Ceica; Cordau; Dealul Craiului; Episcopia
Bihor; Suncuius Dealul Simionului.Valea lui Mihai;

6. Judetul Bistrita Nasaud: Bistrita; Bistrita Valea Castailor; Sangeorzul Nou.

7. Judetul Botosani: Botosani; Dealul Trestiana Dorohoi; Leorda; Mihaileni Paraul

Negru.

8. Judetul Brasov: Hoghiz Lupsa; Fagaras; Maerus; Rasnov.

9. Judetul Braila: Braila; Faurei.

10. Judetul Buzau: Satuc Buzau.

11. Judetul Caras Severin: Caransebes (Tiglarie).

12. Judetul Calarasi: Budesti.

13. Judetul Cluj: Campia Turzii; Colina; Gherla; Turda (Hodinis - Turda).

14. Judetul Constanta: Cobadin; Medgidia; Luminita Tasaul; Mamaia Sat; Remus
Opreanu.

15. Judetul Covasna: Bretcu; Bodoc; Turia.

16. Judetul Dambovita: Doicesti Valea Bradului (perimetrele I si II).

17. Judetul Dolj: Calafat; Filiasi; Lipov; Mofleni Craiova.

18. Judetul Galati: Branistea.

19. Judetul Gorj: Balteni (Dealul Poiana Neagului); Barsesti (Dealul Calului); Dealul
Lelesti; Iormanesti; Targu Carbunesti.

20. Judetul Harghita: Cristuru Secuiesc; Corund; Odorheiu Secuiesc (perimetrele I si

II); Plaesii de Jos; Sancraeni; Secuieni.

21. Judetul Hunedoara: Branisca Bicau; Chiscadaga; Crivadia; Turdas.

22. Judetul Ialomita: Tandarei.

23. Judetul Iasi: Ciurea Iasi; Dealul Blanarului (Vladiceni).

24. Judetul Ilfov: Branesti Pasarea.

25. Judetul Maramures: Craciunesti Sighet; Damacuseni; Slatinic Strehaia.

158
26. Judetul Mehedinti: Halanga Turnu Severin; Hinova.

27. Judetul Mures: Corunca; Dambau Tarnaveni; Mureseni; Sarmasu; Sighisoara;

Suseni; Tarnaveni; Valea; Viforoasa.

28. Judetul Neamt: Ciritei; Gidinti; Tasca Bicaz.

29. Judetul Olt: Arcesti.

30. Judetul Prahova: Banesti; Breaza; Paulesti (Dealul Degerati).

31. Judetul Satu Mare: Prilog Dealul Darvas; Tasnad.

32. Judetul Salaj: Crasna; Cuciulat Babeni; Nusfalau; Simleul Silvaniei; Zalau
(Dealul Tunari).

33. Judetul Sibiu: Agnita; Bazna; Dealul Medias; Dumbraveni; Gusterita (Dealul
Galben); Gusterita (Dealul Galben II); Gusterita (Dealul Daii); Sura Mare.

34. Judetul Suceava: Calafindesti; Udesti.

35. Judetul Timis: Botesti; Carpinis; Cernabora Noua Lugoj; Dealul Costei Tipari;
Freidorf (Unitatea IV Timisoara); Herendesti (Dealul Hodos); Jimbolia I; Sanovita.

36. Judetul Vaslui: Vaslui (Dealul Paiului; Dealul Monument).

37. Judetul Valcea: Bujoreni; Cazanesti; Horezu Dealul Ulmului; Jiblea Ramnicu
Valcea; Maldaresti; Ocnele Mari Valea Slatioarele; Orlesti.

38. Judetul Vrancea: Beciu Odobesti; Mera Odobesti; Paunesti.

ARGILA REFRACTARA

1. Judetul Bihor: Carmazan; Dealul Crucii; Recea Rujet; Suncuius (Balabca,

Recea, Dumbrava, Dealul Simion, Taul Rosu); Suncuius (Butan - Astileu); Suncuius
(Damis); Suncuius (Rosia - Albioara); Suncuius Cercetare.

2. Judetul Brasov: Cristian (Sectorul Poiana - Poienita); Cristian (Sectorul Valea

Joaderelor).

3. Judetul Caras Severin: Anina (Minis Est, Minis Vest, Uteris); Anina Flanc Vestic;
Anina Kubek, Anina Kubek (cercetare); Doman Nord.

4. Judetul Gorj: Viezuroiu (sisturi pirofilitice); Viezuroiu Est (sisturi pirofilitice

compacte); Viezuroiu Est (sisturi pirofilitice).

5. Judetul Timis: Botesti.

BARITINA

159
1. Judetul Suceava: Alunis Clife 1; Alunis Clife 2; Alunisu Mare Alunisul Mic
(exploatare); Hodita Paraul Casei (cercetare); Hodita Paraul Casei (exploatare);
Ostra; Ostra Galben; Ostra Galben (exploatare).

2. Judetul Tulcea: Malcoci; Marca; Mineri (Dealul Trifan); Mineri (Dealul Dobrisani);

BAZALT

1. Judetul Brasov: Bogata; Bogata II Paraul Candii; Comana; Poiana Stanei

Valea Bogatii; Racos Brazi; Racos Dealul Heghes; Racosul de Jos; Racos Olt.

2. Judetul Hunedoara: Magura Sarbi Branisca.

3. Judetul Timis: Sanovita Lucatet.

BENTONITA

1. Judetul Alba: Banta Ocna Mures; Ciugud; Oarda; Straja.

2. Judetul Cluj: Borzesti; Buru Cheile Turzii (Perimetrul Muncelu Mic - Pod. Turzii).

3. Judetul Constanta: Adancata (argila bentonitica); Urluia.

4. Judetul Hunedoara: Gurasada (cariera); Gurasada Poieni; Mihaesti Dobra;

Santamaria de Piatra.

5. Judetul Maramures: Razoare; Valea Chioarului.

6. Judetul Mehedinti: Tufari.

7. Judetul Mures: Hadareni (tuf bentonitic); Orasu Nou Sectorul Nados.

8. Judetul Satu Mare: Orasu Nou Dealu Ciap; Orasu Nou Dealul Negru; Orasu
Nou Dealul Patrat; Orasu Nou Medies Vii Sud; Orasu Nou Mujdeni
(Perimetrele I si II); Orasu Nou Racsa; Orasu Nou Valea Adanca.

CALCAR ORNAMENTAL

1. Judetul Arad: Maderat; Moneasa Piatra Mare; Pestis Caprioara.

2. Judetul Arges: Albesti Campulung; Mateias I; Valea Buda.

3. Judetul Bihor: Chiscau Deal; Chiscau Pietroasa (Beius); Ponoarele Carpinet;

Valea Binselului Cresuia; Valea Mare codru.Valea Seaca Pietroasa.

4. Judetul Bistrita Nasaud: Anies Valea Secii; Gusetel Parva; Lunci (Valea
Cormaia).

5. Judetul Buzau: Magura Buzau

160
6. Judetul Caras Severin: Carasova;

7. Judetul Cluj: Baci; Dealul Pietrii; Poiana Horezu; Podeni; Savadisla; Vistea;
Vistea Dealul Porumbelului.

8. Judetul Constanta: Deleni Cariera Romana.

9. Judetul Hunedoara: Bobalna; Ulm Cornu Alb.

10. Judetul Maramures: Boiu Mare Dealul Giojului; Ciufoaia;

11. Judetul Mehedinti: Gura Vaii Dealul Perlipatului; Mraconia.

12. Judetul Valcea: Boia Mica;

13. Judetul Tulcea: Codru Babadag; Dealul Plesuv;

CALCAR INDUSTRIAL SI DE CONSTRUCTIE

1. Judetul Alba: Piatra Caprei Fenes; Piatra Caprei Fenes; Poiana Aiud Dealul
Bolovanu; Poiana Aiud Dealul Plescuta; Remetea.

2. Judetul Arad: Galsa (calcar dolomitic).

3. Judetul Arges: Dealul Hulei Campulung; Mateasi Dealul Hulei Dragoslavele;

Nucsoara; Piatra Dragoslavele.

4. Judetul Bihor: Alesd Sub Piatra; Baita Plai; Carpinet.

5. Judetul Bistrita Nasaud: Gusetel III (Galeria V); Gusetel III (Paraul Berbecului).

6. Judetul Brasov: Codlea (Dealul Frasinet); Fabrica Rasaritul Brasov (Piscul

Corbului); Fabrica Temelia Brasov (Dealul Melcilor); Hoghiz Cuciulata (Dealul
Magura); Racos (Dealul Somosmay); Racos Dealul Boului; Racos Dealul
Surmanu Mare; Stejaris; Zarnesti (Gura Raului).

7. Judetul Buzau: Naeni.

8. Judetul Caras Severin: Coltani Amelia; Constantin Daicoviciu; Doman; Doman

Resita; Moldova Noua; Pecinisca Baile Herculane

9. Judetul Cluj: Buru Cariera Noua; Buru Cariera Veche; Nades Leghia;
Sandulesti Turda; Tureni.

10. Judetul Constanta: Canavaua Fetii Baneasa; Celea Mare; Celea Mica; Celea
Lac; Corbu; Dealul Sitorman (MihailKogalniceanu perimetrul I); Dealul Sitorman
(Palazu Mic); Deleni; Dumbraveni (Independenta); Luminita Tasaul; Medgidia;
Nicolae Balcescu; Piatra Tasaul; Plopeni; Remus Opreanu (calcar Marnos);
Sipote; Tabia.

161
11. Judetul Covasna: Varghis.

