I.

1. Cuplul categorical politic/politica

Pentru a scpa de cntecul de siren al ideologiilor, tiinele politice trebuie s recupereze acea tradiie a filosofiei politice clasice care plaseaz omul n centrul preocuprilor sale epistemice i ontologice. Tehnicizarea excesiv a tiinelor politice prin empirism i behaviorism neglijeaz tocmai coeficientul de universalitate al naturii umane pe care se poate broad ncercrile de a descoperi anumite constante ale cunoaterii politice. Din filosofia clasic provine ideea c politica este o esen care are ca fundament un dat al naturii umane. Acest dat care face ca politica s nsoeasc, precum o umbr, dramatica devenire a omului, este calitatea lui de animal social de a fi condiionat fatalmente s intre n relaii de colaborare cu semenii pentru atingerea scopurilor sale. O natur uman izolat este o absurditate; de aceea, evoluia omului a fost condiionat pretutindeni i invariabil de fenomenul politic. ntr-adevr, ntre acest specific al naturii umane i fenomenul politic este o intim i profund reciprocitate. Am afirmat i n alte cursuri c principiul asociativ n viaa social, esutul primordial al primelor comuniti umane, deriv din imperfeciunea biologic a omului. Slab nzestrat de natur, lipsit de echipamentele naturale necesare supravieuirii (ca la celelalte specii) omul ar fi pierit din lanul trofic al naturii dac instinctul i raiunea nu l-ar fi ndemnat s intre n relaii de asociere cu semenii pentru autoaprare i procurarea n comun a hranei. De la hoarda primitiv pn la apariia statului, fiecare nou form de comunitate uman: ginte, clan, eferie, trib a cunoscut un plus de organizare social, a inovat social (J. W. Lapierre), ceea ce a dus la creterea coeziunii interne a grupurilor i la dominaia mediului extern. Evoluia umanitii, de la hoarda primitiv pn la societile extrem de complexe din zilele noastre, nu ar fi fost posibil i nici nu ar putea fi neleas fr interveniia constant a acestui factor modelator i creator de spaiu social care este politica . ntr-adevr, prin aciunea politic se asigur echilibrul homeopatic al comunitilor umane, esenial pentru funcionarea lor, se armonizeaz interesele contradictorii prin fora deciziilor la nivel global, se elaboreaz strategiile de dezvoltare, politicile publice. Numitorul comun care pune n micare aceast aciune i ncearc s o finalizeze n direcia dorit este puterea politic. Dup unii cercettori, puterea politic reprezint obiectul de studiu al tiinelor politice, ceea ce ar permite o structur comun n cadrul sistemului tiinelor politice: antropologia politic; sociologia politic; psihologia politic etc.
1

n 1955, pornind de la studiul unor rapoarte cerute de U.N.E.S.C.O privind dezvoltarea tiinei politice n diferite ri, W. A. Robson, primul profesor care a predat aceast disciplin la Universitatea din Cambridge ajungea la concluzia c toate ramurile tiinei politice au un obiect comun i acesta este studiul puterii n societate.[...] tiina politic studiaz natura, bazele, exercitarea, obiectivele puterii n societate. Puterea despre care este vorba nu are n mod necesar un caracter coercitiv. Studiul bazelor morale ale puterii i acela al influenei ideilor ocup un loc considerabil n filosofia i n psihologia politic. Sursele i scopurile puterii nu au mai puin importan dect exercitarea ei. Studierea puterii politice nu se reduce la studiul organelor de guvernare, specialistul n tiina politic se intereseaz i de sindicate, biserici, gruprile comerciale, de marile ntreprinderi etc.5 Relaia fundamental a puterii politice: comand ascultare deriv din relaia de putere: dominaie supunere prezent n toate formele materiei vii. Aceast relaie de putere provine din instinctul de agresivitate, prezent att n cadrul relaiilor intra ct i interspecifice. Spre deosebire de animale unde acest instinct este programat filogenetic, el manifesndu-se n trei provocri majore ale mediului: lupta pentru hran; lupta pentru nmulire i lupta pentru spaiu, la om acest instinct se manifest i dincolo de aceste dimensiuni ale existenei, plcerea oferit de dominaia semenului i anticipat pe calea cunoaterii raionale l ndeamn pe om s experimenteze i s provoace noile granie ale puterii sale cu consecine uneori dezastruoase. Din maniera n care oamenii contientizeaz i orienteaz aceast for a politicului deriv dimensiunea distructiv sau creatoare a lui, n istoria umanitii. De aici rezult c politicul este nu numai un concept grebl, care nsumeaz toate determinaiile politicii, dar i o structur inerent a naturii umane. Dintr-o perspectiv antropologic, instinctul de dominaie poate fi convertit, prin intermediul puterii politice, ntrofor benefic pentru organizarea social. Politicul (german das Politik, it., il politico, fr. Le politique) desemneaz un cmp social al intereselor contradictorii (reale sau imaginare; materiale sau simbolice), dar i al convergenelor i agregrilor pariale reglementate de o putere care dispune de monopolul coerciiei legitime. Pe de alt parte, pornind de la sensul general al politicului, politica poate mbrca mai multe semnificaii: 1. form de organiazare i conducere a comunitilor umane cu ajutorul forei de coerciie a statului, legitim instituit.
2

2. instituirea i meninearea unei ordini interne, garantarea securitii externe a comunitilor. 3. medierea conflictelor dintre grupuri n procesul de alocare a resurselor. 4. form de activitate (aciune) social care cuprinde relaiile dintre grupuri, organizaii i naiuni, ca i dintre indivizi i respectivele grupuri, relaii ce se constituie n competiia pentru meninerea i consolidarea puterii politice sau pentru influenarea, controlul i cucerirea acesteia. 5. strategii, metode i mijloace implicate n aciunea politic, n realizarea intereselor fundamentale ale agenilor colectivi i individuali ai acesteia; 6. ansamblul formelor de cunoatere a vieii politice i de legitimare a aciunilor (culturi i ideologii politice, propaganda i simbolica politic etc.).

2. Ideologia democrat-cretin
In tema care ne intereseaz, personalismul ( curent filosofic care sustine ca persoana este valoarea suprema) i neotomismul ( curent dilosofic care vrea sa reinvie doctrina scolastica a lui Toma dAquino prin care se incearca impacarea stiintei cu religia) ocup o poziie privilegiat. Personalismul instituionalizeaz un cuplu categorial: individ-persoan n care persoana capt o prioritate absolut, deoarece ea se bucur de un dublu registru ontologic: ca individ, obligat s convieuiasc n societate i, n calitate de creatur dup chipul i asemnarea lui Dumnezeu, a crei esen este vocaia ei spiritual. Calea spre recuperarea acestei esene se afl undeva ntre angajarea n comunitate i libertatea de a alege sau de a spune nu. Pentru E. Mounier a te angaja nseamn a concilia spiritul de libertate cu transcendena . Transcendena este fora care n om i n afara lui face posibil libertatea, ajutnd-o s treac de la tragicul existenei la libertatea autentic. Totul se absoarbe n credina n om, considerat n vocaia lui, care nseamn triumf asupra rului i lupt mpotriva scufundrii lui n lumea obiectului, n psihologia consumatorist. n aceat prinvin, ntre umanismul democrat-cretin , care stipuleaz c ntre liberalismul laic i materialismul ateu trebuie s existe o a treia for, bazat pe iubirea cretin a aproapelui, i personalism exist o identitate deplin.

Aadar doctrina democrat-cretin are asupra celorlalte doctrine politice avantajul individualizrii unui fundament filosofic, identificat clar n cele dou curente filozofice. Pentru neotomismul contemporan, dreptul natural reprezint o expresie a legii naturale, aa cum se manifest ea n domeniul economic i social-politic. El este sistemul de norme dup care trebuie evaluate msurile economice i instituiile politice, criteriul de apreciere a dreptului pozitiv. El definete binele societii i, n acelai timp, binele su. Legea natural este, deci, legea moral.

Preeminena valorilor morale n documentele partidelor democrat-cretine europene se nscrie ca nite pietre de hotar n reconstrucia posttotalitar a lumii. nc din 1943-1944 Alcide de Gasperi public cele dou variante de program ale Democraiei-Cretine italiene unde eficiena aciunii politice este n funcie de contiina moral. Dup al doilea Rzboi Mondial, poziionarea imaginii de centru a partidelor democrat-cretine este facilitat de definirea lor ca partide de inspiraie cretin, de ntemeiere a vieii comunitare pe valorile culturale i morale inspirate din Sfnta Scriptur. Programul comun al celor trei partide democrat-cretine olandeze din 1971 i propune s apere o politic inspirat din Evanghelie i s realizeze o societate ct mai conform cu ideea de dreptate de care vorbete Biblia. Mai ales dup Consiliul Vatican II partidele democrat-cretine se definesc tot mai mult ca partide de centru, deschise spre sectoarele secularizate ale societii; ca partide laice i neconfesionale, n sensul c, dei ele se definesc partide de inspiraie cretin, ele sunt independente fa de ierarhia Bisericii i sunt deschise tuturor acelora care s-au ndeprtat de practica religioas.

strns legat de aceast deschidere spre lume a partidelor democrat-cretine este teza neotomist a afirmrii autonomiei temporalului n calitate de scop intermediar sau infravalent n cadrul proceselor de laicizare i secularizare contemporane. Recunoaterea autonomiei temporalului este dictat de admiterea lucid a realitii profane.

concepia neotomist despre proprietatea privat se nscrie n categoria drepturilor naturale fundamentale. J. Maritain consider c dreptul la proprietatea privat a bunurilor materiale deriv din legea natural, deoarece specia uman are n mod natural dreptul de a poseda pentru folosina sa comun bunurile materiale ale naturii.

n cadrul dreptului de proprietate Toma din Aquino distingea ntre dreptul de folosin a lucrurilor pentru satisfacerea nevoilor materiale i dreptul de dispoziie a lor (vnzri, donaii). El considera c numai primul drept este drept natural fundamental, egal pentru fiecare. Tot astfel, ca urmare a dreptului de asociere ce deriv din legea moral natural, Toma din Aquino acorda o
4

importan egal i dreptului de proprietate colectiv, dei recunotea superioritatea proprietii private. Papa Leon al XIII-lea declar n aceast privin n enciclica-manifest Rerum Novarum c proprietatea privat are la baz munca i aptitudinile individuale. dreptul la proprietate privat este un drept natural invariabil , anterior constituirii societilor politice, n conformitate cu prioritatea ontologic i teleologic a individului cretin fa de societate. El reprezint un element de baz al ordinii sociale; de aceea, orice ordine economic i social normal trebuie s se sprijine pe baza solid a dreptului de proprietate privat. n enciclica Rerum Novarum dreptul la proprietatea privat, drept ce nu provine din legile umane ci de la natur, nu poate fi anulat de stat. Acesta are numai posibilitatea s regleze mijloacele acestei proprieti i s le concilieze cu binele comun. Dup al doilea Rzboi Mondial, partidele democrat-cretine afirm n programele lor coexistena celor dou forme de proprietate. enciclica Popularum Progressio afirm: proprietatea privat nu este un drept necondiionat, absolut i nelimitat. Nimeni nu poate folosi exclusiv pentru sine bunuri, cnd altora le lipsete strictul necesar. ntr-un cuvnt, conform nvturii tradiionale a prinilor Bisericii i a marilor teologi, dreptul de proprietate nu poate fi niciodat folosit n dauna Binelui Comun. Punnd pe prim-plan interesele Binelui Comun, enciclica Popularum Progressio afirm c binele comun cere uneori o expropriere atunci cnd o proprietate se afl n calea realizrii lui ca urmare a ntrebuinrii sale necorespunztoare.

II.

1. Subculturile politice

structureaz grupurile sociale ca i a motivaiilor care stau la baza acestora. Fiecare grup sau comunitate i elaboreaz propriul ei sistem de norme i valori care, fr s intre n contradicie cu valorile i normele oficiale, reflect cel mai bine interesele specifice de grup. Astfel, exist o cultur politic de clas n sensul c aceasta sublimeaz concepia despre lume i via a clasei respective, aspiraiile i nevoile ei, precum i poziia ei fa de sistemul politic Caracteristicile culturii politice de clas sunt: psihologia de grup; omogenitatea sistemului de valori; contiina identitii i osensibilitate social specific; stilul de via i nivelul de trai. subcultura muncii: Clasa muncitoare practic acelai nivel de via i standarde culturale. Poziia ei fa de principalele mijloace de producie o face respectuoas i supus fa de patroni; de aici, probabil, contiina individualitii ei i complexul social de inferioritate social. n secolul al XIX-lea clasa muncitoare din Anglia i Germania avea aproximativ aceleai venituri, locuia n suburbiile muncitoreti de la periferia marilor orae industriale, se mbrca la fel, reaciona identic la problemele de politic naional i internaional i, n special, profesa aceleai valori culturale: citea aceleai ziare, viziona aceleai spectacole, practica aceleai sporturi. C, n general, n Occident, a existat, ncepnd cu industrializarea, o contiin politic de clas se poate vedea din numeroasele greve i revendicri socio economice din studiile de sociologie i din literatura epocii: romanele lui Ch. Dickens i E. Zola, nuvelele lui Maupassant. Nu acelai lucru se poate spune despre cultura politic a clasei muncitoare din Romnia de provenien rural recent. Aprut brusc, odat cu industrializarea masiv a Romniei n perioada comunist, clasa muncitoare a fost nregimentat ideologic i manipulat n numele calitii ei de clas conductoare n societate. mpreun cu sindicatele care o reprezentau, libertatea ei politic a fost sacrificat pe altarul confortului material al civilizaiei urbane: apartament la bloc, chiar dac acestea erau cutii de chibrituri, ns cu toate accesoriile necesare pentru nite oameni care au fost adui cu autocamioanele n opinci sau cu picioarele goale i calificai la locul de munc: aragaze, frigidere, televizor, ap cald. Politicile de protecie i asisten social au fost pltite prin sacrificarea contiinei de clas. Chiar dac au existat insule ale contiinei clasei muncitoare n Romnia ele nu fac dect s confirme regula. Lupeni 29, Grivia 33 sunt momente de cristalizare a acestei contiine n faza revendicrilor socioeconomice ale unei clase n curs de consolidare. nainte de primul rzboi mondial, cultura politic a clasei muncitoare a fost una de import, ea devansnd cu mult efectivele numerice i procesele de organizare ale acestei clase ca i ponderea ei n structura social a Romniei. Cultura politic a burgheziei se bazeaz pe alte coordonate istorice i psihologice. La origine, contiina sa politic a fost una revoluionar. Pe lng drepturile economice ctigate n timpul primei revoluii industriale i contient de fora ei, burghezia va cere i
6

drepturi politice. Ideologia iluminist va pune la dispoziia burgheziei un instrument redutabil pentru atingerea acestui deziderat: teoria drepturilor omului strns asociat cu teoriile contractualiste. Burghezia dorea egalitate cu aristocraia, dar se simea jignit de preteniile superioare ale plebei. Aceast aspiraie spre un status superior, obinut prin imitarea stilului de via i a moravurilor nobilimii, a constituit, probabil, unul din cele mai importante clivaje din cadrul unei culturi naionale i anume clivajul psihologic. Aceast obsesie de a fi i ei nobili sa tradus printr-o imitare a modei, a limbajului, a comportamentului exterior al artistocraiei, dar nu a atins zonele profunde ale rafinamentului intelectual, ale subtilitii, cultul onoarei i al nobleei morale. Acest decalaj dintre ceea ce este i ceea ce pare a fi s-a tradus n clivajul dintre cultura elitelor i cultura de mas, extrem de operaional n tiinele sociale contemporane. n societile aflate n tranziie la mare vog sunt valorile i normele societii de consum care trdeaz influena profund a culturii de mas asupra politicului n zilele noastre. n cadrul acestei subculturi sunt cultivate pn la obsesie valorile materiale i practicile de consum care fac din acestea un criteriu axiologic de difereniere i ierarhie social. Mass media, n special cele private, au un rol decisiv n promovarea acestei imagini a clasei politice. Polarizarea social rapid a societii romneti postdecembriste, ca urmare a tranziiei spre economia de pia, a avut drept consecin apariia unor clivaje care nu i-au epuizat efectele distructive, narcotizante asupra tuturor eforturilor de reconstrucie democratic a rii. Totodat, asistm la structurarea a noi ierarhii sociale care nu au nici olegtur cu ideea de merit sau de efort personal. n condiiile democratizrii vieii publice, ale extinderii aparatelor de participare i mobilizare politic, vechile aristocraii, de neam i de snge care, prin meritele lor, prin accesul la resursele politice asigurau principiul ierarhiei sociale, au prsit scena Istoriei. Locul acestora a fost ocupat de elitele negative, care, neavnd ce s ofere lumii, fac din practicile de consum cultural ostentativ un principiu agresiv de autoevideniere. n condiiile n care consensul politic nu mai este obinut prin dezbaterea de idei sau prin cutarea de alternative, practicile de consum cultural devin ele nsele o categorie a politicului, prin asimilarea succesului financiar cu o structur dominant a aciunii politice. Mecanismele de manifestare ale practicilor de consum cultural n societile actuale nu ar putea fi nelese fr o examinare prealabil a conceptelor corelative societii de consum: societatea de mas: cultur de mas i industrie cultural. Societatea de masa se caracterizeaza prin : 1. difereniere accentual a rolurilor; 2. organizare raional, standardizat i interdependent a funciilor; 3. relaii depersonalizate i fragmentare dintre indivizi, datorit rolurilor; 4. importana crescnd a grupurilor primare fa de cele secundare i a grupurilor informale n cadrul grupurilor secundare; 5. disoluia proceselor de stratificare social, a claselor i categoriilor. Dispariia clivajelor ideologice i a culturilor politice; 6. diferenierea i consolidarea structurilor de putere; 7. segmentarea sferelor instituionale i apariia unor sisteme ierarhice, relativ independente, n cadrul acestor instituii. Cultura de mas poate fi definit ca ansamblul bunurilor de consum culturale puse
7

