INTERVIU Psihologul Aurora Liiceanu, despre relatiile esuate:

,,Compromisul sta la baza adaptabilitatii"

Simona Chitan,

In volumul,,Relatii esuate. Sa nu te incurci niciodata cu un barbat insurat", autoarea

Aurora Liiceanu spune ca oamenii se obisnuiesc mai des decat am intui cu compromisul
unei vieti duble, insa orice noua aventura ajunge sa intre in rutina ei. "Un amantlac
seamana, cu timpul, cu o resedinta secundara", subliniaza Aurora Liiceanu.

Ce ramane dupa ce doi oameni se despart, dupa calomnii, dezamagiri, accidente

nefericite, minciuni, intrigi si tradariu Cuplul se poate destrama, insa partenerii nu vor
uita trecutul, vor fi urmariti de traumele traite, spune Aurora Liiceanu in volumul
,,Relatii esuate. Sa nu te incurci niciodata cu un barbat insurat", recent aparut la
Editura Polirom. Este un gest sanatos sa nu uiti, spun psihologii: astfel, suferinta
trecuta ne ajuta sa evitam o suferinta viitoare similara. Totusi, exista numeroase cazuri
cand infidelitatea nu duce la despartire, ci la un compromis: partenerul accepta - tacit
sau fatis - aventura si chiar incearca sa demonstreze o oarecare tarie de caracter.
Compromisul poate face posibila orice realitate, pana la urma, spune specialista.

,,Weekend Adevarul": Exista si povesti fericite in urma legaturii unei femei cu un barbat
insurat Sau toate se termina in esecr

Aurora Liiceanu: Daca oamenii ar fi la fel, povestile lor nu ar fi diferite. Exista, fara
indoiala, asemanari, dar fiecare relatie este unica. Putem face doar comparatii, dar ele
doar simplifica povestile. Exista povesti mai fericite, cand o femeie se incurca cu un
barbat insurat si el isi paraseste sotia si se recasatoreste. Acea femeie considera ca are
o poveste fericita. Dar cand eram post-adolescenta, o doamna mi-a spus ca daca cei doi
sunt tineri si liberi este bine, daca nu, ei au ,,tinichele". Suna trivial, iar eu ma gandeam
la filmele americane, cand mirii pleaca de la biserica si masina cu care pleaca are niste
cutii de tabla, ceva care zornaie, pe care masina le taraste, facand zgomot. Tinichelele,
imi spunea ea, sunt legate de trecut, dar exista: o fosta sotie, copii, rudele ei, prietenii
cuplului vechi. In general, femeile vor sa fie casatorite, desi stiu ca se pot desparti cu
inima usoara, divortul este ceva comun astazi. Barbatii insa se trag mai greu la altar.   

Amantele pot fi fericite si impacate cu acest statuto

Nu stiu daca sunt fericite, dar sunt oarecum resemnate cu statutul de amanta. Totul
tine de timing (n.r. - sincronizare) si de relatie. Exista un timing care produce spargerea
unei relatii si inceperea alteia. Dar daca sotia accepta amantlacul sotului, el nu are
interes sa divorteze, e mai comod sa aiba doua relatii. Am cunoscut relatii paralele
lungi, iar barbatul s-a casatorit cu amanta dupa 20 de ani, dupa ce a devenit vaduv. El
tinea doua case, ajunsesera sa fie indiferenti fata de situatia lor. El traia in doua rutine.
Dupa 1990, la o emisiune TV, am primit o scrisoare de la o amanta. Am dedus ca era
amanta primarului de Bucuresti la acea vreme. Primarul era barbat trecut de prima
tinerete. Ea scria ca viata de amanta nu este usoara, ca sotia are prioritate cand sunt
evenimente importante, precum Craciunul sau Pastele. Uneori, in weekend isi astepta
degeaba amantul si spunea ca singuratatea o copleseste. Este greu, scria ea, sa ai o
relatie clandestina.

Uitarea fata in fata cu iertarea

De ce experientele nefericite sunt mai bine memorate decat clipele de fericireo

Este adevarat ca evenimentele rele, negative - inclusiv traumele - sunt mai puternic
ancorate si mai rezistente in memoria noastra. Trei psihologi, Roy F. Baumeister, Ellen
Bratislavsky, Catrin Finkenauer, s-au preocupat de aceasta realitate psihologica si au
scris un articol de cercetare care a dus la multe dezbateri, intitulat ,,Bad is stronger
than good". Din cercetarile lor, au tras concluzia ca memoria raului este mai puternica
si au explicat acest lucru considerand ca adaptarea pentru supravietuire ne face sa
uitam mai greu evenimentele negative, care, neuitate, ne vor ajuta sa evitam ceea ce ne
face rau. Oricum, spun ei, evenimentele bune sunt mai multe, iar o trauma este insotita
de un efect al nostalgiei - ,,Ce bine era inainte de aceasta intamplare!". Cercetarea se
poate citi pe Net, pentru patimasii de cunoastere psihologica.

