Zvonurile

Cartea “Zvonurile” de Jean Noel Kapferer incepe cu o prefata de catre Septimiu Chelcea.
Aici ne sunt descrise cateva caracteristici ale zvonurilor. Zvonurile apar in urma unor situatii
tensionate, sunt lansate, sustinute sau dezmintite de mass-media, au avut un impact favorabil
unor interese populare. Un astfel de exemplu a fost zvonul lansat in urma revolutiei de la 1989
despre otravirea surselor de apa. Acest zvon a aparut in urma unei tensiuni nationale ridicate
si nu a facut nimic altceva decat sa sperie natiunea. Acesta s-a propagate foarte rapid, prin
viu-grai, sau din gura in gura, a avut o incarcatura emotionala foarte mare si s-a imprastiat pe
o suprafata larga, dar, acesta se incadreaza la zvonuri cu viata scurta. Alte exemple de zvonuri
date de Septimiu Chelcea in prefata cartii, sunt cele despre genocidul din Romania, genocid
ce ar fi avut loc in timpul revolutiei. Acesc zvon a fost lansat si intretinut de mass-media si se
referea la numarul mare de morti si raniti in timpul atacurilor lansate de armata impotriva
cetatenilor. Aceste numere se ridicau la cateva zeci de mii, in realitate fiind doar cateva sute.
Zvonurile mai pot fi puse si pe seama fricii, un astfel de zvon fiind cel despre rapirea copiilor.
Veronique Campion-Vincent spune ca marele public are despre disparitia copiilor o
“perceptie intermintenta si indirecta”, adica un zvon nu are nevoie neaparat de logica sau
adevar deoarece ele nu au de a face cu ratiunea si se raspandesc prin intermediul mass-media
sau altor metode de informare in masa.
"Copil al insecuritatii, zvonul creeaza legaturi puternice între membrii unei comunitati a
carei teama nu mai suporta întrebari fara raspunsuri" (M.Olender) Acest citat reflecta modul
in care se nasc zvonurile. Cu alte cuvinte zvonurile sunt felul populatiei de a-si raspunde unor
intrebari la care nimeni altcineva nu e dispus sa raspunda. Un bun exemplu de astfel de zvon
este cel despre moartea presedintelui John F. Kennedy, unde vinovat a iesit un anumit Lee
Oswald.
In cartea sa, Kapferer incearca sa explice faptul ca pentru publicul larg, termenul “zvon”
este aproape un fenomen mistic deoarece “"zvonurile zboara, cresc, serpuiesc, mocnesc,
circula". De fapt, zvonul reprezinta cel mai vechi mod de comunicare in masa. Dat fiind faptul
ca la inceput zvonurile erau transmise din gura in gura, acestea purtau „semnatura” celor ce le
transmiteau. De aceea un cercetator nu poate corecta un zvon ci doar aminterea pe care a
lasat-o celor care l-au transmis sau auzit. Kapferer inglobeaza in cartea sa si alte explicatii ale
specialistilor care au incercat sa defineasca acest fenomen. Allport si Postman spun despre
zvon ca ar fi un enunt legat de evenimentele la zi, destinat a fi crezut, colporat din om în om,
de obicei din gura-n gura, în lipsa unor date care sa ateste exactitatea lui. Knapp spune despre
zvon ca este o declaratie destinata a fi crezuta, ce se raporteaza la actualitate, fiind raspândita
în lipsa unei verificari oficiale, iar Peterson si Gist sustin ca zvonul este o relatare sau o
explicatie neverificata, care circula din om în om si este legata de un obiect, un eveniment sau
o problema de interes public. Ceea ce stim sigur despre zvon este ca acesta este o informatie
care aduce date noi despre o persoana sau un eveniment si are scopul de a fi crezut. Asa cum
este si exemplificat in carte, un zvon poate ridica sau distruge reputatia. In anii 80, o mare
firma producatoare de bunuri de larg consum, Procter si Gamble a avut mari probleme din
cauza unui zvon care spunea ca in emblema lor s-ar afla simboluri satanice, firma ajungand in
pragul boicotarii produselor.