la dispoziia publicului. Cultura de mas conine dou mari teme de identificare: confortul material i bunstarea, seducia i dragostea. Consumatorul nu mai percepe arta ca pe o expresie a unei nevoi spirituale vitale, ci ca pe o promisiune de consum, ca pe un lucru asupra cruia el i proiecteaz dorina i de la care el ateapt senzaii ale placerii, a devenit o intreprindere orientate spre profit. Resurecia populismelor la ora actual a gsit n cultura de mas un teren privilegiat de dezvoltarea prin conformismul social i gregar care valideaz consensual patologia normalitii. Conformismul desemneaz adaptarea individului la un model acceptat sau impus de grup. De cele mai multe ori, prin conformism se nelege atitudinea de acceptare pasiv a valorilor i normelor culturii de mas, de supunere necondiionat n faa dictaturii opiniei publice. Or, teama de izolare i conformitatea de automat a individului nstrinat n mas determin ca manipularea prin massmedia s aib o eficien extraordinar n rndurile populaiei din cadrul culturilor de supunere i parohiale. n momentul n care n practicile populismului instituiile reprezentative ale statului au fost nlocuite de massmedia iar politicile structurale prin promisiuni demagogice, valorile culturale de mas au un cmp larg de manifestare. La rndul ei, dezvoltarea tehnologic contribuie la integrarea i uniformizarea formelor culturale, sugernd formule inedite de cooperare. Internaionalizarea limbajelor i a formelor culturale, impus de logica subiectiv a globalizrii capitalului, a mpins industriile culturale naionale ntr-un fel de localism dialectal n care noile forme culturale erodeaz ncet i sigur sistemele de credin i de simboluri ale culturilor naionale. Dezagregarea limbajelor culturale i a sistemelor de producie tradiionale a dus la creterea importurilor i, n consecin, la accentuarea dependenelor i la asfixierea creativitii. Dar influena televiziunii nu se oprete numai la uniformizarea formelor culturale , dup cum fora ei de atracie nu rezid numai n varietatea programelor distractive. Posibilitatea de a capta, stoca, manipula i transmite informaia politic face din televiziune o arm de temut n influenarea opiniei publice i a regulilor jocului politic. Datorit forei de persuasiune a imaginilor i a capacitii lor de a declana tirania evenimentului prin hic et nunc-ul su, televiziunile nu mai sunt acel spaiu public ideal unde se construiesc alternativele prin dezbateri, ci numai canalul mediatic prin care se transmite consensul i legitimitatea. Posibilitatea de acumulare, manipulare, controlare i difuzare a informaiei politice confer o mare influen massmedia n cadrul promovrii i impunerii grupului politic dominant i a candidatului desemnat de acesta . Orientarea fluxului de informaii spre deservirea unui partid politic nu este pltit doar n sens financiar ca pentru orice reclam publicitar, ci i cu preul banalizrii i standardizrii informaiei, al invaziei limbajului spectacular al massmedia i al jargonului n viaa politic. Jocul politic devine spectacol, un ritual n care tirania imaginii duce la o indiferen crescnd fa de coninutul deciziilor politice, la absenteism i la accentuarea deciziilor plebiscitare Societatea de consum favorizeaz n special noile forme ale culturii audiovizuale (cinema, video, televiziune) unde distracia i consumul ca valori supreme ale culturii de mas, sunt deservite de sisteme de publicitate i de propagand extrem de puternice. Glorificarea banului, a luxului, a atraciei sexuale, forei fizice constituie indicatorii de succes ai posturilor de televiziune, nu numai private. Sugestia pe care ecranul, prin magia sa oniric, o administreaz cu regularitate spectatorilor este aceea de irealitate, de o dimensiune virtual ideal a existenei care declaneaz dorina de evadare din lumea obinuit. Prin doza habitual de reverie pe care ecranul o ofer el arat spectatorilor o lume a splendorilor i, indirect, cenuiul fr de speran a existenei lor.
8

2. Statul oriental-antic
principalele structuri ale statului oriental antic, cu diferene minore de la un stat la altul i de la o perioad istoric la alta, sunt: a. sincretismul etico-politico-religios al legitimitii ordinii politice. nsei teogoniile i cosmogoniile orientale explic naterea societilor politice printr-un act fondator, de origine sacr. La baza apariiei statului oriental st o nunt cosmic dintre un zeu fondator i o zei sau o muritoare n urma creia se nate viitorul rege sau mprat. Primele teorii contractualiste privind geneza statului relev caracterul nc nedifereniat al relaiei dintre puterea politic, religioas i ordinea moral. n Cartea legilor lui Manu, scris n secolul al IV-lea .e.n., Manu este trimis s pun capt strii de anarhie din primele societi umane. Ordinea politic propus de Manu este ntemeiat pe un sistem de valori ce rezult din stratificarea social n caste. Castele sunt rezultatul virtuilor din vieile anterioare care s-au materializat n scurtarea ciclului de nateri(metempsihoze). Brahmanii erau casta superioar deoarece ei aveau competena de a citi i interpreta textele i legile. Regele se recruta din casa rzboinicilor i era asistat n conducere de un Consiliu regal, alctuit din guvernatorii provinciilor. b. legitimitatea teocratic( puterea de guvernare este exercitata de cler) a puterii politice . La nceput, puterea politic fiind profund personalizat, prerogativele ei erau ntrupate n persoana sacr a mpratului sau regelui, considerai de origine divin. Prin urmare, legea terestr repeta ordinea divin. c. tendina spre centralizare i unitate, spre construcia imperiului , tendin care se va regsi n construcia statului european medieval dup cderea Imperiului Roman de Apus. d. statul oriental antic este un stat paternalist i birocratic . Principala structur a statului oriental antic era birocraia compus din funcionarii centrali i locali a cror principal sarcin era strngerea impozitelor i vrsarea lor la bugetul central, n schimbul unor retribuii foarte slabe. Aceti funcionari(mandarinii) reprezentau o elit administrativ i cultural. Alturi de funcionarii obinuii, exista o mulime de ageni subalterni, de asisteni i de administratori rurali tot mai numeroi.

e. regimul juridic al proprietii ntreaga suprafa a rii aparinea mpratului, care druia templelor i membrilor curii regale suprafee ntinse de pmnt, iar ranilor loturi colective, n folosin pe un an calendaristic, percepnd tribut n natur, care putea ajunge la jumtate sau dou treimi din recolta obinuit. De aceea, aceste state s-au numit i societi tributale. f. intervenionismul de stat s-a manifestat cu precdere n amenajarea i ngrijirea canalelor de irigaie, ceea ce le-a atras i denumirea de societi hidraulice. g. impermeabilitatea i circulaia nchis a elitelor politice. Funcionarii superiori ai statului se recrutau din rndul aristocraiei. Dup o educaie care dura aproape 7-12 ani acetia erau promovai n aparatul central al statului (scribi) exemple de state orientale antice: sumerian, babilonian, akkadian, egiptean, persan, chinez i indian.

III.

1.Conceptul de ideologie -curs pg 98

termenul de ideologie a fost creat n 1789 de Antoine Destutt de Tracy. ideologiile sunt, n general, credine de grup pe care indivizii le asimileaz prin procesele de socializare; muli oameni primesc o ideologie prin identificarea cu un grup social sau prin distanarea fa de acesta. ideologiile se transform n argumente: ele sunt menite s conving i s contracareze concepiile rivale. ideologiile afecteaz n totalitate unele din valorile majore ale vieii. ele cuprind programe pentru schimbarea sau conservarea ordinii politice; pentru aprarea, reformarea sau abolirea unor instituii social-politice ele sunt, n parte, raionalizri ale intereselor de grup, dar nu n mod necesar interesele tuturor grupurilor care le mbrieaz ele sunt normative, etice, moralizatoare n ton i coninut ele sunt, inevitabil, pri ale unui sistem de credine mai vast i mprtesc proprietile structurale i stilistice ale acestui sistem
10

 ele au un corp de documente sacre (Constituii, Declaraii de drepturi, manifeste, programe) i eroi (prini fondatori, unificatori, salvatori, profei i nelepi, mari interprei i autori) toate ideologiile, ca toate celelalte credine, implic o teorie a cauzei i efectului n lume, precum i o teorie despre natura mam (bun sau rea, perfectibil sau nu). ideologiile se disting de alte tipuri de credine prin poziia pe care o ocup n raport cu opt criterii: - caracterul explicit al formulrii - voina de a se concentra asupra unei credine pozitive sau normative particular - distincia fa de alte sisteme de credine trecute sau contemporane - nchiderea sau respingerea inovaiei - caracterul intolerant al prescripiilor - caracterul pasional al promulgrii lor - exigena lor privind adeziunea - asocierea lor cu instituiile menite s ntreasc i s realizeze credinele respective. Raymond Boudon distinge dou tipuri fundamentale de definiie a ideologiei: cea tradiional, care definete ideologia plecnd de la criteriul adevrului i falsului i cea modern, care o definete mai curnd, plecnd de la ideea de sens. Astfel, o norm poate avea un sens, poate fi adaptat la o anumit stare a societii, fr s fie, din aceast cauz, nici adevrat, nici fals. se pot distinge dou tipuri principale de explicaie a fenomenelor ideologice: explicaia iraional i explicaia raional. Primul tip reia ntr-o mare msur filosofia clasic a erorii; ca eroare, ideologia ar fi produsul forelor care scap controlului subiectului. n explicaiile de tip raional, adeziunea la ideologii poate, dimpotriv, s fie analizat ca un comportament comprehensibil. din ncrciarea celor dou tipuri de definiii i a celor dou tipuri de explicaii, Boudon obine patru combinaii posibile: 1. Definiie tradiional i explicaie iraional 2. Definiie tradiional i explicaie raional 3. Definiie modern i explicaie iraional 4. Definiie modern i explicaie raional.

11

 funcia ideologiei este de a face politica posibil, oferindu-i concepte dotate cu autoritate i capabile s-i dea un sens, ca i imaginile evocatoare cu ajutorul crora realitatea politic poate fi perceput ntr-un mod sensibil. ideologiile cuprind noiuni i propoziii n acelai timp descriptive i normative. Dar aceste propoziii ntrein o relaie cu realitatea analog aceleia pe care hrile o ntrein cu realitatea geografic, adic o relaie de tip simbolic. activitatea ideologic trebuie deosebit cu grij de activitatea i creaia intelectual. Aceasta din urm se caracterizeaz printr-un ansamblu de propoziii logice a cror finalitate este descoperirea adevrului. Obiectivitatea cunoaterii nu presupune intenionalitatea aciunii, nici utilizarea valorii de fals pentru popularizarea ideilor sau descoperirilor tiinifice. Dimpotriv, discursul ideologic, dei este un sistem coerent de reprezentri i de atitudini, urmrete s pun n form strile afective difuze ale unui grup, sub presiunea persuasiv a mesajului, indiferent de valoarea de adevr a acestuia, sau uneori chiar mpotriva acestei valori. fiecare ideologie i alege grupuri int ai cror membri sunt considerai ca cei mai api s preia mesajele difuze n funcie de situaia, interesele i apartenena lor de clas. La nivelul acestui plan vertical va opera ntlnirea dintre ideologiile sistematizate i reprezentrile spontane ale grupurilor i claselor. O clas social nu vehiculeaz n cultura sa politic, o ideologie comun sistematic formulat, ci norme i valori proprii, tipuri de aciune i reaciune, un anumit ethos specific. Acest ethos se traduce printr-o sensibilitate particular fa de anumite fenomene i o indiferen fa de altele. cu toate c ideologia este lipsit de eficacitate, n sensul c nu poate rezolva probleme reale, fiindc nu provine dintr-o analiz adecvat a faptelor, ea transform realitatea mai mult dect ar putea-o face cunoaterea exact. Ideologia este ineficient n sensul n care ea nu aduce n practic nici una dintre soluiile pe care, teoretic, programul su le-a etalat. Jean-Francois Revel numete ideologia ntreit dispens: dispens intelectual, dispens practic i dispens moral. Dispensa intelectual const n a reine din realitate numai elementele favorabile tezei pe care o susii, ba chiar a inventa aceast realitate, negndu-le pe altele. Dispensa practic suprim criteriul eficacitii, elimin valoarea oricrui contraargument, una din funciile ideologiei fiind fabricarea explicaiilor care absolv. Dispensa moral anuleaz noiunile de bine i de ru, n ce-i privete pe protagonitii ideologiei; sau mai degrab, n cazul lor, ideologia ine loc de moral.
12

Funciile ideologiei: 1.Funcia partizan. Datorit faptului c menirea principal a unei ideologii este de a apra i promova interesele grupului n conflict cu alte ideologii, o ideologie este prin definiie partizan. Fiind vorba de competiia pentru alocarea resurselor politice, o ideologie lupt pentru a nvinge. O ideologie va recunoate evidena realitii doar n msura n care aceasta i poate servi obiectivelor ei. De aceea, o ideologie se impune nu att prin valorile adevrului, ct printr-o violen simbolic. 2. Funcia ocultativ(de disimulare). O ideologie politic trebuie n mod necesar s ascund, s treac sub tcere, s disimuleze c nu a luat la cunotin despre faptele care o contrazic, dar mai ales ea trebuie s-i ascund propriile intenii( de multe ori interese meschine de grup sau individuale sunt prezentate n culorile patetice ale interesului naional). 3. Funcia justificativ. Ideologia justific puterea ntr-un mod raional, prin consens sau necesitate, disimulnd ceea ce puterea are esenial: faptul c ea rmne sacr pentru cei care o exercit, c ea trebuie s fie astfel i pentru cei care o suport i c presupune o ameninare de violen pentru cei care o refuz. 4. Funcia incitativ(propagandistic).Prin limbajul su, ideologia scutete puterea s recurg la violen, pe care o suspend i o reduce la starea de ameninare ndeprtat. Tot prin limbajul su, ideologia legitimeaz violena cnd puterea o cere, fcnd-o s apar ca o necesitate. 5. Funcia de raionalizare a discursului ideologic. Forma discursului ideologic este raional, n sensul c pstreaz tipul cognitiv de cunoatere raional. Dar coninutul su este n esen volitiv. 6. Funcia de identificare. Fiind mprtite de membrii unui grup, aceste sisteme de reprezentri i credine colective asigur contiina apartenenei la o comunitate.

2. Legimitatea politica
Legitimitatea este un principiu de ntemeiere i justificare ale unei ordini politice sau ale unui regim politic care presupune, n primul rnd, ncrederea i contiina guvernanilor n dreptul i capacitatea lor de a guverna i, pe de alt parte, recunoaterea acestui drept i competen de ctre cei guvernai. Mai tehnic definit, legitimitatea reprezint gradul de concordan dintre natura, structura i sursele puterii i credinele, opiniile i orizontul de ateptare al electoratului despre i de la puterea respectiv. Impunnd o anumit reciprocitate tacit i liber consimit, legitimitatea i confer statut de drept i de fapt unui guvern n a-i exercita atribuiile puterii i, implicit, autoritatea legitimat printr-o asemenea recunoatere. Legitimitatea este, n ultim instan, un actde credin i se bazeaz pe identitatea de valori i obiective mprtite n comun de cei doi poli ai guvernrii: clasa conductoare i electoratul. Aceast
13

justificare a dreptului de a conduce se bazeaz pe o relaie reciproc: ntre oferta clasei politice i cererea electoratului trebuie s existe garania responsabilitii morale i obligaiei politice, ca ntre personae libere, raionale i autonome. Principiile legitimitii sunt justificri ale puterii, adic ale dreptului de a comanda: pentru c dintre toate inegalitile umane nici una nu are consecine att de importante i, de aceea, atta nevoie de a se justifica precum inegalitatea care deriv din putere. Legitimitatea este credina cetenilor c autoritile politice au dreptul s guverneze i s ia deciziile de rigoare. Din aceast recunoatere a autoritii guvernanilor rezult i obligaia guvernailor de a se supune. Seymour Martin Lipset vede n legitimitate capacitatea unui sistem de a nate i menine credina c instituiile politice existente sunt cele mai bune posibil pentru societate. Iar Juan Linz propune o definiie similar: credina c n ciuda insuficienelor i slbiciunilor lor, instituiile politice sunt mai bune dect oricare altele i trebuie, n consecin, s te supui lor. Sociologul german Max Weber a elaborat primul o tipologie a formelor de legitimitate politic, plecnd de la principiile de ntemeiere, justificare i recunoatere a unei ordini politice sau sistem de guvernmnt. El a dedus aceste principii din sistemele de credine, de opinii i de atitudini specifice culturilor politice din ara sau din zona respectiv. a) Legitimitatea istoricotradiional se ntlnete ndeobte n societile antice i medievale n cadrul formelor de guvernmnt monarhice i al regimurilor aristocratice. Esena acestui tip de legitimitate const n proiecia ordinii divine pe pmnt, unde regii i mpraii sunt locoteneni ai lui Dumnezeu, uni prin graia i voina lui. Specific acestui tip este preponderena factorului religios n cadrul sincretismului eticopoliticoreligios. Regele este nu numai un favorit al zeilor, dar este de natere superioar, ceea ce se transmite ereditar printr-un drept natural la succesiunea pe tron (os domnesc). O alt component este gerontocraia, puterea btrnilor, reunii n organismele de conducere ale comunitii (Sfaturi obteti, Areopag, Senat etc.). Aceast component are reminiscene mitico magice dup care, datorit vrstei, btrnii ar comunica cu spiritele strmoilor care le-ar descifra viitorul. b) Legitimitatea harismaticopersonal se formeaz datorit calitilor excepionale ale Conductorului (Rege, Preedinte, lider militar, sindical etc.). Aceste caliti excepionale (harisma) inteligen ieit din comun; energic debordant, intuiie vizionar, for hipnotic a privirii, talent oratoric ieit din comun impune o legtur direct ntre Conductor i mase, fcnd inutil rolul de intermediar al instituiilor politice. n general, toate speranele i ateptrile se ndreapt spre personalitatea providenial a liderului care poate gsi soluii neateptate la toate problemele. Acest tip de legitima se poate uor transforma ntr-un fel de liturghie naional n care marele preot i mntuiete poporul su. De aici un pericol major care poate aprea. Crezndu-se infailibil, acest tip de lideri i vor impune doctrina lor, stilul lor de conducere, n dispreul oricror forme colegiale sau de consultare, ceea ce va duce, n ultim instan, la domnia unei camarile, a unei nomenklaturi, la corupie i, ceea ce este mai grav, la pierderea simului realitii. c) Legitimitatea legalraional caracterizeaz regimurile democratice contemporane. Valorile i normele care contribuie la formarea legitimitii legalraionale ntrein relaii complexe cu adevrul, contiina juridic i contiina moral: Gradul cel mai nalt al contiinei morale
14

corespunde unei morale universale reductibile la normele de baz ale discursului raional, care ridic o pretenie de superioritate nu numai empiric (...) ci i sistematic (apelnd la soluionarea argumentativ a preteniei sale de validitate). Raportul dintre legitimitate i legalitate a constituit o surs de confuzii n teoria politic i a reprezentat un adevrat nod gordian al ei. Pentru c n procesul validrii normelor juridice valoarea de adevr a acestora a fost considerat implicit realizat, partea a fost identificat cu ntregul, iar legitimitatea cu legalitatea. Sub influena pozitivismului juridic al lui Hans Kelsen i a decizionismului lui Carl Schmitt s-a considerat c normele de drept au suficient validitate raional i imperativ, sunt legitime prin ele nsele. Ce se ntmpl ns n cazul violenei revoluionare cnd legalitatea este suspendat i cnd nsui sistemul juridic are nevoie de legitimitate n cadrul noului regim politic. Dac dreptul este voina clasei dominante ridicat al rang de lege atunci coninutul democratic al normei juridice devine ficiune pur. Pentru a fi legitime, ele trebuie s respecte principiile statului de drept, prezente n orice constituie liberal i s reflecte valorile umanismului validate raional ca valori ale adevrului i ale contiinei civice. Concepia lui Max Weber despre dominaia legitim poate ajuta n explicarea acestui raport: Conceptul lui Max Weber al dominaiei legitime ndreapt atenia asupra relaiei dintre credina legitimitii i potenialul de justificare a ordinilor pe de o parte, i valabilitatea lor faptic, pe de alt parte. Baza legitimitii las s se recunoasc pe ce ultime principii poate fi ntemeiat valabilitatea unei dominaii, adic pretenia la supunerea funcionarilor fa de stpn i a celor dominai fa de ambii.Pentru susintorii pozitivismului juridic dominaia este considerat legitim dac sunt ndeplinite cel puin dou condiii: a) ordinea normativ trebuie s fie instituit pozitiv i b) tovarii de drept trebuie s cread n legalitatea ei, adic n procedura formal corect a creaiei juridice i a aplicrii dreptului. Credina n legitimitate se restrnge la credin n legalitate; este suficient apelul la nfptuirea legal a unei decizii. Dimpotriv, n cazul dependenei de adevr a credinei n legitimitate este evident c apelul la faptul c statul poate s exercite monopolul creaiei juridice i al aplicrii dreptului dup reguli raionale legiferate, conform unui sistem, nu este suficient. O procedur nu poate produce ca atare legitimare, mai degrab nsi procedura reglementar este obligat la legitimare ntruct orice regim politic simte nevoia de autojustificare a fiecrei puteri, ba chiar i a fiecrei anse de via, el nu trebuie s se mulumeasc doar cu argumente materiale, afective sau raionale, n raport cu o valoare, pentru a-i menine credina n propria legitimitate. Deoarece orice legitimitate trebuie s se sprijine pe adevr, valorile i normele dup care se formeaz motivaiile au o relaie imanent cu adevrul i cu dezvoltarea contiinei morale. Aadar, dac credina n legitimitate este conceput ca un fenomen empiric, fr raportare imanent la adevr, cauzele pe care se sprijin n mod explicit au doar o nsemntate psihologic; dac astfel de cauze stabilizeaz n mod satisfctor o anumit credin n legitimitate, acest lucru depinde de prejudecile instituionalizate i dispoziiile comportamentale observabile ale grupului de referin. Dac ns pentru fiecare credin n legitimitatea eficient se presupune o raportare imanent la adevr, motivele pe care aceasta se sprijin, n mod explicit, au o pretenie de validitate raional care poate fi verificat i criticat independent de eficiena ei psihologic.
15

IV.

1.Puterea politica :definitie si caracteristici

Vorbind despre specificul puterii politice, George Lavau distinge patru caracteristici: 1. ea reprezint singura putere care ntruchipeaz interesul general n numele cruia ea acioneaz, constrnge, judec, emite legi; 2. aceast putere se folosete de fora influenei emoionale, decurgnd din sentimentul de patriotism, de naionalism, din tradiii i din istorie; 3. ea dispune de un potenial nelimitat; 4. ea este singura mputernicit s acioneze i s se afirme n sfera relaiilor dintre state. O definiie clasic a puterii care a rezistat trei sute de ani, datorit caracterului universal al formulrii i accentului pus pe natura ei intern aparine lui Th. Hobbes n 1651: Puterea unui om, privit n mod general, const n mijloacele pe care acesta le are la dispoziie pentru a obine un profit anume n viitor. Dei Hobbes este unul dintre primii gnditori politici moderni, preocupai de elaborarea unei tiine a guvernrii, un termen al definiiei sale rmne echivoc, prin unicitatea sensului. Profitul are doar o semnificaie economic sau acoper i polisemantismul termenului avantaj? Avantaje materiale sau spirituale, de natur simbolic, precum statusul social, prestigiul, funcia i influena. Oare doar profitul incit pe oameni la aciune n vederea cuceririi i exercitrii puterii politice? Nu cumva profitul este absorbit n structura polimorf a interesului categorie central a politicului? Cci prin raionalizarea i sublimarea dorinelor, prin medierea simbolic a proceselor psihologice, interesele ndeamn oamenii la act i anticip o gam larg de satisfacere a nevoilor prin cucerirea puterii. John Locke se situeaz la polul opus tradiiei inaugurate de Th. Hobbes. John Locke confund puterea politic i puterea legislativ, aceasta din urm fiind considerat puterea care d form, via i substan statului: Consider c puterea politic este dreptul de a face legi cuprinznd pedeapsa cu moartea i toate pedepsele mai puin severe pentru reglementarea i pstrarea proprietii i dreptul de a folosi fora comunitii pentru punerea n aplicare a acestor legi i pentru aprarea bunstrii generale a statului de prejudiciile externe i toate acestea numai pentru binele general De-abia la jumtatea secolului al XIX-lea, mai precis n opera lui John Stuart Mill
16

exist o prim abordare analitic a fenomenului puterii, prin instituirea a dou genuri de relaii, ca dintre parte i ntreg: putere social putere politic i voin opinie public:Vorbind din punct de vedere politic, o mare parte din ntreaga putere const din voin. Cum este posibil s descriem elementele puterii politice dac omitem tot ceea ce acioneaz asupra voinei? A crede c cei care mnuiesc puterea n societate mnuiesc n cele din urm i puterea statului i, n consecin, nu are nici un rost s se ncerce influenarea componentei guvernmntului prin acionarea asupra convingerilor, nseamn a uita c opinia general este ea nsi una dintre cele mai nsemnate i mai active fore sociale. O persoan cu o convingere anume reprezint o putere social egal cu cea a nouzeci i nou de persoane care au numai interese nceputul secolului XX aduce primele definiii obiective ale puterii, n sensul perceperii mai exacte a naturii ei interne. Cea mai cunoscut dintre acestea i care va influena ntreaga literatur despre putere de dup ea aparine sociologului german Max Weber: Puterea este probabilitatea ca un agent din cadrul unei relaii sociale s se gseasc n poziia de a-i putea realiza propria-i voin n ciuda rezistenei ntmpinate, indiferent de fundamentul pe care se sprijin aceast probabilitate29 Privit n ansamblu, definiia lui Max Weber surprinde specificul real al puterii: ideea de for i capacitate de mobilizare, ca i ideea de dominaie i conflict sunt inevitabile n exercitarea ei. Exact la jumtatea secolului n 1950, Harold Lasswell i Abraham Kaplan inaugureaz abordarea psihologic n studiul puterii n lucrarea Power and Society. Definiia dat de ei puterii vizeaz mai mult influena i persuasiunea politic: Puterea este participarea la luarea deciziilor: G are putere asupra lui H n legtur cu valorile K dac G particip la luarea deciziilor care afecteaz aciunile K ale lui H. O aciune este un program al valorilor i faptelor propuse ca scop, iar decizia o aciune bazat pe sanciuni severe. Meritul principal al acestei lucrri este c a deschis calea spre studiulelementelor corelative ale puterii politice: influen; prestigiu, autoritate etc. ca i abordrilor psihanalitice i psihologice ale puterii dintre care lucrarea lui Th. W. Adorno i a colaboratorilor su: Personalitatea autoritar consacr n acelai an o deschidere fertil n domeniu. ncepnd cu anii 70 n studiul puterii apar noi tendine, dintre care cele mai importante sunt empirismul i behaviorismul. Accentul se deplaseaz de la cutarea esenei universale a puterii la dezvluirea naturii sale n aciune. Reprezentanii cei mai de seam ai acestei orientri sunt Steven Lukes; Robert Dahl; Fr. Chazel; Brian Barry; F. H. Stokman; R. J. Mokken etc. Puterea const n probabilitatea ca un grup social A s obin de la un grup social B (sau de la grupurile sociale B i C) respectarea strategiei sale prin reducerea seriei aciunilor aflate la ndemna (sau permise) lui B. Aceasta se realizeaz prin sanciuni pentru diverse situaii care pot fi, pur i simplu, invocate drept ameninri sau aplicate n realitate. n ultimele decenii ale secolului XX s-a manifestat tendina de a defini termenul de putere n funcie de dou caracteristici: comportament i conflict deschis. Acestei abordri a puterii n termeni de comportament care implic un conflict deschis i se adaug adeseori o a treia trstur caracteristic: exercitarea puterii este conceput ca fiind limitat la folosirea pedepselor sau a sanciunilor negative. Tradiia behaviorist coboar pn la Max Weber i
17

gsete n opera americanului Robert Dahl pe cel mai autorizat exponent al ei: A are putere asupra lui B n msura n care l poate determina pe B s fac ceva ce altfel B nu ar face. n interpretarea lui Karl W. Deutsch a avea putere nseamn a nu fi nevoit s cedezi i a fora mediul nconjurtor sau pe cealalt persoan s fac acest lucru. n studiul On the concept of Political Power, Parsons propune o definiie a puterii care prezint o tripl particularitate: ea insist nu numai asupra finalitii sale colective, dar ea stabilete i o legtur strns ntre putere i legitimitate (aceasta fiind fondat pe consens), n timp ce ea diminueaz problema violenei sau a forei materiale care i sunt n general asociate la un nivel sau un altul. Puterea, scrie el, este capacitatea generalizat de a asigura ndeplinirea unor obligaii de ctre elementele unui sistem de organizare colectiv unde obligaiile sunt legitimate prin referin la importana lor pentruscopurile colective i unde, n caz de rezisten, exist prezumia unei intervenii a sanciunilor situaionale negative.Pentru Parsons, ntrebuinarea sau chiar ameninarea direct cu fora constituie un element de regresie social. Este interesant de remarcat c dup al doilea rzboi mondial se observ o evoluia n paralel a modelelor de comunicare de mas i a modelelor de putere politic. n timp ce pn la primul rzboi mondial se tindea s se evidenieze faptul c individul face parte din grupurile primare, precum familia, i din grupurile secundare, precum grupurile de munc ce exercit o influen direct asupra poziiilor sale, dup rzboi se configureaz o nou orientare care pleac tocmai de la recunoaterea importanei grupurilor, pus n lumin de experienele lui Mayo i ale colaboratorilor si dup 1930: printre altele se introduce i se precizeaz conceptul de grup de referin, adic a grupului spre care individul aspir spre a-i gsi confirmarea propriilor poziii i valori39. Perioada cuprins ntre 1950 i 1955, adic ntre opera lui H. Lasswell i A. Kaplan: Power and Society (1950) i opera lui Elihu Katz i Paul Lazarsfeld: Personal Influence (1955) marcheaz abandonarea vechiului model de cercetare bazat pe ipoteza dup care comunicarea ar ajunge direct de la Emitor la Receptor n favoarea unui nou model, esenial sociologic, prin importana pe care o acord structurilor sociale ale puterii i ale influenei. n sintez, ideile, valorile, modelele etc. difuzate de presa scris i audio-viziual ating n prim instan, influeneaz elementele mai puin active ale populaiei. O ncercare de a schimba o opinie sau poziia unui individ scriu Katz i Lazarsfeld nu poate s aib succes dect dac aceast opinie el o mprtete cu ceilali de care este legat (este n relaie) i dac ceilali o schimb cu el. Ceea ce reliefeaz aceste studii este c valorile, modelele de comportament etc. nu se formeaz prin transmiterea lor n stare fluid de la un individ la individ, ci sunt produse de grupuri i se comunic celorlali indivizi ntotdeauna sau prevalent prin aciunea grupurilor de apartenen sau de referin. Acest lucru sugereaz c structurile comportamentale ale indivizilor (ca ansamblu de valori) pot fi considerate (cel puin ntr-o prim aproximare) ca aspecte psihologice ale structurilor de putere i de influen. Din aceast perspectiv nu este deloc ntmpltor faptul c tot n aceast perioad au existat ncercri de a depi cele dou tendine prevalente n studiul puterii: a) cea sociologicoelitist (care se ntreab: cine guverneaz?) i cea pluralist (care se ntreab dac fiecare are putere?). Un astfel de studiu a fost realizat de doi specialiti americani, Peter Bachrach i Norton S. Baratz pe baza unei atenii particulare acordate valorilor i influenei. Dup aceti autori trebuie s analizm mobilizarea special a
18