12. Judetul Dambovita: Lespezi Dobresti (sector Senin).

13. Judetul Gorj: Baia de Arama Apa Neagra; Baia de Fier; Gureni Pestisani;
Suseni Targu Jiu; Vaidei (grohotis calcaros).

14. Judetul Harghita: Bicajel Ghilcos; Haghimas Mezinul; Meresti; Sandominic.

15. Judetul Hunedoara: Ardeu; Baita Craciunesti; Baita Craciunesti (Magura

Magulicea); Baita Craciunesti (Magura Feredeului); Banita; Pestera Bolii;
Pojoga; Pui Ohaba Ponor.

16. Judetul Maramures: Buciumi Somcuta Mare; Fantana Borsa; Izisoara; Sacel.

17. Judetul Neamt: Bicaz Chei.

18. Judetul Prahova: Tohani.

19. Judetul Salaj: Cuciulat (Cariera I si II); Cuciulat III Dealul Pirosa; Glod; Lemniu;
Letca Jibou; Prodanesti; Rastoci.

20. Judetul Suceava: Botus; Gherghiteni; Gherghiteni Perimetrul Vestic; Paraul

Limpede (Campulung Moldovenesc); Paraul Rau Iacobeni; Tarnita. Varnita
Gura Humorului.

21. Judetul Tulcea: Bididia; Carjelari Dealul Vacaria; Carjelari Dorobanti I;

Carjelari Dorobanti II; Mahmudia (Caeracu Mare Est); Mahmudia (Caeracet);
Mahmudia (Caeracu Mare Vest); Mahmudia (Caeracul Rotund); Mahmudia (Dealul
Hartop); Murighiol (sectoarele Duna si Dunavat); Parches; Somova; Trei Fantani;
Tulcea A.C.H. Galati; Zebil; Zebil Dealul Congaz.

22. Judetul Valcea: Arnota; Pietreni Cacova.

CALCIT

1. Judetul Hunedoara: Cazanesti Valea Ponor.

CELESTINA

1. Judetul Vrancea: Valea Sarii.

CRETA

1. Judetul Constanta: Basarabi (Murfatlar); Basarabi (Murfatlar) - Halzi; Dealul Viilor

Basarabi; Medgidia (Cainac II); Valea Seaca (Murfatlar) Halzi.

CUART

1. Judetul Caras Severin: Culmea Nemanu Buchin; Poiana Valea Gurbaneasa;

162
 Varciorova.

2. Judetul Cluj: Manastireni.

3. Judetul Hunedoara: Hobita; Siglau Uricani.

4. Judetul Mehedinti: Dubova Liubotinu; Ogradeni; Paraul Neamtului.

DACIT INDUSTRIAL SI DE CONSTRUCTIE

1. Judetul Bistrita Nasaud: Poiana Ilvei II; Poiana Ilvei Lunca Seaca; Poiana Ilvei
Magura Sturzii; Sangeorz Bai II; Tunel Magura Ilvei; Valea Cormaia Km 5;
Zagra.

2. Judetul Caras Severin: Strajut Valea Mare.

3. Judetul Cluj: Bologa (Comuna Poieni); Morlaca; Poieni.

DIABAZ

1. Judetul Arad: Bata; Batuta.

2. Judetul Hunedoara: Zam; Zam Dealul Fetilor.

3. Judetul Tulcea: Revarsarea.

DIATOMITA

1. Judetul Arad: Minis (Sector Barzovita); Minis (sectoarele Stupii Surdului, Valea
Brenia, Valea Finetii, Dealul Ritu); Minis Paraul Neamtului.

2. Judetul Buzau: Patarlagele (Dealul Alb); Patarlagele (Dealul Burdusoaia);

Patarlagele (Dealul Geroasa); Patarlagele (Dealul Rosia).

3. Judetul Constanta: Adamclisi; Adancata; Rasova Hateg (Rasova, Hateg, Zorile,

Sipote, Valeni, Padu ); Urluia.

4. Judetul Covasna: Filia.

DIORIT

1. Judetul Arad: Paulis; Soimos.

2. Judetul Caras Severin: Forotic.

3. Judetul Salaj: Moigrad.

DOLOMITA

163
1. Judetul Bihor: Bratca Lorau; Valea Mare Budureasa (calcare cu brucit).

2. Judetul Brasov: Venetia de Sus.

3. Judetul Cluj: Surduc Iara.

4. Judetul Constanta: Ovidiu.

5. Judetul Harghita: Delnita; Voslobeni.

6. Judetul Hunedoara: Craciuneasa; Teliuc III; Tulea; Zlasti.

7. Judetul Maramures: Borcut - Targu Lapus; Dealul Magureni - Targu Lapus.

8. Judetul Suceava: Batca Sarului; Paraul Cailor; Pojorata Obcina Flocenilor.

9. Judetul Tulcea: Dealu Imalac; Mahmudia (Sectorul Caeracul Mare).

FELDSPAT (PEGMATIT CU FELDSPAT)

1. Judetul Caras Severin: Armenis; Globu Craiovei; Magura Valea Fierului.

2. Judetul Cluj: Bedeci; Hujaua Dealu Cornu (Muntele Rece); Muntele ReceValea
Risca Valea Calului.

3. Judetul Maramures: Razoare; Rapa lui Filip; Rapa lui Filip (cercetare); Valea
Prisacii Dealul Popii - Razoare.

4. Judetul Mehedinti: Trei cucuie.

5. Judetul Sibiu: Lotru Sebes (Contu Inferior - Goata); Lotru Sebes Cataracte.

6. Judetul Valcea: Vasilatu Brezoi; Voineasa (Manaileasa, Padina cu Bolovanu,

Despina); Voineasa Cataracte.

GIPS

1. Judetul Arges: Boteni.

2. Judetul Bacau: Dealul Nistoroaia (Targu Ocna Nord).

3. Judetul Botosani: Darabani Paltinis; Ivancauti; Ivancauti II.

4. Judetul Cluj: Birtz; Capusu Mare; Cheia Turda; Copaceni Turda; Dumbrava;
Leghia; Moghioros; Pietroasa Dealul Iancului.

5. Judetul Dambovita: Cucuteni Fieni; Pucioasa; Pucioasa Dealul Zarafoaia.

6. Judetul Hunedoara: Calanu Mic Sancraiu.

164
7. Judetul Prahova: Batrani; Cerasu Valea Drajnei; Cerasu Valea Lespezi;
Maneciu Ungureni; Slanic Piatra Verde.

8. Judetul Salaj: Ortelec; Treznea (Dealul Dosul Crucii).

GNAIS

1. Judetul Sibiu: Rasinari Valea Muntelui; Rod Tilisca; Sadu.

2. Judetul Valcea: Raul Vadului Caineni.

GRANIT ORNAMENTAL

1. Judetul Caras Severin: Toplet.

2. Judetul Tulcea: Dealul Serparu; Greci Extindere.

GRANIT PENTRU CONSTRUCTII

1. Judetul Arad: Radna.

2. Judetul Bihor: Pietroasa.

3. Judetul Caras Severin: Crusovita; Iablanita; Valea Cernei Seracova; Valea

Porcului.

4. Judetul Gorj: Meri; Plesa Purceni.

5. Judetul Mehedinti: Mala - Eselnita.

6. Judetul Satu Mare: Valea Lupului Homoroade.

7. Judetul Tulcea: Atmagea; Caprarie; Caprarie Macin; Izvoarele Macin Vii;

Macin Derea Anton Suluk; Turcoaia Iacobdeal.

GRANODIORIT ORNAMENTAL

1. Judetul Tulcea: Greci (Piatra Imbulzita).

GRANODIORIT PENTRU CONSTRUCTII

1. Judetul Bihor: Pietroasa.

2. Judetul Brasov: Zarnesti - Dealul Blidarului.

3. Judetul Caras Severin: Bradisoru de Jos (perimetrul I); Bradisoru de Jos (perimetrul
I); Surduc Banat.

4. Judetul Cluj: Valea Lungii Valea Draganului.

165
5. Judetul Tulcea: Greci Macin.

GRESIE

1. Judetul Bacau: Velnita Valea Slanic Moldova.

2. Judetul Bihor: Huta Soimu; Urvis Coasta Morii.

3. Judetul Brasov: Teliu.

4. Judetul Caras Severin: Mehadia (Sectorul I, Dealul Cetatii); Mehadia (Sectorul II,
Dealul Strajut).

5. Judetul Covasna: Orko.

6. Judetul Dambovita: Carpinis Moroieni; Doica Moreni Dambovita.

7. Judetul Iasi: Deleni (Fierbatoarea).

8. Judetul Maramures: Dealul Bancoi Valeni; Valea Fantanii.

9. Judetul Mehedinti: Gura Vaii.

10. Judetul Neamt: Tarcau Paraul Capra.

11. Judetul Suceava: Molid; Paltinoasa; Pojorata; Solonet Plesa Humor; Vama
(Paraul Doabra).

12. Judetul Tulcea: Baschioi Nicolae Balcescu; Dealul Bogza Tulcea; Denis Tepe.

LOESS

a. Judetul Ialomita: Urziceni.

MARMURA

1. Judetul Alba: Sohodol.

2. Judetul Arad: Caprioara; Moneasa; Moneasa II.

3. Judetul Bihor: Gresuia Beius; Vascau (Perimetrul Camp Moti - Negaia); Vascau
(Perimetrul Camp Moti Sat); Vascau Camp.

4. Judetul Caras Severin: Bucova; Dealul Maria; Ruschita Cariera Vechi; Ruschita
Dealul lui Ionel.

5. Judetul Gorj: Pietriceaua.

6. Judetul Hunedoara: Alun; Rapolt Bobalna; Ticera - Avram Iancu.

166
7. Judetul Mehedinti: Gura Vaii (Varanic).

