ZVONURILE: CEL MAI VECHI MIJLOC DE INFORMARE DIN LUME

-RECENZIE-

 TITLUL:Zvonurile: cel mai vechi mijloc de informare;

 AUTORUL: Jean-Noël Kapferer;
 EDITURA: Humanitas;
 LOCUL: București;
 ANUL APARIȚIEI: 1993/2006;
 COTA: 779342;
 NR DE PAGINI: 367;
 PREFAȚĂ: Septimiu Chelcea;
 TRADUCERE ÎN LIMBA ROMÂNĂ: Marina Vazaca;

Date despre autor

Jean-Noël Kapferer este cunoscut pentru cercetările sale privind comunicarea, imaginile
și publicitatea, a publicat până acum un mare număr de studii, articole și cărți, între care
Căile persuasiunii și Copilul și publicitatea. Este profesor la Școala de Înalte Studii
Comerciale de la Paris și președinte al Fundației pentru Studiul și Informația asupra
Zvonurilor.

Structură

Cartea este structurată în patru părți: partea întâi: Viaţa şi moartea zvonurilor, partea a
doua: Interpretarea zvonurilor, partea a treia: Folosirea zvonurilor, partea a patra: Un zvon
poate fi înăbuşit? De asemenea, conține o prefață redactată de Septimiu Chelcea intitulată
Un fenomen psihosocial complex: zvonurile, Concluzii și Postfață cu titlul Zvonuri şi legende
contemporane: ce mai e nou?

Rezumat

Cum se nasc zvonurile?

 Departe de a fi misterioase, zvonurile se supun unei logici al cărei mecanism de
funcționare poate fi demontat. Suntem mai în măsură acum să răspundem problemelor puse de
zvonuri. Cum se inscă, de unde pleacă, de ce apar într-o bună zi în cadrul unui grup sau într-un
anumit loc? Zvonul este în primul rând, o informație: aduce date noi despre o persoană sau un
eveniment de actualitate; în al doilea rând, este destinat a fi crezut. În general, nu este reluat,
numai cu intenția de a amuza sau de a predispune la visare, deosebindu-se astfel de povestioarele
hazlii sau de povești. "Copil al insecurității, zvonul creează legături puternice între membrii unei
comunități a cărei teamă nu mai suportă întrebări fără răspunsuri" (M.Olender). Zvonul este un
proces de dispersare a informației și un proces de interpretare și comentare, rezultat al unei
acțiuni colective ce are drept scop atribuirea unui sens unor fapte inexplicabile. De cele mai
multe ori la originea zvonului se află un eveniment important și ambiguu. T.Shibutan afirmă că
zvonurile sunt improvizate, rezultând în urma unui proces de deliberare colectivă. De asemenea,
zvonul e mijlocul de transmisie a nonspunerii fiindcă permite dezbaterea deschisă a unor
subiecte interzise de tradiția politică. Zvonul - fenomen atât politic, cât și sociologic este o
raportare la autoritate prin faptul că dezvăluie secrete, sugerând ipoteze, el constrânge autoritățile
să vorbească prin informația paralelă care uneori este chiar opusă informației oficiale, zvonul
este o contraputere. Zvonurile se nasc adesea și din interpretarea greșită a unui mesaj.
Neînțelegerea se referă la mărturia unei mărturii și la o diferență între ceea ce s-a emis si ceea ce
a fost decodat.

Caracteristicile principale ale zvonurilor

Fiind neoficial, zvonul începe să circule neaparat în afara canalelor obișnuite, a marilor
mijloace de informare ( radioul, televiziunea, ziarele, revistele) din gură-n gură sau prin foi
volante. Zvonul încearcă să convingă prin tot ceea ce face, acesta devine supărător tocmai pentru
că se poate adeveri, iar una din trăsăturile zvonului este viteza cu care circulă. Neoficial,acesta
propune o realitate pe care grupul social n-ar fi trebuit s-o cunoască. Zvonul în general dezvăluie
un secret, este rar, deci scump, cel ce raspândește zvonul, facându-i pe ceilalți să se încreadă în
el, se alege cu aprecieri din această ”tranzacție”. Orice tip de devalorizare e precedă de zvonuri,
iar cu cât se lărgește cercul adepților, cu atât se întețește senimentul că informația pe care o afli
este adevărată, deci zvonul devine o convertire la propriile teze
 Zvonul reflectă așadar un tip de mesaj definit din punct de vedere al sursei care este
neoficilă, al procesului de difuzare, care se desfășoarî n lanț și al conținutului , care este o știre ce
se referă la ceva de actualitate, în schimb, veridicitatea nu face parte din definiția lui sțiințifică.