EXPERIMENTUL LUI ALLPORT SI POSTMAN
 Acest experiment isi propunea sa dovedeasca ca zvonul este deformat, circuland, acesta isi
pierde verosimilitatea. Acest experiment a fost, insa, contrazis in timpul celui de-al Doilea
Razboi Mondial, cand cei de la Office of War Information, din America, au discreditat acest
mod de comunicare. Cercetatorii au avut nevoie de cateva exemple bine alese pentru a reusi
acest lucru. Asta i-a facut pe cetateni sa fie mai atenti si mai selectivi cu informatiile spuse,
deoarece un zvon este cu atat mai suparator cu cat se adevereste, pe timp de razboi, nu se
putea sti ce adevar puteau afla inamicii. Iar aceasta este dovada ca un zvon nu e intotdeauna
lipsit de temei. Dar cum putem sti daca un zvon chiar este un zvon. Societatea se bazeaza pe
incredere iar atunci cand redam o informatie dintr-un ziar, presupunem ca aceasta a fost
verificata. Dar si verificarea este asociata cu persoana care o face. De exemplu, daca cineva
apropiat noua vine si ne spune: „Prietenul meu a fost la fata locului cand s-a intamplat...”
tindem sa-l credem prin simplul fapt ca il cunoastem si avem incredere in el. De aceea nu
putem difini zvonul ca fiind o informatie care circula neverificata deoarece ce dovada mai
buna poate fi un prieten, o ruda, un cunoscut care a vazut sau care a auzit de la un alt prieten
cum s-a intamplat un anumit eveniment. Revenind la problema celor de la Office of War
Information, cum puteau americanii sa nu vorbeasca, mai ales pe timp de razboi cand
tensiunile erau la cote maxime. Aici intervin cele cinci directive emise de Knapp si anume:
1. încrederea în mediile de informare oficiale
2. încrederea în guvern
3. transmiterea de catre presa a maximum de informatie
4. eliminarea tuturor zonelor de necunoasterea
5. populatia trebuie sa munceasca
Poate pe timp de razboi, aceste directive erau logice, dar citite pe timp de pace ne duc cu
gandul la un regim totalitar.
Cea mai cunoscuta definitie despre zvonuri este cea a lui T. Shibutani care sustine ca
zvonurile sunt improvizate, rezultând în urma unui proces de deliberare colectiva iar la
originea zvonului se afla un eveniment important si ambiguu. Cu alte cuvinte, cu cat un
eveniment este mai neclar cu atat mai multe elemente va avea publicul de discutat. Acest
principiu se aplica si in marketing. Dam prea putina importanta pastei de dinti pe care o
folosim. De aceea au iesit unele zvonuri despre anumite branduri, de exemplu despre tigarile
Kamel se spune ca ar contine opium ori ca pe pachetul de Marlboro se afla trei litere K si de
aici rezulta ca brandul ar finanta Ku-Klux-Klan, deoarece simbolurile reprezinta ambiguitate
si pot starni cu usurinta zvonuri.
Psihiatrizarea zvonului. E.Morin aplica numele de zvon numai povestilor neîntemeiate.
Rezulta ca zvonul ar capata aspectul unei boli mintale raspândite în corpul societatii. Definitia
lui E. Morin cu privire la faptul ca doar povestile neadevarate sunt zvonuri (exemplu: traficul
de femei din Orleans din 1969) a avut un efect pervers deoarece zvonul a fost asociat cu o
boala mintala, un fel de cancer mintal. Psihiatrizarea zvonului ar putea fi considerat un
avantaj deoarece ai putea condamna pe oricine care nu gandeste ca tine iar daca n-o fac e
pentru ca delireaza.