grupurilor n instituii, valorile dominante, miturile, procedurile i regulile jocului, s analizm ce indivizi sau grupuri sunt avantajate de cadrele puterii existente i care sunt cele dezavantajate. n al doilea rnd, trebuie s investigm dinamica lurii deciziilor, adic n ce mod i pn la ce punct statu quo-ul orienteaz persoane i grupuri care influeneaz acele valori comunitare i ce instituii politice tind s limiteze aplicarea procesului decizional n act. n sfrit, ntrebuinnd noiunea celor dou fee ale puterii (deciziile cheie si deciziile curente sau de rutin) autorii analizeaz, dup metoda pluralitilor, participarea la procesul decizional. Una din criticile aduse premisei fundamentale a abordrii elitiste (n orice instituie uman exist un sistem ordonat de putere, o structur de putere care este parte integrant iimagine n oglind a stratificrii organizaiei) este viziunea pluralist: puterea este difuzat larg; nu este nevoie s schimbm ceea ce se consider putere cu puterea n act: puterea nseamn participare la procesul decizional. Pluralitii, ns, i concentreaz atenia asupra exercitrii puterii i 1. i ascund sursele; 2. ascund faptul c puterea poate s fie i este exercitat pentru a limita aplicarea procesului decizional la obiectivele curente; 3. nu ofer criterii obiective pentru a distinge ntre decizii importante i neimportante. Caracteristicile puterii politice. Fa de alte forme de putere, puterea politic are urmtoarele caracteristici: 1. Puterea politic este suveran. Pe teritoriul unui stat, suveranitatea puterii politice deriv din legitimitatea ei, din voina naional exprimat prin vot deschis, egal, direct i secret. Din calitatea de suveranitate a puterii politice, ca expresie a suveranitii puterii de stat, deriv i alte caracteristici ale puterii politice: 2. Puterea politic este unic. Pe teritoriul unui stat nu pot exista dou puteri politice suverane ai crei titulari s fie, concomitent, garanii ordinii constituionale i ai suveranitii puterii. ntr-un stat nu pot exista rege i preedinte n acelai timp: nu pot funciona concomitent cu aceleai prerogative ale puterii suverane, regele Mihai I i preedintele Traian Bsescu n Romnia anului 2007. 3. Puterea politic este inalienabil. ntr-un stat democratic, titularul puterii politice este poporul suveran care o exercit prin reprezentanii si legal alei i prin organe specializate. Voina suveran a poporului s-a personificat n voina statului, n persoana lui juridic i nu poate fi scoas la mezat, n funcie de interesele unor structuri oculte, interne sau internaionale. 4. Puterea politic este perpetu. ntr-un stat nu poate exista o vacan a titularului puterii. Dac acesta nu-i poate exercita momentan atribuiile sau dac i d obtescul sfrit, automat omul numrul doi n stat, preedintele Senatului, l nlocuiete pn la nsntoirea lui sau pn la organizarea de alegri. Dac dup operaia de hernie de disc din clinica de specialitate de la Viena, preedintele Bsescu ar fi fost n imposibilitate s-i exercite prerogativele funciei sale, preedintele Senatului, Nicolae Vcroiu, i-ar fi luat locul pn la nsntoirea sa. 5. Puterea politic este suprem, total i deplin. Nu exist alt putere deasupra puterii politice. Preeminena acesteia se verific n faptul c deciziile ei sunt obligatorii pe ntreg teritoriul naional, iar celelalte puteri: economic, militar, religioas etc. trebuie s I se supun. 6. Caracterul asimetric al relaiilor de putere. Se manifest n inegalitatea de putere dintre emitor i receptor, respectiv dintre minoritatea conductoare i majoritatea condus. Pentru ca raportul comandascultare s fie eficient este necesar ca liderilor s le fie recunoscut dreptul de a decide n numele legitimitii poziiei lor dat de nsui votul majoritii. 7. Caracterul intercursiv al relaiilor de putere. Puterea politic nu se manifest
19

ntr-un spaiu vid. Ea se manifest ntr-un spaiu social caracterizat prin relaii i structuri de putere foarte diverse. Fiecare grup social are propria sa form de putere, n funcie de interesul pe care urmrete s-l promoveze: putere economic, religioas, simbolic, militar, social etc. Puterea politic ine cont de acest specific, i intrnd n relaie cu aceste forme de putere i realizeaz funcia sa integratoare i de coordonare la nivelul societii globale. 8. Caracterul organizat al puterii politice. Puterea politic nu se manifest spontan sau anarhic, ci printr-un sistem de organisme, de norme i proceduri izvorte din procesele de legitimare. Ca principal for de coerciie a statului, legitim instituit, puterea politic se manifest prin legi pe care ea nsi trebuie s le respecte n acord cu principiile statului de drept. 2. Statul medieval Istoria statului medieval european este istoria cooperrii i conflictului dintre rege i feudalii locali. Miza conflictului este dorina suveranului de a-iextinde dominaia asupra tutror teritoriilor care conform dreptului su divin. Posibilitatea de comunicare este redus pe teritorii vaste n aceast perioad, prin urmare regele trimite supui n teritoriu care s exercite autoritatea direct n numele su: foti funcionari ai casei regale sau vasali feudali care guverneaz astfel mici teritorii cu drepturi proprii. Structuri fundamentale ale statului feudal: a. poziia secular i religioas a regelui autoritate secular absolut - i exercit autoritatea n numele lui Dumnezeu - succesiunea sa la tron este expresia voinei divine - are drepturi asupra supuilor, dar i obligaia de a-i proteja, de amunci pentru bunstarea lor b. patrimonialismul - gestiunea casei este agigurat de servitori personali ai regelui, parte a casei care sunt recompensai pentru servicii - ei avanseaz social i devin tot mai puin dependeni de patronul lor regal n funcie de resursele economice i de cele ale puterii sale legitime, orice suveran i fixeaz ca sarcin politic fundamental extinderea propriei autoriti pe ntinderea unui teritoriu din afara domeniilor sale. Pentru extinderea local el se adreseaz nobililor locali care i pot oferi sprijin financiar i/sau militar n acest sens. regale,

20

n astfel de condiii ns, autoritatea nobiliar crete n fata autoritii regale, motiv pentru care suveranii medievali caut s contracareze tendinele de autonomie local prin msuri care s duc la creterea dependenei personale a nobililor fa suveran i fa de funcionarii regali: a. suveranul va cere taxe i prestaii militare mai mari, iar nobilii vor cere garanii pentru drepturile i privilegiile lor ca o compensare pentru serviciile aduse b. suveranul va cuta s slbeasc rezistena nobilimii locale prin divizare, cutare de noi aliai, extinderea teritoriiloe pe care le controleaz i ntrirea autoritii Supunerea aristocraiilor latifundiare se realizeaz n dou feluri: a. nvingerea nobililor proprietari n lupt i reintegrarea lor n posesiuni dup ce jur fidelitate regelui b. nobilii l servesc spontan pe rege => primesc drepturi i privilegii Legturile dintre suveran i vasal au conferit o oarecare stabilitate feudalismului: vasalul jur credin suveranului su, recunoscndu-i angajamentul de a-l servi, iar suveranul concede vasalului su o feud sau atribuie posesiunilor acstuia caracter de feud. Exist n acest caz dou situaii: a. predominana elementului feudal => predomin autoritatea vasalului pe feuda sa drepturi administrative i judiciare) b. predominana elementului patrimonial => predomin puterea regal Evoluii asemntoare procesului de centralitare a autoritii n statul medieval se observ i n alte state ale lumii. De exemplu, statul medieval japonez este expresia procesului de unificare a ogunatului Tokugawa din secolul XVI. (are

21

V.1. Principalele momente ale constituirii politologiei ca stiinta

Sociologia a devenit ramura specializata abia in anii 30 ai sec nostru. Dar premisele pentru constituirea acestei stiinte au existat inca de mai inainte. Fapt este ca in Antichitate, a fost sesizata existenta politicului ca obiect de cercetare in general, ceea ce a facut ca elemente ale disciplinelor specializate care se vor constitui ulterior sa existe inca din perioada inceputuilor reflectiei teoretice asupra politicului si a politicii. Perspectiva sociologica asupra politicului are o istorie extrem de bogata. Analistii desprind 2 momente hotaratoare: A) cel al precursorilor b) cel al intemeietorilor. In acest caz fenomenul politic este abordat fie din perspectiva istoriei, mai ales legat de marile personalitati istorice, capatand astfel o tenta anecdotica, evenimentiala, fie din cea a dreptului, mai ales a dreptului public si constitutional, constituindu-se ca anexa a acestor domenii, dobandind o tenta predominant descriptiva. Seria precursorilor incepe cu Aristotel care in lucrarea Politica, subliniaza ca omul este o fiinta politica pentru ca el este un animal naturalmente sociabil, capabil sa traiasca ingrupuri organizate si reglate, in societatea civila si in corpuri politice, in cadrul carora unii comanda, iar altii se supun. Spre deosebire de animale omul este civic, deoarece numai el este in stare sa formeze societati civile si sa-si organizeze modalitati de sociabilitate sub forma de grupari politice si stat. Contributia lui Aristotel este dosebita mai ales in ceea ce priveste analiza raporturilor dintre cetatean, comunitate si stat, folosirea metodei comparative in studiul constitutiilor cetatilor antice, distinctia intre formele de guvernamant si succesiunea acestora pe baza criteriilor de nastere, avere si numar. La Stagirit, decisiv este insa criteriul calitativ sau pur, si anume in folosul cui se exercita actul de guvernamant. Daca acesta se exercita in favoarea sau in
22

intresul celor mai multi, adik al Binelui Public, atunci decisiv este criteriul calitativ. Succesiunea formelor de guvernamant, astfel obtinuta, este paralela cu aceea a formelor de guvernamant obtinute prin aplicarea criteriului impur sau derivate. Dar la Aristotel, politica este stiinta celui mai mare Bine, a Binelui Public. Cauzele care actioneza material, conform scopului, spre forme tot mai elaborate, actioneaza, deopotriva, si in viata sociala. De aceea, Aristotel vedea in polis forma desavarsita a comunitatii politice, ideala pt dezvoltarea presonalitatii cetateanului, ca proprietar, om liber grec prin nastere. O a doua figura monumentala a precursorilor este Machiavelli, socotit, pe drept cel care a conferit caracter stiintific preocuparilor teoretice privind politicul si politica prin cele 2 opere fundamentale: Discurs asupra primei decade a lui Titus Lixius si Principele. In ambele lucrari, dar mai ales in Principele, Machiavelli a decifrat legile evolutiei statelor, a abordat faptele politice in inlantuirea lor cauzala si a relevat, pe de o parte interesul ca element motor al actiunilor umane si rolul proprietatii ca izvor al conflictelor de interese in societate, iar, pe de alta parte, a definit politicul ca domeniu de reflectaresi manifestare a conflictului dintre interesele unor grupuri sau personalitati. El este considerat creatorul discursului stiintific asupra politicii ca i-a conferit acestuia un obiect propriu, metoda si, mai ales, legi proprii. In ceea ce priveste obiectul, Machiavelli socoteste stiinta politica drept stiinta despre stat si stiinta a puterii. Referitor la metoda cercetarii politice, Machiavelli a facut saltul de la filosofia politica la stiinta politica , rupand-o pe aceasta din urma de teologie si concepand-o ca demers pozitiv. De aceea in conceptia lui Machiavelli, studiul politicii este o disciplina descriptiva si nu normativa, indicativa nu imperativa, constatativa nu valorizatoare, intemeindu-se pe studiul vietii politice prin observare, inductie, comparatie. El fondeaza notiunea de lege sociologica, adik legea care guverneaza faptele sociale. Din studiul istoricilor romani, coroborat cu abordarea epocii sale, Machiavelli ajunge la concluzia ca natura umana este rea si neschimbata in timp. Din aceeasi viziune isi extrage Machiavelli principiile propagandei si psihologiei politice, arme redutabile in cucerirea si cresterea puterii. Alaturi de Machiavelli, sunt considerati precursori importanti si Hobbes, Locke, Rousseau si indeosebi Adam Smith, care au incercat, fiecare in maniera proprie, sa explice prin factori economico-sociali temeiurile coeziunii diferitelor sisteme politice, supunerea oamenilor fata de autoritatea politica si comportamentul politic al conducatorilor, al indivizilor si al grupurilor.

23

Un alt precursor, care poate fi considerat un adevarat intemeietor al sociologiei politice este Montesquieu. Prin Spiritul legilor, dar si prin cea de-a doua lucrare a sa Consideratii asupra cauzelor grandorii romanilor si a decaderii lor, Montesquieu a avut o contributie remarcabila la crearea premiselor pentru abordarea sociologica a politicului prin postularea principiului legitatii ca decurgand din insasi natura lucrurilor; prin promovarea ideii relativitatii formelor de guvernamant Montesquieu constata ca nici o forma de guvernamant nu are valoare absoluta a unei forme sau a alteia, ci trebuie analizata corespondenta fiecareia cu spiritul poporului respectiv, cu specificul acestuia. O alta contributie importanta a lui Montesquieu este aceea ce a fi sustinut si argumentat ideeea ca exista relatii constante intre faptele sociale. De aceea, stiinta care abordeaza faptele sociale, ca si pe cele politice, trebuie sa fie, dupa Montesquieu, ceea ce numim azi o stiinta nomotetica, adik o stiinta care se intemeiaza nu pe rationamente a priori, ci pe observarea faptelor. Cu Montesquieu trecem de la precursori la intemeietorii abordarii sociologice a politicului. Intemeietorii: La inceputul sec al XIX-lea o contributie marcanta la intemeierea sociologiei politice au avut-o socialistii utopici-Saint-Simon, initiatorul fiziologiei sociale, Charles Fourier, profetul armoniei culturale, condusa de legea atractiei universale si Pierre-Joseph Proudhon care considera castiinta sociala trebuie sa releve antinomiile mereu noi ce survin in societate. Ideea ca omul se naste bun de la natura, dar ca societatea il corupe se asociaza, in gandirea socialistilor utopici cu necesitatea unei pedagogii sociale, bazata pe educatia claselor de jos . Saint-Simon realizeaza si distinctia intre producatori si lenesi, faptul ca munca este singura sursa a valorii.Socialistii utopici preconizeaza transformarea societatii in ansamblu si pun politicul si studiul acestuia in legatura cu ansamblul social. Ei au relevat necesitatea si posibilitatea unei stiinte positive despre politica, intemeiata pe observatie si experiment, aidoma stiintelor naturii. Aceasta idee va fi preluata si dezvoltata de fondatorul pozitivismului si creatorul numelui sociologiei-Auguste Comte. Comte fundamenteaza notiunea de sociologie, in lucrarea Curs de filosofie pozitiva, adica acea stiinta care studiaza realitatea sociala, asa cum celelalte stiinte studiaza realitatea fizica. El concepe sociologia ca o veritabila disciplina stiintifica, adica obiectiva si pozitiva, observand faptele sociale dupa metode si tehnici stintifice. Pe aceste baze , el revendica o politica pozitiva, ca parte componenta si finalitate a sociologiei. El are marele merit de a fi exprimat cerinta ridicarii studiului politicii la rangul de stiinta de
24

