PSIHOLOGIA MULŢIMILOR

de Gustave Le Bon

Psihologia mulţimilor, scrisă de Gustave Le Bon în anul 1895, este una din primele lucrări
autentice de psihologie socială şi, cu siguranţă, una din cele mai importante. Reprezentativă pentru
autorul ei, cartea s-a impus ca una dintre cele mai citite si mai recomandate printre cei interesaţi de
psihologia socială, dar şi de aspectele vieţii care, din diverse motive, sunt mai greu de înţeles şi de
explicat. Aristotel spunea că „omul este un animal social” şi, de cele mai multe ori fără a ne da seama,
facem parte şi noi dintr-o mulţime.
   Ca structură, lucrarea se împarte în trei cărţi. Prima, Spiritul maselor, se împarte în patru
capitole, cea de a doua, Opiniile şi credinţele maselor este dezvoltată în patru capitole, iar ultima carte,
Clasificarea şi descrierea categoriilor de mase conţine cinci capitole.
    Catalogarea epocii în care trăim drept “era maselor” este atât de semnificativă pentru autor, încât
el intitulează astfel introducerea lucrării, scrisă dealtfel într-o manieră de a atrage cititorul spre a
continua lectura. În această primă parte, autorul afirmă că trăim într-o epocă pe cale de a se transforma,
cei doi factori principali ce determină această schimbare fiind distrugerea credinţelor religioase, politice
si sociale din care derivă toate elementele civilizaţiei noastre şi crearea unor condiţii de existenţă şi de
gândire complet noi. Le Bon îi ia apărarea ştiinţei care nu face altceva decât să ne dezvăluie adevărul,
sau cel puţin să ne îmbunătăţească abilitatea de a face conexiunile accesibile intelectului nostru.
      Primul capitol vorbeşte despre „Caracteristicile generale ale maselor – legea psihologică a
unităţii lor mintale” care constă în faptul că personalitatea individuală conştientă dispare, sentimentele şi
ideile tuturor au aceeaşi orientare, apare un spirit colectiv, efemer, dar având particularităţi foarte
precise. Atunci colectivitatea devine ceea ce Le Bon numeşte „o masă organizată”. Urmează o înfăţişare
a caracteristicilor maselor. Dintre acestea se remarcă rasa, prezenţa unui suflet colectiv, dispariţia
caracterelor particulare ale indivizilor care compun masa si apariţia unui “organism” absolut nou, cu
proprietăţi noi şi diferite.
Capitolul doi fundamentează „Sentimentele şi etica maselor”. După Le Bon, masele sunt de natură
feminină, căci femeilor le sunt caracteristice particularităţi precum impulsivitatea, irascibilitatea,
incapacitatea de a raţiona, absenţa discernământului şi a spiritului critic. În urma studiilor s-a
demonstrat că masele sunt conduse, aproape în totalitate, de subconştient, iar măduvei spinale îi revine
un rol mai important decât creierului în determinarea comportamentului de moment al mulţimilor.
Masele sunt, sub influenţa stimulilor de moment, aidoma frunzelor stârnite de vânt şi apoi lăsate să
1 din 4
cadă la întâmplare. În irascibilitatea, impulsivitatea şi mobilitatea mulţimilor intervin, în mod
obligatoriu, trăsăturile rasei. De exemplu, o mulţime latino-americană va reacţiona mereu mai dur decât
una britanică.
  Etica maselor, aparent e o sintagmă contradictorie, privită prin prisma psihologiei sociale,
capătă noi sensuri. Cu toate că fiinţa umana are instincte de fiară pe care şi le manifestă la
vânătoare, de exemplu, când mai mulţi indivizi hăituiesc un cerb împuşcat şi lipsit de apărare, în
cadrul unei mulţimi, indivizii sunt capabili de gesturi ieşite din comun.
În capitolul trei al lucrării sunt tratate „Ideile, gândirea şi imaginaţia maselor”.
Ideile maselor se împart în două categorii: în prima, putem clasa ideile întâmplătoare şi
trecătoare, iar în cealaltă, ideile fundamentale, cărora mediul, ereditatea şi opinia le conferă
stabilitate. Masele sunt aproape total lipsite de spirit critic, ceea ce nu le va permite să vadă
contradicţiile dintre idei. Ideile vor fi traduse în acţiune numai după ce pătrund adânc în
subconştientul indivizilor, devenind sentimente.
   Gândirea maselor este una specifică, bazându-se pe raţionamente şi conexiuni simple.
Din aceste motive, un orator care va şti să înflăcăreze mulţimea va reuşi să o seducă.
   Capitolul patru abordează „Convingerile maselor şi formele religioase pe care le îmbracă
acestea”. Convingerile maselor sunt de natură foarte schimbătoare. Sentimentul religios se
caracterizează printr-un nivel înalt de fanatism şi intoleranţă. Masele au nevoie de cineva în faţa
cărora să tremure, cineva care să le inspire teamă şi respect. Se menţionează că cea mai absolută
putere a monarhului celui mai despotic nu depăşeşte niciodată pragul unei grăbiri sau amânări a
momentului, deci marile revoluţii iau naştere în spiritul maselor.
   În primul capitol din cartea a doua se vorbeşte despre „Factorii îndepărtaţi ai credinţelor şi
opiniilor maselor” care determină masele să adopte anumite concepţii şi să le refuze pe altele. Între
factorii îndepărtaţi se disting rasa, tradiţiile, timpul, învăţământul şi educaţia, instituţiile politice şi
sociale. Amprenta de rasă este atât de puternică încât nici un element al ei nu poate să treacă
nealterat de la un popor la altul. Tradiţiile reprezintă ideile, trebuinţele, sentimentele trecutului.
Timpul e unul dintre cei mai activi factori în domeniul social. Instituţiile nu sunt alese după bunul
plac de către un popor, căci sunt un produs al rasei.
   Capitolul doi îşi propune elucidarea „Factorilor imediaţi ai opiniilor maselor”. Cei mai
importanţi dintre aceştia sunt imaginile, cuvintele, formulele, iluziile, experienţa şi raţiunea. Imaginile
au un efect major asupra maselor, iar dacă nu putem apela la ele în mod direct, acestea pot fi evocate
prin cuvinte şi formule ce pot căpăta însuşiri magice. Abilitata de a stăpâni  iluziile a fost mereu decisivă
pentru un lider, căci cel ce reuşeşte să iluzioneze o mulţime devine lesne stăpânul lor, pe când cel ce le
decepţionează le cade victimă.
   În capitolul trei ne sunt prezentate trăsăturile îndrumătorilor maselor şi mijloacele lor de
persuasiune. Din moment ce un grup de fiinţe vii se găsesc împreună, apare imperios necesitatea unui

