zvonul si dezinformarea ca mijloc de realizare a influentarii psihosociologice Omenirea, n evolutia sa istorica, a fost marcata de numeroase conflicte politice, sociale,

etnice, culturale, militare nsotite de ample si diversificate actiuni de diversiune si dezinformare psihologica. Prezente att n perioada premergatoare conflictelor, sporite ca numar si intensitate pe timpul desfasurarii acestora, dintotdeauna au avut drept obiectiv sa genereze nesiguranta, panica, frica, ndoiala, si pe acest fond sa slabeasca rezistenta psihomorala a luptatorilor si populatiei civile. n acest scop, unul dintre cele mai folosite mijloace a fost zvonul, cu o influenta deosebita datorata puterii de persuasiune si al posibilitatii influentarii unei mari mase de oameni. Zvonul, ca fenomen psihosocial. Zvonul, ca fenomen psihosocial reprezinta o informatie ce se doreste a fi autentica si cu caracter de noutate, cu posibilitati minime de verificare: o informatie de cele mai multe ori tendentioasa, care circula paralel si n mod frecvent n contrasens cu informatiile transmise prin mijloacele oficiale de comunicare. "Copil al insecuritatii, zvonul creeaza legaturi puternice ntre membrii unei comunitati a carei tema nu mai suporta ntrebari fara raspunsuri" [Maurice Olender - "La Rumeur", Apud Jean-Noel Kapferer, Zvonurile, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993, p.19.]. Zvonurile sunt creatii colective si au functii si disfunctii sociale. Chiar daca unele au o sursa de lansare bine sau - cel mai adesea - rau intentionata, prin retransmisii succesive, amprenta personalitatii colportorilor se imprima adnc n continutul lor, cu att mai mult n cazul zvonurilor emergente, rezultat al tranzactiei colective" [Tamotsu Shibutani-Improvised News, A Sociological Study of Rumor, The Bobb-Merril Company, Inc., New York, 1966, p.29.], prin punerea laolalta a resurselor intelectuale ale grupurilor umane n vederea interpretarii unor evenimente importante, dar ambigue, despre care lipsesc informatii, sursa oficiala neavnd credibilitate. Se impune considerarea zvonului n raport cu alte fenomene nrudite: ponegriri, brfe, clevetiri, povesti, legende, vorbe care 434h715e circula din gura-n gura pentru a identifica posibilitatile reale de influentare individuala si colectiva. Pentru aceasta

reamintim ca orice tip de comunicare poate fi definit din sase puncte de vedere: dupa sursa, continut, mod de difuzare, mijloc de difuzare, obiect al comunicarii si natura efectelor produse. Zvonul si vorba provin din surse neoficiale. Primul termen se refera la un proces de difuzare n lant, la o forta de propagare, la o amplitudine al carei rezultat este sunetul care se nalta din toate aceste voci, si pe care-l putem urmari: Vorba se refera la un proces lipsit de continuitate, ezitant, foarte limitat n spatiu: e normal sa nu se propage nimic, din moment ce e doar o vorba vaga. Nu e dect o vorba" nseamna ca sunetul abia daca a fost perceput, deci mesajul nu are tocmai o existenta reala, sigura: nici nu se aude. Vorba este lipsita de nsemnatate. La origine, cuvntul ponegrire" se referea att la sursa, ct si la efectul unei comunicari: era grohaitul porcului mistret [Jean-Noel Kapferer, Zvonurile, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993, p.41.], iar n prezent acest cuvnt se refera la continutul si obiectul comunicarii: e vorba de comentarii josnice, la limita calomniei, ce se fac pe seama cuiva. Este un tip de mesaj, ce exprima o judecata subiectiva asupra continutului zvonului sau al vorbei. Cuvntul brfa" se refera la obiectul zvonului sau al vorbei. Brfa se leaga de persoane: povesteste bucuriile si necazurile celor ce ne nconjoara, fie ei bogati sau saraci, persoane nsemnate sau nensemnate. n general, brfa nu e rautacioasa si se practica n special de dragul de a vorbi, de a avea un subiect de conversatie: interesul pe care l prezinta e de scurta durata, de aceea o brfa trebuie repede nlocuita cu alta mai savuroasa. Cuvntul clevetire" reprezinta o definitie a mesajului din punct de vedere al sursei. Ca si ponegrirea, reflecta si o judecata de valoare, un mod de a discredita zvonul sau vorba, reprosndu-i provenienta dintr-o sursa total lipsita de credibilitate. Atunci cnd avem de-a face cu surse oficiale sau care se bucura de respect, mesajul primeste un titlu de noblete: este o informatie". n cazul unei erori, nu este un zvon ci o informatie falsa". ntelegem astfel, prin zvon, idei, relatari, afirmatii sau presupuneri ce pot fi n ntregime false sau continnd unele elemente adevarate, dar distorsionate n raport cu

situatia si centrele de interes ale unor indivizi sau colectivitatea determinate. n lansarea si asigurarea circulatiei zvonurilor se mizeaza pe unele caracteristici ale acestuia: sau plasarea actiunii sub aspectul colectivitatilor. consecintelor n noutatea; viitor;

- corelarea continutului sau cu sperantele, asteptarile, aspiratiile si temerile indivizilor n conditiile n care are loc mpletirea continutului informatiei cu interesele si aspiratiile celor ce receptioneaza, zvonul poate determina stari de spirit curente de opinii, atitudini si comportamente specifice mesajului transmis. Ca forma specifica de comunicare, ndeosebi interpersonala, zvonul are la baza o serie de mecanisme psihologice ce exploateaza unele caracteristici general-umane, cum ar fi: curiozitatea; - dorinta unor oameni de a se arata ca fiind bine informati, depasind informatia oficiala; - tendinta de a amplifica o stire prin elemente si comentarii personale; - reactia fireasca de a transmite mai departe o informatie, anumite stari psihice (nemultumire, univers cunoscut, de a anxietate) transmite noutatea etc.; imediat. - capacitatea imaginativa si anticipativa, nevoia de a integra necunoscutul ntr-un Jean Delumeau explica psihologic zvonul prin credulitatea maselor [Jean Delumeau, Frica n Occident, vol.1, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1986, p.291.]. Zvonurile analizate de acest autor se brodau pe doua elemente: frica si gndirea magica. Frica, emotia absolut fireasca, ne face uneori sa vedem primejdia mai mare dect este ea n realitate. Anxietatea patologica conduce la reactii dezaptative si se fondeaza pe situatii si elemente periculoase inexistente. Receptarea si retransmiterea continutului zvonului sunt potentate si de importanta pe care fiecare individ o acorda datelor vehiculate prin intermediul acestuia. n lipsa adevarului sau corespunznd pe de-a-ntregul realitatii, este suficient ca informatia sa se transmita fara ncetare din om n om pentru ca zvonul sa-si realizeze circulatia dupa o logica proprie, n care distorsiunea informatiei este o conditie fundamentala pentru a se putea manifesta si actiona, pentru a se putea propaga. Daca privim propagarea ca un fenomen obiectiv ce este un produs al comunicarii

intragrupale si intergrupale, putem nuanta ntelegerea factorilor care maresc posibilitatile de grupare, gradul de omogenitate si asezare spatiala, de coeziune spirituala si comunitate de interese si importanta temei, concordanta dintre continutul mesajului si motivatiile individuale si de grup. Cu ct e mai mare interesul mediu n cadrul colectivitatii cu att cresc sansele de raspndire a zvonurilor. Pe timpul transmiterii zvonurilor, apare ca proces specific modificari si distorsiuni ale informatiei pe care le contine [Coord. Jean Niculescu - Psihicul si realitatea cmpului de lupta, Ed. Militara, Distorsiuni ale Bucuresti, informatiei 1979, specifice p.189.]. zvonului

Nivelarea. Reducerea sau amplificarea informatiei, facilitarea ntelegerii si relatarii ei. Pe masura ce un zvon circula, el tinde sa devina mai scurt, mai concis, mai usor de nteles. Versiunile sugestive cuprind tot mai putine cuvinte si detalii. Reductia nu merge, nsa, pna la disparitia totala a mesajului. Efectele ei se produc dupa urmatoarele fidel; - cu ct subiectul are mai putine detalii ntre care sa aleaga riscul distorsiunii ulterioare, scade; - relatarea devine att de scurta nct este memorata mecanic, lucru care confera si rapiditate circulatiei (asa se explica rapiditatea cu care circula din om n om) . Accentuarea. Zvonul este supus si unui proces de accentuare, n sensul ca sunt retinute si produse selectiv un anumit numar limitat de detalii. Accentuarea este complementul inevitabil al reducerii. Una nu poate sa existe fara cealalta. n interiorul acestei tendinte se sunt retinute produc cuvinte, imagini sau fenomene simboluri bizare sau ca: frapante; reguli: - cu ct o povestire este mai scurta si mai concisa, cu att are sansa sa fie reprodusa mai

- adoptarea unei forme numerice, detaliile accentuate fiind multiplicate n povestire; - plasarea desfasurarii evenimentului la timpul prezent; n general ntr-un cadru dinamic, spatio-temporal. Asimilarea. Continutul zvonului este ajustat si n functie de atitudinile, aspiratiile si

motivatiile transmutatorului, ale grupului din care acesta face parte. Acest proces evidentiaza capacitatea de ajustare conform predispozitiilor emotionale ale celor care raspndesc zvonul, ale intereselor lor, ale prejudecatilor individuale si de grup, asigurnd, astfel, circulatia lui ntr-un mediu determinat si nu n oricare altul. Aceste trei tendinte-reductia, accentuarea si asimilarea actioneaza simultan si reflecta un proces de subiectivare, care are ca rezultat deformatiile ce caracterizeaza zvonurile. Formulele introductive care netezesc lansarea zvonurilor - se spune", am aflat", cica", am auzit" - contin nemijlocit avertismentul adresat ascultatorului asupra acestor Efecte individuale si colective posibile ale propagarii si receptarii erori. zvonului

Zvonurile pot fi spontane, generate de ncercarile oamenilor de a-si explica evenimente, procese, fenomene despre care nu au date certe sau deliberate adica sunt concepute si lansate cu scopuri bine determinate de catre organele de specialitate, n scopul de a determina o anumita atitudine, comportare a unor indivizi sau grupuri umane. Elaborarea deliberata a zvonurilor, n cadrul conflictelor militare din secolul XX, au evidentiat preocuparea existenta n toate tarile de a organiza si instrui nca din timp de pace forte si organe specializate (cuprinznd politologi, psihologi, sociologi, lingvisti, etc.) care sa construiasca" zvonuri ce ofera explicatii mistificate, dar cu un mare grad de credibilitate, n scopul influentarii fortelor armate adverse, a unor mari comunitati umane si chiar populatii. Aparitia presei, apoi a radioului si n sfrsit explozia audiovizualului nu a fost nsa de natura sa potoleasca zvonurile. n ciuda mijloacelor de comunicare n masa, publicul continua sa preia o parte a informatiei din gura-n gura. Expresia din gura-n gura" defineste un mijloc de transmisie: conversatiile n doi, discutiile n grup, confidentele, discursurile solemne. Obiectul zvonurilor, pornind de la aceste particularitati ale retransmiterii permanente, l poate constitui scaderea eficientei, grupului caruia i este destinat urmarind influentarea

moralului si coeziunea acestuia. Pentru ca un zvon sa devina eficace, prin efectele individuale sau colective, este necesar a cunoaste anumite conditii ce realizeaza eficacitatea. astfel sa Retinem obtina ct mai dintre multa acestea: informatie; - publicul este actor, informatia reprezentnd o valoare, aur curat" aceasta ncearca - starea de spirit a grupului si situatia psihologica a epocii accentueaza sau diminueaza; - n cadrul grupului determina mobilizarea atentiei acestuia, care ncearca sa reconstituie puzzle-ul alcatuit din crmpeie de informatii; - avnd uneori un smbure de adevar, este privit n totalitate exprimnd adevarul; - producnd dezorganizarea functionarii psihicului individual si al comportamentului colectiv, zvonul produce panica generatoare de catastrofe; - martorii unor evenimente raspund mai mult n functie de gradul de probabilitate a lucrurilor n functie de ceea ce observa. Unul dintre specialistii studiului minciunii G. Durandin [G. Durandin, Les rumeurs, multiplicat Lecons de psychologie sociale, Paris, l950.] analiznd rezultatele unor experiente rezuma n felul urmator comportamentul: 1. martorii dau informatii false cu aceeasi siguranta cu care le dau pe cele corecte fiind n acelasi timp de buna credinta; 2. numai n mod cu totul exceptional se poate obtine o marturie n totalitate exacta; 3. de multe ori ceea ce declaram reflecta mai degraba automatismele gndirii noastre de gndire, dect ceea ce au vazut cu adevarat; 4. n consecinta, daca mai multe declaratii coincid, aceasta nu nseamna neaparat ca sunt adevarate. Asta nseamna pur si simplu, faptul ca mai multe persoane mpartasesc aceleasi automatisme si aceleasi clisee mutuale, percepnd faptele n acelasi fel si totusi eronat [I. Gritti-Elle, Le rumeur, Stanke, Ottawa, 1978.]. - nivelul capacitatii de procesare sociala a informatiei individuale sau colective duce la interpretarea gresita a unui mesaj, nentelegere ce se poate accentua. Un caz celebru ilustreaza felul n care procesul nentelegerii se poate repeta: n masura n care de fiecare data noul mesaj ramne ambiguu, acesta permite o interpretare personala din partea fiecarui nou receptor. n cazul nostru, este vorba de transformarile suferite de un articol de presa n momentul reluarii lui de alte ziare [J.N. Kopferer, Op. cit., p.61-62.]. n timpul primului razboi mondial, un ziar german Kolnische Zeitung" a fost primul

care a anuntat caderea orasului Anvers. Titlul de pe prima pagina era: La vestea caderii Anversului s-au tras clopotele". Pentru ca ziarul era german, se ntelegea de la sine ca n Germania se trasesera clopotele n cinstea acestei victorii. Informatia a fost reluata de ziarul francez Le Marin". Potrivit informatiilor din Kolnische Zeitung", preotii din Anvers au fost fortati sa traga clopotele dupa ce orasul a fost ocupat". stirea din Le Marin" e preluata de Trimes" la Londra: Potrivit ziarului Le Marin", via Koln, preotii belgieni care au refuzat sa traga clopotele la caderea Anvers-ului au fost demisi din functie". A patra versiune se afla n Corriere della Sera": Potrivit ziarului Trimes", citnd informatii din Koln, via Paris, nefericitii preoti care au refuzat sa traga clopotele la caderea Anversului au fost condamnati la munca silnica". Ziarul Le Marin" reia aceasta ultima informatie: Potrivit unei stiri din Corriere della Serra", via Koln si Londra, se afirma ca barbarii cuceritori ai Anvers-ului i-au pedepsit pe nefericitii preoti pentru refuzul lor eroic de a trage clopotele, spnzurndu-i n clopote cu capul n jos, ca balante vii". Astfel, Le Marin" a fost cel care a alimentat zvonul barbariei germane la Anvers. Trebuie sa remarcam mai multe lucruri: pe de o parte, daca distanta dintre prima si ultima versiune e apreciabila, trecerea de la o versiune la alta nu are nimic surprinzator. Se supune unei logici de clarificare a cuvintelor ambigue sau de percepere selectiva a lor. Pe de alta parte fiecare ziarist a introdus cte un element nou: dispunnd de o informatie prea saraca, a ncercat sa reconstituie un puzzle complet cu riscul de a inventa piesele ce lipseau. Aceste elemente reflecta starea de spirit a momentului: razboiul din 1914 devenise aproape un razboi sfnt. Franta avea sa-si ia revansa asupra germanilor, spalnd rusinea nfrngerii din 1870 si eroismul era cu att mai mare cu ct dusmanul era descris ca un barbar. Deformarea confirma cliseele ce se vehiculau despre nemti, justificnd temerile latente ale populatiei; - prin interventia mediilor de informare, publicul zvonurilor sporeste considerabil, nemaifiind informatie; - zvonul prezinta anumite strategii si filtre caracteristice specifice categoriilor socioprofesionale. n cadrul unei anchete ntreprinse n U.R.S.S.[Bauer R.A., Gleicher D.B., Word of mouth communication in The Soviet Union, Public Opinion Quarterly strict local, ci international; - raportarea permanenta la sistemul de referinta folosit de fiecare pentru a evalua o

28, 1964, p.216-224.], n legatura cu credibilitatea zvonurilor, 95% dintre intelectuali, fata de 56% dintre taranii intervievati, au declarat ca zvonul e mai plauzibil dect informatia transmisa de mediile de informare oficiale. taranii acorda cea mai mica ncredere zvonurilor, dar sunt cei care le folosesc cel mai mult. Pentru ei zvonul este un substitut al mediilor de informare oficiale, acestea fiindu-le mai putin accesibile. Dimpotriva, intelectualii beneficiaza pe scara larga de mediile de informare oficiale, dar au nevoie de un zvon pentru compensatie. Pentru ei, zvonul este un conectiv: permite decaderea inteligenta a informatiilor oficiale. Intelectualii au astfel si ei nevoie de zvonuri pentru a dobndi o perspectiva asupra mediilor de informare si pentru a dovedi ca nu se confunda cu publicul larg. n concluzie, putem afirma ca zvonul nu este neaparat fals", n schimb el este neaparat neoficial. El demonstreaza ca toate certitudinile sunt de natura sociala: este adevarat tot ceea ce grupul din care facem definire, parte considera scop ca si fiind adevarat. obiective

Dezinformarea

n epoca noastra, dezinformarea este o problema la ordinea zilei. Acestui fenomen i-au fost consacrate mai multe lucrari, mai ales n strainatate. Ziarele, revistele, radioul si televiziunea fac tot mai multe referiri la faptul ca azi conceptul este folosit n acceptiuni diferite si ca este gresit calificata drept dezinformare orice lipsa, alterare sau manipulare a faptelor de catre mijloacele de informare n masa. ntelegerea naturii si efectelor dezinformarii se poate realiza cunoscnd perspectivele politice si strategice pe termen lung si mediu. Dezinformarea este ntotdeauna deliberata, iar decizia de a recurge la ea releva o stare de spirit ale carei resorturi complexe nu pot fi deduse clar. Poate fi dictata de necesitate, avnd n vedere amploarea mizei si pericolul unei confruntari deschise, relevnd astfel slabiciune sau frica. Poate fi, de asemenea, o actiune premeditata pentru a obtine succesul cu forte minime deoarece agresorul crede, pe buna dreptate, ca influentarea constiintelor este mai putin riscanta dect violenta fizica. Dezinformarea poate deveni nsa o obisnuinta fatala pentru o societate care se vrea nchisa, secreta si care astfel poate pierde

contactul cu realitatea. Dezinformarea punctuala poate oferi un avantaj imediat uneori decisiv ntr-o confruntare favorabila. Cnd se desfasoara permanent si sistematic ea devine o redutabila forta de distrugere, care nu-l scuteste pe cel ce a initiat-o de efecte nebanuite de retorsiune. Dezinformarea interzice prin natura sa orice schimb interuman, deoarece este un act antisocial. Nu este deloc simplu de a defini dezinformarea, termen nu ntotdeauna folosit corect si cu discernamnt. Dezinformarea este o arma cu tehnici si metode specifice, nsa si o stare de spirit rezultata din adaugarea dimensiunii ideologice de razboi total", pe care Ludendorf o definea ca fiind extinderea luptei la nivelul ntregii activitati sociale, att militare ct si economice. Se pot da o multitudine de exemple de adevarate operatiuni de razboi derulate exclusiv prin mijlocirea informatiilor, nsa nu exista nici macar un singur conflict politic, economic sau militar care sa nu fi facut apel la propaganda n mod deschis sau pe ascuns, la intoxicarea sau la tentative de influentare a moralului si deciziilor adversarului prin nselaciune, amagire, diversiune sau intimidare si n acest caz si n celalalt este, binenteles, vorba de lupta. Dezinformarea este considerata astazi un fel de mesaj, mai mult sau mai putin explicit, un fel de comunicare de tip special ntre dezinformator si tinta sa. Poate lua forma unei declaratii, unui gest semnificativ sau adoptarii unei anumite atitudini. Pentru a se numi dezinformare trebuie sa existe alegerea deliberata, intentia de manipulare sau exercitare a influentei. Mesajul nu este dect unealta cu care se cauta ca un subiect selectionat sa actioneze n sensul dorit. Se dezinformeaza mai putin pentru a convinge, ct pentru a conduce ctre un tel care, de regula, este ascuns. Se actioneaza pentru a forta alegerea unei anumite directii de catre o persoana sau grup, fara nsa sa li se permita libera apreciere. Putem considera ca dezinformarea este forma psihologica a subversiunii. Ea vizeaza destabilizarea unui grup, stat sau societati, subminarea capacitatii sale de rezistenta, fara a fi necesara punerea n actiune a fortelor armate; cel mult pregatirea conditiilor pentru intrarea acestora n actiune si aceasta numai daca actiunea militara se dovedeste a fi absolut necesara. Caci cele doua forme de lupta, cea fizica si cea psihica,

se completeaza reciproc ceea ce permite o anumita variatie a nivelului de violenta n functie de conditiile concrete. Arma sau stare psihica, dezinformarea este obiectul unor multiple abordari, n care gasim implicata subiectivitatea fiecaruia. Termenul n sine este de data recenta, ncepndu-si cariera n mediul sovietic nca din anii 1920. Dezinformarea desemna un arsenal de mijloace cunoscute sau oculte destinate influentarii guvernelor straine, discreditarii opozantilor politici, n special emigranti, subminarii ncrederii ntre aliatii ostili Uniunii Sovietice, falsificarii aprecierilor adversarilor privind realitatea. Lenin da un nou impuls noului procedeu. Dzerjinski, definea fara greutate un sistem de arme destinat compensarii inferioritatii fortelor armate sovietice. nca din 1917 el scria: Comunistii trebuie sa fie pregatiti sa foloseasca la nevoie tot felul de siretlicuri, planuri si stratageme ilegale, sa nege si sa ascunda adevarul. Cuvintele mele erau alese n asa fel nct sa provoace ura si confuzia, nu pentru a convinge adversarul ci pentru al disloca nu pentru a-i ndrepta greselile ci pentru a-l distruge, maturndu-i structurile de pe suprafata pamntului"[Barron John, K.G.B., Elsevier - Sequoia, 1975.]. Acelasi autor n lucrarea Ancheta asupra KGB" defineste dezinformarea ca fiind propagarea constienta si deliberata a faptelor si opiniilor eronate". G. Veraldi n prefata lucrarii lui Pietre Nord i indica scopul printr-o exprimare deosebit de semnificativa: Crearea unei realitati false att de convingatoare nct adversarul sa o considere justa"[Nord Pierre, L'intoxication, Livre de poche, 1971.]. L. Batman, specialist ceh n dezinformare, arata ca aceasta constituie una din aspectele masurilor active si cuprinde: scaparea organizata a informatiilor false; propaganda neagra (aceea care si ascunde originea), desfasurate pentru slabirea inamicului din interior. Accentul este pus pe ansamblul mijloacelor utilizate nsa cu predilectie pe ascundere, disimulare si actiune din interior. Academia Franceza propune urmatoarea definitie: Actiune intermitenta sau continua - prin folosirea oricarui mijloc ce consta n eroarea unui adversar sau n favorizarea subversiunii n rndurile acestuia n scopul de a-l slabi".

10

n concluzie, dezinformarea poate fi definita ca ansamblul formelor, metodelor, procedeelor prin care se urmareste schimbarea dirijata a comportamentului individual si grupal n scopul controlarii si directionarii acestuia, prin inducerea unei realitati false, pentru a diminua si slabi capacitatea obiectiva de raportare la realitate. Scopul dezinformarii l constituie finalizarea unor actiuni ce vizeaza realizarea unor proiecte de natura politica, militara, culturala, religioasa, diplomatica hotarte de organul investit cu putere n conducerea domeniului respectiv, care determina n special repartizarea diferitelor mijloace prin de de forta economice, avute la dispozitie: negociatori; presa; militara; contacte campanii demonstratii presiuni

- manipularea constiintelor. Aportul ce va reveni dezinformarii va fi decis n cadrul general al actiunii si printr-o preocupare foarte atenta acordata unei coordonari perfecte a actiunilor complementare ntreprinse. n cadrul ansamblului, dezinformarea are o structura proprie permanenta sau temporara, cu responsabilitati, mijloace si misiuni proprii nsa ntotdeauna subordonate scopului fixat. Conducerea operatiunilor stabileste dezinformarii obiectivele, respectiv, opiniile, atitudinile sau comportamentele pe care ea este nsarcinata sa le determine la tintele destinate atacului. n cadrul general, chiar daca pot fi reunite procedee avnd si obiective intermediare, conceptia si conducerea actiunilor de dezinformare trebuie sa ramna centralizate. Nu poate fi lasat la ndemna oricarui executant dreptul de a decide n domeniul sau, deoarece acest fapt poate antrena efecte contrare celor urmarite. Dezinformarea ca arma si ascunde cu grija originea si si camufleaza intentia de transformare a tintei ntr-un obiect manipulat, refuzndu-i dreptul la trasaturi si comportamente specifice. Este relevanta pentru ntelegerea particularitatilor

11

dezinformarii

si

prezentarea

unor

tipuri

clasice

de

dezinformare:

Ascunderea unei actiuni. Este una dintre modalitatile cele mai comune, prin care se urmareste continuarea unei perceptii false a realitatii sau de a crea n cele mai mici amanunte o realitate falsa. Acest mod de folosire a dezinformarii, deceptiongame" cum l numesc anglo-saxonii, se nrudeste cu camuflajul si diversiunea prin punerea n joc a unei diversitati de mijloace cuprinznd obiecte false, deplasari false, trafic radio fals, informatii false. Exista o multitudine de exemple de acest fel de actiuni, mai ales n timp de razboi. Una este foarte bine cunoscuta: actiunea aparuta sub numele de Omul care nu a existat niciodata". Scopul acestei actiuni a fost de a ascunde zona prevazuta pentru debarcarea aliatilor n Europa, dupa recucerirea Africii de Nord, n iulie 1943. Actiunea prevedea deturnarea atentiei germanilor de la Sicilia, furnizndule, prin mijlocirea unui canal credibil, informatii eronate care sa-i faca sa traga concluzia ca viitoarea debarcare se va efectua n Sardinia sau n Grecia. Serviciile secrete britanice au abandonat n largul coastelor spaniole cadavrul unui fals ofiter de stat-major care avea prinsa cu un lant de ncheietura minii o mapa continnd documente false, sau mai bine zis fanteziste, ntocmite nsa n mod autentic de nalte personalitati militare, care acceptasera complicitatea la mistificare. Actiunea a nregistrat un succes deplin. Au favorizat aceasta operatiune minutiozitatea pregatirii, ambianta psihologica n cadrul careia s-a desfasurat si o profunda remaniere desfasurata n acea perioada n cadrul conducerii Abwehrului ceea ce a mpiedicat de buna seama o analiza critica a documentelor falsificate. Discreditarea unei personalitati. Pentru discreditarea unei persoane, a unei organizatii sau a unor grupuri se porneste de la luarea n considerare a unei maxime populare ntelepte care afirma ca de unde nu e foc nu iese fum", folosindu-se n acest scop metode ca: zvonul, insinuarile, campania de denigrare, folosind interpretari tendentioase ori documente falsificate. Un exemplu edificator l constituie afacerea Tuhacevski" (1937), la care participau mai multi actori si care se desfasura pe mai multe etape. Cei trei protagonisti ai afacerii, Salin, Heydrich si Skobalin au actionat n aceasta afacere determinati att de motive personale ct si de obiective politice. Se construieste un scenariu pe baza de informatii si zvonuri, prin care maresalul

12

Tuhacevski, fost ofiter tarist, comandant cu o mare influenta n rndurile Armatei Rosii, este prezentat ca fiind un vechi agent al serviciilor secrete ale Reichswehrului si ca se pregateste un pretins complot al generalilor rusi si germani, toate cuprinse ntr-un voluminos dosar. Este greu de apreciat pna la ce punct Salin a fost nselat. Totusi, acest dosar a constituit punctul de plecare a marii epurari din cadrul Armatei Rosii (1937-1938) care va afecta, incredibil, 90% din generali, 80% din colonei si aproape 50% din ofiterii cu pregatire militara sau tehnica superioara.

Termenul de zvon este foarte des ntlnit n viaa cotidian. n general denumete urmtorul proces: la un moment dat, ncepe s circule i s prolifereze cte o vorb cine tie de unde venit. Micarea se amplific, atinge un punct culminant pentru ca apoi s descreasc, s mai plpie slab o vreme, nainte de a se stinge definitiv. Unde ncepe i unde se oprete fenomenul numit zvon? Zvonul este un concept care scap chiar n momentul n care credem c l-am delimitat. n Dicionarul explicativ al limbii romne zvonul este definit ca fiind o tire, o veste (care circul din om n om), o informaie nentemeiat, care nu a fost verificat (i uneori tendenioas)1. Vom ncerca s vedem n ce msur cercetrile ntreprinse asupra fenomenului de-a lungul timpului, crediteaz definiia precedent i care ar fi completrile sau obieciile ce se impun. Lucrarea de fa i propune s analizeze mecanismul de funcionare al fenomenului zvon, rspunznd la ntrebri de tipul: cum se isc un zvon? De unde pleac? De ce apare ntr-o bun zi n cadrul unui grup sau ntr-un anumit loc? Vom ncerca apoi s oferim o interpretare a coninutului zvonurilor: de ce sunt sumbre? Cror reguli se supune mesajul lor? Dincolo de coninutul aparent, care e mesajul ascuns? Ne vom opri asupra folosirii zvonului n viaa de toate zilele, dar i asupra modului n care convieuim cu zvonurile, cum le folosim, n ce scopuri, cu ce rezultate ateptate sau neateptate? CAPITOLUL ZVONUL 1.1. DIN PERSPECTIV Viteza 1 COMUNICAIONAL diseminrii

13

Viteza cu care circul un zvon nu e altceva dect rezultatul grabei cu care unele persoane l rspndesc n jurul lor. Zvonurile, ca orice produs proaspt, trebuie consumate repede, altfel cerina scade. Transportul rapid al zvonului vizeaz conservarea valorii lui. O informaie urgent trebuie s fie transmis, e prea important ca s mai pierdem vremea cu verificarea ei. Un alt factor al vitezei de rspndire era coeziunea grupului n care circul zvonul. Cu ct un grup e mai sudat, mai bine structurat i mai legat printr-o reea eficace de schimburi, cu att e mai uor de informat. Dimpotriv, dac e vorba de persoane care nu comunic ntre ele, zvonul se va transmite mai greu. Medicii, ziaritii, anticarii triesc n medii favorabile propagrii rapide a zvonurilor. n scurt timp, comunitatea e la curent i asta tocmai pentru c exist o comunitate. La fel se ntmpl i n sate i n oraele de provincie. n schimb, n aezrile urbane recent nfiinate, zvonul circul mai greu. Nu e de ajuns numai apropierea spaial a locuitorilor: n acest caz nu se poate vorbi de o comunitate n adevratul sens al cuvntului deoarece lipsete comunicarea intern. Este imposibil de disociat viteza de propagare a zvonului de poziia mediilor de informare fa de el. Situaia va fi diferit n funcie de tcerea cu care acestea vor ntmpina un zvon sau dimpotriv, de hotrrea de a-i deschide coloanele ziarelor sau canalele televiziunii. Dac zvonul este ntemeiat, amploarea campaniei de pres provoac vrnd-nevrnd o evoluie a situaiei, constrngnd sursele oficiale s vorbeasc i s acioneze. Fa de un eveniment, toate mediile de informare reacioneaz aproape la fel: evenimentul trebuie comentat. Fa de zvon ns, libertatea lor de micare este total. Mass-media dispun de o gam larg de decizii posibile, mergnd de la declanarea unui zvon pn la organizarea unei cruciade antizvon. Circulnd o vreme limitat, n cte un cartier sau grup, zvonul poate exploda datorit mediilor de informare. Prin preluarea de ctre mass-media, zvonul e acreditat, obine o credibilitate fantastic. Primete valoare de informaie prin care dobndete statut de adevr i poate lua loc definitiv n contiina popular. Cea mai eficient dezinformare se realizeaz prin televiziune, care se adreseaz maselor nu att prin cuvnt, ct prin imagine. Informaia vizual nu d timp de reflecie, este mai rapid preluat de creier i mai puin supus evalurii critice. Este mai uor de perceput i de manipulat prin selecie, unghi de filmare, cadraj, animaie, coninnd i elementul auditiv: comentariul.2

14

Zvonul, ca bulgare de zapada Zvonul este o manifestare a limbajului apartinand rationalitatii semnificante, ne spunea, la Universitate, cu peste trei decenii in urma, marele semiot Henry Wald. Dar cine putea experimenta, la vremea aceea, cand erau prea putine zvonuri, rationalitatea semnificanta? Astazi, insa, toate mediile (pana si cel militar) reprezinta, in momente mai mult sau mai putin intamplatoare, surse inepuizabile ale zvonului. Pe un fond psihologic tensionat de evenimente sociale sau naturale deja produse, ca si de iminenta altora, zvonurile, lansate spontan sau dirijat, amplifica blocajele si inhibitiile emotionale, accentueaza asteptarile si temerile indivizilor. Odata pus in circulatie, zvonul, care nu are un terminal, genereaza si o intensificare a nevoii de noi informatii, de cautare, adesea fara discernamant, de noi argumente pentru clarificarea situatiei existente, deci o adevarata reactie in lant (precum, in aceste zile zvonul privind diminuarea sau anularea ajutoarelor banesti ori a salariilor compensatorii care, numai in unitatea din Caracal, pe care o comanda colonelul Anton Olteanu, a pus pe jar, in doar cateva zile, 14 cadre militare). Ce sa faca oamenii? Sa-si depuna rapoartele de trecere in rezerva mai devreme? Sa ceara pensionarea fara sa mai astepte stagiul complet de cotizare? Nici una, nici alta. Pentru ca zvonul este o informatie neconfirmata; insa dincolo de intelegerea lui ca manifestare sociala, ca o intoxicare ideologica sau ca o componenta a agresiunii psihologice, acesta ramane un act comunicational. El sugereaza si evidentiaza latura instabila si plastica a spiritului uman. Dar, ca orice act comunicational, zvonul transmite un mesaj: el poarta o informatie cu potentialitate de adevar pana in momentul confirmarii sau infirmarii sale (saptamana asta, luna viitoare sau la anul care vine). Cand el, zvonul, se metamorfozeaza intr-o certitudine sau, dimpotriva, intr-o minciuna. Zvonul cunoaste o sursa de emitere, un mediu de raspandire, un mijloc de transpunere, o informatie sau un mesaj si un receptor. Acestea sunt toate elementele unui act ori

15

proces comunicational. (Responsabil sa combata zvonul, comandantul unitatii constata ca invata mai multa arta a comunicarii si relatii publice decat zece cursuri pe aceasta tema). In majoritatea cazurilor, sursa este cel mai greu de depistat. Anonimatul sursei este elementul care produce mesajul lansarii zvonului. Iar colonelul Olteanu, orice ar intreprinde, nu poate depista, nicidecum sursa. Astfel ca se intreaba pe buna dreptate: el ce este, numai receptor al zvonului? Sau este si emitator in momentul cand intreaba mai departe si nimeni nu-l lamureste? Sub paravanul explicarii unor situatii, specialisti ai domeniului construiesc zvonuri ce ofera explicatii justificate, dar cu un grad mare de credibilitate pentru influentarea unui colectiv, a unei grupari , a opiniei publice din tara proprie sau din alte tari. Nu intamplator, o functie a zvonului o constituie aceea de modificare a tensiunii emotionale a comportamentului, crearea de procese negative (climat si stari de spirit incordate) in randul comunitatii unei parti a populatiei sau in cadrul unor institutii. Un zvon poate fi lansat intentionat (tendentios) sau neintentionat (aleator); indiferent de situatie insa, efectele sunt aceleasi. In acceptiunea notiunii de zvon este inclusa orice informatie (veridica ori nu), neconturata precis, nerevendicata de cineva anume si care are un mare grad de ambiguitate. La baza transformarii informatiei lansate in zvon sta propagarea ei prin intermediul unui agent sau printr-o cale de legatura intre sursa si receptor, de cele mai multe ori acestea fiind mijloacele de comunicare de masa (nu in masa) ori calea orala. Cu cat mediul in care se transmite este mai omogen (cel militar nu face deloc exceptie), cu atat are o viteza mai mare de propagare, deoarece apeleaza la un nivel comun de intelegere, la persoane care isi desfasoara activitatea impreuna ori sunt componentii unui grup bazat pe interese comune (precum spiritul de casta). Desi circula haotic si se autoalimenteaza permanent, pana in momentul ajungerii la receptor zvonul se finiseaza, se definitiveaza, primeste o forma completa.

16

Ce caracterizeaza deci zvonul ? Efectul de bulgare de zapada, in care acesta este cuprins (in cea mai mare parte) datorat mijlocului de propagare, dar si mediului in care evolueaza. Mai mult decat atat: zvonul este un bulgare de zapada care se sparge de la sine. Sau este oprit printr-o masura radicala. Cum spuneam, cai de transmitere fiind si mijloacele de informare de masa, acestea permit patrunderea zvonului in locuinte, il duc la receptor, la oamenii de rand. Potrivit opiniei sociologului Nocel Kapferer, prelucrarea zvonurilor de catre mass-media ofera acestora o fantastica credibilitate, le da valoare de informatie prin care dobandesc statut de adevar si pot lua loc definitiv in constiinta populara. Purtatorii mesajului sunt partizanii zvonului, sunt partasi ai procesul de credibilizare, sustinandu-l implicit tocmai in virtutea faptului ca ei sunt cei care ofera informatia oamenilor. Zvonul se raspandeste pretutindeni, acolo unde gaseste conditii prielnice, in orice mediu sau grup social, acasa, pe strada. La serviciu, caracteristica ii este capacitatea de contaminare a cotidianului. Metaforic vorbind, arata sociologul, zvonul se manifesta ca o enorma gura de mestecat colectiva. Dincolo de aspectul sau profund social si psihologic, zvonul este o modalitate, o forma specifica actului comunicational, care surprinde prin marea lui capacitate de influenta omenirii, de a-i pune in miscare, oferindu-le o alta conditie de manifestare, generatoare uneori de excese, alteori de inhibitii. In astfel de cazuri, zvonul depaseste cotidianul, impunand indivizilor trairea in senzational si uitare pentru un timp a firescului si normalului. Fiind o patologie in comunicare, zvonul este greu de combatut. De cele mai multe ori zvonurile nu pot fi nici prevenite, nici contracarate. Mai degraba potrivit sfatului colonelului Gheorghe Boblea, seful Directiei Informare si Relatii Publice din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor este folositor sa invatam cum sa le controlam, sa le aducem corecturi si sa le utilizam pentru salvarea a ceea ce se mai poate salva.

17

Iata un invatamant util pentru liderii militari. Din toate timpurile. Dar mai ales din vremurile noastre. Si, de ce nu, chiar din aceasta iarna cand, iarasi si iarasi, atatea zvonuri reinvie. Inaintea primaverii

18

Dup cum am artat anterior zvonul este o informaie neconfirmat, ns dincolo de nelegerea lui ca manifestare social, ca o intoxicare ideologic sau ca o component a agresiunii psihologice, acesta rmne un act comunicaional. El sugereaz i evideniaz latura instabil i plastic a spiritului uman. Zvonul este o manifestare a limbajului aparinnd raionalitii semnificante.

