„Psihologia mulțimilor”

Gustave Le Bon

„Psihologia mulțimilor” explică în detaliu modul de gândire și de acțiune colectiv al oamenilor

și oferă indicații precise despre cum se pot controla credințele, judecata și acțiunile mulțimilor.
Ca structură, lucrarea se împarte în trei cărți. Prima, "Spiritul maselor", se împarte în patru
capitole, cea de a doua, "Opiniile și credințele maselor", de asemenea, în patru, iar ultima carte,
"Clasificarea și descrierea categoriilor de mase", în cinci capitole.

Gustave Le Bon evidențiază în introducere importanța psihologiei maselor și influența acesteia

asupra schimbărilor sociale și politice. Autorul subliniază că transformările semnificative în
istorie provin din modificări profunde ale mentalității popoarelor, nu doar din evenimente
politice evidente. Le Bon subliniază evoluția rolului maselor în politică, de la distrugerea la
devenirea unui factor determinant în deciziile politice. În contextul schimbărilor fundamentale,
autorul sugerează că viitoarea organizare va fi modelată de o nouă formă de putere - „puterea
maselor”.

Cartea întâi – „Spiritul maselor”

Capitolul I al cărții explorează noile caracteristici dobândite de mase în anumite împrejurări,

evidențiind dispariția personalității conștiente, orientarea comună a sentimentelor și apariția unui
spirit colectiv distinct. Autorul, Gustave Le Bon, argumentează că formarea unei mase organizate
depinde de influența unor excitanți specifici și subliniază importanța rasei în modelarea
comportamentului în masă. Dispariția personalității conștiente și orientarea comună a
sentimentelor și gândurilor sunt trăsături distinctive ale masei pe cale de organizare. Le Bon
explorează conceptul de contagiune mentală, evidențiind că într-o masă, sentimentele și acțiunile
devin contagioase sub influența sugestiei comune.

Capitolul doi evidențiază aspecte esențiale privind comportamentul și etica maselor. Autorul
subliniază caracteristicile similare ale maselor cu ființele primitive și copiii, evidențiind
impulsivitatea, mobilitatea, irascibilitatea și lipsa raționamentului. Le Bon argumentează
influența predominantă a inconștientului și importanța măduvei spinării în modelarea
comportamentului maselor, prezentându-le ca entități extrem de mobile, capabile de tranziții
rapide între ferocitate și generozitate sau eroism. Le Bon evidențiază caracterul contagios al
sugestiei în rândul maselor, explicând rapiditatea și direcția unică a trăirilor lor după formularea
sugestiilor. Mărturiile maselor sunt adesea influențate de iluzii și sugestii contagioase, sugerând
precauție în acordarea încrederii absolute acestora. De asemenea, se pune accent pe simplitatea și
exagerarea sentimentelor exprimate de masă, iar autorul argumentează că individul integrat în
masă tinde să abordeze stadiul ființelor primitive, având dificultăți în perceperea nuanțelor
subtile. Exagerarea sentimentelor este amplificată de răspândirea rapidă și contagioasă, iar
aprobarea colectivă sporește considerabil forța acestora. Le Bon subliniază intoleranța și
autoritarismul maselor, precizând că acestea acceptă sau resping idei fără a le analiza rațional.

În capitolul trei, Gustave Le Bon abordează problema ideilor maselor, clasificându-le în două
categorii: idei întâmplătoare și trecătoare, precum și idei fundamentale. Masele sunt caracterizate
de o aproape totală lipsă de spirit critic, incapabile să observe contradicțiile dintre idei.
Transformarea ideilor în acțiuni are loc doar după ce pătrund adânc în subconștientul indivizilor,
devenind sentimente.