8. Judetul Maramures: Buteasa.

9. Judetul Sibiu: Porumbacu.

10. Judetul Timis: Paraul Popii.

11. Judetul Valcea: Valea Fratelui (Caineni); Valea Satului - Caineni.

MARNA

a. Judetul Arad: Fasca.

b. Judetul Caras Severin: Moldova Noua.

c. Judetul Dambovita: Fieni - Predeal; Malu Rosu Fieni.

d. Judetul Harghita: Valea Rece.

e. Judetul Hunedoara: Hotar; Pui Prisloapele.

f. Judetul Neamt: Tepeseni.

MICA (PEGMATIT CU MICA)

1. Judetul Caras Severin: Voislova.

2. Judetul Valcea: Voineasa Catatacte; Voineasa Manaileasa (Padina Ursului

Padina cu Bolovanu).

MICASIST

1. Judetul Salaj: Marca.

NISIP CAOLINOS

1. Judetul Cluj: Aghires (Stogori, Cosorhei, Aghires - exploatare); Mera Sanpaul;

Popesti (cercetare); Popesti (exploatare); Sard Mihailesti; Sumurduc.

2. Judetul Salaj: Jac; Jac Creaca Borza; Var II Borza.

NISIPURI PENTRU CONSTRUCTII

1. Judetul Alba: Craciunelul de Jos (Raul Tarnava Aval de Pod); Craciunelul de Jos
Tiur (Raul Tarnava Aval de Pod); Miraslau.

2. Judetul Arad: Pancota.

167
3. Judetul Bihor: Cicfoias Budisor; Valea lui Mihai (perimetrul II); Valea lui Mihai
Simian.

4. Judetul Buzau: Patarlagele (Dealul Diaconitei - Panatau).

5. Judetul Caras Severin: Cornutel.

6. Judetul Constanta: Pestera.

7. Judetul Covasna: Ariusd; Ghidfalau II; Olteni; Zoltan.

8. Judetul Dambovita: Doicesti (Zonele I si II ).

9. Judetul Dolj: Albesti; Leamna de Jos; Pometesti.

10. Judetul Gorj: Capul Dealului I; Capul Dealului II.

11. Judetul Harghita: Tusnad.

12. Judetul Hunedoara: Calan Hunedoara (Hasdat, Hasdat - Hunedoara); Crivadia.

13. Judetul Iasi: Blagesti.

14. Judetul Ilfov: Branesti Pasarea.

15. Judetul Salaj: Cubles.

16. Judetul Sibiu: Gusterita Fabrica Record.

17. Judetul Vaslu: Dealu Paiu Vaslui.

18. Judetul Valcea: Costesti.

19. Judetul Timis: Branesti Zolt (Vuia Bogdanu, Ceret).

NISIP SILICIOS

1. Judetul Bihor: Cetea.

2. Judetul Botosani: Bajura; Darabani; Hudesti; Hudesti Darabani (Alba - Baseu);

Hudesti Darabani (km 69); Hudesti Est; Hudesti Vest; Malaiste.

3. Judetul Buzau: Patarlagele (Valea Rea, Valea Ruginoasa); Valea Sibiciului.

4. Judetul Caras Severin: Doclin; Sichevita.

5. Judetul Cluj: Aghires (Stogori, Cosorhei - exploatare); Aghires ( Nord exploatare ,

Curturisi - Cornesti); Fagetul Ierii; Feleac; Mera Sanpaul; Popesti (exploatare);
Sard Mihailesri; Sumurduc.

168
6. Judetul Constanta: Ciobanita; Plopeni; Remus Opreanu.

7. Judetul Constanta: Araci; Haghig; Iaras.

8. Judetul Dolj: Mortarie; Turtani.

9. Judetul Galati: Balintesti Beresti; Hanu Conachi; Tulucesti Ijidileni.

10. Judetul Hunedoara: Sarmizegetusa.

11. Judetul Maramures: Curtuiusul Mare.

12. Judetul Prahova: Copaceni (cercetare); Copaceni (Valenii de Munte); Gura

Vitioarei Valenii de Munte); Valea Gardului Est; Valea Gardului Vest; Var II
Borza (exploatare).

13. Judetul Salaj: Jac Crecea - Borza; Surduc (Perimetrele Clit, Ciocmani, Tihau,
Gilgau, Var, Coltul).

14. Judetul Suceava: Solonet Plesa Humor.

15. Judetul Timis : Faget Dealul La Scaune; Gladna Romana; Jupinesti; Jupinesti
(Dealul Ruginoasa); Romanesti Balosesti.

16. Judetul Tulcea: Caraorman.

NISIP SI PIETRIS

1. Judetul Alba: Capud (Raul Mures); Cistei; Ciugud (Raul Mures); Coslariu (Raul
Mures); Galtin; Gelmar; Ghimbas; Gura Aries (Raul Mures); Lunca Mures (Raul
Mures); Mereteu (Raul Mures); Mihalt (raul Tarnava); Noslac I; Noslac II; Ocna
Mures (Raul Mures); Ocna Mures Micloslaca- Raul Mures; Razboieni (Raul Mures);
Salciua (Raul Aries); Santimbru Cotu Mures; Santimbru Raul Mures; Santimbru
Sat (Raul Mures); Vintu de Jos; Vurpar (Raul Mures); Zaries (Raul Mures).

2. Judetul Arad: Ceala; Conop (Raul Mures); Fantanele Mandruloc; Gheoroc I (lac);
Gheoroc II; Lipova; Lipova I; Mandruloc Cicir; Micalaca (Raul Mures); Milova;
Milova II (Raul Mures); Mandruloc (Raul Mures); Nadas Conop; Paulis; Paulis II
(Raul Mures); Pecica (Raul Mures); Pincota; Rapsig; Sambateni II; Savarsin
Varadia; Sibis Prunisor; Sambateni; Sambateni I (Raul Mures); Vladimiresti I (Raul
Mures); Vladimiresti II (Raul Mures); Zabrani (Raul Mures); Zadareni - Bodrog.

3. Judetul Arges: Badeni (Raul Dambovita Paraul Badeanca); Bailesti; Bajesti

(Paraul Bratia); Budeasa; Catanele (Raul Arges); Catanele Exploatare;
Cateasca; Ciofringeni II (Raul Topolog); Ciofringeni Raul Topolog; Ciumesti;
Clucereasa; Colibasi Livezeni; Golesti; Leordeni; Paraul Topor Paraul Ilalei;
Piscani; Purcareni Valea Mandrei (Raul Doamnei); Racovita; Stalpeni; Titesti
(Raul Targului); Tutana; Zarnesti; Zarnesti Badiceni (Valea Valsan).

169
4. Judetul Bacau: Bosoteni; Bosoteni Beresti; Buhus I; Cich Coteni; Dontu
Buhoci (Raul Siret); Dospinesti; Enachesti Tazlau; Furnicari (Raul Siret);
Furnicari Galbeni; Garleni Racova; Helegiu; Larga Darmanesti (Raul Trotus);
Orbeni; Orbeni Beresti; Prajesti (Raul Siret); Racaciuni Faraoani; Radomiresti;
Rastoaca Racaciuni; Sanduleni Tisa; Schineni; Siretu Catelesti (Raul Siret);
Slobozia Urechesti; Urechesti - Cornatel.

5. Judetul Bihor: Bator Taut (Raul Crisul Negru); Beius Draganesti; Bors Santau;
Draganesti (Raul Crisul Pietros); Episcopia Bihor; Santandrei Tarian; Santaul Mic;
Tinaud (Raul Crisul Repede).

6. Judetul Bistrita Nasaud: Arcalia; Bata (Raul Somesul Mare); Beclean - Somesul
Mare; Mogaseni; Salva (Raul Somesul Mare); Sasarm Floresti; Reteag Cristestii
Ciceului; Uriu - Raul Somesul Mare.

7. Judetul Botosani: Anania (Raul Siret); Bajura (Raul Siret); Baranca Hudesti;
Bucea (Raul Strei); Coreea Cindesti (Raul Siret); Fierarie; Hruba (Raul Siret);
Icuseni Vale (Raul Siret); Joldesti Sat (Raul Siret); Oroftiana Negru (Raul Siret);
Potcoava; Radauti Prut (Raul Prut); Rediu (Raul Prut); Silistea Hapai (Raul Siret);
Talpa Corea; Tudora Raul Siret.

8. Judetul Brasov: Beclean (Raul Olt); Budila; Ghimbav II (Vest); Ghimbav Stupini;
Sercaia; Tarlungenei; Vulcan.

9. Judetul Buzau: Basceni (Raul Basca Chiojd); Bentu Stancesti (Raul Buzau);
Burdusani Cilibia (Raul Buzau); Candesti; Galbinasi (Raul Buzau); Magura;
Maracineni (Raul Buzau); Matesti; Parscov; Pod Schela (Raul Siret); Potoceni
Matesti; Simileasca; Stancesti (Raul Buzau); Stancesti Burduseni; Topliceni (Raul
Ramnicu Sarat); Vadu Pasii; Vernesti (Raul Buzau); Vernesti II (Raul Buzau);
Viperesti - Cislau.

10. Judetul Caras Severin: Constantin Daicoviciu; Moldova Veche (albia Dunarii si
Ostrovul); Naidas; Naidas I; Prisaca.

11. Judetul Calarasi: Calarasi (albia minora a Dunarii, kmd 368 - 377); Ostrov Ceaika;
Ostrov Ceaika II; Ostrovu Ciocanesti (albia minora a Dunarii).

12. Judetul Cluj: Gligoresti; Mihai Viteazu; Moldovenesti (Raul Ariesi); Moldovenesti
Cornesti Cheia; Rascruci; Vad Dej - Sanmarghita.

