Psihologia mulțimilor de Gustave Le Bon

                                                                              Recenzie

Date despre autor și lucrare

                  Lucrarea Psihologia mulțimilor a fost scrisă de Gustave Le Bon și bublicată în anul

1895 de către editorul ei Felix Alcan publicase anterior lucrări ale unor sociologi iluștri ca Henri
Bergson și Emile Durkheim. Gustave Le Bon este primul om de știință care a s-a ocupat cu
studiul mulțimilor și comportamentului acesteia. Acest subiect mai fuse-se abordat de Gabriel
Tarde în studiile sale de antropologie criminală. Gustave Le Bon a fost un sociolog francez care
s-a născut în Franța la 1841 și a murit în 1931. Gustave Le Bon și-a făcut studiile liceale la
Tours. În continuare s-a înscris la Facultatea de Medicină din Paris, obținând titlul de doctor în
medicină în 1866. În perioada războiului franco-prusac di n1870-1871, Le Bon s-a înrolat în
serviciul sanitar al armatei și, în noiembrie, a luat parte la bătălia de la Champigny pentru
apărarea Parisului. Acesta a avut lucrări în diverse domenii, a studiat istoria civilizației diferitelor
popoare, a cercetat psihologia socială, a analizat teorii cu privier la natura materiei și a energiei.
Lucrarea lui cea mai de seamă este Psihologia mulțimilor și analizează în aceasta inconștientul
colectiv și comportamentul mulțimilor.

              Această ramură a psihologiei sociale a dezvoltat diverse teorii despre cum psihologia
mulțimii este diferită de cea a individului despre acest aspect v-a vorbi și Gustave Le Bon.
Această carte deși a fost redactată cu mult timp în urmă prezintă perfect societatea din zilele
noastre și problemele psihologiei maselor care sunt ușor influențate și

              Lucrarea este foarte renumită în rândul celor interesați de psihologia socială și cea mai
recomandată deoarece este o carte de actualitate ce prezintă aspect ale vieței ce ne sunt ascunse și
sunt prezentate cu un limbaj simplisc prin care se adresează astfel fiecărei persone indiferent de
vărstă etnie sau religie. Lucrarea lui Le Bon a fost una importantă pentru studiile psihologiei
sociale ce au urmat după lucrarea sa. Acesta a inspirit diverși oameni precum Sigmund Freud să
publice un volum despre psihologia maselor bazat pe ideile și convingerile lui Le Bon, în același
timp tot influențat de Le Bon, William Trotter publică o serie de lucrări despre spiritul de turmă
în timp de pace și război și a mai influențat lucrările marilor nume precum Edward Bernays,
Bernard Dantier, Zeev Sternhell.

Conținutul lucrării

                Cartea este strusturată în trei cărți, prima carte Spiritul maselor ce se împarte în patru
capitole, a doua carte Opiniile și credințele maselor care este tot împarțită în patru capitole și a
treia carte Clasificarea și descrierea categoriilor de mase împarțită în cinci capitole.

                Le Bon pune schimbarea noii ere în era maselor pe două fundamente: distrugerea
credințelor religioase, politice și sociale din care derive toate elementele civilizației noastre și
crearea unor noi condiții de existență și de gândire. În prima carte Le Bon abordează o
caracteristică a maselor prin care acesta susține că mulțimile sunt influențate de un conducător,
un excitant ba chiar acestea au nevoie de un excitant pentru a dobândi particularități speciale. Le
Bon pune pe seama mulțimii o putere comună pe care o poate exercita individul doar sub
influența grupului fiind diferită de puterea individului izolat care nu mai are legitimarea grupului
de a săvârși unele acte. Astfel se formează această masă organizată despre care vorbește Le Bon
în care personalitatea conștientă dispare și trairile, ideile, gândurile tuturor se aliniază și vor
dobândi același scop. Autorul exemplifică în acest sens cum că „particularități specifice maselor,
precum impulsivitatea, irascibilitatea, incapacitatea de a raționa, absența discernământului și a
spiritului critic se observă și la ființele aparținând unor forme inferioare de evoluție, cum sunt
popoarele primitive sau copii” (p.16), astfel acesta declară că forma pe care o i-a o masă
organizată este una primitivă condusă de sentimente fără a fi capabilă să judece.

          In ce priveste sentimentele si etica maselor, autorul subliniaza cateva elemente definitorii:

că mulțimile sunt impulsive, mobile și irascibile iar aceste caracteristici sunt susținute de către
autor prin exemple pe care print-o simplă analiză putem să ni le însușim și noi în momentul în
care am făcut parte dintr-un grup „Masele nu cunosc decat sentimente simple si radicale,
opiniile, ideile si convingerile ce le sunt sugerate fiind acceptate sau respinse in bloc, drept
adevaruri absolute sau erori nu mai putin absolute.”(p.25) Acțiunile conștiente ale maselor au la
bază inconștientul și fiind extrem de suscepttibile la diferiți stimuli externi care le poate conduce
sentimentele într-o secundă de la compatimire la dispreț. Alte două trăsături ale mulțimilor sunt
credulitatea și capacitatea de sugestionare, astfel oamenii care formează o mulțime sunt usor de
influențat de către un lider puternic, mulțimile sunt naive și ușor de sugestionat. Așa cum
relatează Le Bon prin câteva exemple relevante precum cel în care un echipaj de marinari este
convins că zărește un grup de naufragiați pe o scândură în largul mării care s-a dovedit a fi doar
niște crengi de copac. Din cauza credulităţii mulţimilor, cele mai simple imagini capăta proporţii
deformate, generand alte imagini şi mai exagerate. În acelaşi timp, mulţimile au nevoie de lideri
carismatici, cu mană de fier care să-i conducă într-un mod autoritar şi sigur prin impunerea unor
idei sau sentimente simpliste si exagerate prin care se recurge la trei procedee: afirmația,
repetiția, contagiunea. Le Bon discută în capitolele III și IV ale primei cărți despre puterea pe
care o are o imagine în fața unei mulțimi nimic nu v-a influnența mai tare decât o imagine care v-
a trezi în subconștientul grupului un sentiment puternic și despre cum aceste sentimente sunt de
natură schimbatoare, cum sentimentele religioase declară Le Bon sunt însoțite de intoleranță și
fanatism „Aceste două trăsături se regăsesc la toți membrii unui grup animat de o convingere
oarecare.”