În capitolul patru al lucrării, Gustave Le Bon explorează convingerile maselor și formele

religioase pe care acestea le adoptă. Masele, conform autorului, nu analizează individual ideile,
ci le acceptă sau resping global, supunându-se sugestiilor și transformând ideile în acțiuni.
Convingerile maselor, fie în perioade de credință, fie în agitația politică, sunt caracterizate de un
"sentiment religios". Fie că este vorba despre o divinitate, un idol, un erou sau o idee politică,
sentimentul religios este mereu prezent în convingerile maselor, exprimându-se prin supunere
oarbă, intoleranță și dorința de propagare violentă. Le Bon argumentează că indiferent de
obiectul care stârnește acest sentiment religios, masele își concentrează resursele spiritului, își
supun voința și își îndreaptă fanatismul către o cauză sau ființă care devine scopul și călăuza
sentimentelor și acțiunilor lor. Intoleranța și fanatismul însoțesc întotdeauna acest sentiment
religios, fiind prezente la toți membrii unui grup animat de o anumită convingere.

Cartea a doua – „Opiniile și credințele maselor”

Ideea principală a primului capitol este că opiniile și credințele maselor sunt influențate de două
categorii de factori: îndepărtați și imediați. Factorii îndepărtați, precum rasă, tradiții, timp,
instituții și educație, determină maselor să adopte sau să respingă anumite convingeri. Acești
factori pregătesc terenul pentru apariția ideilor noi și influențează forța și rezultatele acestora.
Factorii imediați, acționând în timpul evenimentelor istorice, contribuie la formarea activă a
convingerilor maselor și la declanșarea consecințelor semnificative, cum ar fi revoltele sau
schimbările de guverne. Amprenta de rasă este atât de puternică încât niciun element al ei nu
poate să treacă nealterat de la un popor la altul. Instituțiile nu sunt alese după bunul plac de către
un popor, caci sunt un produs al rasei. Ele nu pot fi catalogate, nu sunt nici bune, nici rele. Pentru
a înțelege ideile, credințele care germinează la un moment dat spre a încolți în viitor, trebuie să
știm cum a fost pregătit terenul. Învățământul ce este oferit tineretului unei țări ne permite să
prevedem în linii mari destinul acelei țări.

În al doilea capitol, autorul explorează influența factorilor imediați asupra opiniei publice,
evidențiind puterea imaginilor asupra maselor. Atunci când imagininile lipsesc, cuvintele și
formulele lingvistice pot evoca aceleași imagini în mințile oamenilor. Cuvintele vagi, precum
"democrație", "socialism", "egalitate" și "libertate", au capacitatea de a impresiona mulțimile,
chiar dacă semnificațiile lor reale sunt complexe. Autorul subliniază că forța cuvintelor constă în
legătura lor cu imagini evocate, mai degrabă decât în semnificația precisă. Iluziile, fie ele
religioase, filosofice sau sociale, sunt prezentate ca având un rol crucial în influențarea maselor,
iar chiar și în prezent, socialismul continuă să exercite putere asupra oamenilor datorită
promisiunii de fericire. Rațiunea este considerată ineficientă în influențarea maselor, iar autorul
susține că conexiunea cu sentimentele și utilizarea imaginilor sugestive sunt necesare pentru a
domina mulțimea, evitând raționamentele logice complexe.

În capitolul trei, se explorează trăsăturile îndrumătorilor maselor și mijloacele lor de

persuasiune. În contextul grupurilor, apare necesitatea unui lider care să reprezinte interesele
acestora. Acești lideri, de obicei oameni simpli în viața de zi cu zi, devin îndrumători abili
datorită voinței de fier, despotismului, activității, autorității și capacității de a ajunge în mințile
oamenilor. Afirmația, cu cuvinte concise și lipsite de argumente, se impune mai bine, iar
influența afectivă vine prin repetarea constantă. Contagiunea emoțiilor se răspândește la fel de
ușor ca microbii, explicând instalarea panicii.

În capitolul patru, se discută limitele variației în credințele și opiniile maselor. Credințele

permanente, precum mentalitatea feudală sau ideile democratice, reprezintă piloni ai
civilizațiilor, în timp ce opiniile schimbătoare derivă din conceptele generale ale fiecărei epoci.
Aceste opinii efemere apar și dispar rapid, din cauza slăbirii credințelor tradiționale, dificultății
în contrabalansarea puterii crescânde a maselor și dezvoltării presei. Mobilitatea opiniilor și
indiferența față de credințele permanente pot juca un rol salvator în menținerea pacifică și
capricioasă a civilizației.

