Geochimia sedimentelor marine

Calin Alexandru Gabriel

Introducere:
Stiinta care se ocupa cu studiul mineralelor se numeste mineralogie, partea in care se descriu
rocile se numeste petrografie, iar stiinta care studiaza tocmai acele mici caramizi, miscarea si
calatoria lor in natura, este geochimia.
Geochimia studiaza modul cum se comporta diferitele elemente chimice in pamant, cum
migreaza ele, cum se combina unul cu altul, formand minerale in stare solida si cum din nou
dizolvandu-se devin mobile. Menirea ei este sa studieze felul de comportare al tuturor
elementelor chimice cuprinse in tabela lui Mendeleev.
Elementele chimice, luate ca unitati de sine statatoare ale naturii, nu sunt statice, ele se
deplaseaza, calatoresc, se combina, intr-un cuvant, putem spune ca ele se gasesc in scoarta
pamantului intr-o continua stare de migratie. Legile asocierii elementelor si mineralelor la diferite
presiuni si temperaturi in diferite sectoare ale scoartei pamantului sunt tocmai problemele de
care se ocupa geochimia actuala.
Termenul de geochimie a fost utilizat pentru prima oar n anul 1838, de catre Christian F.
Schonbein, profesor de chimie la Universitatea din Basel.

Metodologie:
Pe lang lucrrile obisnuite, cu caracter geoecologic, pe parcursul expeditiei s-au desfsurat
msurtori pe profile continue, atat prin metode traditionale (inregistrarea cu ecosonda a
profilului fundului marin), cat si prin metode experimentale: inregistrarea zonelor de stress
tectonic pe baza msurrii impulsului campului electromagnetic terestru (EIEMPZ);
determinarea emisiilor de mercur din atmosfer (VGRS); aprecierea caracteristicilor geologice
si structurale ale fundului marin prin metode biogeofizice.
Metodele batimetrice constau n nregistrarea continu pe ecograme a profilului fundului marin,
cu ajutorul ecosondei tip GEL-3, precizia msurtorilor, n domeniul de adncimi abordate, de
10-70m, fiind 0,5 m.
Metode de prospectare biogeofizic s-au bazat pe sensibilitatea unor indivizi la radiatiile emise
de unele corpuri geologice bio-perturbatoare (care induc anomalii bioenergetice), aflate sub
pmnt sau sub fundul mrii (Simu, 1939; Svoronos, 1983). Aceast actiune este denumit
dowsing, rhadiestesie, biodetectie, efect biofizic sau prospectiune biogeofizic.
Toate rocile care contin minerale dielectrice, sau goluri capilare pline cu electroliti, genereaz,
sub presiune, impulsuri ale cmpului electro-magnetic, cu att mai frecvente i mai intense, cu
ct sunt mai puternice presiunile suportate de formatiunile geologice respective. Cu ajutorul
acestor metode pot fi prognozate unele fenomene geodinamice (cutremure de pmnt,
alunecri de teren etc.). A fost utilizat un receptor de unde radio (SRP-2) i un nregistrator tip
RVIND-II. Cercetrile s-au efectuat continuu. Dup aplicarea unor corectii, pe profilele parcurse

au fost notate zonele anomale (pozitive i negative) ale impulsului real al cmpului elecromagnetic terestru.

Interpretare: