"Zvonurile" - Jean Noel Kapferer

Zvonuri - cteva caracteristici:

-

au circulat n situatii sociale tensionate

au fost lansate, sustinute sau dezmintite de mass-media
au demascat cu precizie vinovatii
au avut consecinte favorabile anumitor forte ostile intereselor populare

Ele au o mare ncarcatura emotionala, se propaga rapid si reapar n diferite locuri, la

mare distanta n timp si spatiu
-zvonuri despre rapirea copiilor - brodate pe doua elemente: frica si gndirea magica. Marele
public are despre disparitia copiilor o "perceptie intermitenta si indirecta" (Veronique
Campion-Vincent); tema apare la anumite intervale de timp, iar cei ce colporteaza
(raspndesc) nu cunosc nemijlocit situatia, ci prin intermediul presei sau al altor mijloace de
comunicare n masa.
-pentru a circula, zvonurile nu au nevoie de adevar; logica lor nu este cea a ratiunii
-zvonurile sunt creatii colective si au functii si disfunctii sociale
-ceea ce creeaza zvonul nu este sursa, ci grupul
Exista doua paradigme de explicare a zvonurilor:
-cea a degradarii informatiei prin retransmisii succesive, paradigma Allport-Postman
-cea a tranzactiei colective, datorata lui Shibutani
Ca fenomene psihosociologice complexe, zvonurilor sunt consubstantiale vietii sociale
Z = f -emergenta zvonurilor ntr-un context social dat (S) este n functie (f) de importanta
evenimentului (I) si de ambiguitatea (A), factori care potenteaza zvonul, si de anumite
trasaturi de personalitate (P), care actioneaza frenator (capacitatea critica, externalismul s.a.)
Pentru public, cuvntul "zvon" evoca un fenomen misterios, aproape magic: "zvonurile
zboara, cresc, serpuiesc, mocnesc, circula" Ele sunt omniprezente, fiind cel mai vechi mijloc
de comunicare n masa.
Primele studii sistematice - americani - zvonurile din cel de-al Doilea Razboi Mondial care
demoralizau trupele si populatia. Cercetatorul nu poate corecta zvonul, ci amintirea pe care
acesta a lasat-o unora si altora; obiectul zvonului se lasa cu greu cercetat deoarece zvonurile
sunt transise prin viu grai.
Allport&Postman (intemeietorii domeniului) definesc zvonul ca fiind enunt legat de
evenimentele la zi, destinat a fi crezut, colporat din om in om, de obicei din gura-n gura, n
lipsa unor date care sa ateste exactitatea lui.

Knapp vefineste zvonul ca fiind o declaratie destinata a fi crezuta, ce se raporteaza la

actualitate, fiind raspndita n lipsa unei verificari oficiale.
Asadar, zvonul - este n primul rnd o informatie: aduce date noi despre o persoana sau un
eveniment de actualitate. n al doilea rnd, este destinat a fi crezut. n general, nu este reluat
numai cu intentia de a amuza deoarece zvonul ncearca sa convinga. Pentru ca se prezinta sub
forma relatarii unui martor direct, zvonul se bucura de aceleasi aparente de verificare ca orice
alt mijloc de informare.
Orice tip de devalorizare e precedat de zvonuri. Zvonul devine suparator tocmai pentru
ca se poate adeveri. Zvonurile deranjeaza pentru ca alcatuiesc o sursa de informare
necontrolata de putere. Fata de versiunea oficiala se nasc alte adevaruri: fiecare cu adevarul
sau. Astfel, zvonul este si un proces de interpretare si comentare.
Propunerile lui Knapp pentru descurajarea proliferarii zvonurilor:
1.
2.
3.
4.
5.

ncrederea n mediile de informare oficiale

ncrederea n guvern
transmiterea de catre presa a maximum de informatie
eliminarea tuturor zonelor de necunoastere
populatia trebuie sa munceasca