observatie, capabila sa dezvaluie legile sociale . El a considerat ca analiza fiecarui fenomen, in general, si a celui politic, in special, poate capata un caracter stiintific numai daca ea este facuta sub un dublu aspect. 1) al armoniei fenomenului respectiv cu fenomenele coexistente 2) al inlantuirii acestuia cu starea anterioara si posterioara a dezvoltarii sale. Comte pune accentul pe ordine si solidaritate, considerand ca rolul politicii ar fi acela de factor al consolidarii ordinii, iar studiul politicii s-ar constitui intr-un fel de cod de mentinere a echilibrului si unitatii organismului social. Alexis de Tocqueville in principala sa opera, De la democratie en Amerique, construieste o veritabila teorie a democratiei pe baza unui bogat material faptic adunat din realitatile democratiei americane, prin metoda observatiei si prin aplicarea tehnicilor anchetei si interviului. Contributia sa substantiala consta in elaborarea si fundamentarea teoriei democratiei ca mod de guvernare, iar in plan metodologic a metodei observatiei. Unii cercetatori contemporani care se ocupa cu istoria constituirii si dezvoltarii sociologiei politice ca mod de abordare specific al politicului il considera pe Marx printre precusrsorii disciplinei. Ceea ce aduce el nou este considerarea politicului la nivel global si dezvaluirea in acest cadru a intreactiunii complexe a politicului cu structura social-economica si de clasa a societatii. Otto Stammer aprecia ca marxismul a fost prima conceptie care a propus ordinea politica in raport cu relatiile de putere si cu grupurile concurente existente in societate. Activitatea politica este un act esential pentru clasa care domina societatea, in virtutea monopolului pe care il detine asupra proprietatii. Esenta politicului este un raport de puteri, dar nu de puteri politice, ci economice. Asadar Marx studiaza, mai intai puterea ca relatie de dependenta in procesul de productie capitalist, ca o manifestare a relatiei dominatie si de servitute. Forma specifica a procesului capitalist de munca determina forma relatiilor de putere predominante in societatea capitalista. Intrucat puterea economica a capitalului se manifesta ca dominatie asupra muncii la nivelul raporturilor dintre clase, care devin astfel antagonice, dominatia economica devine, in acelasi timp, si dominatia politica, iar statul capitalist este instrumentul principal al acestei puteri politice nascute din dominatia economica de clasa. Totusi, puterea politica are o independenta relativa in raport cu baza sa economica. Interdependenta dintre cele doua forme de putere-economica si politica, precum si felul in care prima constituie o resursa pentru cea de-a doua, dictandu-I totusi
25

interesele sale, constituie o preocupare esentiala pentru teoria sociala. Ceea ce este excesiv in analiza intemeitorilor marxismului este postularea caracterului antagonic al relatiilor de productie. Pe langa faptul ca dezvoltarea istorica din acest secol a demonstrat ca nici o societate nu se transforma in mod obligatoriu ca urmare a antagonismelor de clasa si ca dimpotriva, e posibila transformarea sa radicala de pe urma unui sir succesiv de reforme la nivelul fortelor sale de productie. O figura proeminenta a epocii stiintifice a fost Max Weber, care a fundamentat sociologia politica mai ales prin contributiile sale in caracterizarea politicului, definirea statului si a rolului acestuia in interpretarea birocratiei si constituirea unei tipologii a fenomenelor de dominatie. O ide centrala a sistemului teoretic weberian este ca sociologia politica poate si trebuie sa fie o disciplina stiintifica distincta, avand sarcini si arii problematice proprii. Pt el, sociologia politica isi propune sa inteleaga in ce sens si in ce grad politica exercita o influenta semnificativa asupra oamenilor si orienteaza comportamentul lor. Sociologia politica trebuie sa realizeze o definire a tipurilor de actiune politica, nu dupa continutul sau scopurile urmarite, ci dupa mijloacele folosite, preum si o tipologie a autoritatii dupa mecanismele social-psihologice ale motivatiei, care confera acesteia legitimitate. In prima jumatate a secolului al XIX-lea, intemeietorii viitoarei sociologii politice au pus fundamentele acestei stiinte, sesizand urmatoarele aspecte esentiale: a. politicul si socialul sunt doua realitati diferite, relativ autonome, aflate in relatii de independenta si influenta reciproca b. specificul institutiilor si proceselor politice in raport cu cele sociale c. caracterul schimbator, dimensiunea temporala, istorica a tipurilor de ordine politica. A doua jumatate a sec XIX In Franta: Le Play si discipolii sai care au pus bazele cercetarii empirice Emile Durkheim care a contribuit la progresul sociologiei mai ales sub aspect metodologic. Durkheim si scoala au dezvoltat abordarea sociologica a politicului prin preocuparile pentru diviziunea muncii in societate. Mauss, Halbwachs, Lucien Levy-Bruhl, Emil Boutmy care au intemeiat scoala sociologica franceza, dezvlotand analizele lui Durkheim.Leon Duguit care a contribuit substantial la aprofundarea raporturilor reciproce dintre juridic si politic. Charles Benoist, Andre Siegfried care este intemeitorul sociologiei electorale.
26

In Marea Britanie figura centrala este Herbert Spencer care, prin lucrarea Principiile sociologiei unde aplica notiunile de structura si functie din biologie, orienteaza sociologia catre calea abordarii organicist-istoriciste a fenomenului politic. James Bryce care in lucrarile sale principale The American Commonwelath si Modern democraties- dezvolta metoda comparativa si formuleaza expres principiul ca fiecare organism politic, fiecare forta politica trebuie sa fie studiata in mediul social istoric in care a aparut si in care functioneaza. In Germania: s-a realizat prin contributia lui Max Weber si a altor autori trecerea de la ceea ce se numea sociologie a statului la sociologia politica. Autori: Caspar Blunthschli, Ferdinand Tonnies, Wilhelm Dilthey, George Simmel, Max Scheler, Herman Heller. In Italia : doua figuri proeminente:Gaetano Mosca care promoveaza conceptul de clasa politica alaturi de cel de formula politica si Vilfredo Pareto care a realizat un tratat de referinta in domeniu, prin fundamentarea teoriei circulatiei elitelor si analiza rolului elitelor politice. Statele Unite ale Americii reprezinta tara unde contributiile la edificarea si aprofundarea viitoarei sociologii politice au fost cele mai substantiale. Reprezentanti: G. Summer, F.H. Giddings si, mai ales, C. Cooley si G.H. Mead. Cercetatori: Bears, Bontlay, Merriam, Laswell si Turnan. In tara noastra preocuparile pentru sociologia politica apar atat in sisteme sociologice cu vocatie mai mare( Xenopol si Spiru Haret), precum si in lucrarile unor prestigiosi sociologi: Virgil Barbat- Imperialismul american, Draghicescu- Partidele politice si clasele sociale, P.P. Negulescu- Partide politice, Stefan Zeletin- Neoliberalismul. P.P Negluescu in lucrarea sa Destinul omenirii realizeaza o analiza a regimurilor politice totalitare; Dimitrie Gusti, n concepia cruia stiinta politic apare ca o disciplin exclusive normativ si practic, sarcina explicrii fenomenului politic revenind sociologiei si, n particular,unei viitoare sociologii politice, probnd aceasta prin sectiunea a doua a lucrrii Sociologia militans, seciune intitulat Elementele sociologiei politice si consacrat partidului politic si sociologiei rzboiului; Petre Andrei, n lucrarea Sociologia general argumenteaza ca politica este o parte a sociologiei, al carei obiect il constituie statul. Mircea Djtivara considera ca unul si acelasi obiect-actiunea politica si statul poate fi studiat din trei puncte de vedere distinctesociologic, juridic si politic. In perioada postbelica, sociologia romaneasca a avut un decurs sinous. Abia in 1965 a fost recunoscuta oficial. A urmat apoi o perioad de reflux, la captul creia sociologia a fost scoas din nvtmntul superior, iar cercetarea sociologic supus unor puternice rigori, ncorsetri si comprimri.
27

Concluzie: In acesta perioada s-a reusit lichidarea viziunii eronate a gandirii sociale a trecutului ce opunea statul si societatea ca doua organisme independente si sa demonstreze ca statul este doar unul dintre multiplele grupuri de institutii sociale; sa se stablieasca in consecinta, ca raportul dintre instituiile si grupurile de institutii sociale constituie obiectul sociologiei generale, iar raportul dintre institutiile politice si celelalte institutii, domeniul special al sociologiei politice; ncepnd de prin anii 30-40 ai secolului nostru, sociologia politic se afirm ca o stiint constituit, dobndeste constiita specificittii sale si si-o revendic, trece printr-un proces viguros de specializare si profesionalizare si-si circumscrie valentele pragmatice ca rspuns la nevoia acut resimtit de ameliorare a institutiilor, aspirnd s aib utilitate direct pentru actiunea politic si ssi afirme vocaia reformatoare. Rspunznd unui asemenea imperativ, sociologia po1itic trece prin trei etape mai importante: a. etapa empiric, marcat de dou curente principale: empirismul si behaviorismul. Empirismul este orientarea care opereaz ruptura cu epoca anterioar a speculatiilor teoretice si a fctorilor de utopii si care ntemeiaz sociologia politica pe afirmarea cercetrii empirice, a investigatiei concrete, a examinrii datelor si evenimentelor, a for-mulrii constatrilor factuale. Behaviorismiul s-a centrat pe conceptul de comportament politic, definit ca ansamblu al motivatiilor, reactiilor si actiunilor oamenilor, ale grupurilor si ale personalittilor fat de datele, faptele, procesele, evenimentele, structurile si instutiile politice. b. etapa formalizarii se ntinde, cu aproximatie, ntre 1955-1969, cnd s-a dezvoltat un alt curent cel al perspectivei teoretice. Acesta a abordat, cu predilectie, domenii ale vietii politice ignorate pn atunci, cum este cel al valorilor, istoria ideilor politice, sistemul politic, puterea politic, birocratia, partidele politice, elitele politice etc., iar sub aspect metodologic a forjat metode rafinate si foarte moderne de analiz, cum este metoda sistemic, analiza functional, abordarea organizaional sau analiza structuralist, teoria jocurilor. David Easton este unul dintre reprezentantii de marca ai acestui curent care a fundamentat conceptul de partid politic si a implementat in sociologia politica analiza sistemica. Alti reprezentanti de marc sunt Talcott Parsons, Marion Levy, Robert King Merton si, mai ales, Gabriel Almond, care au promovat abordarea functionala, centrat pe conceptele-cheie de functie, status, rol. G. Almond ana1izeaz functionarea sistemului politic la trei nivele:
28

a. interactiunea sistemului politic cu mediul su; b. functionarea sa intern; c. meninerea si adaptarea sa. El deceleaz astfel un ntreg complex de functii a1e sistemului politic, functii care, dac nu sunt ndeplinite sau sunt imperfecte, imprim sistemului politic o functionare proast. Un al treilea curent, n afar de cel sistemist si functionalist a fost cel care a promovat abordarea organizational, ce plaseaz functionarea sistemului politic n cadrul general al organizatiilor sociale si al institutiilor politice, locul central ocupndu-l statul. c. etapa experimentrii, a operationalizrii instrumentelor, conceptelor si modelelor de analiz a complexittii si vastittii realittii politice, este etapa actual, ce se ntinde de prin anii 7O pn n prezent.

2. Influenta si autoritatea politica

Autoritatea politic - Provine din verbul latin augur, augeo a produce afar din sine, a face s apar ceva din afara mediului su de origine, atribut care este privilegiul zeilor sau al naturii . Def: Capacitatea puterii politice de a se face ascultat fr a se recurge la fora coercitiva statului, legitim instituit. Ca atribut al puterii politice, autoritatea ridic probleme deosebit de delicate deoarece manifestarea ei n viaa social depete mecanismele de legitimare ale puterii i raportul dominaiesupunere. n aciunea ei n viaa politic autoritatea se bazeaz pe mecanismele psihosociale ale influenei i prestigiului. Raportul dintre politic i moral capt, n condiiile manifestrii autoritii politice, o relevant particular. Relaia de autoritate ia natere din nsei procesele de socializare, ntre fiine umane capabile de reflecie i prevzute cu autonomie. Ele contientizeaz rolul valorilor, al influenelor reciproce dintre oameni n pstrarea echilibrului social. Diferenele n asemnare sunt impulsul fondator al autoritii. - Ca atribut al puterii, autoritatea are mai multe forme i canale de manifestare, ceea ce face ca ea s fie confundat cnd cu autoritatea actelor administrative, cnd cu autoritatea organelor de stat, cnd cu autoritatea unei funcii. Dac normele morale trebuie s guverneze comportamentul politic, autoritatea politic trebuie s aib i are o dimensiune deontologic. n coninutul ei, autoritatea moral asimileaz prestigiul, competena, comportamentul unei persoane, ceea ce faciliteaz procesele de influen social. i n cazul autoritii politice ne supunem de bunvoie i nesilii de nimeni n faa unui lider recunoscut pentru prestigiul su moral i competena sa profesional . Dei autoritatea politic implic ideea de supunere, datorit acestor valori recunoscute ne supunem fr intervenia unei fore sau din teama c vom fi pedepsii dac vom face sau nu vom face cutare lucru.
29

- n general, ca i celelalte forme ale autoritii, autoritatea politic are prin excelen trei note definitorii: 1. sens relaional: influena exercitat de o persoan, organizaie sau instituie n diferite sfere ale vieii sociale, prin legitimitatea i prestigiul acestor, ca i prin statutul i calitile morale i profesionale ale conductorilor: 2. sens funcional: puterea i dreptul de a emite acte i dispoziii cu caracter obligatoriu sau de a impune ascultarea n temeiul unei caliti politice sau mputerniciri speciale. 3. sens instituional: autoritatea este perceput ca un organ de stat competent, investit cu dreptul de a lua decizii sau de a emite dispoziii cu caracter obligatoriu pentru comunitate. (Dicionarul Enciclopedic Romn) - n literatura de specialitate s-a insistat mult asupra sensurilor pe care le degaj conceptul de autoritate n contextul mai larg al raporturilor dintre puterea politic i autoritate: Puterea implic fora, violena i coerciia; autoritatea implic convingerea i recunoaterea. n acelai timp, spre deosebire de putere, autoritatea este recunoscut, iar puterea este att recunoscut ct i impus, apelndu-se, cnd este impus, la for i violen. ntruct autoritatea reprezint acceptarea i recunoaterea regulilor de convieuire pe baza convingerii n valabilitatea unui sistem de valori comun mprtit, de aici rezult urmtoarea concluzie: cu ct acceptarea ordinelor pe baza credinei ntr-un sistem de valori comune predomin cu att legitimitatea puterii este mai mare i cu ct puterea ncearc s se impun prin for cu att legitimitatea i autoritatea puterii se vor diminua proporional. Aceasta nu nseamn c doar sistemele comune de credin (ale guvernanilor i guvernailor) asigur eficiena autoritii politice n viaa unei comuniti. Dimpotriv! Dup cum au demonstrat Max Weber i apoi Talcott Parsons ntre autoritate i constrngere nu exist un raport disjunctivexclusiv. Max Weber vede autoritatea ntr-un raport cvasiidentic cu dominaia, aceasta existnd prin dreptul legitim al puterii de a comanda mputernicit cu autoritate. Dup Max Weber, baza i resursa autoritii const n capacitatea ei de a se impune, fcnd apel la convingere i nu la constrngere. Autoritatea este acea putere recunoscut care se exercit n cadrul unei structuri i d natere la o ierarhie bazat pe relaia comandascultare. Lasswell i A. Kaplan definesc autoritatea ca putere formal sau ca putere ateptat i legitim, adic recunoscut, considerat just de ctre subordonai. Puterea tinde ntotdeauna s devin legitim, s se transforme ntr-un raport autoritar. - R. Bierstedt consider i el autoritatea n acelai mod, adic drept putere legitim instituonalizat: n organizaiile formale, puterea social se transform n autoritate. - Leibenstein vede autoritatea ca putere reciproc recunoscut: trebuie s existe o recunoatere anterioar (sau contract) aa cum ntre potenialul superior i potenialul subordonat exist acea relaie unidirecional (articulat n roluri). Leibenstein observ c, n lipsa unei asemenea recunoateri sau contract, nu mai exist o relaie de autoritate, ci numai de influen (...) - Pentru Max Weber, autoritate i dominaie sunt sinonime. nelegem prin dominaie ansa pe care o au anumite ordine specifice (sau toate celelalte ordine) de a gsi ascultare din partea unui grup determinat de indivizi. Nu e, totui, vorba de o ans
30

oarecare de a exersa putere fizic i influen asupra altor indivizi; n aceste sens, dominaia (autoritatea) poate s se sprijine, ntr-un caz particular, pe cele mai diverse motive ale supunerii: de la trista obinuin la pure consideraii raionale. Orice adevrat raport de dominare comport un interes, interior sau exterior, de a se supune.