13. Judetul Constanta: Cochirleni (albia minora a Dunarii); Cochirleni II; Cochirleni
Ostrovul Hinog Cernavoda; Harsova; Ostrov II; Ostrov Bugeac I; Ostrovul
Pastramagiul (Bratul Ostrov); Topalu (Dunare).

14. Judetul Covasna: Chileni II; Ghidfalau; Ilieni Araci; Intorsura Buzaului.

15. Judetul Dambovita: Baleni; Banesti; Buciumeni; Bucsani; Cojocaru Zavoiul

Orbului- Putul cu Salcie; Crovu Maruntisu Miulesti; Crovu Podu Corbencii
(Raul Arges); Dimoiu (Raul Ialomita); Dragomiresti; Draganesti Manesti; Fieni;
Fusea Matasaru; Fusea Matasaru I; Iedera; Ionesti Gaesti; Ionesti Gaesti

170
 (amonte de pod); Ionesti Gaesti (aaval de pod); Matasaru Maruntisu Crovu;
Maruntisu; Moreni Ghirdoveni; Nisipurile Ulmi; Nucet; Patroaia III; Persinari;
Potlogi; Potlogi II (Raul Arges); Raul Arges; Targoviste Viisoara; Ulmeni
Bucsani; Vacaresti; Valea Provita Marginenii de Sus; Viisoara II; Vladeni II (Raul
Cricovu Dulce).

16. Judetul Dolj: Breasta; Calafat (km 791 - 792); Calafat (Perimetrele I, II, III, KmD
838 - 780); Malu Mare; Ostrovu Mare Calafat; Plenita; Simnic - Dudovicesti.

17. Judetul Galati: Condrea; Condrea I (Raul Siret); Condrea II (Raul Siret); Furceni;
Ivesti Liesti (Raul Siret); Furcenii Noi (Raul Siret); Movileni; Movilenii de Sus
(Raul Siret); Raul Siret.

18. Judetul Giurgiu: Albia minora a Dunarii (Ostrov Pasarea, Km 518 - 519); Anghelesti
Obedeni (Valea Dambovnicului); Buda Draganescu; Darasti Copaceni (Raul
Arges); Giurgiu Canalul Lungu; Giurgiu Canalul Slobozia; Giurgiu Micul
Brislean; Giurgiu Oltenita; Giurgiu Ostrov Mocanu; Gradinari Buturugeni;
Gradinari Ograzeni; Gradistea; Ostrov I (Km 371 Bratul Ostrov); Ostrov Batin
(albia minora a Dunarii, km. 520 - 522); Ostrov Batin (albia minora a Dunarii, km. 522
524); Ostrov Cama Dinu (albia minora a Dunarii, km. 505 - 511); Ostrov Lungu;
Ostrov Misca; Ostrov Slobozia; Ostrovelu; Popesti; Poroschia Tiganesti;
Roata de Jos Cartojani (Raul Dambovnic); Rudeni; Uesti Goleasca (Valea
Dambovnicului); Vadu Lat (Valea Dambovnicului).

19. Judetul Gorj: Albeni; Albeni II (Raul Gilort); Arcani (Raul Sohodol); Arcani Raul
Runcu; Barbatesti; Glogova (Raul Motru); Musculesti; Rosia de Jiu; Socu I
(aval); Socu II (amonte); Sohodol; Susita Lelesti (Paraurile Suta Seaca si Suta
Verde); Targu Carbunesti (Raul Amaradia); Targu Jiu Turcinesti; Tantareni (Raul
Gilort); Telesti; Turburea.

20. Judetul Harghita: Cadiseni Odorheiul Secuiesc; Bradesti (conglomerat); Sanmartin.

21. Judetul Hunedoara: Baiesti; Balata (Raul Mures); Bretea Romana Rusi; Bretea
Strei; Dobra (Raul Mures); Gura Streiului; Ilia Ilteu; Pricaz (Raul Mures);
Saulesti Simeria; Simeria Veche Gura Strei; Santuhalm; Turdas - Folt.

22. Judetul Iasi: Acumulare Pascani (Raul Siret); Blagesti; Boureni (Raul Moldova);
Boureni Butea (Raul Siret); Calugara (Raul Siret); Cozmesti Mogosesti (Raul
Siret); Cozmesti Muncel (Raul Siret); Cristesti; Cristesti II (Raul Moldova);
Cristesti III; Cristesti IV; Cristesti Nord (Raul Moldova); Cristesti Draguseni
Raucesti (Raul Moldova); Halaucesti Luncasi (Raul Siret); Lespezi (Raul Siret);
Lunca Pascani; Motca (Raul Moldova); Motca - Amonte; Puciosu Suharzel;
Raucesti II Cristesti (Raul Moldova); Stolniceni Prajescu (Perimetrele I si II);
Stolniceni Prajescu (Perimetrul III); Timisesti.

23. Judetul Ilfov: Bragadiru; Clinceni (Paraul Ciorogarla); Cornetu Popesti (Raul
Arges); Domnesti IV; Olteni Ciurari (Paraul Ciorogarla) .

24. Judetul Maramures: Ardusat; Barsana Nanesti; Buzesti; Craciunesti Teplita

(Sighet); Danesti II; Ghirdani; Ilba; Lucacesti; Merisor; Miresu Mare I; Petrova

171
 (Viseu); Sabisa; Salsig; Salsig Ostrov; Seini I; Seini II; Sighetul Marmatiei;
Tamaia Danesti; Tohat Miresu Mare I; Ulmeni; Viseul de Jos.

25. Judetul Mehedinti: Balotesti; Drobeta Turnu Severin (Dunare); Halanga; Nord
Cerneti; Robesti Mentii din Fata; Topolnita (Raul Topolnita); Topolnita Izvorul
Barzei; Topolnita Turnu Severin; Vrancea (Dunare).

26. Judetul Mures: Alunis; Chinari; Cristesti Targu Mures; Glodeni (Raul Mures);
Ideciu de Jos; Peris (Raul Mures); Sangeorgiu de Mures; Santioana de Mures.

27. Judetul Neamt: Braniste Raul Ozana; Bodesti Oslobeni; Buruenesti (Raul
Strei); Buruenesti (Raul Siret); Dreptu Topoliceni; Dulcesti Roman; Gadinti;
Gheraesti; Girov; Ion Creanga Recea (Raul Siret); Legiu (Raul Ozana); Roznov
Zanesti; Sagna (Raul Siret); Tamaseni; Timisesti Preutesti; Tupilati.

28. Judetul Olt: Aricesti; Comani (Lac de acumulare Raul Olt); Corabia (albia minora a
Dunarii); Frunzaru (Lac de acumulare Raul Olt); Gostavatu (Raul Olt); Ipotesti Sud;
Izbiceni Doanca; Milcovul din Vale; (Raul Olt); Resca; Slatina; Slatioara;
Slatioara II; Stoenesti Farcasele.

29. Judetul Prahova: Aricesti Bratasanca; Corlatesti; Darvari; Lipanesti Plopeni

(Raul Teleajan); Lipanesti Z. Sipot; Mediesul Aurit; Nedelea; Pod Valeni;
Podeni Noi Pacureti; Prahova; Targusor Nou; Targusorul Vechi; Varbileu;
Zanfira Raul Varbilau.

30. Judetul Satu Mare: Acua Bargau (Raul Somes); Adrian; Apa; Babasaesti
Lunca Somesului; Berindan I; Berindan II; Caraseu; Culciul Mare; Dabolt; Eteni
Babasesti (Raul Somes); Odoreu I Lunca Somesului; Odoreu II Lunca
Somesului; Jojib; Paulesti Lunca Somesului; Petin Lunca Somesului; Pomi
Borlesti Lunca Somesului; Potau; Satu Mare Lunca Somesului; Vetis Lunca
Somesului.

31. Judetul Salaj: Babiu; Benesat; Chichisa; Ciocmani; Cuciulat (Raul Somes);
Galgau (Raul Somes); Glod Rus (Raul Somes); Lugojel; Mondial Lugoj;
Pietricica Varului; Romanasi (Raul Agris); Somes Odorhei (Raul Somes); Tihau;
Turbuta.

32. Judetul Sibiu: Bradu (Racovita - Avrig); Cristian Orlat; Micaseasa; Sebes Olt.

33. Judetul Suceava: Baisesti Cornu Luncii; Berchisesti Braesti; Budeni Dolhasca
(Raul Siret); Capul Campului; Corni Dolhasca; Costina II; Cotu Buhii (Raul
Moldova); Darmanesti Costina (Raul Suceava); Dolhasca; Galanesti;
Grigoreasca; Lisaura (Raul Suceava); Luncsoara I si II; Marginea (Raul Sucevita);
Mielusoaia (Raul Moldova); Milisauti II; Milisauti III; Milisauti IV; Milisauti Sud;
Moldovita (Raul Moldovita); Pod Izvor Paltinoasa (Raul Moldova); Scorusu; Siret;
Stitbat Liteni- Raul Suceava; Straja (Raul Suceava); Stulpicani; Suha (Paraul
Suha); Vadu Moldovei (Raul Moldova); Valea Stanei; Voronet I (Raul Moldova);
Voronet II (Raul Moldova).

34. Judetul Teleorman: Islaz Raul Olt; Turnu Magurele (Perimetrele I, II); Zimnicea

172
 Giurgiu (albia minora a Dunarii); Zimnicea (albia minora a Dunarii).

35. Judetul Timis: Belint; Chizatau; Lugojel II (Raul Timis); Periam - Port.

36. Judetul Valcea: Calina Dragasani; Caineni; Cornet (Raul Olt); Cremenari;
Cremenari Galicea (Raul Topolog); Dragasani (Olt); Fiscalia Ionesti; Milcui
Nicolae Balcescu (Raul Topolog); Raureni; Vladesti; Zavideni.