2. Cum se nasc zvonurile

Crearea zvonurilor - doua cai:
1.
difuzarea zvonului de la bun nceput, pentru ntregul public; mediile de informare
importante
permit acest lucru
2.
jocul liber al mecanismului social: zvonul va fi difuzat pe etape, de la liderii de opinie la
primii adepti, apoi la cei din linia a doua etc., fiecare categorie asumndu-si rolul de a o
convinge pe urmatoarea
-mitul sursei ascunse n chip strategic staruie cu intensitate, fiind si agreabil, si util. Agreabil,
ne face sa patrundem, o data cu cel mai nensemnat zvon, n universul imaginar al
complotului, al manipularii, al dezinformarii, al razboiului economic sau politic. Zvonul, n
acest caz, este o crima prin intermediar, o crima perfecta, fara urme, fara arme, fara dovezi
-chiar daca exista un locutor initial, zvonul se ntemeiaza prin celelalte persoane, cele care,
auzindu-l, l reiau.
-multe zvonuri au drept sursa un eveniment, un fapt ngrijorator. Zvonul determina
mobilizarea atentiei grupului: n timpul schimburilor succesive, grupul ncearca sa
reconstituie puzzle-ul alcatuit din crmpeiele de informatie relatate

-ceea ce numim smbure de adevar este acea ntmplare ambigua, dar considerata importanta
si care se reia prin zvon
-zvonul nu porneste att de la ntmplarea n sine, ct de la perceperea ei
-martorii raspund mai mult n functie de gradul de probabilitate al lucrurilor dect n functie
de ceea ce observa
-zvonurile se nasc adesea si din interpretarea gresita a unui mesaj. Nentelegerea se refera la
marturia unei marturii si la o diferenta ntre ceea ce s-a emis si ceea ce a fost decodat
-greseala este de fapt elaborarea informatiei potrivit unui scenariu plauzibil, iar zvonul,
reflectarea unor imagini si clisee aflate n circulatie
-n acelasi cadru al manipularilor, trebuie sa mentionam si rolul unei anumite categorii de
presa care lanseaza zvonuri destinate a anima conversatiile de salon si dineurile mondene
-numeroase zvonuri si afla puncte de plecare n articolele din ziarele locale sau de amatori,
realizate cu cele mai bune intentii si cu multa bunavointa, dar uneori fara verificarea
autenticitatii celor transmise
-ceea ce transforma informatia n stire e insolitul, neobisnuitul
-esenta stirii consta n faptul ca relateaza lucruri la care ne asteptam n general, dar care n
acelasi timp sunt total imprevizibile
-publicul repeta n mod spontan numai informatiile vehiculate de mijloacele de informare n
masa care se bucura de statutul de "stiri". Foarte repede, stadiul repetarii este depasit,
ajungndu-se la interpretare, la analizarea implicatiilor faptului brut, deci la definirea opiniei
publice, a parerii subiective a grupului
-acelasi procedeu cnd informatia nu e vehiculata de mass-media, ci de o persoana
Situatii tip, favorabile producerii zvonurilor:
1.
atunci cnd fapte cu sens cunoscut sunt interpretate de initiati care se grabesc sa-si
mpartaseasca descoperirile unui grup restrns
2.
atunci cnd fapte ambigue solicita o clarificare ce ntrzie sa soseasca
3.
atunci cnd un grup social sensibilizat la maximum ia cuvntul n mod spontan,
exprimndu-se chiar n absenta unui eveniment
-unele zvonuri sunt forme moderne de legenda
Printre informatiile generatoare de zvonuri gasim n primul rnd tot ceea ce tulbura
ordinea lucrurilor si provoaca o reactie, adica stirile de interes pragmatic direct: pericolele,
ncalcarile moralei, schimbarile de ordin social, modificarile mediului nconjurator.
T.Shibutani: zvonurile sunt improvizate, rezultnd n urma unui proces de deliberare
colectiva. La originea zvonului se afla un eveniment important si ambiguu.

evolutia continutului zvonului nu s-ar datora distorsiunilor memoriei, ci evolutiei si

contributiei comentariilor facute n timpul procesului de zvonire
toate simbolurile misterioase constituie un resort ideal pentru zvonuri: sunt ambigue,
deci strnesc ntrebari

ori de cte ori publicul doreste sa nteleaga ceva si nu primeste explicatii oficiale, se
produc zvonuri. Ele constituie bursa neagra a informatiei.
nu toate zvonurile au drept sursa un eveniment ce trebuie explicat: unele, dimpotriva,
chiar creeaza evenimente

