Imbunatatirile orientate inspre inainte, adica prin metode noi sau Gadgets sunt,

ce-i drept, convingatoare pe loc, dar in timp indelungat devin indoielnice si sunt in orice
caz scump platite. Ele nu sporesc nicidecum tihna, multumirea sau fericirea in general.
Sunt de cele mai multe ori indulciri caduce ale existentei, ca de pilda masurile de scurtare
a timpului, care, din pacate, nu fac decat sa accelereze ritmul si astfel ne lasa mai putin
timp ca oricand.
Dimpotriva, imbunatatirile orientate inspre inapoi sunt in general mai putin
costisitoare si in schimb de durata, caci se intorc la caile mai simple si verificate ale
trecutului si nu fac uz decat in chipul cel mai moderat de ziare, radio, televiziune si toate
celelalte inovatii care, chipurile, economisesc timp. - Carl Gustav Jung
Noi stim ca ni se intampla in viata lucruri ce ne par necunoscute, straine, dupa cum
stim si ca nu noi fabricam un vis sau o idee, ci ele iau nastere cumva din ele insele. Ce ni se
intampla in acest fel putem desemna drept efect emanand de la un mana, de la un demon,
de la Dumnezeu sau de la incostient. Primele trei denumiri au marele avantaj sa
imbratiseze si evoce calitatea emotionala a numinosului, pe cand ultima inconstientul
este banala si, astfel, mai apropiata de realitate. Acest din urma concept include domeniul
experimentabilului, adica realitatea de zi cu zi, asa cum ne este cunoscuta si accesibila
noua. Inconstientul e un concept prea neutru si rational, ca sa se dovedeasca in practica de
mare ajutor imaginatiei. El a fost introdus tocmai pentru ezu stiintific si este mult mai
propice unei observatii nepatimase, care nu ridica pretentii metafizice, decat anumite
concepte transcendente care-s contestabile si astfel tind sa ademeneasca spre un anumit
fanatism.
Eu prefer, asadar, termenul de inconstient, stiind perfect ca as putea vorbi la fel
de bine de Dumnezeu si demon, daca as dori sa ma exprim mitic. Daca ma exprim
insa mitic o fac fiind pe deplin constient ca mana, demon si Dumnezeu sunt
sinonime ale inconstientului, caci despre primele stim exact la fel de mult sau de putin ca si
despre ultimul. Noi numai credem ca stim mult mai mult despre primele, ceea ce, pentru
anumite scopuri, este intr-adevar mai folositor si eficient decat un concept stiintific.
Marele avantaj al conceptelor de demon si Dumnezeu este ca ele permit o
obiectivare mult mai buna a vizavi-ului, si anume personificarea. Calitatea lor
emotionala le confera viata si eficacitate. Ura si dragostea, teama si veneratia intra in
scena confruntarii si o dramatizeaza in cel mai inalt grad. Astfel, ceea ce fusese doar
prezentat devine ceva infaptuit.
Cu aceasta constatare isi face aparitia inconvenientul terminologiei mitice.
Imaginea pe care o are in mod curent crestinul despre Dzeu este cea a unui Creator al
lumii si Tata atotputernic, atotstiutor si de o bunatate deplina. Or, daca acest Dumnezeu
vrea sa devina om, este necesara o nemaipomenita kenosis(golire), prin care totalitatea
divina este redusa la scara umana infinitezimala; dar si atunci se intelege cu greu cum de
omul nu este sfaramat in bucati prin incarnare. De aceea, speculatia dogmatica a trebuit
desigur sa-l inzestreze pe Isus cu insusiri care-l elibereaza de conditia umana obisnuita, il
situeaza dincolo de ea. Lui ii lipseste mai cu seama macula peccati *cusurul, pata pacatului
originar), si chiar si din acest motiv este cel putin un om-Dumnezeu sau un semi-
Dumnezeu. Imaginea crestina a lui Dumnezeu nu se poate incarna fara contradictii in omul
empiric, facand abstractie de faptul ca omul exterior nu pare potrivit spre a fi ilustrarea
unui Dumnezeu. - Carl Gustav Jung
Solitudinea nu survine din cauza ca nu avem oameni in jurul nostru, ci mai
degraba din cauza ca nu le putem comunica lucruri care noua ni se par importante sau din
cauza ca socotim valabile ganduri care celorlalti li se par improbabile. Solitudinea mea a
inceput o data cu experienta viselor mele precoce si si-a atins apogeul pe vremea cand
lucram la problema inconstientului. Cand cineva stie mai multe decat ceilalti, devine
singuratic. Singuratatea nu este insa necesarmente opusa comunitatii, caci nimeni nu simte
comunitatea mai profund decat o simte singuraticul, si comunitatea infloreste numai acolo
unde fiecare singuratic isi aminteste de specificul sau si nu se identifica deci cu ceilalti. -
Carl Gustav Jung