Cartea a treia - "Clasificarea și descrierea categoriilor de mase"

În capitolul de deschidere al cărții a treia, autorul explorează clasificarea și descrierea

categoriilor de mase, începând cu trăsăturile generale și continuând cu caracteristicile particulare
ale diverselor grupuri. Se evidențiază diferențele dintre "mulțimile anonime" și cele "non-
anonime", precum și clasificarea maselor în "eterogene" și "omogene". Autorul subliniază rolul
fundamental al rasei în determinarea diferențelor semnificative dintre masele eterogene, arătând
că, în ciuda diversității individuale, psihologia acestora în gloată se diferențiază esențial de
psihologia individuală a membrilor. De asemenea, se accentuează că gradul de inteligență nu
influențează acțiunile maselor, ci acestea sunt ghidate de sentimente.

În capitolul al doilea al cărții, autorul analizează conceptul de "mase așa-zis criminale",

referindu-se la grupurile care devin automate inconștiente, supuse sugestiilor. Deși termenul
"criminal" este folosit, autorul recunoaște că acesta este un concept consacrat în psihologie și nu
reflectă întotdeauna realitatea legală. Se discută despre crimele comise de astfel de mase,
subliniindu-se că acestea rezultă adesea din sugestii puternice, iar participanții sunt convinși că
îndeplinesc o datorie.

Capitolului trei subliniază importanța și caracteristicile corpului de jurați de la Curtea cu Juri.

Le Bon evidențiază diversitatea non-anonimă a juraților și influența sugestiei, dar și manifestările
inconștiente predominante în procesul de luare a deciziilor. Se observă o tendință a juraților de a
emite decizii similare, indiferent de compoziția lor. De asemenea, se remarcă că nivelul mental al
juraților nu pare să aibă o influență semnificativă asupra deciziilor lor. Chiar și în trecut, când
jurații erau aleși dintre categorii de oameni instruiți, concluziile lor erau similare cu cele ale
juraților contemporani, care sunt adesea mici comercianți, patroni sau funcționari mărunți.

În al patrulea capitol, Gustave Le Bon discută despre masele electorale și procesul de alegere a
candidaților pentru diverse funcții. Se subliniază că masele electorale sunt o colectivitate
eterogenă, dar cu o singură menire clară: să aleagă între diferiți candidați. Se evidențiază
caracteristicile precum slabă înclinare de a gândi, lipsa spiritului critic, iritabilitatea, credulitatea
și naivitatea în rândul acestor mase. Capitolul subliniază că prestigiul candidatului nu este
suficient, iar candidatul trebuie să manipuleze și să influențeze opinia publică, denigrând
adversarii și folosind afirmații, repetiții și contagiune. Autorul subliniază influența factorilor de
persuasiune și prezintă un exemplu istoric al revoluției spaniole din 1873. Aceste formule pot
manipula cu succes masele electorale.

Capitolul cinci al cărții explorează caracteristicile adunărilor parlamentare din diverse țări și
epoci, evidențiind analogiile și dificultățile comune întâlnite în timpul dezbaterilor și votărilor.
Mijloacele de persuasiune ale liderilor includ elocința, formulările expresive și imagini vii,
cuvintele fiind prezentate ca având o importanță deosebită în influențarea maselor. Regimul
parlamentar este prezentat ca un ideal al popoarelor civilizate, deși poate fi influențat de
particularitățile maselor și liderilor politici. Se afirmă că liderii au interesul să avanseze exagerări
incredibile pentru a-și consolida poziția.

Opera semnificativă din domeniul științific și practic, "Psihologia mulțimilor" de Gustave Le

Bon, ne oferă o prezentare concisă a fenomenelor, proceselor și noțiunilor esențiale din acest
domeniu. Această lucrare ne provoacă să reconsiderăm realitatea în care suntem direct implicați
și să ne întrebăm dacă totul nu este diferit decât pare la o privire superficială.