Zvonul - fenomen att politic, ct si sociologic

- este o raportare la autoritate: dezvaluind secrete, sugernd ipoteze, el constrnge
autoritatile sa vorbeasca
-informatie paralela si uneori opusa informatiei oficiale, zvonul este o contraputere
-fiind neoficial, zvonul ncepe sa circule neaparat n afara canalelor obisnuite, a marilor
mijloace de informare, din gura-n gura sau prin foi volante
-una din trasaturile caracteristice ale zvonului este viteza cu care circula
-neoficial, zvonul propune o realitate pe care grupul social n-ar fi trebuit s-o cunoasca
-zvonul dezvaluie un secret: este rar, deci scump
-cel ce raspndeste zvonul, facndu-i pe ceilalti sa se ncreada n el, se alege cu aprecieri din
aceasta tranzactie
-zvonul relateaza aproape ntotdeauna un eveniment recent
-reactualizarea permanenta - una din trasaturile fundamentale ale zvonurilor
-zvonul reflecta asadar un tip de mesaj definit din punct de vedere al sursei (neoficiala), al
procesului de difuzare (n lant) si al continutului (este o stire, se refera la ceva de actualitate);
n schimb, veridicitatea nu face parte din definitia lui stiintifica

3. Circula zvonurile
In cazul zvonurilor, putem vorbi despre un ciclu de viata: zvonul nu este o generatie
spontanee, ci se dezvolta, etapa cu etapa, pna la sfrsit.
Atunci cnd o stire ce provine dintr-o sursa neoficiala nu se raspndeste dect din
gura-n gura, trecnd printr-un proces caracteristic de difuzare n lant, de mare amplitudine,
spunem ca se produce un "zvon pur".
Daca mediile de informare l preiau - fara sa atraga atentia ca e vorba de un zvon - l
nnobileaza: i confera statutul de informatie si, n acelasi timp, un titlu de noblete. Zvonul nu
mai este pur: a devenit informatie, este mediatizat.
Cel mai adesea zvonul este un produs social spontan, lipsit de scop si strategie.
Vorbim ca sa stim. Vorbim ca sa convingem. Vorbim ca sa ne eliberam. Vorbim ca sa placem.
Vorbim ca sa vorbim.
Zvonul e mijlocul prin care grupul ne comunica ce anume trebuie sa credem daca
dorim n continuare sa facem parte din el. Zvonul e un mijloc eficace de coeziune sociala:
toate discutiile exprima opinia grupului cu care ne identificam. Participarea la zvon e si un act

de participare la grup. Zvonul devine o ntreprindere de convertire la propriile teze: cu ct se

largeste cercul adeptilor, cu att a mai puternic sentimentul ca te afli pe tarmul adevarului.
Presupunndu-se ntotdeauna de la altcineva, din acel "se spune" deculpabilizator, zvonul
permite exprimarea libera a pulsiunilor personale reprimate si nemarturisite pna atunci.
Zvonul e o comunicare emotionala: incita la un comentariu moral, la opinii personale si la
reactii emotionale; zvonul ofera ocazia nu att a unui schimb de informatie, ct de expresie
-zvonul se produce atunci cnd o stire priveste un ntreg grup social: consecintele lui nu se
limiteaza la o persoana particulara, ci sunt mpartasite de toti membrii grupului. n afara de
asta, e vorba de o noutate, de ceva perisabil. De aceea zvonurile despre o ntmplare trecuta se
raspndesc mai ncet dect zvonurile legate de actualitate
-cu ct un grup este mai sudat, mai bine structurat si mai legat printr-o retea eficace de
schimburi, cu att e mai usor de informat
-prin interventia mediilor de informare, publicul zvonurilor sporeste considerabil, nemaifiind
strict local, ci international. Sporirea vitezei de difuzare a zvonului atrage nsa si accelerarea
procesului de stingere a lui: facnd ocolul lumii, zvonul ntlneste dovezile care-l infirma
-daca zvonul este ntemeiat, amploarea campaniei de presa provoaca, vrnd-nevrnd, o
evolutie a sistemului, constrngnd sursele oficiale sa vorbeasca si sa actioneze.
Publicul numeste informatie ceea ce considera a fi adevarat si zvon ceea ce considera a
fi fals sau neverificat; linia de demarcatie ntre informatie si zvon este subiectiva, este
rezultatul unei actiuni de convingere
Un zvon nceteaza sa mai circule de ndata ce publicul l califica drept "zvon"
Procesul de zvonire se declanseaza atunci cnd anumite persoane se ncred ntr-o informatie si
o considera destul de importanta pentru a o raspndi n anturajul lor.
4. De ce credem in zvonuri
-zvonul se iveste din publicitatea facuta n jurul unor vorbe localizate
-fara sa le fi creat, mediile de informare servesc uneori drept puternice retele de transmisie a
zvonurilor
-ncutajarea zvonurilor se produce si atunci cnd mediile de informare emit tocmai ipotezele
pe care publicul, nnebunit, si le-ar putea imagina singur
-zvonul ne parvine arareori n stare pura: e nsotit de o multime de dovezi ce i confera o
credibilitate de netagaduit