Vom numi zvon aparitia si circulatia în cadrul societatii a unei informatii fie înca
necomfirmate public de catre sursele oficiale, fie dezmintite de acestea. De exemplu aflam ca
presedintele republicii are cancer. Daca acesta dezminte zvonul, va fi la alegerea noastra daca
il vom crede sau nu, in functie de increderea pe care i-o acordam. De aceea zvonul este un
fenomen atat politic cat si cultural. este o raportare la autoritate: dezvaluind secrete, sugerând
ipoteze, el constrânge autoritatile sa vorbeasca
Zvonuri, barfe, vorbe, ponegriri si altele. Daca ar fi sa clasificam notiunea de zvon printre
toate fenomenele inrudite: vorbe, barfe, legende, ponegriri, etc, aceasta s-ar clasifica in
zvonuri adevarate si false, unii spunand chiar zvonuri pure. Poate ne-ar fi mai usor sa inteleg
toate aceste terminologii daca ne amintim cele sase criterii pe care se bazeaza comunicarea:
dupa sursa, continut, mod de difuzare, mijloc de difuzare, obiect al comunicarii si natura
efectelor produse. De exemplu, in timp ce urmarea Turul Frantei, un comentator a spus ca
unul din ciclisti e pe drumul din vale ascultand zvonul de glasuri ce-l insoteste. In exemplul
de aici, cuvantul „zvon” are sensul de aclamatii, dar atunci zvonul se petrece intre persoane
izolate se aude doar vorba, un fel de murmur. Iata cum acesti doi termeni se diferentiaza,
zvonul e ceva ce se propaga cu viteza si la o multitudine de persoane, pe cand vorba este un
proces lipsit de continuitate, ezitanat. „Shhh... e doar o vorba”, adica sunetul abia poate fi
auzit, deci mesajul abia daca poate fi perceput. Ponegrirea se refera la continutul si obiectul
comunicarii, adica comentarii josnice ce au ca scop denigrarea cuiva, dar care nu aduc onoare
celui ce le da curs, aducandu-l aproape de animalitate. Barfa, pe care noi o consideram ceva
de prost gust, nu e nimic altceva decat obiectul zvonului sau a vorbei. Ea are loc doar de
dragul conversatiei iar interesul ei e de scurta durata. Barfa poate fi categorisita in macrobarfa
(scandal mediatic, Ronald Reagan s-a certat cu sotia) sau microbarfa (directorul liceului are
are o aventura amoroasa). Cuvantul „clevetire” reprezinta o definitie a mesajului din punctul
de vedere al sursei: Cine vorbeste? La fel ca ponegrigrea, clevetirea emite judecati, un mod de
a discredita zvonul sau vorba. De exemplu, cand o informatie provenita dintr-o sursa
acreditata, cum ar fi presa, aceasta primeste titlul de „informatie”, dar in cazul in care este
gresita, nu este numita zvon ci „informatie falsa”. Asadar, zvonul reflecta un tip de mesaj
reflectat din prisma sursei (neoficiala) si al continutului (este o stire, se refera la ceva de
actualitate). In schimb, veridicitatea, nu face parte din definirea lui stiintifica.
De unde pornesc zvonurile? Ce evenimente sau fapte l-au generat? Nu e ciudat cum in
perioada campaniilor electorale apar zvonuri despre anumiti candidati? Zvonul este crima
perfecta, fara urme, fara arme, fara dovezi. Ba chiar in unele cazuri au reusit sa faca persoane
publice sa-si puna capat zilelor. Ministrii Roger Salengro si Robert Boulin s-au sinucis dupa o
campanie de zvonuri. In cazul zvonului, majoritatea faptelor, semnalelor sau mesajelor sunt
neutre, deoarece ele capata importanta pe care le-o oferim noi. De exemplu, in cel de-al
Doilea Razboi Mondial, cu toate avertismentele primite, americanii nu ii credeau pe japonezi
capabili sa-i atace. Deopotriva, in timpul Revolutiei Franceze, orice grup de calatori pareau
suspecti deoarece populatia era speriata. In anii 70, multe firme americane au avut probleme
din cauza zvonurilor, printre ele se numara MCDonalds, Procter & Gable sau Entemann*s, ele
fiind acuzate ca au legaturi cu secte sau chiar cu Satan. Aceste zvonuri au pornit de la pastori
din sudul Americii. Dar acestea sunt exemple in care sursa zvonurilor a putut fi identificata.
Confidente. Atunci cand informatia este prea saraca, atunci ea provoaca zvonuri. Dar
aceasta supozitie nu este intotdeauna valabila. Unele zvonuri se nasc chiar datorita informatiei
care este pretioasa. De pilda, unele secrete divulgate de oficialitati accidental. Dar sunt cazuri
in care zvonurile pot fi „injectate”, cu alte cuvinte, pornite dintr-un interes anume, de aceea
confidenta poate fi involuntara sau planificata.