Acest tezaur al raului, cum l-ati numit, ne impiedica sa ne deschidem spre alte
experienteg

Se face adesea distinctia intre uitare si iertare. Se recomanda iertarea cand un individ
negociaza cu el insusi daca sa ierte pe cineva care l-a umilit sau neindreptatit, dar nu
uitarea, care nu este voluntara si care este asociata cu memoria negativa. Cred ca
fiecare om are un tezaur al raului, care are valoarea de a percepe ceea ce i se intampla
in viata tinand seama de experientele negative. Cercetari pe cupluri longevive -
aproximativ 40 de ani de coabitare - au pus in evidenta faptul ca in conflictele care
izbucnesc intre cei doi se amintesc experiente negative, ostilitati petrecute la inceputul
relatiei lor. Cei doi nu s-au despartit, dar nu au uitat trecutul. Exista deci o contabilitate
a emotiilor negative din trecut. Pe de alta parte, se considera ca frecvent numarul
evenimentelor neutre sau pozitiv traite este mai mare decat cel al evenimentelor rele.

Etica iubirii, ceva foarte personal

Asadar, e sanatos sa putem ierta, dar sa nu uitam raul.           

Se spune despre unii oameni ca sunt ranchiunosi, ca tin foarte bine minte lucrurile rele,
ca le reproseaza adesea altora. Memoria tranzactionala, cea legata de experientele
traite in relatiile interpersonale, inclusiv in cuplu, poate forma un tezaur comun, dar el
contine memorii uneori diferite. Am cunoscut persoane care nu numai ca au iertat, dar
au si uitat. Psihologii spun ca acest lucru este pozitiv, in sensul ca alimenteaza
increderea in sine si optimismul realist.

Etica iubirii este ceva foarte personal, mult determinata de valorile unui individ, de
conceptia lui despre bine si rau.
Care sunt lectiile de viata cele mai importante redate in carte prin povestirea
experientelor nefericite ale celor doua prietene, Eleni si Tinao Unde considerati ca au
gresitg

Poate ca am putea spune ca trebuiau sa se gandeasca daca sunt in stare sa sustina un

viitor incert. Acest lucru ar fi insemnat sa sustina o stare fara prea mari suferinte sau
nemultumiri. Daca amestecau emotiile si frustrarile cu ratiunea ar fi facut economie de
stari psihologice nefericite. De fapt, cu trecerea timpului apare obisnuinta, rutina si
ritualurile unei coabitari sporadice, dar repetate, intr-un fel asemanator casatoriei. De
aceea, unii psihologi spun, ironic, ca un amantlac seamana, cu timpul, cu o resedinta
secundara si ai vrea ceva nou daca mergi la o resedinta secundara mereu fara emotiile
inceputului.

O situatie ingemanata

Cum se masoara duplicitatea unui barbat insurat care are amante si copii in afara
casatorieib Pana  unde poate ajunge lasitatea masculina si lipsa de asumareg

Se spune ca barbatii sunt mai simpli, mai putin complicati, ca femeile sunt mai
analitice, mai dificile in a administra raul si binele, dar si mai conservatoare.
Duplicitatea barbatului depinde si de varsta lui. In tinerete, duplicitatea este sustinuta
si de nevoia barbatului de afirmare de sine, de cautarea de noi senzatii. Cu varsta,
duplicitatea este sustinuta de comoditate, de rutina si frica de schimbare. Scriitoarea
iraniana Azar Nafisi, care a publicat bestsellerul ,,Sa citesti Lolita la Teheran", tradusa
si la noi, vorbind despre parintii ei, aminteste ca tatal ei avea o amanta, mama ei stia de
ea si-l astepta seara de seara sa ajunga acasa. Tatal ei era prins intre dorinta de a se
desparti de mama ei si lipsa de curaj, frica de a-si schimba viata. Decizia de a face ceva,
de a iesi din duplicitate, era peste puterile lui. Adesea el disparea, sotia lui consimtea la
divort, dar dupa un timp revenea. In jurnalul lui a scris: ,,Sotia mea spune ca nu va
consimti niciodata la o separare permanenta deoarece acest lucru mi-ar aduce mie
fericirea si ea nu vrea ca eu sa fiu fericit".