Ca orice act comunicaional, zvonul transmite un mesaj; el poart o informaie cu pontenialitate de adevr pn n momentul confirmrii sau infirmrii sale. Atunci se metamorfozeaz ntr-o certitudine sau dimpotriv, ntr-o minciun. Dup cum se tie, zvonul cunoate o surs de emitere, un mediu de rspndire, un mijloc de transpunere, o informaie sau un me saj i un receptor. Acestea sunt toate elementele unui act ori proces comucaional. n majoritatea cazurilor, sursa este cel mai greu de depistat. Anonimatul "sursei" este elementul care produce "mesajul" lansrii zvonului.

Un zvon poate fi lansat intenionat (tendenios) sau neintenionat (aleator) ns indiferent de situaie, 'efectele sunt aceleai. n accepiunea noiunii de zvon, este inclus orice informaie (veridic ori nu) neconturat precis, nerevendicat de cineva anume i care are un mare grad de ambiguitate. La baza transformrii informaiei lansate n zvon st propagarea ei prin intermediul unui agent sau printr-o cale de legtur ntre surs i receptor, de cele mai multe ori acestea fiind mijloace de comunicare n mas ori calea oral. Cu ct mediul n care se transmite este mai omogen, cu att are o vitez mai mare de propagare, deoarece apeleaz la un nivel comun de nelegere, la persoane care i desfoar activitatea mpreun ori sunt componenii unui grup bazat pe interese comune. Pn n momentul ajungerii la receptor, zvonul "se finiseaz", se definitiveaz, primete o form complet, fiind, n final, asemenea unei opere de art, care a cunoscut procesul desvririi. Deci, ce caracterizeaz zvonul este efectul de "bulgre de zpad", n care acesta este cuprins (n cea mai mare parte) datorat mijlocului de propagare, dau i mediului n care evolueaz.

19

Aici adevratul rol au cele dou forme specifice de limbaj ale zvonului, acestea prezentndu-se prin "se spune", "se aude" sau prin "potrivit unei surse bine informate", cu ajutorul lor se poate cosmetiza informaia, se pot aduga noi elemente care l vor schimba structural, modificndu-1, alctuindu-i o alt nfiare. Cile de transmitere sunt mijloacele de informare n mas, care permit ptrunderea zvonului n locuine, l duc la receptor, la oamenii de rnd. Prelucrarea zvonurilor de ctre mass media "o fantastic credibilitate, le d valoare de informaie prin care dobndesc statut de adevr i pot lua loc definitiv n contiina popular".

Purttorii mesajului sunt partizanii zvonului, sunt prtai la procesul de credibilizare, susinndu-l implicit, tocmai tocmai n virtutea faptului c ei sunt cei care ofer informaia oamenilor. Zvonul se rspndete pretutindeni, acolo unde gsete condiii prielnice, n orice mediu sau grup social, acas, pe strad. La serviciu, caracteristic fiindu-i capacitatea de contaminare a cotidianului. Metaforic vorbind, zvonul se manifest "ca o enorm gur de mestecat colectiv."

Dincolo de aspectul su profund social i psihologic zvonul este o modalitate, o form specific actului comunicaional, care surprinde prin marea lui capacitate de influena omenirii, de a-i pune n micare, oferindu-le o alt condiie de manifestare, generatoare uneori de excese alteori de inhibiii. n astfel de cazuri, zvonul depete cotidianul, impunnd indivizilor trirea n senzaional i uitare pentru un timp, a firescului i normalului.

20

Practici manipulative - definitie si caracterizare

ZVONUL Zvonul (53) este definit ca o afirmatie prezentata drept adevarata fara a exista posibilitatea sa I se verifice corectitudinea. Pentru Allport sI Postman, primii care au studiat acest fenomen, zvonurile reprezinta ''un enunt legat de evenimentele la zi, destinat a fi crezut, colportat din om in om, de obicei din gura in gura, in lipsa unor date concrete care sa ateste exactitatea lui. Peterson sI Gist definesc zvomnul ca o ''relatare sau explicatie neverificata care circula din om in om sI este legata de un obiect, un eveniment sau o problema de interes public. T. Shibutani da o definitie mai buna a zvonului, ca find ''produsul importantei sI ambiguitatii'': daca importanta este 0, in nici un caz nu se poate vorbi despre un zvon; la fel despre ambiguitate: declaratiile oficiale eleimina zvonurile, pe cand lipsa lor nu face decat sa potenteze aparitia sI circulatia lor. Zvonuile sunt puse in circulatie pentru ca au o dubla functie: de a explica sI de a atenua anumite tensiuni emotionale. De exemplu, calomnierea unei persoane are ca efect atenuarea urii care i se poarta. Circulatia zvonurilor este dependenta ce contextele sociale (credibilitatea institutiilor sociale, sistemul de organizare sI circulatie a informatiei formale, tipurile raporturilor de putere), de trasaturile de personalitate ale indivizilor si de nevoile psihosociologice ale indivizilor si grupurilor. 43332hvd27izu6t Lucrarile lui Allport sI Postman au pus in evidenta trei legi de transmitere a zvonurilor: -legea saraciei sI a nivelarii (pe masura ce zvonul circula, el tinde sa devina mai scurt, mai usor de inteles sI de relatat) -legea accentuarii (intarirea anumitor detalii - de obicei cele mai spectaculoase - care dobandesc astfel un loc central in semnificatia zvonurilor) -legea asimilarii (conservarea sI reorganizarea continutului in jurul unei teme centrale). Asimilarea se poate face la tema centrala prin condensare, anticipare sI stereotipuri verbale. vz332h3427izzu Zvonurile tind sa se ajusteze intereselor individuale, apartenentei sociale sau rasiale, prejudecatilor personale ale celui care le transmite. Cercetarile lui Allport sI Postman au aratat ca indivizii care propaga zvonurile se confrunta cu dificultatea de a sesiza sI de a retine in obiectivitatea lor elementele lumii exterioare. Pentru a putea sa le utilizeze, ei trebuie sa le restructureze sI sa le ajusteze modelului lor de intelegere sI intereselor lor proprii. Cercetarile lui Kapferer au aratat ca circulatia zvonurilor se bazeaza pe trei conditii esentiale: credibilitatea, aparenta de adevar sI dezirabilitatea continutului informatiei. Circulatia lor apare ca un sistem de

21

canalizare a fricii sI incertitudinii in fata unor situatii ambigue. De asemenea, circulatia lor este corelata cu forma, cantitatea, calitatea sI credibilitatea informatiei oficiale sau formale. Cu cat aceasta din urma este mai saraca, incompleta sau mai putin credibila, cu atat se intensifica propagarea zvonurilor. Din acest motiv, in societatile totalitare care monopolizeaza informatia formala, zvonurile au o mare raspandire. Uneori ele sunt lansate de mijloace de propaganda ale statului totalitar pentru a promova anumite atitudini sI comportamente mai greu de obtinut prin utilizarea mijloacelor formale. Circulatia lor se restrange atunci cand exista posibilitatea verificarii rapide a adevarului unei informatii. Analistii clasifica zvonurile in trei categorii: -cele care iau dorintele drept realitate (optimiste) -cele care exprima o teama sI o anxietate -cele care provoaca disensiuni ( ataca persoane din cadrul aceluiasi grup) Temele recurente ale zvonurilor sunt: otrava ascunsa, complotul impotriva puterii, crizele artificiale, teama de straini, rapirea copiilor, bolile conducatorilor, problemele sentimentale ale acestora, compromiterea financiara sau escrocheriile lor. Lansarea zvonurilor nu se face la intamplare, ci tinandu-se seama de asteptarile grupurilor umane fata de situatia problmatica pe care o traverseaza. Plecand de la aceste date ale situatiei, se lanseaza un mesaj cat mai apropiat de ceea ce ar dori sa afle populatia la acel moment, indiferent cat de departe de adevar este continutul enuntului respectiv. In acest context, posibilitatea de diseminare a zvonului este cea mai mare. Ca principale tipuri de falsificari sau distorsiuni de mesaje care stau la baza zvonurilor amintim: dramatizarea, amplificarea proportiilor, a semnificatiilor, a detaliilor, intretinerea celor transmise , redefinirea prejudecatilor sI a mentalitatilor proprii segmentelor respective de opinie pentru a crea un puternic fond emotional in scopul ecranarii pana la disparitie a spiritului critic. Zvonul reuseste sa cucereasca o arie considerabila de intindere in spatiul social indeosebi in situatii de criza, pe care le sI amplifica. O sursa de profesionisti poate chiar provoca o criza sociala plecand de la zvonuri bine directionate sI lansate la momente de maxim impact asupra opiniei publice. In acest sens, Merton releva faptul ca zvonurile pot genera ''predictia creatoare de evenimente'', atunci cand sunt folosite ca instrumente ale propagandei sau contrapropagandei. INTOXICAREA Intoxicarea (55) este definita de dictionarul Robert mai ales cu sensul de ''otravire'', dar tine sI de domeniul neologismelor: ''actiune insidioasa asupra spiritelor, tinzand sa