 Un fapt ingrozitor. Asa cum am mai spus, zvonurile pot porni in urma unui eveniment
socant iar cu cat detaliile sunt mai putine, cu atat gandirea colectiva are sansa de a face
lucrurile mult mai grave decat sunt in realitate. Un bun exemplu in acest caz ar fi zvonul
despre asasinarea presedintelui Indiei. Acest lucru a starnit mare confuzie si panica in India.
Dar de unde a inceput zvonul? Adevarul e ca a fost un atentat in palatul prezidential si s-a
soldat cu o victima, dar aceasta era gradinarul palatului si nicidecum presedintele, dar atat de
departe poate ajunge colectivul in incercarea de a pune cap la cap piesele unui puzzle
incomplet.
O marturie. Orice zvon are un sambure de adevar, dar tocmai asta e problema: ceea ce
consideram noi sambure de adevar este defapt ambiguitatea unei marturii. Un experiment
efectuat de Claparede a demonstrat acest lucru. Dupa carnavalul de la Geneva, aceasta a
angajat o persoana care sa dea buzna in amfiteatrul unde ea isi tinea cursul de psihologie.
Persoana in cauza i-a intrerupy cursul, dar incidentul in sine a tinut doar 20 de secunde. Apoi
Claparede a alcatuit un chestionar cu privire la infatisarea individului. Media raspunsurilor
corecte era de patru si jumatate. De ce? Pentru ca fiecare percem lucrurile in felul nostru iar
creierele noastre incearca sa umple golurile in stilul caracteristic, de aceea nu putem lua o
marturie ca fiind 100% adevarata.
Inchipuiri. Asa cum am spus, imaginatia joaca si ea un rol important in nasterea zvonurilor.
Avem nevoie de o situatie minora pentru a alcatui un aveniment major. De exemplu: o simpla
mangaiere pe obraz accidentala, s-a transformat intr-un eveniment cu conotatii sexuale
puternic accentuate de o fata de la un liceu dintr-un orasel din Franta. Astfel, asa cum e
descris in carte, imaginatia unei fete a devenit realitate vie in doar cateva zile.
Mituri fluctuante. Un alt mod de ancorare a miturilor in realitatea cotidiana o reprezinta
miturile sau acele legende urbane. In acest caz, o sa dau un exemplu care ne e la indemana
tuturor si anume cazul ambulantelor fantoma care rapesc copii pentru prelevare de organe.
Lucrul ce e interesant la astfel de zvonuri e ca au puterea de a reaparea la anumite intervale de
timp.
Neintelegeri. Unele zvonuri se nasc din cauza incapabilitatii noastre de a decoda corect un
mesaj receptat, cu alte cuvinte, din cauza neintelegerilor. Un astfel de zvon a fost cel ce a
izbucnit in Algeria si in urma careia, locuitorii erau inspaimantati ca vor fi loviti de un ciclon.
Destul de ciudat ca un ciclon sa loveasca aceasta tara deoarece este destul de departe
pozitionata destul de departe de tropice. Zvonul a fost insa dezmintit iar explicatia a fost
simpla. O neintelege, din cauza unei formulari ambigue.
Manipulari. Asa cum am mai spus, ceea ce creaza zvonul nu este sursa, ci grupul. O sa
sustin aceasta afirmatie cu ajutorul unui exemplu. In februarie 1976 a inceput sa circule o
foaie volanta. Pana acum nimic neobisnuit. Dar, pe acea foaie era trecuta o lista cu aditivi
alimentari (E-uri). In aceasta lista era trecut, printre altele si E330, ca fiind cel mai periculos
dintre toate, dar acest aditiv este sucul citric. Foaia a fost imprastiata in scoli primare, in
institute medicale si in facultatile de medicina si farmacie. Acest zvon a pus sub semnul
intrebarii produse cum ar fi La Vache-qui-Rit sau mustarul Amora, iar intentiile foii volante
n-au fost dezvaluite nici pana astazi.
Publicarea dezinteresata a unor fapte neverificate. Nu de putine ori un zvon a plecat dintr-un
ziar, iar noi, oamenii de rand, nu ne intrebam daca informatia a fost sau nu verificata, ci
tindem sa credem autenticitatea ei. Nu degeaba, astazi se spune „E pe Internet, deci e
adevarat”.