UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ din BUCUREȘTI

Facultatea de Psihologie

Introducere în sociologie

REFERAT

Lect. Univ. Marcel N. Popescu

Studentă: Florina Moldoveanu, AN 1 Licență, IFR

L. 1. Cum era concepută instituția “Căminului Cultural” de la sate, în accepțiunea lui
Dimitrie Gusti?

Instituția Căminului Cultural a luat naștere în 1934 pe baza doctrinei sociologice a Școlii
de la București, având drept scop răspândirea printre oamenii de la sate a principiilor, regulilor și
metodelor din toate domeniile de activitate (de la cultivarea pământului, la viața spirituală sau
igienă personală). Cinci ani mai târziu erau 3553 de astfel de cămine, aproape tot atâtea câte
localități avea România la acea dată. În perioadă comunistă au fost transformate în centre de
îndoctrinare a tărănimii, prin activități din așa-zisa zonă cultural-artistică.

Prin promulgarea “Legii pentru înființarea Serviciului social”, Dimitrie Gusti a reușit să
introducă “Serviciului social obligatoriu” în 1939, la care trebuia să participe toți studenții, până
la absolvirea facultății – absolvenții nu-și puteau exercita profesia fără un certificat care să
dovedească faptul că a fost îndeplinit Serviciul Social. Mai mult decât atât, toți salariații de la
stat erau obligați să presteze muncă obștească în Căminul Cultural iar certificatul era obligatoriu
la numirea într-o funcție publică.

2. Ce este “Imaginația sociologică”, în concepția lui Mills?

Conform lui Mills, “imaginația sociologică permite celui care o posedă să înţeleagă scena
largă a istoriei în funcţie de semnificaţiile acesteia pentru viaţa interioară şi cariera diferiţilor
indivizi”. Altfel spus, pentru a înțelege societatea în care trăim, trebuie clarificate neliniștea și
indiferența socială, iar pentru a face aceasta, Mills a menționat distincția dintre “necaz” și
“conflict”.

Necazul este la nivel individual, legat de experiențele personale și din categoria probleme
personale, în timp ce conflictul reprezintă un fenomen social, o problemă publică. În mod normal
oamenii nu recunosc/simt stările conflictuale, dar le pot percepe la nivel personal, sub forma unei
stări de nesiguranță. Ambele concepte sunt de fapt forme de percepție care pot crea sentimente
de “neliniște socială” dacă sunt conștientizate de indivizi, sau de “indiferență socială” dacă
indivizilor le lipsesc anumite valori sociale.
 Mills atrage atenția asupra faptului că cea mai importantă responsabilitate a sociologiei
este tocmai aceea de a studia problemele legate de neliniștea și indiferența socială în raport cu
crizele sociale care le produc, studiu care poate fi realizat numai cu ajutorul “imaginației
sociologice”, prin studierea științelor sociale și a sociologiei.

3. Care este mecanismul socializării indivizilor în teoria lui Gabriel Tarde? Ce diferență
este între “publicuri” și “mulțimi”?

Prin teoria sa – Imitația Socială - Gabriel Tarde a afirmat că socializarea indivizilor se

realizează prin imitație: “Societatea este imitație, iar imitația este o specie de somnambulism”.

Pornind de la această idee (inclusiv faptul social este un gen de imitație) și considerând
că fenomenul imitației, la scara societății duce la contagiune, autorul face distincția între
publicuri și mulțimi. Astfel, în timp ce mulțimile reprezintă grupuri de oameni pur și simplu
însumați, publicurile au personalitate dată de trăsături și interese comune, fiind tot grupuri de
oameni, dar care s-au format prin contagiune.

N. 1. Ce este ”tabelul sociometric„ și ”matricea sociometrică” și cine este autorul

”sociometriei”?

Tabelul Sociometric, matricea sociometrică/sociogramă și chestionarul sociometric

reprezintă tehnici ale sociometriei elaborate si dezvoltate de psihiatrul austriaco-american, Jacob
Levi Moreno, cu ajutorul cărora putem analiza structura grupurilor primare, din punctul de
vedere al grupurilor informale.

Mai exact, prin intermediul chestionarului sociometric, li se cere membrilor grupului

formal primar să exprime simpatiile și antipatiile pe care le are față de membri grupului. Pe baza
răspunsurilor primite, se elaborează tabelul sociometric în care fiecare membru al grupului este
ordonat în funcție de numărul preferințelor și al respingerilor, după care se elaborează matricea
sociometrică, în care poziția fiecărui idivid în grup este reprezentată grafic prin cerculețe
(indivizii) și săgeți (preferințe și respingeri), astfel încât se evidențiază foarte clar liderii
informali, ca și persoanele neagreate în grup.
2. La ce se referă ”totala lipsă de desăvârșire” – ca o caracteristică a poporului român, în
concepția lui Dumitru Drăghicescu despre psihologia poporului român?