37. Judetul Vrancea: Adjud; Adjudu Vechi; Biliesti (Raul Siret); Ciuslea Focsani
(Perimetrul I); Ciuslea Focsani (Perimetrul II); Doaga; Grigoreasca; Milcov
(Raul Milcov); Padureni (Raul Siret); Padureni Calimanesti (Lac de acumulare
Siret); Padureni Valea Siretului; Pufesti Domnesti; Pufesti Lac Trotus Siret;
Putna Seaca Faurei; Suraia; Susita (Paraul Susita); Trotus Adjud; Zambrauti.

PAMANTURI COLORATE

1. Judetul Arad: Halmagiu.

2. Judetul Satu Mare: Crucisor Balasau.

PERLIT

1. Judetul Satu Mare: Orasu Nou Sector Dealul Ciap; Orasu Nou Dealul Negru;
Orasu Nou Mujdeni; Orasu Nou Sector Dealul Patrat; Orasu Nou - Sector
Medies Nord; Orasu Nou - Sector Medies Vii; Orasu Nou - Sector Orasu Nou Vii;
Orasu Nou - Sector Valea Adanca; Orasu Nou - Sector Nados.

PORFIR

1. Judetul Tulcea: Isaccea; Movila Goala Altan Tepe (perimetrul I); Dealul Iglicioara
II; Dealul Iglicioara Turcoaia.

ROCI CAOLINIZATE

1. Judetul Bistrita Nasaud: Cormaita; Parva.

2. Judetul Harghita: Harghita; Ivo; Sansimion Groapa Mare; Santimbru Bai.

3. Judetul Maramures: Baia Sprie; Iadara Stejera.

4. Judetul Tulcea: Macin (Dealu Cheia, Dealu Vitelaru).

ROCA CU AZBEST

1. Judetul Caras Severin: Agadici; Boican Urda Mare Rudarie; Rudaria (Marin
Izvor, Fata Lunga, Taria).

2. Judetul Mehedinti: Eibenthal Codicea Mare; Eibenthal Codicea Mica.

173
ROCA CU DISTEN

1. Judetul Sibiu: Lotru Sebes; Negovanu.

ROCA CU GRAFIT

1. Judetul Gorj: Baia de Fier Catelinu; Polovragi (Sectorul Ribari); Polovragi (Sectorul
Ungurelu; Polovragi (Sectorul Ungurelas).

ROCA CU SULF

1. Judetul Botosani: Darabani Paltinis.

2. Judetul Dambovita: Pucioasa.

3. Judetul Suceava: Iezer (Muntii Calimani); Negoiu Romanesc (Muntii Calimani);

Nicovala (Muntii Calimani); Pietricelu (Muntii Calimani).

ROCA CU TALC

1. Judetul Caras Severin: Marga Voislova; Parvova.

2. Judetul Hunedoara: Cerisor Lelese Central; Cerisor Lelese Vest Extindere;

Lelese Cerisor; Lelese Cerisor Vest; Poiana Rachitele Runcu Mare (Perimetrul
Rugi).

3. Judetul Suceava: Dragoiasa;

ROCI FOSFATICE

1. Judetul Constanta: Pestera Ivrinezu (conglomerate fosfatice).

ROCI MAGNEZITICE (SERPENTINITE MAGNEZIENE)

1. Judetul Mehedinti: Tisovita; Tisovita Recita Mare (sector Liubotina); Tisovita

Recita Mare (sector Sudic).

SARE GEMA

1. Judetul Alba: Ocna Mures; Razboieni.

2. Judetul Bacau: Cerdac Slanic; Cucuieti Moinesti; Fetele Targului Targu Ocna
(extindere); Galean Targu Ocna; Gura Slanic - Est; Gura Slanic - Vest; Targu
Ocna; Tuta - Varnita.

3. Judetul Brasov: Mercheasa.

4. Judetul Buzau: Manzalesti Lopatari; Ursoaia Viperesti (Rusavat).

5. Judetul Cluj: Nires Dej; Ocna Dej; Turda; Turda Valea Florilor; Turda Valea

174
 Sarata.

6. Judetul Harghita: Martinis.

7. Judetul Hunedoara: Praid.

8. Judetul Prahova: Baicoi; Poiana Varbilau; Slanic.

9. Judetul Suceava: Cacica.

10. Judetul Vrancea: Ocnele Mari.

SARURI DE POTASIU

1. Judetul Bacau: Cucuieti Moinesti; Galean Targu Ocna.

2. Judetul Neamt: Baltatesti; Borlesti; Cut Calu; Garcina; Schitu Frumoasa;

Tazlau.

SCORII BAZALTICE

1. Judetul Brasov: Dealul Caprosd; Dealul Magurici; Racos (Dealul Heghes).

SERPENTINE

1. Judetul Mehedinti: Dealul Sfantu Petru Gura Vaii; Firizu; Lomuri.

SIENITE NEFELINICE (pentru industria sticlei)

1. Judetul Harghita: Ditrau zona A.

SISTURI VERZI

1. Judetul Constanta: Cheia; Dealul Morii (Palazul Mic); Sibicioara I Valea cu Izvorul;
Sibicioara II Piatra Lata; Sibicioara III (Peninsula Sibioara Sud); Sibioara Cotul
lui Cergau; Sibioara Navodari.

SILICOLITE ORNAMENTALE

1. Judetul Hunedoara: Magura Brad.

TRAVERTIN

1. Judetul Harghita: Borsec II.

2. Judetul Hunedoara: Carpinis; Geoagiu (Perimetrul I); Geoagiu (Perimetrul II).

TUFURI INDUSTRIALE

1. Judetul Arges: Badaranca Matau; Matau.

175
2. Judetul Bistrita Nasaud: Cepari Liviu Rebreanu; Liviu Rebreanu.

3. Judetul Brasov: Persani.

4. Judetul Cluj: Paglisa; Tioc Cornesti.

5. Judetul Maramures: Valea Morii Barasana.

6. Judetul Prahova: Slanic (Piatra Verde).

7. Judetul Salaj: Mirsid Ortelec (zona nordica); Mirsid Sud.

8. Judetul Valcea: Dealul Goruneni Ocnele Mari; Gatejesti Govora; Govora Sat
(Dealul Scoc); Traistari Ocnele Mari.

WOLLASTONIT

1. Judetul Bihor: Baita Bihor (scarn wollastonitic).

176
ANEXA 11.
NOTIUNI DE MANAGEMENT
1.ISTORICUL CONCEPTULUI DE MANAGEMENT

1.1.ETIMOLOGIA CUVANTULUI

Cuvantul management deriva de la latinescul manus, care inseamna mana. A ajuns

in diferite limbi de origine latina, de exemplu in franceza (menage), italiana (maneggio),
romana (manej, menaj).
Din limba franceza a trecut in cea engleza, caci dupa batalia de la Hastings, din anul
1066, normanzii au cucerit Anglia si au impus ca limba oficiala franceza. Inca din secolul
XIV este semnalat verbul to manage, care odata cu trecerea timpului capata diferite
sensuri. Initial insemna a struni caii, apoi in domeniul militar avea sensul de a pregati
unitatea militara pentru obtinerea victoriei in batalie.
Desi in secolul XVIII are loc revolutia industriala cuvantul nu este folosit in domeniul
economic ci in cel organizatoric, el semnificand organizarea si coordonarea activitatii
grupurilor umane. Ulterior patrunde in domeniul politic, unde semnifica numirea unui om
politic in postul cel mai potrivit pregatirii sale, apoi in cel al ziaristicii.In domeniul economic
cuvantul este folosit pentru prima data deabia in anul 1941, de catre James Burnham, in
lucrarea sa intitulata The managerial revolution, publicata la New York.
Astazi verbul to manage are sensurile de a carmui, a manevra, a administra, a
guverna o banca. Cuvantul management are si el mai multe sensuri : conducere,
administrare, gestiune, indemanare.

1.2.EVOLUTIA CONCEPTULUI DE MANAGEMENT

Conceptul de management, chiar daca nu a fost denumit asa inca de la inceput, a

parcurs trei etape:
a perioada initiala, denumita si epoca eroica, intre anii 1890 si 1945, cand
a progresat si s-a dezvoltat lent;
b - perioada de dezvoltare, denumita si epoca fasta, intre 1945 si 1970, cand
se dezvolta puternic si se axeaza pe trei probleme principale:
obtinerea rentabilitatii intreprinderilor;
organizarea adecvata a muncii si a lucratorilor

177
 luarea deciziilor de productie;
c perioada actuala (epoca moderna), cand este considerat si a devenit o
institutie, un vector al progresului in toate domeniile.
Folosit initial doar in tarile anglo-saxone, conceptul de management a cunoscut o
rapida raspandire si dezvoltare pe toate meridianele globului, devenind universal.