INFLUENTA J. G. March i N. A. Simon au demonstrat n mod convingtor c influena este un exemplu deosebit de cauzalitate care const n modificarea reaciilor unei persoane ca urmare a aciunilor altei persoane. Modificarea comportamentului unui subordonat este posibil datorit faptului c acesta se bazeaz n aciunile sale mai degrab pe raionamentul superiorului dect pe propriul su raionament Conform majoritii teoriilor despre influena social, capacitatea unui agent de a exercita influen depinde de capacitatea personal a agentului i nu de autoritatea poziiei sale administrative descris n regulamentele interioare i n norma juridic. De asemenea, ea mai depinde i de posesiunea sau controlul resurselor de valoare: bogia, prestigiul, calificarea, informaia, frumuseea fizic i chiar recompensele personale ca recunotina sau afeciunea, competena. - n majoritatea teoriilor despre influena social capacitatea unui agent de a exercita influen provine din posesia sau controlul resurselor de valoare. R. Dahl vede n baza puterii unui agent toate resursele prestigiu, fapte, obiecte etc. pe care el le poate ntrebuina pentru a determina comportamentul altui agent Astfel listele de resurse conin elemente diferite cum ar fi: competena profesional, bogia, prestigiul, fora fizic i chiar sentimentele personale precum recunotina sau afeciunea - O resurs esenial a influenei politice este prestigiul. Alturi de alte resurse ale influenei: competena, credibilitatea, obiectivitatea, prestigiul determin ca aciunea unui actor politic s aib influen: Prestigiul poate fi interpretat ca ceva ce cteodat este legat de putere, n sensul c grupuri puternice tind s aib prestigiu, iar grupuri prestigioase, putere. Prestigiul separ net att oamenii ct i grupurile ntre ele, iar una din consecinele acestui fapt este un tip de stratificare ce apare n societile omeneti. (...) Prestigiul nu ajunge pentru a crea putere, iar cele dou fenomene, importante pe plan sociologic, pot s apar sau s nu apar mpreun - H. Lasswell i A. Kaplan insist i ei asupra distinciei dintre putere i influen, afirmnd c puterea nu este dect un tip particular de exercitare a influenei prevzut cu sanciuni. Dar i exercitarea influenei comport sanciuni care, chiar dac nu nseamn n mod necesar violen, afecteaz anumite valori (aprobare, dezaprobare, sentimental apartenenei n general). n legtur cu raportul dintre putere i influen se poate observa urmtoarele: puterea opereaz asupra voinei, influena asupra schimbrii comportamentului; influena nu este exercitat de structuri particulare de putere ci de aceleai structuri de putere printr-un tip de legtur sau de comunicare mai elastic, mai puin rigid; influena care eman din structurile de putere este o prelungire a autoritii
31

politice. -Raportul dintre influen i persuasiune deschide o punte spre nelegerea puterii simbolice ca form de a obine ascultarea fr s se recurg la coerciie sau la mijloacele violente. Puterea persuasiv sau capacitatea de a convinge se caracterizeaz prin blocarea preferinelor n faa opiunilor puterii. Persuasiunea reduce opoziia fa de proiectele puterii i la costuri sczute fa de utilizarea forei. De aceea, mpreun cu manipularea i propaganda, ea este frecvent folosit pentru obinerea consensului, pentru mobilizarea sprijinului i pentru diminuarea opoziiei fa de scopurile puterii. Specific persuasiunii este nlocuirea stilului propriu de a gndi cu al altcuiva, considerat superior ca valoarea potenial. ntre influena politic i persuasiune exist att asemnri dar mai ales deosebiri. Ambele se bazeaz pe sentimente i valori ca i pe utilizarea simbolurilor cu impact emoional. Exercitarea influenei atrage o schimbare real a preferinelor actorului; n aceeai situaie el nu ar alege aceeai linie de conduit pe care el o avea nainte de exercitarea influenei. Deosebirea dintre influen i persuasiune ar consta n profunzimea efectelor lor: persuasiunea reprim preferinele subiectului, fr a le schimba. (...) Deosebirea dintre influen i persuasiune este analoag deosebirii dintre educaie i propagand. (...) Puterea persuasiv acioneaz mai rapid i este mai puin costisitoare dect influena dar este mai alienant i are un efect mai scurt i mai superficial

32

V.

1. Conceptul de partid politic

George Voicu consider c cea mai corect i pertinent definiie a partidului politic este cea dat de Benjamin Constant : Un partid este o reuniune de oameni care profeseaz aceeai doctrin politic.1 Pentru a defini partidele politice trebuie s avem n vedere mai multe aspecte ale acestui concept. Pentru acesta trebuie s pornim de la explicarea dimensiunilor conceptului. a. Prima dimensiune este cea ideologic , i s-a impus ca importan conceptual. David Hume a fcut el observaii asupra fenomenului partizan in lucrarea sa Essay on partides din 1760. El sesizase n aceast privin un aspect esenial; anume c programul politic joac n faza iniial a unui partid, un rol determinant pentru coagularea indivizilor, dar c acesta trece cu timpul pe un loc secund, locul prim fiind ocupat de dimensiunea organizatoric, de imperativele de ordin grupal. n zilele noastre, ideologiile denot o instabilitate accentuat. Identitatea doctrinal a unui partid nu este canonic. Doctrina unui partid este format din punctele de vedere exprimate de membrii partidului respectiv de-a lungul timpului . Aceste motive par suficiente pentru ca muli sociologi s situeze n prim-planul definiiei partidelor criteriul formal sau organizatoric. Astfel putem spune c partidul politic este, strucural, o organizaie. Absena organizaiei coincide cu dispariia acestuia . Maurice Duverger apreciaz criteriul organizaiei ca fiind esenial pentru definirea partidelor politice. Democraiile existente probeaz viabilitate acestui punct de vedere cel puin ca frecven, dac nu ca generalitate. Un partid este interesat s-i adjudece oameni competeni sau reputai social, din varii domenii, acetia devenind un capital politic n dublu sens; att real, ct i simbolic.

33

b, Cea de-a doua dimensiune este cea oligarhic . Ea este secundar, dei pericolele entropiei o fac ntr-un anumit grad necesar. Pluripartidismul, i nu numai ca fundament al democraiei, este mult mai congruent cu teoria stratarhic. c. Cea de-a treia dimensiune, dimensiunea teleologic , este esenial pentru conceptul de partid politic. Ea ii marcheaz diferena specific i subordoneaz i domensiunea ideologic i pe cea organizaional, n sensul c explic raiunea existenei lor. - William Schoenfeld trateaz partidele politice, n lumina oferit de studiul asupra comportamentului electoral, ca polarizatori de interese, transmitori de ideologie, de doctrin i de atitudini politice, modelatori de politici publice, creatori de legturi ntre ceteni i guvern. Francois Borella vede n partidemaini electorale, menite s controleze i s capteze energia popular. Max Weber a sesizat nc din 1919 c nu pot exista alegeri fr partide politice. Aceasta explic totodat i geneza fenomenului partizan. Cci partidele actuale se definesc nu att prin programul lor sau prin clasa aderenilor lor, ct prin natura organizaiilor: un partid este o comunitate cu o structur particular. Partidele moderne se caracterizeaz nainte de toate prin anatomia lor- protozoarelor din epocile anterioare le-a succedat partidul ca un organism complex i difereniat al sec al XX- lea. Aceast evoluie se traduce n limbaj- americanii zic main pentru a desemna forme pe care le mbrac uneori partidele lor; comuntii numesc aparat strucura ierarhic a partidului lor i l desemneaz n general cu acest termen expresiv- Organizaie.2 - Robert Michels este cel care a marcat un moment n tiinele politice prin legea de fier a partidelor politice pe care a propus-o. Potrivit acestei legi, un partid politic este ineluctabil o oligarhie birocratic caracterizat, la vrful organizaiei, de un cerc interior nchis de lideri profesioniti, cerc practic inamovibil. - Pentru S. Elderfeld partidul politic este un ansamblu deschis, permeabil att la nivelul de jos, ct i la cel al conducerii executive, ru definit i slab conturat . El susine c un partid este o structur deschis, permeabil nu numai la baz, ci i la vrf, grijulie s atrag categorii sociale marginale i doritoare s le ofere un mijloc de acces la centrele sale de decizi eseniale, o posibilitate de promovare n cadrul structurii sale. Un partid este de asemenea, mai degrab, o structur de autoritate de tip elitist.

34

nainte de toate veritabila raiune de a fi a partidelor este accesul la guvernare sau, altfel spus, cucerirea puterii. Un partid politic se distinge deci de orice alt organizaie social prin aceea c el pretinde puterea, ncredinat c poate guverna ara singur sau n coaliie cu alte partide. George Voicu consider c elementele care compun definiia partidelor sunt: a) partidul politic este o asociaie de tip voluntar; b) avnd drept liant o ideologie politic c) n numele creia acioneaz pentru a cuceri puterea, prin intermediul alegerilor, i pentru a o exercita nemijlocit. Joseph LaPolombara i Weiner, descoper cele patru caracteristici ale partidului politic privit ca organizaie: 1) este o organizaie durabil 2) o organizaie complet 3) voina deliberat de a exercita,n mod direct, puterea 4) voina de a cuta sprijin popular Avnd n vedere aceste caracteristici, putem spune c partidele unice nu erau partide n adevratul sens al cuvntului. George Voicu le numete partide-stat. Sistemul politic nu poate fi redus la o singur parte, ci el trebuie s fie alctuit din mai multe, ceea ce reprezint fundamentul democraiei. Acest principiu oblig partidele la convieuire cu celelalte. Partidele politice nu sunt numai adversare, ci mai ales complementare. Din perspectiva relaiilor dintre ele partidele nu sunt numai partide contra, ci mai ales, cum observa Sigmund Neumann, partide pentru, ntruct ndeplinesc o funcie de integrare politic. Partidele sunt astfel ntr-o relaie de parteneriat. Funciile partidelor politice George Voicu consider c principalele funcii ale partidelor politice sunt cucerirea puterii i medierea ntre ceteni i stat. Acesta din urm este, dup cum afirm politologul romn, principala funcie, cea care face medierea ntre societatea civil i societatea politic. Este o funcie de mobilizare care se maifest tot timpul dar n chip plenar, n timpul alegerilor, cnd se strabilete o coresponden reciproc ntre societate, pe de o parte i partidele politice, pe de alt parte. Altfel spus, partidele sunt interfaa dintre societate i stat. Nu exist un alt mijloc n afara
35

partidelor care s permit cetenilor s-i aleag felul n care doresc s fie guvernai; numai partidele pot oferi alegtorilor instrumentul eficient i democratic de a organiza politic societatea. Partidele particip n chip esenial la actul cel mai de pre al vieii politice constituionale: alegerea guvernanilor. P.P. Negulescu sesizase foarte bine rainea de ordin practic pentru care partidele nu pot fi nlocuite n acest proces constituional. Pe cnd candidaii pot fi nenumrai, partidele sunt numai cteva, i chiar cnd nu e cineva fixat de mai nainte asupra lor se poate orienta cu mai mult nlesnire i mai mult siguran(...)Pe de alt parte propaganda lor prin discuii contradictorii pe care le provoac cu privire la problemele curente, contribuie cu putere la luminarea opiniei publice i ajut astfel popoarele s guverneze efectiv prin ele nsele, fiindc le d puterea s tie ce voiesc i ce trebuie s hotrasc n faa urnelor, cnd se indeplinete actul esenial al vieii constituionale3. Acestei funcii bazal-constituionale, P. Negulescu i adaug o alta: cea care ine de eficiena parlamentar. ntre structurarea votului i recrutarea personalului cu capacitate de guvernare exist o relaie foarte strns. Din acest punct de vedere, un partid este deopotriv o coal de formare a celor care vor ocupa posturile guvernamentale i parlamentare. Kay Lanson, n 1976, observ c din toate instituiile i organizaiile bazate pe libertatea de asociere, numai partidele aspir n mod deschis i neechivoc
4

s asigure legtura ntre mase i

puterea public pentru a-i plasa reprezentanii organizaiei lor n posturi n care ei pot exerciata aceast putere n numele masei. Raiunea lor de a fi este crearea unei legturi ntre guvernani i guvernai. Partidele sunt simultan productori i produse n cadrul unor tipuri particulare de piee pe care cercettorii le-au numit piee politice. Pieele politice sunt definite ca locuri n care se schimb produse politce contra sprijinului politic i al voturilor. - Antony King a fcut o analiz exhaustiv a funciilor partidelor politice pe care tiinele politice le-au inventariat de-a lungul timpului, stabilind c acestea pot fi reduse la 6 tipuri fundamentale: a) structurarea votului b) integrarea i mobilizarea marelui public c) recrutarea lideilor politici d) organizarea guvernrii
3 4

36

e) determinarea politicilor publice f) coalizarea intereselor H. Merkl a propus regruparea i redefinirea acestora n alte 6 categorii funcionale: 1) recrutarea i selectarea personalului conductor apt pentru posturile guvernamentale 2) conceperea programelor i controlul politicilor pentru guvernare 3) coordonarea i controlul organelor guvernamentale 4) integrarea societar prin satisfacerea i concilierea cererilor de grup sau prin asimilarea unui sistem comun de credine sau ideologii 5) integrarea social a indivizilor prin mobilizarea sprijinului lor i prin socializare politic 6) funcia contra- organizaiei Acestea sunt funcii ideale. Un partid nu trebuie s ndeplineasc toate aceste funcii . Este totui o funcie depistabil ntr-o form sau alta aproape n fiecare caz: aceea de mediere . Ea apare ca fiind cea mai important, ntruct partidele sunt veritabile relee pentru voina politic a societii sau a unor segmente sociale precum comunitile religioase sau etnice. Aceast funcie este congruent cu funcia constituional sau constituant pe care un partid politic o indeplinete ntrun sistem politic. Dincolo de posibilele funcii concrete i variabile, partidele contribuie n chip fundamental la echilibrul sistemic al unei societi democratice. Ceea ce este capital pentru acest echilibru este sistemul de partide, pluralitatea lor auto-organizat. Exist aadar o funcie fundamental care transcende orice partid luat separat i care este realizat de toate partidele mpreun, de relaiile dintre ele.