Extrapolând principiul lui Socrate (Cunoaște-te pe tine însuți!) la nivelul întregii națiuni
(Dacă nu ne vom cunoaște ca națiune, nu vom putea evolua!), Dumitru Drăghicescu publică în
1907 lucrarea “Din psihologia poporului român”, unde cu obiectivism si realism realizează prima
încercare de auto-cunoaștere a specificului psihologic al propriei nații.

“Totala lipsă de desăvârșire” ca o caracteristică a poporului roman, în concepția

autorului, face referire la obiceiul românilor de a se mulțumi cu aparența, de a lăsa impresia ca
este, de a nu duce la final mare parte dintre planurile făcute, sau de a îndeplini superficial, de
impresie/imagine si fără a le desăvârși. Dumitru Draghicescu menționează, cu tristețe, și un
proverb pe care îl consideră batjocoritor – “Românului îi e greu să înceapă ceva, că de lăsat se
lasă el ușor.”

3. Care este mecanismul socializării indivizilor în teoria lui Gabriel Tarde? Ce diferență
este între ”publicuri” și ”mulțimi”?

Prin teoria sa – Imitația Socială - Gabriel Tarde a afirmat că socializarea indivizilor se

realizează prin imitație: “Societatea este imitație, iar imitația este o specie de somnambulism”.

Pornind de la această idee (inclusiv faptul social este un gen de imitație) și considerând
că fenomenul imitației, la scara societății duce la contagiune, autorul face distincția între
publicuri și mulțimi. Astfel, în timp ce mulțimile reprezintă grupuri de oameni pur și simplu
însumați, publicurile au personalitate dată de trăsături și interese comune, fiind tot grupuri de
oameni, dar care s-au format prin contagiune.

O. 1. Care este diferența între “grupul de apartenență” și “grupul de referință”?

Consider ca principala diferență dintre cele două tipuri de grupuri este dată de prezența
intenționalității/dorinței de a face parte din unul dintre cele două grupuri. Concret, dintr-un grup
de apartenență facem parte la un moment dat în mod natural/obiectiv (în funcție de cetățenie,
naționalitate, cultură generală, nivel salarial, profesie etc) în timp ce grupul de referință este
grupul din care ne dorim/aspirăm să facem parte – tipuri de grupuri de la care indivizii
împrumută atitudini, comportamente, valori considerate de referință pentru prestigiul de care se
bucură.

Desigur că pot exista situații în care grupul de referință este același cu grupul de apartenență,
situații în care apartenența la un grup poate fi doar fictivă (atunci când un individ își
imaginează/aproximează că aparține anumitei categorii), și situații în care între cele două tipuri
de grupuri există o evidentă contradicție (exemplul lui Michael Jakson care era afro-american,
dar a făcut tot ce a putut pentru a se asemăna cu grupul său de referință, cel al albilor caucazieni)
care poate acționa în sens pozitiv ( indivizii depun anumite eforturi prin care reușesc sa-și
depășească condiția și să-și schimbe grupul de apartenență cu cel de referintă) sau negativ
(indivizii fac eforturi pentru a se delimita de grupul respectiv, le resping practic valorile).

2. Numiți cercetătorii români care, de-a lungul timpului, au realizat profile ale poporului

român (patru sociologi și psihologi).

Prima încercare de auto-cunoaștere a specificului psihologic al poporului roman a fost

realizată de Dumitru Drăghicescu, în 1907, prin lucrarea “Din psihologia poporului român”.

Au urmat apoi Mircea Vulcănescu & Constantin Rădulescu-Motru – Psihologia poporului

român (1937), Mircea Vulcănescu – Dimensiunea românească a existenței (1941) și Mircea
David – Psihologia poporului român (2015).

3. Cine a realizat, în premieră mondială, cercetări monografice?

Considerat creatorul sociologiei românești, Dimitrie Gusti a inițiat și îndrumat acțiunea

de cercetare monografică a satelor din România prin cunoscuta Școalã Monograficã de la
București. Prin aceasta, el susținea că realitatea socială poate fi cunoscută cercetând unitățile
sociale de la cele mai mici (familia, satele, orașele) la cele mari (regiunile), pentru a ajunge astfel
să cunoaștem națiunea. Cercetările de teren in sate după modelul gustinian reprezentau
monografii complete ale respectivelor zone, deoarece se ținea cont de teren, climă, psihicul
individual și colectiv, istorie, economie, spiritualitate, politică etc.
Desigur că pentru a obține rezultatul preconizat, abordarea trebuia să fie multidisciplinară, motiv
pentru care cercetările de teren se desfășurau cu participarea unor echipe formate din sociologi și
din specialiști în alte științe sociale.