2.CONTINUTUL, INTELESURILE SI DEFINIREA CONCEPTULUI DE MANAGEMENT

2.1.CONTINUTURILE SI INTELESURILE CONCEPTULUI

Sensurile conceptului nu sunt intodeauna clar si complet definite, nici unanim

acceptate, fiecare privind si abordand managementul dintr-un anumit domeniu de aplicare.
In primul rand managementul ne apare ca o disciplina complexa, multifunctionala,
care se refera la conducerea, dirijarea unei firme sau societati comerciale ca un intreg.
Este considerat un concept, un proces universal existent sau intalnit in orice
activitate organizata. Principiile sale fundamentale pot fi pretutindeni valabile, intalnindu-se
nu numai in domeniul afacerilor ci si in alte forme de organizare neeconomice.
Managementul mai este cunoscut (scoala veche americana) si ca arta de a face pe
altii sa lucreze (bine). El determina intregul personal al unei firme sa lucreze intr-o directie,
fie ca este vorba de salariatii intreprinderii sau de oameni din afara ei (clienti furnizori,
actionari).
Conceptul poate fi considerat o stare de spirit, un mod de abordare a problemelor, o
modalitate concreta de a dirija, intr-o versiune dinamica, in vederea obtinerii unei eficiente
maxime in orice domeniu de activitate.
Managementul reprezinta, intr-o alta conceptie, totalitatea metodelor cu ajutorul
carora se determina, se clarifica si se realizeaza scopurile si sarcinile unui anumit colectiv.
Conceptul este o importanta tehnica sociala de directionare, conducere si control a
eforturilor unui grup de indivizi in vederea realizarii unui anumit scop comun. Un bun
management, in aceasta acceptiune, face ca grupul sa isi atinga scopul cu un minim de
cheltuieli, resurse si eforturi.
Unii specialisti considera managementul drept organizare, arta de a conduce, de a
administra. Altii il privesc ca o disciplina distincta care conduce la rezolvarea unor
obiective prestabilite, utilizand in modul cel mai eficient potentialul material si uman.
Managementul poate fi considerat ca arta sau stiinta de a directiona, dirija si
administra munca altora pentru a atinge obiectivele stabilite, procesul de conducere, de

178
luare a deciziilor.
Conceptul poate fi considerat si ca un mijloc cu ajutorul caruia toate schimbarile
umane (sociale, economice, politice, tehnologice) pot fi concepute rational si difuzate in
ansamblul organismului social. Intr-o alta acceptiune managementul urmareste daca
munca este facuta si daca este facuta eficient.
In sfarsit, managementul este o relatie complexa intre manager si salariati, intre
intre prindere si mediu.
Cerintele managementului (fundamentele sale teoretice) legate de o
intreprindere sunt urmatoarele:
a a obtine rezultate prin altii;
b a asigura mobilitatea structurilor si a oamenilor;
c a descentraliza sistemul organizatoric si a judeca salariatii dupa
rezultatele obtinute in munca;
d a acorda incredere salariatului prin incredintarea responsabilitatii,
prin recunoasterea dreptului de a gresi precum si prin primirea
favorabila a initiativeleor sale;
e a lua decizii legate de finalitatea intreprinderii;
f a fi orientat spre mediul inconjurator.
In orice domeniu s-ar aplica, un management eficace, modern, vizeza
urmatoarele aspecte:
a cunoasterea fapteleor si prevederea evolutiei lor;
b conceperea unei strategii competitive si o judicioasa alegere a obiectivelor;
c organizarea mijloacelor de atingere a obiectivelor si conceperea unor
structuri evolutive;
d un control corectiv eficace.
Conceptul face apel si la alte stiinte precum: statistica matemetica, informatica,
analiza economica, praxiologie (stiinta actiunii eficiente), psihologie, sociologie, logica.
Managementul opereaza cu urmatoarele notiuni: sisteme, obiective, resurse,
optimizare, autonomie, adaptabilitate, organizare, plan, imcluziune, informatie, model,
verificare, decizie, control.
Tendinta de maximizare a profitului a determinat introducerea in management, pe
scara larga, a metodelor stiintifice. S-a ajuns astfel la managementul stiintific.

179
2.2.DEFINIREA MANAGEMENTULUI

Avand un caracter deosebit de complex si cuprinzator, managementul poate fi definit

in foarte numeroase feluri.
Daca se ia in considerare managementul intreprinderii, o definitie completa va
contine urmatoarele aspecte esentiale:
a prevederea rezultatelor dorite a se obtine, interpretarea cererii si studierea
pietei, prevederea tendintelor importante si identificarea problemelor majore;
b - fixarea obiectivelor, politicilor, criteriilor, normelor de randament precum si
elaborarea planurilor, programelor, bilanturilor si definitivarea mijloacelor de
control corespunzatoare;
c precizarea rezultatelor asteptate de la colaboratori, conceperea si mentinerea
unei organizari corespunzatoare;
d identificarea cailor pentru perfectionare, evaluarea rezultatelor, luarea
deciziilor, adoptarea masurilor corective;
e ajutorarea subordonatilor pentru a progresa, intelegerea nevoilor si aspiratiilor
personalului, inspirarea increderii, stimularea muncii participative, mentinerea
respectului, disciplinei si eticii.
O prima definitie, referitoare la domeniul intreprinderilor, priveste managementul ca
un ansamblu de activitati, de discipline, metode si tehnici care inglobeaza sarcinile
conducerii, gestiunii, administrarii si organizarii intreprinderii si care vizeaza ca prin
adoptarea deciziilor optime in proiectarea si reglarea proceselor economice sa antreneze
intreg colectivul de salariati pentru a lucra cat mai profitabil, pentru a organiza schimbari
capabile sa asigure firmei un viitor trainic si eficace pe plan economic si social.
O a doua definitie, tot in domeniul intreprinderii, mai simpla, considera managementul
un ansamblu de activitati (planificare, luare de decizii, organizare, conducere si control)
orientate spre folosirea resurselor (umane, financiare, materiale, informationale) unei firme
de o maniera potrivita si eficienta in vederea atingerii scopului urmarit.
A treia definitie, data de economisti, vizand tot intreprinderea, sustine ca
managementul este un factor de productie care se ocupa cu organizarea si coordonarea
celorlalti factori (munca, pamant inclusiv substante minerale, capital) pentru obtinerea
maximului de eficienta, procesul social care implica responsabilitatea pentru planificarea si
implementarea eficienta si economica a activitatii unei intreprinderi in indeplinirea unui scop
sau a unei sarcini date.

180
 Ultima definitie, cea mai generala, depasind cadrul intreprinderii, priveste
managementul ca fiind stiinta prin care se asigura conducerea tuturor proceselor si
unitatilor economice si neeconomice in toate functiunile acestora, avand in prim plan omul,
participarea motivata a acestuia, prin care se asigura rezolvarea problemelor sub raport
previzional, organizatoric, de conducere, de luare a deciziilor si de control, cu concretizarea
si finalizarea acestora in cresterea eficientei, indeosebi economice.

2.3.FUNCTIILE MANAGEMENTULUI

Se considera ca managementul, indeosebi in cadrul intreprinderii (unde are cea mai

larga aplicabilitate si se intalneste cel mai frecvent) indeplineste 5 functii : previziune,
organizare, coordonare, antrenare, evaluare control.

2.3.1.Functia de previziune

Previziunea inseamna a scruta si analiza viitorul, apoi a intocmi un program de

actiune. Ea este considerata a fi deosebit de importanta, o parte principala a
managementului, dupa unii sinonima sau echivalenta managementului.
Prin aceasta functie viitorul se pregateste din timp.
Previziunea se bazeaza pe analiza atenta si profunda a urmatoarelor elemente:
resurse disponibile;
rezultatele activitatii trecute;
situatia actuala existenta;
scopurile activitatii
Previziunea are drept obiective:
a stabilirea rezultatelor finale ce urmeaza a fi realizate;
b precizarea si repartizarea obiectivelor pentru fiecare sector, sectie,
compartiment, domeniu, atelier, etc.;
c conceperea unei politici de orientare si coordonare;
d prevederea problemelor ce se vor ivi si adoptarea masurilor corective;
e conturarea si aplicarea unui sistem de control administrativ si economic.
Previziunea are in vedere si opereaza cu urmatoarele aspecte si notiuni: tendinte,
obiective, programe, politici, bugete, repartizarea sarcinilor, programarea muncii,
expansiune si dezvoltare, control, dari de seama, ameliorari.

181
2.3.2.Functia de organizare

Managementul priveste intreprinderea ca un sistem alcatuit din subsisteme,

componente, verigi. Functia se refera la activitatile ce trebuiesc realizate de fiecare veriga a
intreprinderii, astfel ca obiectivele fixate sa fie realizate in conditii economice cat mai
avantajoase.
Uneori organizarea este privita in sens ingust, intelegandu-se prin ea aprovizionarea
intreprinderii cu tot ce este necesar pentru functionarea ei: materii prime, utilaje, bani,
personal.
Obiectivele organizarii sunt:
a determinarea activitatilor necesare indeplinirii sarcinilor planificate;
b gruparea activitatilor intr-o anumita structura logica;
c repartizarea grupurilor de activitati pe functii si oameni.
Organizarea are in vedere si opereaza cu urmatoarele aspecte si notiuni : scheme
de sarcini si functiuni, descrierea posturilor, standarde de randament, evaluarea posturilor,
exigente de calificare, sisteme de salarizare, relatii interne, utilizarea salariatilor.

2.3.3. Functia de coordonare

Functia presupune a lega, a uni, a armoniza toate eforturile, faptele si actele unei
intreprinderi in scopul de a usura functionarea si succesul, a da organismului material si
social al fiecarei functiuni proportiile adecvate pentru ca sa-si poata indeplini rolul in mod
eficient.
Obiectivele coordonarii sunt :
a o comunicare corespunzatoare atat la nivelul intreprinderii cat si in cadrul
fiecarui grup de lucru;
b esalonarea rationala a deciziilor la toate nivelele intreprinderii;
c stabilirea unui raport personal intre manager si salariati (delegarea de
autoritate);
d selectia si pregatirea corespunzatoare a salariatilor;
e definirea clara a opiniilor, atitudinilor si programelor in scopul asigurarii
eficacitatii coordonarii.