-zvonul furnizeaza un sistem explicativ coerent pentru un numar mare de fapte disparate: n
aceasta privinta, satisface nevoia noastra de ordine n ntelegerea fenomenelor nconjuratoare
-zvonul ne atrage atentia asupra unor fapte pe care le remarcasem, fara a trage nsa vreo
concluzie; zvonul scoate din mutenie unele evenimente pe care nu le percepeam ca avnd
implicatii speciale
-zvonul e seducator pentru ca ofera ocazia de a ntelege mai bine lumea printr-o simplificare
substantiala si prin aflarea unei ordini adecvate
-zvonul e un sistem explicativ, o ipoteza ce confera o ordine observatiilor
-pe masura ce se amplifica, zvonul devine din ce n ce mai convingator
-zvonul e o informatie pe care dorim sa o credem. Uneori, dorinta de a crede e att de mare
nct tulbura criteriile obisnuite ale realismului si ale plauzibilului: acesta a rezultatul dorintei
de a crede si nu invers
-zvonuri sumbre - ca sa existe informatie e nevoie n general de un element negativ
-n spatele continutului sau aparent, zvonul ascunde adeseori un al doilea mesaj
-zvonul exprima refuzul de a crede n hazard
-politica fara zvonuri nu se face. Zvonul este n esenta o afirmatie pe marginea afirmatiei
oficiale. E o contraputere.
-zvonul e mijlocul de transmisie a nonspunerii: permite dezbaterea deschisa a unor subiecte
interzise de traditia politica
-zvonul nu are nevoie de dovezi. Opinia publica se ntemeiaza mai adesea pe impresii dect
pe fapte. Acuzatia e de ajuns.
-n cele din urma, zvonul nu convinge, seduce
-capacitatea zvonului de a se face expresia sentimentelor noastre explica n parte efectul de
"bulgare de zapada", adaugarea altor amanunte constatata adesea n evolutia acestui fenomen
-validarea pe care zvonurile o aduc institutiilor, sentimentelsor si parerilor noastre explica de
ce si zvonurile mai putin plauzibile evolueaza cu un oarecare succes
-zvonul - semnal de alarma (vezi hamburgerii de la McDonald's)

5. Zvonul: publicul sau, functiile sale

-fiecare zvon are piata sa
-fiecare zvon vorbeste de un anumit eveniment. Publicul unui zvon e format din cei care se
simt vizati de consecintele acelui eveniment. Consecintele difera de la un zvon la altul, ca si
publicul
-studiile arata cum se formeaza publicul unui zvon: persoanele care au anumite motive
psihologice sa le acorde ncredere se cramponeaza de ele imediat
-zvonul este o opera colectiva, rod al participarii fiecaruia
Zvonurile care sunt lansate n circulaie au o funcie dubl :
- funcie explicativ
- funcie de atenuare a anumitor tensiuni emoionale.