22

acrediteze anumite opinii, sa demoralizeze, sa deruteze''. Ca neologism semantic, ''intoxicare'' este de origine militara. Dupa Brouillard, el este un sinonim al viclesugului de razboi, al subterfugiului diplomatic, al mistificarii, diversiunii, tradarii, minciunii sI al altor trucuri. El se aplica tuturor acestora, numai ca este rezervat doar unor planuri militare superioare: -al tacticii gebnerale, adica al folosirii combinate a armelor de catre militarii de pe teren, in lupta -al strategiei, al desfasurarii generale a razboiului -al politicii interne sI in special externe Putem spune ca intoxicarea vizeaza adversarul. Ea consta in ai furniza acestuia informatii eronate, care il vor face sa ia decizii avantajoase pentru el si favorabile pentru tine. Intoxicarea nu este rezervata insa doar domeniului militar: un partid politic, o banca, un fabricant poate profita de pe urma intoxicarii concurentilor. Spre deosebire de dezinformare insa, scopul ei este acela de a determina sa greseasca una sau mai multe persoane, sI nu o colectivitate.

DEZINFORMAREA Dezinformarea (53) reprezinta orice interventie asupra elementelor de baza ale unui proces comunicational care modifica deliberat mesajele vehiculate, cu scopul de a determina la receptori (numiti tinte in teoria dezinformarii) anumite atitudini, reactii, actiuni dorite de un anumit agent social. Acesta din urma nu trebuie sa fie neaparat dezinformatorul, el poate fi o institutie, o organizatie etc. Ca realitate nemijlocita, dezinformarea are doua dimensiuni: una neintentionala, sI alta intentionala, vizand un anumit segment de opinie. A. Sub aspect intentional, dezinformarea poate fi analizata (54) in functie de formele simbolice prin care sunt codificate informatiile din mesaj. 1. Dupa cum se stie, codurile pot fi exprimate prin limbajul natural, limbajul non-verbal (gesturi, mimica), simboluri concrete (culori, panouri, lumini) sI simboluri abstracte specifice limbajului artificial (eleborat stiintific), precum: formule matematice, expresii logice etc. Daca in comunicarea sociala frecventa cea mai mare o inregistreaza codurile verbale, mixarea acestora cu oricare din celelalte coduri conduce la realizarea unui nivel ''metacomunicativ'', care poate sa decontextualizeze mesajul in sensul dorit de sursa de emisie.

23

2. O alta modalitate intentionala prin care se actioneaza in sensul dezinformarii o constituie codificarea polisemantica a mesajului. Multitudinea de semnificatii imanente enuntului generand o diversitate corespunzatoare de opinii se rasfrange intr-o diversitate de atitudini care merg de la adeziune totala la refractarism. Acesta este primul pas pentru tensionarea relatiilor interpersonale. In continuare, mentinerea unei entropii semantice in mesaje garanteaza entropia organizationala pe termen scurt sI mediu, pentru ca pe termen lung sa se ajunga la prabusirea retelei comunicationale care asigura eficienta functionala a structurii organizatorice respective la nivel formal; la nivel informal, efectul cel mai sigur il constituie dezagregarea mentalului colectiv, care asigura identitate unei comunitati. 3. Dezinformare strategica - este eficienta atunci cand prezinta drept valori sociale fundamentale fie valori care ii sunt favorabile sursei, fie valori marginale in raport cu interesele publicului caruia I se adreseaza. In acest mod, comunitatea este deturnata de la preocuparile ei majore, valorile sociale fundamentale sunt neglijate, iar gradul de competitivitate al respectivei comunitati scade. Teoria dezinformarii include in aceasta categorie orice modificare deliberata a mesajelor in scopul cultivarii unui anume tip de reactii, atitudini sI actiuni ale receptorilor, denumiti in mod generic, tinte. Acest tip de actiuni sunt produse, in mod obisnuit, de organizatii specializate, militare sau paramilitare.

Elemente ale actiunii de dezinformare a. comanditarii - cei care concep sI proiecteaza continutul actiunii, tintele reale si cele potentiale ale activitatii. Ei pot fi: factori de decizie (guverne, state majore militare sau socio-profesionale) sI grupuri de presiune. In timp ce prima categorie se foloseste de servicii specializate, grupurile de presiune se servesc sI de echipe ad-hoc de amatori care au mare eficienta in crearea sI mentinerea confuziilor. b. specialistii sunt cei care planifica secventele tactice ale actiunii sI care coordoneaza toate modalitatile de tinere sub control a efectelor concrete ale mesajelor emise. Ei simuleaza toate categoriile de efecte pentru a reusi sa aiba sub control atat efectele proprii, cat sI exigentele reproiectarii unor elemente de detaliu sub impactul actiunilor de contracarare intreprinse de tinta. c. controlul - este piesa de legatura intre comanditari, care comanda/conduc actiunea sI agentii de influenta. Pentru a stapani acea zona a spatiului social care le intra in raza de responsabilitate, controlorii recruteaza sI intretin o vasta retea de corespondenti, de obicei nu direct, ci prin intermediul unor terte persoane care joaca rolul de cercetasi. Acestia, alesi din randul unor indivizi cu totul insignifianti, au rolul de a testa grradul de deschidere spre colaborare a unei personalitati cu acces la date de importanta considerabila pentru comanditari sI planificatori.

24

d. agentii de influenta - se recruteaza din randul acelora care se bucura de prestigiu in grupul lor profesional si care urmeaza a fi dezinformat prin mesaje primite de la planificatori via controlori. Practica de profil a demonstrat ca agentii de influenta pot fi: -liderii de opinie din mediile intelectuale, care, din dorinta lor de a se lansa in actiune practica, accepta sa lanseze in spatiul social mesaje care par socante pentru publicul autohton -un personaj apropiat factorilor de decizie - in general acesta este compromis printr-un fapt verificabil, pentru a avea certitudinea unei colaborari mai longevive -sefii de asociatii; contextul vietii asociative, specifice sistemelor pluraliste constituie un mediu favorabil pentru recrutarea sI cultivarea agentilor de influenta. Plasand pe primul plan interese de ordin umanitar, protejate de un cadru normativ cu validitate internationala, dezinformatorul poate atrage multi naivi in structurile asociatiei, care, profesional, sunt personalitati de referinta in domeniul lor de activitate. e. intermediarii se recruteaza dintre personalitatile influente in comunitatea respectiva pentru a juca rol de lideri de opinie sI agenti de influenta ai intereselor care stau in spatele mesajelor ce se emit cu un aer neutru sI declarativ de pe pozitii ''independente'' f. releele - indivizi sau institutii care se dovedesc utili in amplificarea sI programarea mesajelor care constituie continutul dezinformarii Ceea ce deosebeste dezinformarea de alte tipuri de comunicare este caracterul deliberat al actiunii sI lansarea in circuitul informational a unor informatii partial adevarate in conjugarea lor cu afirmatii false, fara indicarea vreunei surse care ar putea fi verificabila pentru autenticitatea celor emise. Cercetarile de teren au demonstrat ca rezultatele cele mai efciente se inregistreaza in domeniul mass-mediei, unde dezinformarea poate atinge frontal toate segmentele de opinie ale spatiului social. B.Sub aspect neintentional, dezinformarea este generata de sursele de mesaje deservite de neprofesionisti. Veleitarismul acestora, sau diletantismul celor ce transmit mesajele pot contribui la colorarea senzationala a continutului lor pentru a starni interesul unor segmente cat mai largi de opinie. Sporirea gradului de audienta a mesajului insuficient prelucrat sub raportul pertinentei, poate conduce la dezinformare. Diversitatea enunturilor, prin corelarea cu un spatiu (audio, video, grafic) limitat de inserarea intr-o situatie informationala, determina, in mod inevitabil, o selectie a mesajelor. Practica mass-media a relevat ca o sursa de distorsionare a mesajelor, cu efecte importante asupra calitatii informarii sI care poate degenera in dezinformare, o constituie utilizarea unor criterii neadecvate de selectare a informatiilor. De exemplu, folosirea exclusiva a criteriului economic sau politic in selectarea mesajelor, prin imaginea partiala pe care o ofera asupra fenomenului in discutie, poate avea ca finalitate dezinformarea acelor segmente de public carora li se adreseaza.

