Cimitirul Bellu

Până la jumătatea secolului al XIX-lea bucureștenii își îngropau morții în curțile bisericilor. Existau
câteva cimitire în afară orașului, unde erau înmormântați săracii, oamenii de rând sau cei morți în
urma molimelor. Pentru a fi în pas cu lumea modernă, legiuitorii bucureșteni au desființat aceste
cimitire și au hotărât în 1831 „Legiuirea pentru înmormântări afară din oraș”. În anul 1852 o comisie
a Sfatului Orășenesc discută crearea altor cimitire în afară Bucureștiului. Unul dintre acestea era
situat pe ulița Șerban-Vodă, unde se afla o grădină mare de portocali aparținând baronului Barbu
Bellu (1825-1900), ministrul Cultelor și Justiției. Terenul de circa 15 hectare a fost donat de Bellu
Sfatului Orășenesc care, la 26 noiembrie 1852, hotărăște începerea lucrărilor de amenajare a
cimitirului. Arhitectul Alexandru Orăscu întocmește planurile pentru ridicarea capelei pe locul unde
fusese cândva biserică lui Bellu cel Bătrân (1799-1853), tatăl baronului. Interiorul era realizat de
pictorul Constantin Lecca. În toamna lui 1855 încep amenajările terenului, primii îngropați fiind în
1856, iar în septembrie 1858 cimitirul începe să funcționeze legal. În 1859 guvernul trece la aplicarea
legii, prin mutarea celor înhumați din oraș la acest nou cimitir. C. A. Rosetti, inițiatorul organizării
Cimitirului Bellu, este primul concesionar pe care îl putem găsi în Arhivă Cimitirelor. În noiembrie
1859 cumpără un loc de veci aici, pentru fiica sa, Elena. A fost urmat de scriitorul Cezar Bolliac care,
în 1860, și-a înmormântat aici soția, Aristița, fiica boierului Izvoranu.

Din anul 1862 Cimitirul Bellu trece sub aripa Municipalității bucureștene, așa că, în momentul în care
vechea capelă se dărâmă, primarul Pache Protopopescu pune piatră de temelie la noua capelă ce va
fi clădită în stilul catedralei din Karlsbad. Ea va fi pictată la început de Mihail Popp, iar mai târziu
repictată de Dimitrie Belisarie și Arthur Verona. Cimitirul Bellu avea 17 hectare în 1859, iar în prezent
măsoară 28 de hectare. [1]

În cimitirul Bellu se află și Aleea Artiștilor, perimetrul unde sunt îngropați artiștii.[2]

Ansamblul "Cimitirul Șerban Vodă - Bellu" este înscris în Lista monumentelor istorice 2010 -
Municipiul București - la nr. crt. 22438, cod LMI B-IV-a-B-20118[3].