2 din 4
lider care să le reprezinte interesele şi punctele de vedere. Aceştia sunt de obicei oameni simpli în viaţa
de zi cu zi, devenind nişte îndrumători abili ai maselor în situaţiile potrivite. Acest fenomen se întâmplă
datorită voinţei lor de fier şi capacităţii lor de a ajunge „în minţile oamenilor”.
În capitolul patru ne sunt prezentate limitele de variabilitate la nivelul credinţelor şi opiniilor
maselor:
 marile credinţe perene (mentalitatea feudală, ideile creştine, conceptul de naţionalitate, ideile
democratice şi sociale);
 opiniile punctuale şi schimbătoare (teoriile literare).
Marile credinţe generale nu sunt foarte multe, însă sunt reprezentative pentru fiecare popor, pe când
cele schimbătoare se nasc şi dispar în mod constant, fără a dura mai mult decât o generaţie.
   Primul capitol din cartea a treia ne prezintă o modalitate de clasificare şi descriere a
maselor. După Le Bon, masele pot fi clasificate în două grupe mari: masele eterogene și masele
omogene.
Cele dintâi se împart în anonime (mulţimea de pe străzi) şi non-anonime(jurii). Ele se
compun din indivizi oarecare cu niveluri de inteligenţă şi profesii diferite. Masele omogene se
divizează în secte, caste şi clase. Sectele cuprind indivizi uniţi prin credinţă sau convingere, castele
sunt indivizii uniţi prin profesie, iar clasele reprezintă indivizii uniţi prin interese şi nivel de
educaţie similare.
   Capitolul doi ne prezintă „Masele aşa-zis criminale”. Conform concepţiei autorului,
crimele maselor sunt rezultatul unei sugestii puternice, iar indivizii nu conştientizează actul lor
decât, eventual, după săvârşirea acestuia. Trăsăturile acestor tipuri de mase sunt similare celor
obişnuite: credulitate, mobilitate, etc.
  „Juraţii de la Curtea cu Juri” constituie subiectul capitolului trei al cărţii a treia. S-a
constatat că juraţii sunt extrem de influenţabili. Ei sunt înclinaţi mai mult spre sentimentalism
decât spre raţionalism, manifestând indulgenţă faţă de crimele pasionale în pofida celor care i-ar
putea privi. Totuşi, după cum menţionează şi autorul, ar fi mai indicat să depinzi de aceştia decât
să te laşi pe mana magistraţilor care formează o castă ce dispune de onoarea şi libertatea
cetăţenilor după bunul lor plac.
   „Masele electorale”, descrise în capitolul patru, reprezintă un tip de mulţime eterogenă ce
trebuie să aleagă între diferiţi candidaţi. La fel ca şi celelalte mulţimi, ea se supune intervenţiilor
unor anumiţi lideri, sau potenţiali lideri care la rândul lor folosesc toate armele posibile pentru a
intra în graţiile populaţiei. Printre acestea sunt linguşeala, denigrarea adversarilor prin utilizarea
unor expresii răsunătoare sau crearea de iluzii. Totuşi, liderii, guvernele, instituţiile unui popor
joacă un rol prea mic în comparaţie cu spiritul rasei lor.
Ultimul capitol din cartea a treia, cel de al cincilea, analizează „Adunările parlamentare”,
mase eterogene non-anonime influenţate puternic de rasă. Acest tip de mulţime e dovada clară a
3 din 4
faptului că un grup restrâns de oameni sunt capabili să ia decizii mai bune decât un grup mai
extins. Membrii adunărilor parlamentare sunt prea preocupaţi de generalităţi, astfel încât ei nu
observă realităţile de moment, ci tind să-şi impună părerile, deseori eronate, cu orice preţ. Cu toate
că există astfel de persoane în componenţa parlamentelor, mai sunt şi indivizi care elaborează legi
cu adevărat bune şi importante.
Gustave Le Bon își încheie lucrarea cu o viziune asupra relaţiei dintre barbarie şi civilizaţie,
două noţiuni care se situează în punctele extreme ale vieţii unui popor. Mărirea şi decăderea
popoarelor sunt corelate de Le Bon cu evoluţia unui ideal. Apariţia idealului dă măreţie unei mase
de oameni care, în încercarea de a-l îndeplini se transformă în popor.
Consider că ideile lansate de Le Bon în această lucrare dar şi în întreaga sa operă, pe lângă o
actualitate continuă, reprezintă elemente de referinţă şi de inspiraţie pentru mulţi autori
contemporani ce studiază societatea din diferite puncte de vedere.

4 din 4