25

Dezinformarea poate fi o componenta a propagandei, dar aceasta nu se poarte baza niciodata doar pe dezinformare. Din perspectiva consecintelor sale sociale, dezinformarea se aseamana cu un alt fenomen manipulativ, zvonul. Acesta din urma, spre deosebire de dezinformare, nu are un caracter deliberat sI nu presupune in mod obligatoriu circulatia unor informatii false, ci doar dificil de verificat. Zvonul poate fi produs insa de o actiune de dezinformare. Tintele pot fi atat grupuri sau segmente ale societatii, cat sI indivizi, intotdeauna lideri, de orice fel, care pot influenta decizional sI actional grupurile in care se afla. Efectele dezinformarii depind, pe de o parte, de caracteristicile tintelor (atitudine critica, personalitate, nivel intelectual, aspiratii,etc.), iar pe de alta parte, de posibilitatea de a verifica informatiile vehiculate.

PROPAGANDA Propaganda este considerata (53) o activitate sistematica de transmitere, promovare sau raspandire a unor doctrine, teze sau idei de pe pozitiile unei anumite grupari sociale sI ideologii, in scopul influentarii, schimbarii, formarii unor conceptii, atitudini, opinii, convingeri sau comportamente. In sensul clasic, se constituie ca un subsistem al sistemului politic al unui partid, al unui grup social sau al unui regim de guvernare; in prezent insa, se dezvolta numeroase forme de propaganda (economica, tehnica, medicala, sportiva, culturala), diferentiate dupa continut sI prin raportare la profilul grupului social care o initiaza, urmarind realizarea unor scopuri persuasive. Ca sistem, propaganda dispune de: 1.o structura institutionala specializata (aparat de conducere ierarhica, centre de organizare, centre de studiu, proiectare sI difuzare de mesaje) 2.ideologie sI valori aflate in corespondenta cu interesele sI obiectivele gruparii sociale pe care o reprezinta; acestea sunt luate ca referinta pentru programarea sI realizarea propagandei 3.mijloace sI metode de transmitere a mesajului; studiul sociologic al acestora distinge urmatoarele grupuri mari de metode: -afectiva - consta in organizarea mesajelor astfel incat acestea sa provoace trairi sI adeziuni colective, mai ales de tip emotional. Mai intai se indica consecintele negative ale unei optiuni personale provocate de o agentie anume (afectarea intereselor, amenintare a pozitiei individuale, impiedicarea realizarii unor obiective personale importante etc) pentru a declansa reactia afectiva negativa fata de aceasta sI apoi se prezinta o alternativa diferita care ar avea numai efecte pozitive. Accentul nu este pus pe argumentarea logica sau prezentarea unor fapte relevante, ci pe acele informatii care au o profunda rezonanta afectiva.

26

-a faptelor - (Merton, Lazarsfeld); este concentrata pe transmiterea de fapte cat mai concrete, saturate de amanunte relevante pentru persoanele ale caror optiuni ar urma sa fie modificate. Accentul nu este pus pe fapte generale, ci pe cele personalizate sI care dispun de potentialitatea descoperirii unei surprize de catre receptor. Indemnurile directe, lozincile, apelurile zgomotoase la urmarea unor cai sunt inlocuite de o astfel de selectie sI prezentare a faptelor care provoaca optiunea persoala pentru acea cale prezentata ca cea mai buna dintre cele posibile. In felul acesta se lasa impresia autonomiei personale in luarea deciziei. -persuasiva - presupune aplicarea regulilor retorice de organizare a adiscursului, mai ales prin utilizarea unor cuvinte saturate emotional sI care se bazeaza pe persuabilitatea membrilor audientei. O alta distinctie importanta se face intre propaganda tactica (proiectata pe termen scurt pentru obtinerea unor efecte imediate) sI propaganda strategica (pe termen lung, destinata formarii sau modificarii valorilor, atitudinilor de baza sI conceptiilor proprii indivizilor sI societatii. Cea mai imporatnta forma de propaganda a fost considerata pana in prezent propaganda politica. Pentru J.Ellul (54) aceasta este, de fapt, ''un dialog care nu exista''. La nivel international, ea iti propune sa ''remodeleze psihologia celor cu care se afla in competitie, in conditiile in care caile diplomatice, economice sau militare au devenit inoperante sau excesiv de costisitoare. Propaganda politica nu urmareste descoperirea unor adevaruri, ci convingerea interlocutorilor reali sau potentiali. In acest sens, Gustve Le Bon, mentiona existenta a patru factori principali de convingere, pe care ii prezenta ca pe un fel de ''gramatica a persuasiunii'': -prestigiul sursei - sugestioneaza si impune respect -afirmatia fara probe - elimina discutia, creand totodata impresia documentarii erudite a celor care reprezinta sursa de mesaje -repetarea - face sa fie acceptata ca fiind certa o afirmatie compatibila cu obiectivele sursei -influentarea mentala, care intareste (itereaza) convingerile individuale incipiente sau apartinand indivizilor fara personalitate Tot in domeniul politic (dar poate fi folosita cu succes si in alte domenii) se distinge intre: -propaganda alba; utilizeaza materiale provenite din surse oficiale, continad noutati culturale, artistice, aparent inofensive, cum ar fi: stilul de viata, prezentarea unor personalitati considerate exemplare pentru viata culturala, sportiva, muzicala, fara a aduce in discutie elementele care ar pune in discutie performantele spatiului social din care provin personalitatile respective. Valoarea psihologica a unor astfel de colaje poate

27

fi pentru ascultatorii (cititorii) nepregatiti sI fara luciditate, considerabila. Cercetarile au relevat o eficienta mai mare a propagandei albe in randurile tineretului prin transmiterea unor emisiuni radiofonice de muzica tanara in alternanta cu scurte buletine de stiri. Pe fondul perceptiv pozitiv creat de contextul muzical, remanenta mesajelor din stiri este deosebit de mare, deoarece propaganda se realizeaza neostentativ sI creeaza impresia unui dialog intre egali. -propaganda neagra vehiculeaza, in general, materiale ''fabricate'', puse pe seama fie a unor institutii inexistente pe care ascultatorul/cititorul/privitorul nu le poate verifica, fie pe seama unor institutii care exista, dar care au cu totul alte preocupari decat cele din stirile fabricate. Mesajele ''artizanale ''lansate in spatiul social pot surprinde prin ''noutatea'' lor, sI asfel, pot genera un curent favorabil sursei de emisie. De pe aceleasi pozitii se emit stiri facandu-se precizarea ca provin din zvonuri neidentificate. -propaganda cenusie este cea mai frecvent folosita de centrele de dezinformare. Specificul sau consta in combinarea informatiilor partial reale cu cele integral false alcatuind stiri cu aspect aparent precis, care insa nu pot fi verificate complet. Publicul care identifica, episodic elemente pe care le cunoaste, poate fi usor indus in eroare de asemenea fabricatii, punand noutatile pe seama unor lacune personale de informatie.

28