6. Actorii
-unele din rolurile posibile:
o "instigatorul"
o "interpretul", cel care raspunde nedumeririlor instigatorului si propune o
explicatie coerenta si convingatoare
o "liderul de opinie", cel a carui parere va determina parerea grupului - "gatekeeper" - de aprecierea lui va depinde receptivitatea grupului la zvon
o "apostolii" care, identificndu-se total cu zvonul, ncearca sa convinga
comunitatea
Alte roluri: -"recuperatorul" - o persoana care are interesul sa asigure supravietuirea zvonului,
fara sa-i acorde neaparat ncredere
-"oportunistul" - forma atenuata a recuperarii (foloseste zvonul drept exemplu pentru
a-i ntari autoritatea morala)
-"cel care cocheteaza" - nu se ncrede n zvon, dar l savureaza cu placere si l
raspndeste n jur

-"receptorii pasivi" - declara ca zvonul nu a reusit sa-i convinga, totusi o umbra de

ndoiala li s-a strecurat n suflet
-"rezistentii" - combat zvonul, fiind protagonistii antizvonului
-nclinatia speciala a femeilor de a colporta zvonurile
-asumarea de catre intelectualitate a rolului de "rezistent"
-lipsite de viata publica, femeile faceau publica viata particulara
-fiecare zvon creeaza o situatie specifica, definita de continutul si de implicatiile lui, de
momentul n care survine, de canalele care l raspndesc
-intelectualul nu apartine numai unui singur grup, experienta lui variaza n functie de subiecte
-nainte de a se manifesta ca o fiinta rationala sceptica, se manifesta ca fiinta conformista
-pe de alta parte, adesea caracterul delirant al unui zvon nu e mai evident pentru intelectuali
dect pentru marele public. Intelectualii au din ce n ce mai mult o cunostinta abstracta despre
lumea nconjuratoare si o viziune partiala a acesteia
-sondajele demonstreaza ca parerile intelectualilor n legatura cu majoritatea subiectelor sunt
identice cu cele ale marelui public
-folosirea zvonului depinde de categoriile socioprofesionale. aranii acorda cea mai mica
ncredere zvonurilor, dar sunt cei care le folosesc cel mai mult. Pentru ei zvonul e un substitut
al mediilor de informare oficiale, acestea fiindu-le mai putin accesibile
-intelectualii beneficiaza pe scara larga de mediile de informare oficiale, dar au nevoie de
zvon pentru compensatie. Pentru ei, zvonul e un corectiv: permite decodarea inteligenta a
informatiilor oficiale (cazul U.R.S.S.)
Intelectualii au si ei nevoie de zvonuri pentru a dobndi o perspectiva asupre mediilor
de informare si pentru a dovedi ca nu se confunda cu publicul larg
-dintre toate rolurile identificate n procesul de raspndire a unui zvon, cel mai rar ntlnit e
cel de verificator. Credem pe cuvnt sau respingem zvonul.
-un zvon e verificat doar atunci cnd trebuie sa actionam pe baza lui "se spune" si cnd exista
riscul de a ne nsela
-atunci cnd e vorba de o actiune fara riscuri, dispare si nevoia de a verifica
-multe dintre zvonuri nu solicita o reactie imediata din partea noastra. n lipsa necesitatii unei
decizii, motivatia unei tentative de verificare lipseste si ea
-credibilitatea zvonului decurge din ncrederea noastra ntr-un mecanism de selectie naturala a
informatiei
-individul si defineste atitudinea pe care trebuie sa o adopte fata de zvon si de credibilitatea
lui prin raportare la comportamentul celorlalti
-forta zvonului e de asemenea natura, nct furnizeaza cel mai adesea informatii ce justifica
resimtirile sau dorintele noastre confuze. E un tip de informatie consonanta. ncercarea de a
verifica e considerata masochista

-raspndit la nceput fara prea multa ncredere n adevarul continutului sau, zvonul dobndeste
pe nesimtite credibilitate, prin simplul efect de acumulare
-zvonul e un fenomen colectiv; aderarea la un zvon nseamna supunerea fata de vocea
grupului, fata de opinia colectiva
-n grupurile restrnse, un demers de verificare echivaleaza cu punerea n discutie a
partenerilor, deci cu distrugerea unitatii: scepticul e un disident