                  În cartea a doua Le Bon incepe cu factorii îndepărtați ai credințelor maselor, care acesta
consideră că sunt de două tipuri îndepărtați (determină masele să accepte sau să refuze anumite
concepții) și imediați (determină convingerile active ale maselor și consecințele de asemenea).
Acești factori îndepărtați sunt rasa, tradițiile timpul, instituțiile politice și sociale, învățământul și
educația, rasa fiind cel mai important deoarece „O data închegate caracterele, credințele,
instituțiile artele ei, într-un cuvânt toate elememntele de civilizație, acestea devin expresia
exterioară a spiritului ei.” (p.40) Factorii apropiați cei mai înfluențabili sunt: imaginile, cuvintele,
formulele, iluziile, experiența și rațiunea, după cum spune Le Bon cel mai ușor mulțimile sunt
convinse prin imagini însă dacă nu dispui de așa ceva prin cuvinte și prin formule lingvistice poți
la fel de bine să capete o butere incredibilă dacă sunt folosite de o persoană potrivită, un lider
care paote avea capacitatea de asemenea de a stăpâni o mulțime inducând o iluzie religioasă sau
filozofică așa cum a fost din cele mai vechi timpuri. Experiența și lipsa rațiunii care am putut
observa că ne putem dispensa de menționarea ei demonstrează că masele sunt fascinate de idei
simple și grosolane care ar putea fi sesizate prin experiența care lipsește cu desăvârșire.

          Altă insușire importantă este capacitatea de a pune o mulțime în mișcare și de a o determina

să comită un act, iar această capacitate este caracterizată cu ajutorul a trei procedee: afirmația,
repetiția și contagiunea. Această nevoie de un conducător apare datorită a caracterului de fier a
acelei personae, autoritarismului și a iscusinței lor de a ajunge la mințile oamenilor și de a le
cuceri. Afirmația simplă, fără nici-un argument v-a pătrunde mult mai ușor în spiritul oamenilor
însă asta fiind posibil după ce este repetată de nenumărate ori devenind astfel o afirmație
adevărată în opinia mulțimii declanșându-se contagiunea astfele o idee devine un current de
opinie și este răspândit precum un microb.

          Limitele de variabilitate la nivelul credințelor și opiniilor maselor care se impart în două

clase: marile credințe perene (mentalitatea feudală, ideile creştine, conceptul de naţionalitate,
ideile democratice şi sociale) și opiniile punctuale și schimbătoare (teoriile literare). Marile
credințe sunt restrânse ca număr fiind puncte culminante in istoia fiecărui popor pe cănd cele
schimbătoare se nasc și mor constant. Și mobilitatea opiniilor şi indiferenţa maselor faţă de
credinţele perene ar putea deveni o salvatoare a civilizaţiei, dat fiind caracterul pacifismul
maselor.

                Cartea a treia ne prezintă o clasificare a maselor și o descriere a maselor, masele

eterogene și masele omogene. Masele eterogene care pot fi anonime (mulțimea de pe străzi) și
non-anonime (jurii, adunări parlamentare), dar și masele omogene care pot fi clasificate în secte
(clasa politică, ordine religioasă), caste (militarii, preoții, muncitorii) și clase (burghezia,
țărănimea). Masele eterogene sunt compuse din indivizi de niveluri de inteligență sau prefesie
diferite și masele omogene care formează un tot unitar și egal divizate în funcție de credință,
profesie respective interese comune.

                  În capitolul al doilea se discută despre inconștientizarea actelor criminale ale unei

mulțimi, asemenea celorlalte acte în urma unei sugestii puternice masele pot fi capabile să
comită crime în binele realizării scopului comun. Jurații de la curtea cu juri care sunt mai mult
influențabili făra a se baza în mod normal pe rațiune aceștea ccedează în fața sentimentelor fiin
ușor impresionabili.

        Capitolul IV al cărții a treia descrie masele electorale care sunt conduse după aceleași reguli
precum celelalte mase, ele se supun potențialilor lideri care recurg la lingușeală și parvenire
pentru a intra în grațiile maselor. În ultimul capitol se analizează adunările parlamentare care
constrituie cea mai potrivită formă de conducere cu toate că există și pericole risipa fortuită a
ființelor și restrângerea libertății individuale. În parlament unii își doresc să- și impună punctul
de vedere fie el și eronat cu orice preț bazându-se pe prestigiul dobândit, pentru a mânui cu
abilitate îndrumătorul pătrunde în mintea oamenilor pentru a cunoaște fascinanta înrăurire a
cuvintelor. Autorul încheie cu o descriere a modului în care societatea revine la barbarism
pastrându-și stralucirea doar la exterior însă esența stă să cadă la cea mai mica furtună.

Concluzie

O operă cu mare influență în ramura psihologiei sociale ce prezentă succinct și cu o extrem de

bună exemplificare a argumentelor susținute, prezintă caracterul primitiv al societății condus de
sentimente făcându-ne să descoperim aspecte ale societății poate cu care nu eram așa de
familiari.