APOSTU ANAMARIA-DANA CRP II

RECENZIE
Zvonurile - J.N Kapferer

Jean-Noel Kapferer, cunoscut pentru cercetările sale privind comunicarea, imaginile si

publicitatea, a publicat pana acum un mare număr de studii, articole si cărți , între care
Căile persuasiunii si Copilul si publicitatea.
Este profesor la Scoală de Înalte Studii Comerciale de la Paris si președinte al
Fundației pentru Studiul si Informația asupra Zvonurilor.

Cartea “Zvonurile” de Jean-Noel Kapferer este una bine structurată și destul de ușor
de citit , după citirea aceste cărți am înțeles mai bine ce înseamnă zvonul , cum apare
acesta dar și moduri în care putem reduce la tăcere acest fenomen.

Zvonurile apar la intervale regulate de timp, iar cei ce le răspândesc nu cunosc concret
situația ,transmițând mai departe informații eronate . Pentru a detalia acest fenomen și
implicațiile sale, autorul a „împărțit” cartea în șapte capitole. Cele șapte capitole ale
cărții sunt: “Un fenomen care scapă” “Cum se nasc zvonurile?” ,”Circulă zvonurile,
circulă”, “De ce ne încredem în zvonuri?” “Zvonul- publicul său, funcțiile sale”,
“Actorii “ , “Stingerea zvonului și semnificația tăcerii”.

În capitolul “Un fenomen care scapă” putem găsi informații care vizează sensul
zvonului, evoluția lui și cercetările făcute asupra acestui fenomen. - Jean-Noel
Kapferer definește un zvon astfel: Zvonul reflectă un tip de mesaj definit din punctele
de vedere al sursei (neoficială), al procesului de difuzare (în lanț ) și al conținutului
(este o știre, se referă la ceva de actualitate). Kapferer spune că zvonurile sunt un fel
de contra forță. Prin urmare, în acest capitol, zvonurile apar în primul rând ca
informații, aduc date noi despre o persoană sau evenimente curente.

În capitolul “Cum se nasc zvonurile?” găsim informații despre cum apare zvonul și
cum se propagă acesta. Autorul subliniază că printre informațiile care provoacă
zvonuri este tot ceea ce tulbură ordinea lucrurilor și provoacă o reacție : pericolele,
încălcările moralei, schimbările de ordin social, modificările mediului înconjurător.

Există două căi principale prin care zvonurile se pot răspândi :prima cale este cea a
difuzării zvonului de la bun început, pentru întregul public , cea de-a doua cale este
jocul liber al mecanismului social: zvonul va fi difuzat pe etape, de la liderii de opinie
la primii adepți, apoi la cei din linia a doua etc. Mai departe, ne face să pătrundem, o
dată cu cel mai neînsemnat zvon, în universul imaginar al complotului, al manipulării,
al dezinformării, al războiului economic sau politic.

Pentru informații despre cum putem eradica acest fenomen al zvonurilor, putem sări la
capitolul “Stingerea zvonului și semnificația tăcerii”. În acest capitol este prezentat și
anti zvonul, ca acțiune importantă în stingerea zvonului. Acesta își creează propriul
mecanism de dispariție: anti zvonul . Pentru a avea eficiență, anti zvonul dispune de
numeroase strategii: dezmințirea prin mediile de informare, tăcerea (specifică
oamenilor politici care tratează cu dispreț calomniile mai mult sau mai puțin dirijate a
căror țintă sunt), concentrarea (asupra zonelor unde zvonul era mai răspândit),
publicitatea unor produse (anexata pe un contraatac la adresa zvonului). Multe
zvonuri își pierd amploarea pentru că nu rezistă analizei și examinării logice a
detaliilor.

Dacă v-am făcut curioși cu această scurtă descriere a cărții nu ezitați să o citiți.