Unul dintre subiectele abordate în cartea Zvonurile: cel mai vechi mijloc de informare
este despre conjunctura ideală producerii zvonurilor. Autorul prezintă o serie de situații care pot
produce un mediu propice pentru dezvolatrea unui zvo. De exemplu: atunci când fapte cu sens,
cunoscute sunt interpretate de inițiați care se grăbesc să-și împărtășească descoperirile unui grup
restrâns. De asemenea, printre informațiile generatoare de zvonuri găsim, în primul rând, tot ceea
ce tulbură ordinea lucrurilor și provoacă o reacție, adică știrile de interes pragmatic și direct:
pericolele, încălcările moralei, schimbările de ordin social, modificările mediului înconjurător. O
altă situație care este prielnică producerii zvonurilor, este atunci când fapte ambigue solicită o
clarificare ce întârzie să sosească, de obicei din partea autorităților, sau atunci când un grup
social sensibilizat la maximum ia cuvântul în mod spontan, exprimându-se chiar în absența unui
eveniment. După ce apare, pentru a fi considerat un ”zvon„ în adevăratul sens al cuvântului,
acesta are nevoie de propagarea, fiindcă valoarea de adevăr a zvonurilor nu influențează
răspândirea lor, ci viteza de propagare a zvonurilor, care este, la rândul ei dependentă de
coeziunea comunității.

Kapferer identifică un număr de actori care iau parte la producerea și propagarea

zvonurilor. Primul este ”instigatorul”, și anume cel care își pune prima dată semnul de întrebare,
iar apoi provoacă și pe alții. Acesta este urmat de “interpret”, mai exact, cel care răspunde
nedumeririlor instigatorului și propune o explicație coerentă și convingătoare, urmat de "liderul
de opinie" - cel a cărui părere va determina părerea grupului, "gate-keeper", de aici misunea de
propagare este lăsată în seama ”apostolilor", care identificându-se total cu zvonul, încearcă să
convingă comunitatea. Mai există și alete roluri precum: "recuperatorul", fiind, de regulă o
persoană care are interesul să asigure supraviețuirea zvonului, fără să-i acorde neaparat
încredere. "Oportunistul" este forma atenuantă a recuperării pentru că folosește zvonul drept
exemplu pentru a-și întări autoritatea morală; "cel care cochetează", acesta nu se încrede în zvon,
dar îl savurează cu plăcere și îl răspândește în jur, mai există, însă și"receptorii pasivi", care
declară că zvonul nu a reușit să-i convingă, totuși o umbră de îndoială li s-a strecurat în suflet
sau "rezistenții", ei combat zvonul, fiind protagoniștii antizvonului.
 Există câteva generalități prezenate în lucrarea lui Kapferer, ca de exemplu înclinația
specială a femeilor de a colporta zvonurile, autorul folosindu-se de argumentul că lipsite de viața
publică, femeile făceau publică viața particulară, afirmație cu care personal, nu sunt deacord,
apoi faptul că intelectualiatea își asumă rolul de "rezistent".Mai mult, fiecare zvon creează o
situație specifică, definită de conținutul și de implicațiile lui, de momentul în care survine, de
canalele care îl răspândesc. Zvonurile ies din circulație, sau ”mor” pentru că, prin exagerări din
ce în ce mai mari, își pierd din credibilitate, iar contextul în care ele circulă se schimbă. Există
zvonuri care se sting pentru o perioadă de timp pentru ca peste câțiva ani să reapară, în alte zone,
aestea fiind vorba despre "legendele urbane".

Zvonurile sunt diverse, iar în funcție de mesajul purtat de zvon, Kapferer identifică nouă
tipuri de zvonuri care reapar de-a lungul epocilor și al continentelor: întoarcerea Satanei, otrava
ascunsă, complotul împotriva puterii, crizele întreținute artificial, teama de străin, răpirea
copiilor, bolile conducătorilor, problemele lor sentimentale, compromiterea financiară sau
escrocheriile lor. Kapferer observă că majoritatea zvonurilor sunt sumbre, dar acest lucru este
logic, de vreme ce orice informație trebuie să aibă o parte negativă, altfel n-ar fi o informație și
n-ar fi considerată demnă de a fi împărtășită altora. În plus, răul creează solidaritate socială și are
un rol de eliberare. Zvonurile joacă un rol important în mai multe domenii: în anchetele poliției,
în succesul starurilor de cinema, în comunicarea internă a firmelor, în marketing, în finanțe și în
politică.

Dintre cele mai importante domenii este politicul, unde zvonul