182
2.3.4.Functia de antrenare

Cuprinde totalitatea activitatilor prin care salariatii sunt atrasi si determinati sa

participe, sa contribuie, la realizarea obiectivelor planificate.
Baza psihosociologica a antrenarii o constituie motivarea (interesul salariatilor)
diferentiata si graduala.

2.3.5.Functia de evaluare control

Functia verifica si veghiaza ca totul sa se petreaca conform cu regulile stabilite si cu

dispozitiile date, cu programul adoptat. Activitatea de evaluare control semnaleaza
lipsurile si greselile pentru ca ele sa poata fi indreptate la timp si sa se evite repetarea lor.
Functia presupune:
existenta anterioara a unor planuri, norme, criterii, reguli;
o modalitate de evaluare a rezultatelor activitatii desfasurate;
compararea activitatilor depuse cu un etalon sau criteriu de evaluare;
prezentarea unui mecanism concret si eficace de corectare a activitatilor
desfasurate pentru a se asigura atingerea rezultatelor planificate.
Obiectivele functiei de evaluare - control sunt urmatoarele:
a verificarea, printr-un sistem informational, daca salariatii au inteles deciziile
si daca actioneaza corect pentru realizarea lor;
b efectuarea controlului direct la locul actiunii;
c practicarea de catre manager a inspectiei personale si a autocontrolului;
d analiza cauzelor abaterilor si tratarea diferentiata a acestora;
e preantampinarea deficientelor (caracterul preventiv).
Functia presupune existenta unui sistem de control care sa stabileasca in detaliu
modul de desfasurare: obiectul, competenta, procedurile, datele caracteristice necesare,
punctele de control, elementele de evaluare, modalitatile de comparare, caile de corectie,
etc.

3.IMPORTANTA SI PERSPECTIVA MANAGEMENTULUI

3.1. IMPORTANTA MANAGEMEMNTULUI

Orice colectivitate care vrea sa atinga anumite scopuri are nevoie de o anumita
structura (organizare), de un echilibru economic dinamic (gestiune) si de o conducere

183
competenta. Are, deci, nevoie de management.
Importanta managementului se explica, in primul rand, prin necesitatea de ridicare a
eficientei folosirii resurselor materiale si umane. In al doilea rand activitatea de
management este considerata ca unul din factorii de baza ai cresterii economice,
avand aceeasi importanta ca si tehnica avansata.
Mai mult, oricat ar fi de inaintata, de avansata, o tehnica nu-si dezvaluie intregul
randament decat in conditiile unei organizari si conduceri corespunzatoare nivelului sau.
Managementul este si un important factor de productie care organizeaza si
coordoneaza ceilalti factori pentru obtinerea maximului de eficienta.
In al patrulea rand managementul constituie un imperativ acut, de natura sa
determine succesul sau esecul aplicarii unui mecanism economic.
Nu in ultimul rand managementul constituie o cale stiintifica de rezolvare a
problemelor puse conducerii in conditiile complexitatii, interdependentelor si schimbarilor
care caracterizeaza limea moderna, atat de dinamica.
Considerat si ca o institutie cu vocatie sociala si economica, managementul are si
sarcina deosebit de importanta a orientarii generale spre progres si prosperitate a
societatii in cadrul careia este aplicat.
Astazi, in intreaga lume, se recunoaste in mod unanim ca managementul este de
neanlocuit, de nelipsit in orice domeniu si activitate umana.

3.2. PERSPECTIVA MAANGEMENTULUI

Managementul este aplicat indeosebi in domeniul economic. Aici, in luarea deciziilor

strategice de natura sa determine directia de dezvoltare viitoare a intreprinderilor, va trebui
sa se tina seama, in principal, de :
viitoarea dinamica si structura a populatiei;
evolutia economiei mondiale;
schimbarile care au loc in mediul inconjurator;
evolutia conceptiilor si proceselor politice.
Va fi deci, acut, nevoie de management, importanta acestuia crescand mult.
In cadrul intreprinderilor, apar in epoca actuala (si vor aparea si in viitor) o serie de
probleme noi, care trbuiesc rezolvate, precum :
cresterea eficientei activitatilor si sporirea profitului;
modernizarea structurilor organizatorice;

184
 retehnologizarea proceselor de productie;
folosirea optima a resurselor tehnico materiale si umane;
fundamentarea actiunilor ce trebuiesc intreprinse.
Rezolvarea acestor probleme si a altora care vor aparea in viitor reclama si necesita o
contributie tot mai mare a managementului.
In perspectiva, progresele stiintei si tehnicii pe plan mondial vor determina puternice
si profunde schimbari, mutatii chiar, in desfasurarea activitatii intreprinderilor, ceea ce va
impune folosirea din plin a unor mijloace si tehnici manageriale. Aceste schimbari si mutatii
vor avea loc in aproape toate domeniile (economic, demografic, social, educativ, politic
etc.) de activitate si vor sili managementul sa treaca un test deosebit de sever, sa le
implementeze.

185
 BIBILOGRAFIE

Almasan B. (1981) Tehnologia materiilor prime minerale. Tipografia Universitatii

Bucuresti.
Anastasiu N., Seclaman M. (1984) Roci si procese petrogenetice. Manualul
inginerului de mine, vol.1. Editura tehnica. Bucuresti.
Anastasiu N. (1988) Petrologie sedimentara. Editura tehnica. Bucuresti.
Brana V., Avramescu C., Calugaru I. (1986) Substante minerale nemetalifere. Editura
tehnica. Bucuresti.
Castany G. (1972) Prospectiunea si exploatarea apelor subterane. Editura tehnica.
Bucuresti.
Costache G. (1972) Forajul si exploatarea sondelor de apa. Editura tehnica. Bucuresti.
Costache G. (1989) Exploatarea apelor subterane prin sonde. Editura tehnica.
Bucuresti.
Craescu I., Golcea N., Guran M., Paraschiv I., Tataru S. (1998) Mineralurgie, vol. 3.
Editura tehnica. Bucuresti.
Cretu I., Beca C., Babscow A., Manolescu G., Soare Elena (1981) Ingineria
zacamintelor de hidrocarburi. Vol. 1. Editura tehnica. Bucuresti.
Cuculeanu Georgeta, Ciobotari Virginia (2000) Tehnologii industriale si de constructii.
Editura ASE. Bucuresti.
Dobrescu M. (1973) - Tehnologia proceselor din industriile extractive, miniera,
metalurgica si petroliera. Tipografia ASE. Bucuresti.
Duma S., Zorilescu D. (1975) Prognoza resurselor de materii prime minerale. Editura
tehnica. Bucuresti.
Gheorghe C., Stefanescu M. (1997) Indreptar de metale. Editura tehnica. Bucuresti.
Gheorghiu Constanta, Antonescu Lucia, Zalaru Florica (1982) Chimie. Editura
didactica si pedagogica. Bucuresti.
Ghitulescu T.P., Mihailovici N., Folea I., Rebreanu P. (1971) Economie
geologica miniera. Editura tehnica. Bucuresti.
Guran M. (1982) Calitatea produselor miniere. Editura tehnica. Bucuresti.
Ianovici V., Stiopol Victoria, Constantinescu E (1979) Mineralogie. Editura didactica
si pedagogica. Bucuresti.
Ioachim Gr. (1965) Extractia petrolului si gazelor. Editura tehnica. Bucuresti.