2. Cauzele obiective si subiective ale izbucnirii revolutiilor.

37

Sec XX poate fi numit pe buna dreptate secolul revolutiilor. Revolutiile care au izbucnit au fost cauzate de multiple modificari care s-au produs la nivelul societatii moderne. De aceea, pentru a analiza aceste revolutii trebuie sa analizam aceste schimbari care au condus la indelungatul proces al modernizarii. Intr-o acceptiune mai larga, modernizarea politica denota procesele indefinite de transformare a sistemelor politice intr-o perspectiva evolutionista, de la simplu la complex, de la traditional la modern. Ceea ce face ca modernizarea sa fie un concept sintetic integrator este tocmai aceasta presupusa trecere de la ceva inferior la ceva care care pare a fi superior. Conceptul de modernizare desemneaza transormarile structurale ale tuturor componentelor unui sistem politic, in sensul perfectionarii lor. Intr-o abordare sistematica S.Huntington enumera urmatoarele caracteristici ale modernizarii: industrializarea, urbanizarea, secularizarea democratizarea, educatia, activitatea mass-media, mobilizarea sociala, dezvoltarea economica, afirmarea suveranitatii nationale, diferentierea unor noi functii politice si a structurarilor specializate, rationalizarea autoritatii politice. Modernizarea implica schimbari calitative, de lunga durata si uneori ireversibile in toate componetele unei societati; ea presupune o transformare structurala a societatilor traditionale, in trecerea lor spre societatile moderne. Procesul politic reprezinta o succesiune de stari, de feneomene sau actiuni politice, calitativ omogene, unite prin relatii cauzale sau functionale care duc la un scop comun. Daca in acesta succesiune apare ceva nou, atunci avem de-a face cu un proces evolutiv. Evolutia cuprinde ideea de schimbare cand notiunii de devenire i se adauga elementul teleologic, adik o succesiune de etape in realizarea unui scop. Transformarea implica schimbari calitative in procesul evolutiei. Aceste schimbari sunt ireversibile, ceea ce apropie transformarea de dezvoltare; ambelor le este proprie noua calitate dobandita in urma proceselor evolutive. Progresul social-politic, ca si evolutia, implica o ascensiune de la simplu la complex, de la inferior la superior. Tranzitia desemneaza o faza particulara in evolutia unei societati, faza caracterizata prin dificultati structurale, interne sau externe, in reproducerea raporturilor economice si sociale care o structureaza si ii confera logica de functionare si forme evolutive specifice. M. Glodier delimiteaza intre societatile constituite a caror dezvoltare si identitate decurg din convergenta raporturilor economice, politice si culturale si societartile de echilibru reproductiv modificate datorita coabitarii unor relatii sociale diferite. In sens global, modernizarea politica implica dezintegrarea sistemului traditional de valori si schimbari de durata in structurile materiale
38

si spirituale ale societatilor. Modernizarea politica se manifesta in principal pe urmatorii vectori ai schimbarii: 1.Un proces de rationalizare a autoritatii si de legitimare a puterii statului national cu baza in vointa populara si in nu in alte sedii; 2. Stratificarea sociala si diviziunea complexa a muncii. Aparitia unor noi functii politice a dus la aparitia unui personal specializat si, totodata, la separarea prerogativelor acestor functii de competenta functionarilor si a structurilor specializate 3. Explozia ratelor de participare politica, determinata atat de factori obiectivi cat si subiectivi. - Exista o multitudine de cauze si conditii ale aparitiei unui conflict revolutionar iar acestea nu pot fi reduse, intr-o maniera pozitivista, doar la intrebuintarea fortei si a violentei, dupa cum pot fi reduse, intr-o maniera determinista, doar la conflictul dintre posedanti si neposedanti. Exista cauze de durata profunda care creeaza o situatie exploziva si factori imediati, incidentali care o declanseaza si care pot fi nerecurenti, personali sau fortuiti . Exista cauze obiective ale apartiei si maturizarii unui conflict revolutionar, cauze care apar din disfunctiile sistemului politic, si conditiile izbucnirii unui conflict revolutionar exista o legatura indisolubila, in sensul ca presiunea cauzelor predetermina specificul conditiilor iar conditiile, la randul lor, faciliteaza materializarea cauzelor in actiunea revolutionara. Revolutia devine probabila daca intervin anumiti factori speciali: precipotantiisau accelaratorii. Din acestia, mai frecventi sunt 3: 1) aparitia unui lider inspirat sau a unui profet; 2) aparitia unor organizatii secrete revolutionare 3) infrangerea zdrobitoare a fortelor armate intr-un razboi extern Aceasta duce la scaderea prestigiului si increderii in elita conducatoare, submineaza morala si disciplina fortelor de represiune, pregatind astefel calea pentru cucerirea si declansarea procesului. De cele mai multe ori cauzele obiective interfereaza cu cele subiective. Se poate intampla si invers, deoarece nu exista intotdeauna o relatie biunivoca intre activitati similare care apar din conditii diferite ca si actiuni diferite generate de conditii similare. Ceea ce mediaza intre realitatea obiectiva si actiune este atitudinea subiectiva, predispusa la actiunea
39

revolutionara. O revolutie apare intr-un context politic determinat de tipul de stat, de forma de regim politic, e gradul evolutie, de specificul culturii politice . Aceste variabile isi pun amprenta asupra desfasurarii si organizarii procesului revolutionar. In desfasurarea lor, revolutiile sunt favorizate sau impiedicate de o serie de factori. Dincolo de determinarile cauzelor, orice revolutie se desfasoara intr-un cadru natural nu lipsit de importanta. Lombroso atrage atentia asupra faptului ca revolutiile se desfasoara mai ales in anotimpurile calde . In antichitate si in evul mediu conflictele izbucneau mai ales in lunile martie, iunie sau iulie si scadeau considerabil in lunile friguroase. Cauzele subiective si obiective ale izbucnirii unei revolutii Cele mai importante sunt urmatoarele: Cauze subiective: 1) Falimentul proceselor de socializare politica; 2) Frustrarea generata de mobilitatea sociala esuata 3) Instarinarea clasei politice fata de guvernanti 4) Coexistenta in viata sociala a miturilor si ideologiilor subversive sau conflictuale 5) Alienarea intelectualilor fata de guvernanti 6) Guvernarea dogmatica, despotica si ineficienta 7) Circulatia excesiva si inadecvata a elitelor care pun sub semnul intrebarii coeziunea sociala Cauze obiective: 1) Saracia crescanda 2) Cresterea economica rapida care genereaza schimbari sociale necontrolate, cum ar fi dezradacinarea unor mase mari de oameni. 3) Dezechilibrele dintre productie si distributia bogatiei 4) Combinatia dintre cresterea economica pe termen lung si recesiunile pe termen scurt 5) Aparitia noilor actori pe scena vietii politice 6) Tensiunile dintre stat si societatea civila 7) Conflictele politice internationale
40

Fiecare dintre aceste cauze este valabila in sine,dar o explicatie satisfacatoare a izbucnirii unei revolutii nu poate face abstractie de lanturile cauzale multifactoriale dintre cauze si conditii. Unele din cauzele subiective fundamentale ale izbucnirii revolutiilor este aparitia unei mentalitati revolutionare obsesive. In orice situatie revolutionara exista un grup de oameni atat de convinsi de justetea propriei lor cauze si de necesitatea urgenta de a crea un nou Rai pe pamant incat orice obstacol sau constrangere de natura morala, religioasa, politica sau sociala pot si trebuie sa fie depasite in conceptia lor. Procesele psihologice prin care revolutionarii ajung la decizia de a elimina raul au la baza lantul etiologic al violentei: frustrare-agresivitate-ura-revolta-trecerea la actul violent al distrugerii. Mobilitatea sociala rapida atat pe verticala cat si pe orizontala, si, in special, industrializarea si urbanizarea au produs cu siguranta un proces de dezradacinare. Factorii obiectivi se combina cu cei subiectivi pentru a explica anumite comportamente deviante in planul relatiilor sociale.In timp ce unii dintre noii veniti sunt integrati intr-un mod eficient in noul lor strat social, altii nu se simt in largul lor si incearca un sentiment de nemultumire difuza.Daca ei sunt umiliti si respinsi de membrii de status la care ei aspira, pe baza nii lor pozitii si averi, este posibil ca ei sa devina constienti de inferioritatea lor sociala, acesta putandu-i determina sa adopte ideea de a determina ordinea social-politica. Ei pot incerca sa-si atenueze sentimentul de nesiguranta prin impunerea cu forta a normelor si valorilor noilor grupuri normelor si valorilor oficiale ale societatii. - In explicarea cauzelor, care determina izbucnirea, desfasurarea si reusiat unei revolutii, H. Eckstain intrebuinteaza o paradigma in care factorii subiectivi si cei obiectivi interactioneaza, indiferent de importanta lor. El examineaza patru variabile pozitive: procesul de dezorientare sociala, ineficienta elitelor, subversiunea si mikloacele rebelilor si patru variabile negative: mecanisme de diversiune; mijloace de constrangere aflate la indemana puterii; mecanisme de adaptare si respingere efectiva. Fiecare tip de razboi intern, si fiecare faza a fiecarui tip, poate fi explicat in termenii acestor 8 variabile . Procesul de dezagregare sociala este o cauza profunda;ineficienta elitei guvernate este o structura de comportament;represiunea efectiva a vointei politice. In modelul sau, Eckstein se

41

preocupa indeosebi de factorii care actioneaza cu succes in favoarea sau impotriva violentei revolutionare. - Astfel, razboiul intern este orice recurs la violenta in cadrul unei ordini publice pentru a scimba constitutia sa, guvernantii sai, politica sa. Caracterul comun al revolutiiloe, razboaielor, loviturilor de stat este intrebuintarea violentei pentru a atinge obiective care nu pot fi atinse fara acesta violenta. O societat lipsita de violenta politica si de conflicte este o utopie. O obiectie fata de paardigma lui Ekstein este aceea ca reuneste diferite niveluri ale explicatiei si nu reuseste sa mentina distinctia fundamentala dintre peconditii si precipitanti. In al doilea rand, el se concentreaza asupra factorilor care actioneaza in favoarea sau impotriva manipularii incununate de succes a violentei, mai degraba decat asupra factorilor de profunzime care actioneaza in directia crearii unui potential revolutionar.

42

VII.

1. Geneza si evolutia statului

Statul poate fi definit ca fiind principala institutie politica prin care se exercita puterea politica n societate, n limitele unui teritoriu, de catre un grup organizat de oameni care si impun vointa membrilor societatii privind modul de organizare si conducere a acesteia. Statul, ca principala institutie politica, a aparut n perioada de trecere de la organizarea gentilica a societatii la ornduirea sclavagista. Principalii factori care au determinat aparitia statului sunt: 1. evolutia triburilor si uniunilor de triburi, prin cresterea lor numerica si, mai ales, calitativa, prin tendinta de a se transforma n popoare si a deveni sedentare. n aceste conditii, functionalitatea comunitatii nu se mai putea realiza doar pe baza legaturilor de snge, prin supunerea copiilor fata de parinti. Ca o consecinta a evolutiei amintite au devenit necesare altfel de relatii, superioare, ce au fost oferite de organizarea statala, n care apare o noua relatie, cea dintre conducatori si condusi. 2. diviziunea sociala a muncii, legata ndeosebi de aparitia agriculturii odata cu care viata comunitatii ncepe sa capete un caracter sedentar. Este faptul care a generat necesitatea de a organiza comunitatea pe un anumit teritoriu pe baza unei structuri politice. 3. diferentierea sociala - ca rezultat al aparitiei plus produsului, care reclama o armonizare a intereselor privind productia, circulatia si, mai ales, distribuirea si redistribuirea produselor situatie ce a dus la necesitatea existentei unei autoritati politice cu mijloace de impunere a vointei proprii. Deci, aparitia statului este legata de evolutia comunitatilor umane , care pentru a functiona, aveau nevoie de o organizare politica data de stat. La nceput, statul a fost o organizare politica a triburilor si uniunilor de triburi, iar apoi, odata cu formarea popoarelor, statul a devenit principalul mod de organizare politica a acestora, situatie prezenta att n sclavagism, ct si n feudalism. Odata cu trecerea la capitalism, n epoca moderna, are loc transformarea popoarelor n natiuni, care va conduce la constituirea statelor nationale unitare. Statul devine pentru natiune nsusi modul ei de organizare politica. Teorii privind geneza statului. Numeroasele teorii despre formarea statului se lovesc, n efortul lor explicativ, de

43

suprapunerile i confuziile dintre diferitele structuri i funcii ale statului. Cauzele constau n identificarea ntregului cu partea i fixarea uneia dintre aceste structuri sau funcii drept moment privilegiat al genezei statului. n primul rnd, statul a fost analizat prin reducerea unilateral la una din funciile sale de baz i tratarea privilegiat a acesteia. Se vorbete astfel de statul social; statul tehnic; statul fiscal; statul intervenionist; statul garnizoan etc., omindse astfel bogia relaiilor de putere care interfereaz n exercitarea puterii de stat. A doua dificultate const n confuzia raporturilor dintre stat i societatea civil. n pur tradiie a liberalismului clasic, statul este abordat i definit n zilele noastre ca paznic de noapte sau stat minimal, rolul lui complex fiind redus la sarcina de a asigura protecia juridic a cetenilor i bunurilor ca i la aceea de a asigura funcionarea nengrdit a societii civile. Aceste raporturi au fost definite cnd pe orizontal, cnd pe vertical, omindu-se evidenierea raporturilor specifice dintre ele. n al treilea rnd, confuzia dintre criteriul tehnic i criteriul normativ. Nu se face distincia ntra statul care exist i statul care ar trebui s existe, ntre adevrul realitii obiective i preferinele subiective, inerent partizane: ntre adevr i interesul politic. n al patrulea rnd, structura explicativ privilegiat, de una singur, constituie o surs limitativ a cuprinderii n sfera definiiei statului a tuturor notelor sale caracteristice precum i a diferenelor specifice dintre cele patru criterii mai des uzitate: 1. criteriul juridic; 2. criteriul economic; 3.criteriul politic i 4. criteriul social. 1. Criteriul juridic Problema personalitii juridice a statului este contribuia cea mai important adus de acest criteriu n definirea statului. Cu ajutorul lui se pot explica relaiile i situaiile multiple care se stabilesc ntre stat persoan juridic subiect activ i pasiv de drepturi i obligaii i celelalte asociaii i organizaii sau ntre stat i indivizi. Pentru Hans Kelsen statul este personificarea total a dreptului, personificarea ordinii juridice, subiect de acte publice. Pentru marele jurist austriac, statul este comunitatea creat de o ordine juridic naional, opus celei internaionale i, ca atare, nu este ceva diferit de ordinea sa juridic. Mai multe coli juridice celebre i reprezentanii lor vd statul ca pe o personificare juridic a naiunii (Esmein), persoana politic organizat a unei naiuni ntr-o ar determinat (Bluntschli) sau ca pe o organizaie raional a unitii politice (Houriou). Ali autori definesc statul n funcie de ordinea juridic: Statul are drept scop esenial realizarea ordinii juridice. Criteriul juridic nu acoper ns toate elementele constitutive ale statului. Funcia tehnic a dreptului (permisiv sau prohibitiv) nu poate cuprinde realitatea comun a vieii sociale, forele sociale active, elementele organice, materiale sau voliionale, elementele etice i teleologice. Extrapolarea ordinii publice a statului drept, criteriu unic n explicarea genezei lui, este una din limitele serioase ale criteriului juridic. 2. Criteriul politic A impus n teoria despre stat ideea de imperium Herrschaft dreptul de constrngere i de dominaie, pe baza proceselor sociale de stratificare i de ierarhizare ntre cei puternici i cei slabi, ntre o minoritate conductoare care i impune voina ei unei majoriti conduse. Puterea public o constituie nsui acest fapt de dominaie cu forme i elemente variabile n evoluia statului. Dar puterea public nu se poate legitima prin originea sa, ci numai prin serviciile pe care le aduce, conform regulii de drept. Statul modern apare din ce n ce mai mult ca un
44

grup de indivizi, lucrnd de acord, sub conducerea i controlul guvernanilor, la realizarea nevoilor materiale i morale ale participanilor. Astfel, noiunii de putere public se substituie aceea de serviciu public; statul nceteaz de a fi o putere care comand pentru a deveni un grup care lucreaz, iar deintorii puterii publice nu l pot folosi n mod legitim dect pentru a asigura colaborarea comun. Statul este naiunea nsi, n forele, tendinele i drepturile ei; este organismul politic, reprezentantul oficial al naiunii, agenia ei conductoare, sindicatul intereselor generale ale naiunii. Este ansamblul puterilor publice constituite n vederea promovrii i aprrii drepturilor, intereselor i idealurilor unei naiuni. 3. Criteriul economic. Are legturi indisolubile cu criteriile anterioare cu care interfereaz. Susintorii acestui criteriu consider c statul a luat natere n momentul n care, n cadrul diviziunii interne a muncii, clasa conductoare (efii de trib, marii preoi etc.) i-a nsuit un surplus de avere pe care a cutat s i-l apere i perpetueze fie prin pseudomotivaii ideologice, fie prin crearea unei fore de dominare sau de coerciie. Aceste teorii, de sorginte marxist, sufer de un determinism mecanicist prea apsat; lupta continu i aprig pentru putere nu traduce doar raionalizarea intereselor economice. De exemplu, Ludwig Stein vede, mai ales n statul modern, un solid sistem de organizare a instabilei subordonri i supraordonri a indivizilor i grupurilor sociale din el, n scopul stabilirii unui echilibru dintre interese, ntre nevoile personale legitime i interesele obinuite n conflict cu acestea din urm, mai nti ale naiunii i apoi ale ansamblului umanitii4. - Cea mai rspndit teorie privind geneza statului este teoria patriarhal cu rdcinile n autoritatea primar a tatlui, ca ef al familiei. Ideea de cretere organic a familiei pn la transformarea ei n stat caracterizeaz difuzarea acestei teorii dintr-o perspectiv cretin a unitii neamului omenesc nainte de cderea n pcat. Dup Cdere, datorit zavistiei, pizmei i lcomiei, neamul omenesc s-a spart n mai multe limbi, pe pmnt instalndu-se o stare de anarhie i de violen. ns Dumnezeu, n marea lui iubire, a mai salvat odat Omul, instituind regi i regate pe Pmnt. La nceput, mai multe familii s-au unit, sub conducerea celui mai btrn dintre efii uneia. Vznd dulceaa traiului n comun (Bossuet), aceste familii s-au lrgit i consolidat, transformnd-se n state. De aceea, regii sunt considerai locoteneni ai lui Dumnezeu pe Pmnt. i aceast teorie, ca i multe altele, reprezint o proiecie religioas a nevoii vitale de ordine n societile de-abia constituite. Ea reproduce esena teoriilor contractualiste dup care un legislator legendar (Manu; Moise) vine i pune capt strii de anarhie prezente. Dac n gndirea politic antic acest legislator era trimis de zei, n societile moderne locul zeului l ia comunitatea ca entitate colectiv (Th. Hobbes). Aceasta realizeaz consecinele dezastruoase ale strii anarhice, ceea ce duce la ncheierea unui prim contract ntre indivizi al crui obiect este instalarea pcii sociale. Urmeaz un al doilea contract, dintre suveran i comunitate, al crui garant este zeul. - Un alt set de teorii explic apariia statului prin violena dominaiei unui grup superior asupra altuia inferior al crui teritoriu l cucerete. Oppenheimer explic formarea i natura
45