7. Stingerea zvonului si semnificatia tacerii

-zvonul se epuizeaza prin nsasi existenta lui; si creeaza propriile mecanisme de disparitie
-zvonul beneficiaza de acelasi ciclu de interes ca orice stire dintr-un cotidian local
Antizvonul
Strategii:
o -dezmintirea prin mediile de informare
o -tacerea - specifica oamenilor politici care trateaza cu dispret calomniile mai
mult sau mai putin dirijate a caror tinta sunt
o -concentrarea - asupra zonelor unde zvonul era mai raspndit
o -publicitatea unor produse anexata pe un contraatac la adresa zvonului
-zvonul poate reactiona n fata unui contraatac printr-un nou atac; din dorinta de a deveni ct
mai cuprinzator, zvonul explodeaza
Dezmintirea: o arta periculoasa
-dezmintirea nu e de ajuns; prezinta cteva neajunsuri legate de valoarea ei pe piata cererii si a
ofertei de informatii:
-nu e o stire puternica, evenimentul era asteptat
-e de cele mai multe ori un truism
-e o informatie rece; dezamorseaza imaginarul pentru a intra n banalitatea realitatii
-daca e data de nalte autoritati oficiale, aceasta redevine o informatie aproape obligatorie
-unul dintre punctele forte ale zvonului consta n repetarea lui; ca sa fie activa, si dezmintirea
ar trebui repetata
-o modalitate sigura de a capta atentia publicului este acea de a cumpara spatii publicitare

-unul dintre paradoxurile campaniei de convingere a acela ca ele par sa-i afecteze mai mult pe
cei deja convinsi dect pe cei ce ar trebui convinsi
-alegerea mediilor de informare permite evitarea fenomenului de deviere a tintelor
-presa, care asigura cel mai bine transmiterea informatiilor, e expusa n cel mai nalt grad
selectiei. Acest raport se inverseaza n cazul radioului si televiziunii, la orele de maxima
audienta, cnd se transmit de exemplu jurnalele televizate
-se recomanda ca n timpul dezmintirii sa nu se repete continutul zvonului
-psihologia memorizarii ne nvata ca datele concrete sunt retinute cu mai multa usurinta dect
notiunile abstracte
-presa scrisa reduce efectele interpretarii trunchiate: cititorul poate sa citeasca si sa reciteasca
n ritmul sau, fara sa fie grabit de fluxul cuvintelor si al imaginilor
-efectul bumerang al dezmintirilor: zvonul i poate afecta pe cei ce nu l cred
-o dezmintire poate sa aiba o influenta negativa chiar si atunci cnd este crezuta
-zvonul urmat de dezmintire creeaza acelasi efect negativ ca si zvonul izolat
-zvon + disociere/reasociere - anuleaza efectul zvonului
-nu trebuie sa tragem de aici concluzia ca dezmintirea nu e niciodata eficienta
-multe zvonuri si pierd amploarea pentru ca nu rezista analizei si examinarii logice a
detaliilor. Totusi, unele ramn de nezdruncinat n fata ratiunii
-cu ct continutul unui zvon e mai simbolic, cu att mai putin conteaza detaliile
-conditia ca un zvon sa capete amploare e aceea de a supravietui obiectiilor legitime ale
primelor persoane care l-au auzit
-n cazul celor mai multe zvonuri, fondul primeaza asupra formei
-zvonul are si capacitatea de a schimba sensul dovezilor si al contraargumentelor
-orice zvon constituie o propozitie prin care se stabileste o legatura ntre o anumita
caracteristica si o persoana sau un obiect. Dintre aceste propozitii, unele se preteaza usor
dezmintirii faptelor pentru ca se prezinta sub o forma ce permite verificarea, adica pot fi
supuse unui test
-unele propozitii nu pot fi respinse printr-un test empiric pentru ca nu presupun concepte
direct sau indirect masurabile
-ncrederea acordata dezmintirii se supune aceleiasi logici ca si ncrederea acordata zvonului