186
Ioachim Gr., Popa C. (1979) Exploatarea zacamintelor de titei. Editura tehnica.
Bucuresti.
Ionescu M. (1984) Zacaminte de minerale utile. Manualul inginerului de mine, vol.1.
Editura tehnica. Bucuresti.
Marinescu M. (1995) - Structura si repartitia geografica a rezervelor mondiale de cupru.
In Conjunctura economiei mondiale. 1994. Editata de Academia
Romana, Institutul National de Cercetari Economice si Institutul de
Economie Mondiala. Editura Expert. Bucuresti.
Marinescu M., Pene C (1994) - The Composition and Geographical Distribution of
World-Wide Reserves on Common Non- Ferrous Ores (Lead, Zinc
and Copper) Worked in 1992 and Workable in 1993. Anal. Univ. Buc., anul XLIII.
Bucuresti.
Marinescu M. (1995) - Prospecting and Exploration World -Wide Evolutions From
North American Companies Activity For Nonfuel Solid Minerals. Anal. Univ. Buc., anul
XLIV. Bucuresti.
Marinescu M. (1996) - Rezervele mondiale de aur. In Conjunctura economiei mondiale.
1994. Editata de Academia Romana, Institutul National de Cercetari Economice si
Institutul de Economie Mondiala. Editura Expert. Bucuresti. 1996.
Marinescu M., Pene C. (1996) - World-Wide Geological Research of the Nonfuel Solid
Minerals in the 1981-1990 Decade. Anal. Univ. Buc., XLV. Bucuresti.
Marinescu M. (1997) - Structura si repartitia geografica a productiilor si rezervelor
exploatabile mondiale continand plumb si zinc, cunoscute in anul
1995. In Conjunctura economiei mondiale. 1995. Editata de
Academia Romana, Institutul National de Cercetari Economice si
Institutul de Economie Mondiala. Editura Expert. Bucuresti. 1997.
Marinescu M. (1997) - Resursele de cupru si durata de exploatare pe plan mondial. In
Conjunctura economiei mondiale. 1996. Editata de Academia
Romana, Institutul National de Cercetari Economice si Institutul de
Economie Mondiala. Editura Expert. Bucuresti.
Marinescu M., Androhovici Anca. (1997) - Resources, Reserves and Degree Assurance
for Lead and Zinc World-Wide Scale. Anal. Univ. Buc., XLVI.
Bucuresti.
Marinescu M., Pene C. (1998) - Resursele, rezervele si gradul de acoperire pentru
molibden la nivel mondial. Bul. Univ. de Petrol Gaze, vol. XLVI L (1995 - 1998), nr. 5.
187
Ploiesti.
Marinescu M. (1998) - Structura si repartitia geografica a productiilor miniere si
rezervelor exploatabile de fier pe plan mondial. In Conjunctura
economiei mondiale. 1997. Editata de Academia Romana, Institutul National de Cercetari
Economice si Institutul de Economie Mondiala. Tipografia IEM. Bucuresti.
Marinescu M. (1998) - Resurse, rezerve si gradul de asigurare cu rezerve pentru aur si
argint la nivel mondial. In Conjunctura economiei mondiale. 1997. Editata de Academia
Romana, Institutul National de Cercetari Economice si Institutul de Economie Mondiala.
Tipografia IEM. Bucuresti.
Marinescu M., Popa Doina. (1998) - Solid Mineral Reserves For Geological
Investigations in Romania. Anal. Univ. Buc., XLVII. Bucuresti.
Marinescu M. (1999) - Resurse, rezerve si gradul de asigurare cu rezerve pentru nichel la
nivel mondial. In Conjunctura economiei mondiale. 1998. Editata de Academia Romana,
Institutul National de Cercetari Economice si Institutul de Economie Mondiala. Tipografia
IEM. Bucuresti.
Marinescu M. (1999) - Structura si repartitia rezervelor mondiale de bauxita la nivel
mondial. In Conjunctura economiei mondiale. 1998. Editata de
Academia Romana, Institutul National de Cercetari Economice si
Institutul de Economie Mondiala. Tipografia IEM. Bucuresti.
Marinescu M., Popa I., Popa Roxana Maria. (1999) - Structure and Distribution of
Complex Ore Resources Existing in Romania. Anal. Univ. Buc.,
XLVIII. Bucuresti.
Marinescu M. (2000) - Resursele, rezervele si gradul de asigurare cu rezerve pentru stibiu
si staniu la nivel mondial. In Conjunctura economiei mondiale.
1999. Editata de Academia Romana, Institutul National de Cercetari Economice si
Institutul de Economie Mondiala. Tipografia IEM. Bucuresti.
Marinescu M. (2000) - Exploatarea la nivel mondial a minereurilor continand argint. In
Conjunctura economiei mondiale. 1999. Editata de Academia
Romana, Institutul National de Cercetari Economice si Institutul de
Economie Mondiala. Tipografia IEM. Bucuresti.
Marinescu M., Bogatu L., Poesina Nicoleta. (2001) - Analiza privind situatia exploatarii
la nivel mondial a minereurilor de nichel. Revista minelor nr. 5.
Bucuresti.

188
Marinescu M., Popa I., Gabudeanu B., Marinescu Georgeta. (2001) - Geology of basalt
production in Romania. In Aggregate 2001. Editat de Finnish
National Group of IAEG. Helsinki, Finlanda.
Marinescu M., Popa Roxana Maria, Gabudeanu B., Poesina Nicoleta. (2001) - Rock
exploitation for aggregate industry in Romania. In Aggregate 2001. Editat de Finnish
National Group of IAEG. Helsinki, Finlanda.
Marinescu M. (2001) - Exploatarea bauxitei la nivel mondial. In Conjunctura
economiei mondiale. 2000. Editata de Academia Romana, Institutul National de Cercetari
Economice si Institutul de Economie Mondiala. Tipografia IEM. Bucuresti.
Marinescu M. (2001) - Analiza exploatarii la nivel mondial a minereurilor continand
cobalt. In Conjunctura economiei mondiale. 2000. Editata de
Academia Romana, Institutul National de Cercetari Economice si
Institutul de Economie Mondiala. Tipografia IEM. Bucuresti.
Marinescu M., Bogatu L., Marinescu Georgeta. (2002) - Exploatarea minereurilor de aur
la nivel mondial (I). Revista minelor, nr. 2. Bucuresti.
Marinescu M., Bogatu L., Marinescu Georgeta. (2002) - Exploatarea minereurilor de aur
la nivel mondial (II). Revista minelor, nr. 4. Bucuresti.
Mercus Ana (1981) Mineralogie si petrografie tehnica. Tipografia Universitatii
Bucuresti.
Metsch M. (1955) Proiectarea exploatarii zacamintelor de titei si gaze. Din Manualul
inginerului petrolist. Vol. 44. Editura tehnica. Bucuresti.
Muraviev L.M., Cralov A.P. (1950) - Exploatarea zacamintelor de titeiu. Editura tehnica.
Bucuresti.
Murgu M. (1986) Evaluarea geologica si industriala a zacamintelor minerale. Editura
tehnica. Bucuresti.
Nenitescu C.D. (1968) Chimie. Editura didactica si pedagogica. Bucuresti.
Nenitescu C.D. (1972) Chimie. Editura didactica si pedagogica. Bucuresti.
Olanescu M. (1966) Forajul sondelor si exploatarea zacamintelor de petrol si gaze.
Editura didactica si pedagogica. Bucuresti.
Parausanu V., Corobea M., Musca G. (1980) Economia hidrocarburilor. Editura
Stiintifica si Enciclopedica. Bucuresti.
Petrulian N. (1973) Zacaminte de minerale utile. Editura tehnica. Bucuresti.
Pene C. (1997) Explorarea zacamintelor de hidrocarburi. Editura Universitatii din
Bucuresti.
189
Paslarasu I., Rotaru N., Teodorescu M. (1970) Alimentari cu apa. Editura tehnica.
Bucuresti.
Preda I., Marosi P. (1971) Hidrogeologie. Editura didactica si pedagogica. Bucuresti.
Preda I., Turculet I., Barus T., Andrihovici Anca (1993) Geologia zacamintelor de
carbuni. Editura Universitatii din Bucuresti.
Puscoiu N. (1986) Extractia gazelor naturale. Editura tehnica. Bucuresti.
Rankama K., Sahama Th. G. (1970) Geochimia. Editura tehnica. Bucuresti.
Radulescu A., Giurcaneanu C., Rosca I. (1970) Geografia fizica. Editura didactica si
pedagogica. Bucuresti.
Radulescu D., Anastasiu N. (1979) Petrologia rocilor sedimentare. Editura didactica si
pedagogica. Bucuresti.
Radulescu D. ( 1981) Petrologie magmatica si metamorfica. Editura didactica si
pedagogica. Bucuresti.
Raileanu G., Pauliuc S. (1969) Geologie generala. Editura didactica si
pedagogica. Bucuresti.
Ripan Raluca, Ceteanu I. (1967) Chimia metalelor. Vol. 1. Editura didactica si
pedagogica. Bucuresti.
Sandu D., Badulescu i., Radut M., Negut A. (1978) Probarea zacamintelor de
substante minerale solide. Editura tehnica. Bucuresti.
Sandu D. (1985) Exporarea geologica si evaluarea zacamintelor. Tipografia
Universitatii din Bucuresti.
Soare A., Parcalabescu I., Popa C. (1981) - Ingineria zacamintelor de hidrocarburi. Vol.
1. Editura tehnica. Bucuresti.
Steclaci Livia (1968) Curs de geochimie si prospectiune geochimica. IPGG.
Bucuresti.
Suciu Gh. C. (1984) Progrese in prelucrarea hidrocarburilor. Editura tehnica. Bucuresti.
Svoronos P., Oltean I. (1979) Proiectarea exploatarii zacamintelor de gaze. Editura
tehnica. Bucuresti.
Trofin P. (1978) Alimentari cu apa. Editura didactica si pedagogica. Bucuresti.
Vernescu M. (1988) Apele minerale. Editura tehnica. Bucuresti.
Vladimirescu I. (1979) Hidrologie. Editura didactica si pedagogica. Bucuresti.

190
 Weber L., Zsak G. (2000) World-Mining Data. Series A. Volume 15. Federal
Ministry of Economics and Labour of the Republic of Austria. Viena.
*** (1978) Manualul inginerului metalurg. Editura tehnica. Bucuresti.
*** (1985) Criterii privind cercetarea geologica si exploatarea rationala a zacamintelor
de hidrocarburi fluide. MG. Bucuresti.
*** (1995) Legea petrolului. Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 301. Bucuresti.
*** (1996) Norme metodologice pentru aplicarea Legii petrolului nr. 134/1995.
Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 301. Bucuresti.
*** (1997) - Ordin nr. 101 din 8 decembrie 1997 pentru aprobarea Instructiunilor
tehnice privind evaluarea, clasificarea, confirmarea resurselor
geologice si rezervelor de petrol si continutul-cadru al studiilor de
evaluare a resurselor geologice si rezervelor de petrol. Monitorul
Oficial Nr. 25 din 26 ianuarie 1998. Bucuresti.
*** (1998) Clasificarea si evaluarea resurselor/rezervelor de ape subterane, de caldura
din sistemele geotermale si de gaze necombustibile. Instructiunea
tehnica nr. 146 01/12.11.1998. Monitorul Oficial al Romaniei.
Bucuresti
*** (1998) Legea minelor. Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 113. Bucuresti.
*** (1998) Ordin privind aprobarea instructiunilor tehnice elaborate in vederea
aplicarii unitare a dispozitiilor Legii minelor nr. 61/1998. Monitorul
Oficial nr. 330 bis.
*** (1998) Clasificarea si evaluarea resurselor minerale/rezervelor de substante
minerale solide. Instructiunea tehnica nr. 85 08/1998. Monitorul
Oficial al Romaniei, nr. 330 bis. Bucuresti.

191

The author has requested enhancement of the downloaded file. All in-text references underlined in blue are linked to publications on ResearchGate.