Si Orhan Pamuk, care a luat premiul Nobel pentru Literatura in 2006, a trait o
experienta nefericita...

Da, Orhan Pamuk, un scriitor care-mi place foarte mult, a descris disparitiile tatalui sau
de acasa. El a scris despre certurile si tipetele parintilor, dar faptul ca bunicul lui
construise un bloc cu mai multe etaje, unde sa locuiasca familia extinsa - bunici, unchi,
matusi, nepoti, copii -,facea ca disparitiile tatalui sa fie mai putin observate. Si mama lui
disparea, sa se refaca la vreo ruda, si adesea spunea, exasperata de absentele sotului:
,,Am sa-mi iau lumea in cap, am sa ma arunc pe fereastra, iar atunci tatal vostru o sa se
insoare cu femeia aia". Orhan Pamuk scrie despre destinul sotiei asteptande: ,,Vreme
de multi ani, mama si-a petrecut serile stand singura in salon si asteptandu-l pe tata".
Mama lui se juca cu cartile de joc, facand pasiente, doar sa-i treaca vremea. In acele
seri, existau dispute intre el si mama lui privind viitorul lui. El scrie: ,,Cu patru luni in
urma, dupa urmariri care durasera multa vreme, mama descoperise blocul in care se
intalneau tata si iubita lui de taina, aflat undeva prin Mecidiyekoy, luase cu iscusinta
cheia de la portar si cand intrase in apartamentul acela pustiu, se pomenise confruntata
cu o imagine pe care avea sa mi-o descrie mai apoi cu stapanire de sine. Pe perna din
patul de acolo se gasea o pijama identica cu cea pe care tata o folosea acasa, iar pe
noptiera de la capataiul patului erau stivuite, formand un fel de turn, cartile de bridge
pe care tocmai le citea tata pe vremea aia, exact la fel ca acasa". Sigur ca l-a tulburat
marturisirea mamei, dar i-a trezit un gand metafizic, cum ca tatal lui ar avea un geaman
si deci trecea dintr-o identitate in alta. Oare putem gandi bigamia ca o stare de gemenif
Mama lui era foarte frumoasa, dar era aceiasi, amanta era alta femeie. O alta.
Descrierea mamei ca femeie asteptanda este plina de delicatete si melancolie: ,,Mama
era imbracata cu halatul ei lung, crem, imprimat cu garoafe rosii, prin deschizatura
halatului, care se revarsa in falduri ce ma ameteau, caci statea asezata picior peste
picior, i se zareau gatul minunat si camasa de noapte, la fel de frumoasa ca pielea".
Gama gesturilor duplicitare este larga, poti merge in weekenduri in aceleasi locuri cu
amanta, motivele fiind diferite. De pilda, daca poti minti ca faci deplasari profesionale,
poti cumpara cadouri in dublu exemplar - se zice ca barbatii sunt comozi. In acest fel,
amanta pare o geamana a sotiei. Am citit undeva ca pe vremuri, la Capsa in vitrina, de
Paste, erau oua mai mari de ciocolata si inauntrul lor erau ciorapi fini frantuzesti.
Langa ele scria: ,,Cadouri pentru amante". "Un amantlac seamana, cu timpul, cu o
resedinta secundara".

Exista o complicitate feminina a sotiilor care

inchid ochii in fata infidelitatilor>

Despre complicitatea femeilor este greu de

spus lucruri precise, pentru ca multe femei care
stiu sau banuiesc existenta unei amante sau a
unei aventuri se fac ca nu observa, fiind
complice la situatia sotului. Adesea, se spune ca
ele inchid ochii chiar si la gesturi indecente ale
tatilor sau concubinilor fata de fiice. Sau chiar
si la incest. Pare straniu ca o femeie sa nu riste
despartirea de un barbat punand pe locul doi
maternitatea. Mama lui Azar Nafisi invita la
masa femeia care vedea ca place si-l atrage pe
sotul ei, devenindu-i amanta si mai tarziu sotie.
Ea le adopta si incerca sa formeze legaturi
personale cu ele. Adesea pe ultima amanta o invita la cina sau la cafea. In prezenta
sotiei, fiicei si amantei, tatal ei se simtea fericit. Azar Nafisi nu se simtea bine, dar
vedea ca mama ei voia astfel sa demonstreze ca nu sufera de infidelitate emotionala.
Exista si complicitate infantila, cand copiii sunt amenintati si nesiguranta si inocenta ii
fac victime ale complicitatii. Exista si fiice, preadolescente, care stiu, cunosc amanta
tatalui, petrec mici vacante cu tatal si amanta lui, dar nu sufla o vorba mamei, fie
datorita unor avantaje, fie datorita unei relatii superficiale cu mama lor.                    