Întâia monografie sociologică rurală care reflectă sistemul gustian a fost realizată în
1925, având ca subiect localitatea Goicea Mare din Dolj. Mai târziu, în 1938, s-a derulat o amplă
campanie de cercetări monografice în 60 de localități din țară iar echipele de cercetători ale lui
Gusti au colaborat pe teren cu echipele regale studențești și cu Cercetașii României, având drept
scop îmbunătățirea stilului de viață al sătenilor, dar constatându-se insuficiența cadrelor, se va
renunța la „sociologia națiunii” în favoarea monografiilor regionale.

P. 1. Ordonați cele 9 calități pe care trebuie să le aibă un lider, conform părerii personale.

Din punctul meu de vedere, ordinea celor nouă calități pe care trebuie să le aibă un lider,
pornind de la cea mai importantă și ajungând la cea mai puțin importantă, ar trebui să arate așa:

1. Își stabilește echipa exclusiv pe criterii de competență, putere de muncă și caracter.

2. Identifică constrângerile și disfuncționalitățile în grup și acționează prompt pentru
eliminarea lor.
3. Liderul trebuie să posede o claritate impecabilă în percepția asupra realității și, în același
timp să fie și un vizionar (prevede acțiuni și situații viitoare și are idealuri realizabile).
4. Stimulează și încurajează munca în echipă
5. Dispune de o mare putere de concentrare pe care o exercită asupra problemelor și situațiilor
foarte importante pentru grup.
6. Are curaj în asumarea răspunderilor, a deciziilor, dar pe baza unor analize responsabile și
bine documentate.
7. Este un om de caracter, integru și îi repugnă corupția.
8. Dispune de inteligență și creativitate peste medie și este dispus să le pună în slujba grupului.
9. Este carecterizat de o maximă competență în domeniu, primul care îmbrățișează ideea de
nou și inițiază schimbări, atât în ceea ce privește persoana și activitatea sa, cât și activitățile
grupului.
2. Ce lider ați alege (democratic, autoritar și laissez-faire) pentru următorele situații:

unitate militară, secție de poliție, firmă de advertising, studio cinematografic, magazin,

restaurant, atelier de confecții, firmă de programatori, call-center, oficiu poștal, serviciu

de contabilitate, seviciu vânzări, seviciu aprovizionare.

1. Liderul democratic: magazin, restaurant, call-center, serviciu de contabilitate, serviciu

vânzări, serviciu aprovizionare.
2. Liderul autoritar: unitate militară, secție de poliție, oficiu postal.
3. Liderul laissez-faire: firmă de advertising, studio cinematografic, atelier de confecții,
firmă de programatori.

3. Cine a realizat, în premieră mondială, cercetări monografice?

Considerat creatorul sociologiei românești, Dimitrie Gusti a inițiat și îndrumat acțiunea

de cercetare monografică a satelor din România prin cunoscuta Școalã Monograficã de la
București. Prin aceasta, el susținea că realitatea socială poate fi cunoscută cercetând unitățile
sociale de la cele mai mici (familia, satele, orașele) la cele mari (regiunile), pentru a ajunge astfel
să cunoaștem națiunea. Cercetările de teren in sate după modelul gustinian reprezentau
monografii complete ale respectivelor zone, deoarece se ținea cont de teren, climă, psihicul
individual și colectiv, istorie, economie, spiritualitate, politică etc.

Desigur că pentru a obține rezultatul preconizat, abordarea trebuia să fie multidisciplinară, motiv
pentru care cercetările de teren se desfășurau cu participarea unor echipe formate din sociologi și
din specialiști în alte științe sociale.

Întâia monografie sociologică rurală care reflectă sistemul gustian a fost realizată în
1925, având ca subiect localitatea Goicea Mare din Dolj. Mai târziu, în 1938, s-a derulat o amplă
campanie de cercetări monografice în 60 de localități din țară iar echipele de cercetători ale lui
Gusti au colaborat pe teren cu echipele regale studențești și cu Cercetașii României, având drept
scop îmbunătățirea stilului de viață al sătenilor, dar constatându-se insuficiența cadrelor, se va
renunța la „sociologia națiunii” în favoarea monografiilor regionale.