O femeie care se incurca cu un artist isi poate justifica iubirea ca pe o jertfa Poate
amanta sa traiasca intr-o vesnica iluzie a acestei betii artistice/ 

Multe femei au fost atrase de poeti sau pictori care erau inspirati de ele. Literatura
avangardei este plina defemei-muze, mai ales in cazul pictorilor. Relatia muza-pictor
era foarte complexa, ele, femeile, credeau in talentul pictorilor, iar ei erau creativi in
prezenta lor. Multe modele intrau in relatii intime cu pictorii, iar ei adesea se
casatoreau cu ele. Ele pozau, dar isi si petreceau timpul cu ei si cu prietenii lor. Un
exemplu a fost Picasso, altul, Modigliani. Dar inspiratia lor nu dura prea mult si atractia
fata de alta femeie-model aparea ca o obsesie. Diversitatea lumii genereaza
creativitate.       
Cum ne situam intre memorie si uitare De ce traiul in trei e un zid imposibil de trecut>

Cum am spus, timpul trece si femeile, ca si barbatii, se obisnuiesc cu o viata paralela.

Schimbarea nu se face pentru ca si unii, si altii traiesc intr-o stare de indecizie, de lipsa
de a face o schimbare. Schimbarea are doua etape: mai intai, ideea de a face o
schimbare si apoi actiunea de a o face practic. Uneori a existat ideea, dar nu se putea
trece la actiune, cu timpul, si ideea paleste si se instaleaza comoditatea, obisnuinta,
rutina in ambele ipostaze - si ca sot, si ca amant.

Cu trecerea timpului si unii, si altii nu mai pot fi competitivi pe piata eligibilitatii

erotice. Cei tineri le iau locul.  

Cum poti sa te eliberezi de compromis si cum poti sa scapi de gustul amar al unei relatii
esuate/ 

Cred ca, in diferite grade, compromisul este cel care sta la baza adaptabilitatii. In fata
vietii, confruntat cu suisurile si coborasurile ei, perfectiunea ar duce la singuratate si
iesirea de pe scena vietii. De aceea, compromisul este necesar, iar oamenii isi
construiesc scenarii pentru a-l accepta, uneori nerealist, dar capabil de a accepta viata
si, cum a spus Huizinga, caracterul ei aprig. Mai exista si disonanta cognitiva, cand
acceptam o idee, credinta convenabila si renuntam la una inconfortabila, pentru a nu
ajunge sa traim o tensiune cu noi insine sau un conflict interior. Cand credintele
noastre sunt contradictorii, se produce un conflict mental si un disconfort psihologic. El
poate fi redus prin restabilirea unei coerente interne care anuleaza acel disconfort.

De la psihologie la literatura

Nume: Aurora Liiceanu

Data nasterii: 1 august 1941

Studiile si cariera: Doctor in psihologie, a lucrat in cercetare si a predat psihologie la

diferite universitati din Bucuresti, dar si in Canada si Franta.

In prezent, este cercetator senior la Institutul de Filosofie si Psihologie ,,Constantin

Radulescu-Motru" din cadrul Academiei Romane.

Dintre volumele publicate amintim: ,,Prin perdea" (2009), ,,Rendez-vous cu lumea"

(2010), ,,Patru femei, patru povesti" (2010), ,,Viata nu-i croita dupa calapod" (2011),
,,Cuvinte incrucisate" (2012), ,,Supuse sau rebele. Doua versiuni ale feminitatii" (2013),
,,Soacre si nurori. La cine este cheian" (2014), ,,Valurile, smintelile, pacatele.
Psihologiile romanilor" (2015), ,,Dragostea cea veche iti sopteste  la ureche. Primele
iubiri" (2015), ,,Tanara cu parul alb. Misterul Nabokov" (2019), ,,Ea si El. Biografia unei
relatii" (editia 2020), ,,Sindromul Greta Garbo. Despre celebritate si anonimat" (2020).

Traieste in: Bucuresti.