statului, n primele faze ale existenei sale, ca pe o organizare social impus de ctre un grup nvingtor, organizare al crei unic scop este de a reglementa dominaia primului asupra celui de al doilea, aprnd autoritatea sa contra revoltelor interne i atacurilor din afar. Iar aceast dominaie nu a avut niciodat alt scop dect exploatarea economic a nvinsului de ctre nvingtor. Mai departe, deosebind mijlocul politic, prin care nelege aproprierea fr nici o compensaie a muncii altuia, Oppenheimer adaug: Statul este organizaia mijlocului public. Un stat nu poate s ia natere dect atunci cnd mijlocul economic a adunat o anume cantitate de obiecte, destinate satisfacerii nevoilor i susceptibile de rapt cu minile narmate. Observm c pn la un punct Oppenheimer mbrieaz determinismul economic al lui Marx, fr s absolutizeze ns rolul factorului economic n geneza statului. - Dup Marx, statul a aprut pe o anumit treapt de dezvoltare a societii i va disprea pe o alt treapt de dezvoltare a acesteia. Procesul este surprins corect n generalitatea lui, dar nu se specific celelalte elemente care au o contribuie la geneza statului; procesele simbolice, sinteza dintre factorii materiali i spirituali, sau dintre factorii obiectivi i subiectivi de la baza genezei i evoluiei sale. n explicarea apariiei statului Marx utilizeaz teoria luptei de clas. efii de trib, marii preoi, amanii din comuna primitiv au acumulat un surplus de bunuri economice pe care au neles s le apere prin dou mijloace: 1. Prin motivaia ideologic prin justificarea religioas a clivajului dintre bogai i sraci; 2. Prin crearea forei de coerciie care s le apere acest statut de clas dominant.

2. Cultura politica
Eduard B. Tylor, pionierul britanic al acestei discipline. n introducerea (p. 1) la Cultura primitiv (1871) el definete cultura ca acel ansamblul complex care cuprinde cunotinele, credinele, artele, morala, dreptul, obiceiurile i toate celelalte capaciti i deprinderi pe care omul i le-a nsuit ca membru al societii . n aceeai lucrare, n capitolul I: tiina despre cultur E. B. Tylor enun i alte elemente ale culturii: mbrcmintea, uneltele armele, dreptul de proprietate i cstoria, nvtura moral i religioas, pentru ca n capitolul II: Dezvoltarea culturii s afirme c aa cum catalogul tuturor speciilor vegetale i animale dintr-o zon prezint lumea sa vegetal i animal, tot aa i recensmntul tuturor faptelor vieii obinuite ale unui popor reprezint acel ntreg pe care l numim cultur - Ca neles fundamental, legat i de sentimentul originar menionat mai sus, cultura ia natere i se definete n raport cu natura, opoziie valabil nu numai pentru cultura material, exterioar, dar i pentru cultura spiritual, interioar, deoarece omul nsui, n alctuirea sa specific, este o unitate dintre biologic i spiritual, dintre natural i cultural. Graie omului, natura devine cultur, mediu social structurat de valori culturale unde omul dobndete adevrata sa menire de homo faber. Cultura este detaare de natur, etapele creterii culturale sunt etape ale umanizrii, ale ridicrii i emanciprii spirituale a omului de servituile sale naturale. Cultura cuprinde ansamblul fenomenelor social-umane care apar ca produse cumulative ale cunoaterii i, totodat, ca valori sintetice. Dei pot fi definite ca valorimijloc i nu va valori-scop, valorile politice: libertatea, egalitatea, solidaritatea se nscriu pe traiectoria acestei emancipri, n procesul de asociere a oamenilor n formele complexe ale
46

comunitilor umane care reprezint, totodat, un mediu social artificial opus forelor entropice ale naturii. - Gabriel A. Almond si Bingham G. PoweIl -1966 : Cultura politic este un model de atitudini individuale si de orientri fat de politic, manifestate n rndul membrilor unui sistem politic. Ea este un domeniu subiectiv care st la baza actiunilor politice si care le confer important. Astfel de orientri individuale cuprind cteva elemente: orientri cognitive, exacte sau mai putin exacte, pe tema subiectelor si convingerilor politice; orientri emotionale, sentimentulul angajrii, respingerii n raport cu subiectele politice si orientri estirnative, aprecieri si opinii pe tema unor subiecte politice, ceea ce, de obicei, presupune aplicarea unor standarde apreciative privind subiectele si evenimentele politice - Sidney Verba : Cultura politic a unei societti const dintr- un sistem de credinte ernpirice, simboluri expresive si valori care defnesc situatia n care are loc actiunea politic. Ea ofer orientarea subiectiv a politicii. - Stabilete 3 dimensiuni : - dimensiunea cognitiva : presiunea mediului si bombardamentul informational oblig, oarecum, individul s constientizeze realitatea politica( el stie cte ceva despre institutiile supreme ale statului, despre liderii si partidele politice, despre evenimentele politice importante la nivel mondia1). - Dimensiunea afectiva : cuprinde latura emotional a va1orilor politice sau sociale, atitudinea de atasament, de respingere sau de refuz fat de fenomenele sau institutiile politice. Ea are un rol important n formarea atitudinilor. Cunostintele sau nformatiile politice sunt primite mai usor cnd exist o personalizare a relatiilor politice, adic atunci cnd ele provin de la o rud, de la un prieten, de la un lider care suscit o admiratie personal, independent de politica dus - Dimensiunea evaluativa : cuprinde judectile de valoare despre fenomenele si realitatea politic. Fiecare apreciaz viata politic n functie de o scar de valori ierarhizat. Eva1uarea fenomenelor politice necesit cunostinte politice. Cunostintele politice sunt ns modelate si orientate de sentimentele politice fat de o ideologie, de un lider, de un program de guvernare. cunostintele politice reprezint etape necesare n procesul de consolidare si interiorizare a atitudinilor si opiniilor politice, n urma cruia ele devin convingeri. - Din combinarea acestor trei dimensiuni, G. Almond si Sidney Verba elaboreaz trei tipuri de cultur politic cultura parohial (local sau provincia1), cultura de supunere (de subordonare), cultura participativ. Pentru a le individualiza, autorii recurg la notiunea de congruenta ntre o cultur politic si o structur politic : -cultur politica parohial : ~ corespunde unei structuri politice traditionale,descentralizate la nivelul regiunii, tinutului, satului. n cadrul acestei culturi ~ nu exist un interes deosebit pentru problemele de politic nationa1 sau pentru sisternul politic national; ~ accentul cade pe problernele politice de interes local. ~ preotul, seniorul, nvttorul sunt liderii locali; iar biserica, scoala si primaria sunt institutiile politice fundamentale.
47

~ tip de personalitate : provincialul ~ Traditia ritualizeaz comportamentul politic si suspend temporalitatea; rolul inovatiei si al spontaneittii este minim. - Cultura politica de supunere ~ corespunde unei structuri autoritare si centralizate la nivel national. ~ subiectii acestei culturi sunt constienti de existenta sistemului politic nationa1, dar se multumesc cu o atitudine de pasivitate n privinta participrii la conducerea po1itic, din cauz c matricea caracterial a acestei culturi, prin cele dou valori politice de baz autoritate si loialitate le-a nlocuit cu o conformitate de automat si i-a determinat s delege problemele liberttii si initiativei lor unui lider putemic, n schimbul protectiei acestuia. ~ tip de personalitate : supusul - Culturi participative : ~ cettenii sunt constienti de mijloacele lor de actiune asupra sistemului politic, ca si de posibilitatea lor de a influenta cursul evenimentelor politice prin mijloacele specifice participrii democratice: referendurnuri, alegeri, actiuni de protest, greve etc.. ~ corespunde unei structuri politice democratice. ~ tip de personalitate : participantul, cetateanul activ Orientrile politice ale unui individ contin n grade diferite elemente ale culturii parohiale, de supunere si participative ; orice cultur politic a unei ri cuprinde elemente parohiale, de supunere si participative. Proportia dintre aceste elemente este dat de varibilele artate mai sus, la care se adaug impactul tot mai mare al mass- media asupra omogenizrii culturale nationale, precum si dezvoltarea instructiei scolare. - Totdeauna, o cultur politic national este marcat de specificul dezvoltrii sale istorice, de conditii le geopo1itice, de succesiunea regimurilor politice, de matricea culturii sale populare. Cultura politic nu include numai sistemele de atitudini, credinte si sentimente care dau un sens actiunii politice la un moment dat. Componentele ei de baz nu sunt numai atitudinile, rnotivatiile si capacitatea de a convietui . Ea include, totodat, dimensiunea istorica a constiintei nationale, ref1ectat n specificul national, nteles ca mod specific de a gndi si reactiona la problemele fundamentale ale existentei si nu, n ultimul rnd, la cele politice ( De aceea, la specialistii din trile lovite att de greu de conditiile istorice vitrege, dimensiunea constiintei nationale, problematica statului- natiune si continuitatea idealurilor nationale reprezint componente intrinseci ale culturii politice). - Profesorul polonez Wladislaw Markiewicz, prin cultura politic ntelege acele elemente istorice constituite, n cultura, luata global, care vizeaza valorile recunoscute si asteptate de ctre o colectivitate dat, referitoare, n primul rnd, desi nu exclusiv, la sistemul puterii de stat. - Cultura politic este nteleas ca un efect al procesului istoric ndelungat si un produs a1 coabitarii sociale, schimbtoare n timp. La fel ca si alte valori culturale, valorile culturii politice se subordoneaz legilor mostenirii culturale, n sensul c valorile se subordoneaz liniilor dominante de actiune din cadrul unui model cultural, se oboectiveaz sub forma unor norme de comportament, a unor obiceiuri, institutii si organizatii politice
48

care influenteaz, orienteaz si controleaz comportamentul politic al membrilor unei cornunitti nationale. Ca model de comportament (atitudini si orientri politice individuale) indus de modelele culturale, cultura politic poate fi considerat meta-socializare politic, n sensul c att agentii, ct si subiectii socializrii nu pot depsi orbitele gravitationale ale modelului. - Modificri de substant n manifestarea culturilor politice pot fi date de dinamica pe orizontal si stratificarea pe vertical a puterii, induse de o diviziune profesional a muncii din ce n ce mai sofisticat si de o complicare fr precedent a rolurilor si functiilor sociale. Sub presiunea massmedia si a industriei culturale care fabric fr ncetare bunuri culturale de consum, valorile oficiale sunt omologate .si instrumentalizate n logica dominatiei simbolice. In aceste conditii este firesc ca valorile politice traditionale s sufere, din principiu, o reasezare a semnificatiilor, n functie de noul spirit al timpului. Se nasc astfel subculturile, ca forma de reactie la acest proces de omogenizare a valorilor si normelor culturale, in cadrul comunitatilor inchiseetnice, religioase sau culturale- acestea edificandu-si astfel propriile sisteme de valori. Contraculturile : se caracterizeaz printr-o contestare violent a normelor si valorilor politice oficiale, recomandnd nlocuirea lor cu altele radical noi. Un alt criteriu de clasificare al culturilor- dat de familiile politice : - cultura politica a Stngii: laicitate; credinta in progres; schimbare social; solidaritate; justitie social; egalitate; republicanisrn; - cultura politica a Dreptei: religiozitate; conservatorism (cultul fami-liei, al propriettii private); anticomunism; monarhism; conservarea ordinii si a institutiilor vechi; elitism. Valorile politice = repere in orientarea actiunii politice ~ exprima tensiuni si conf1icte inteme, cauzate de raportul individului cu mediul su politic ; ~ pot fi considerate, totodat, o constientizare n planul vietii politice a raportului dintre actiune si nevoile umane, mediate sau personifcate prin interese. ~ pot fi considerate mijloace eficiente n actiunea politic pentru satisfacerea necesittjlor sociale si ale personalittii umane. ~ sunt valori- mijloc( Tudor Vianu : ,, Valoarea economic prin care banii devin bunuri este o valoare-rnijloc. Tot astfel, valoarea politic. Acela care doreste s obtina puterea politic o ntelege ca pe un mijloc n vederea realizrii anumitor scopuri sociale, religioase etc. Politica nu poate fi niciodat scop n sine). ~ exista un dialog intre valori, dupa cum exista si o relatie de continuitate-discontinuitate a lor. Dialogul dintre valori ia nastere din procesul de valorizare a relatiilor sociale dintre oameni si instituie reprezentarea ideal a bunurilor si obiectelor politice de care comunitatea are nevoie n realizarea obiectivelor ei fundamentale. Cultura politica si stil politic : Stilul politic a fost perceput ca o sintez dntre tipologia regimurilor politice (democratice, autoritare, dictatoriale, totalitare) si tipologia personalittilor mprumutat din psihologie (introvertitextravertit; f1egmatic; sangvin; melancolic etc.) Stilul politic nu poate fi izolat de cultura politic. Corelarea implicit stil-cultur poate conduce la o vizjine mai cuprinztoare privind instrumentalizarea principiilor, valorilor si normelor unui regim politic. Stilul politic, scrie C. J. Friedrich, nu este (sau nu trebuie s fie) o evadare de la norme si valori, ci un mijloc de a le face explicite
49

VIII. 1. Anatomia partidului de cadre( Lenin)

Din nefericire, Marx a lsat puine indicaii cu privire la felul cum va arta viitoarea societate socialist rezultat din distrugerea societii burgheze. Desvrirea distrugerii vechii societi va fi opera proletariatului victorios ntr-o perioad de aproximativ ase luni cunoscut sub numele de dictatura proletariatului. Cele cteva indicaii privind asocierea liber a productorilor sau principiile de repartiie care vor fi operaionalizate n cadrul noii societi vor funciona cel mult ntr-o republic comunal, dup modelul Comunei din Paris. Fiind consecvent n distrugerea vechii forme de stat, Marx izgonete din Cetate politicul. Ce form de organizare i conducere l va nlocui, de vreme ce Marx vedea n partide doar coterii i ai cror membrii nu urmresc dect satisfacerea propriilor interese. Adevrata coal de formare a contiinei revoluionare a proletarilor sunt sindicatele, care le vor forma contiina politic necesar societii viitoare. Dar despre organizarea spaiului public, a relaiilor de putere n noua societate, despre structurile sociale, rolul grupurilor i al celorlalte categorii sociale i profesionale n funcionarea sistemului politic socialist opera lui Marx este foarte srac n sugestii . V. I. Lenin va adapta teoria despre revoluie a lui Marx la condiiile celei mai slabe verigi din dezvoltarea capitalismului: Rusia. Totodat, n acest proces, el va inversa teoria marxist, fcnd din partidul politic agentul privilegiat al aciunii revoluionare, iar din rolul factorului subiectiv al contiinei comuniste factorul propulsiv al coagulrii aciunii revoluionare. Partidul de cadre bolevic creat de Lenin n 1903, prin desprinderea violent din P.S.D.M.R., nu mai are nimic din fizionomia clasic a partidelor de notabili, cercetat de Max Weber i Sigmund Neumann. Membrii acestor partide nu mai sunt aristocraia latifundiar, financiar-bancar care fcea politic fr s primeasc vreo remuneraie oficial pentru acest lucru. La origine, partidul totalitar de cadre cuprindea revoluionari de profesie a cror credin nestrmutat n cauz i loialitate fa de ideologia partidului avea menirea s suplineasc cantitatea prin calitatea membrilor. Nu ntmpltor celulele de baz ale organizaiilor partidului bolevic care acionau conspirativ n perioada arist includeau, n marea majoritate, pe membrii cercurilor de studii marxiste, adic pe liceenii i intelectualii de stnga, iniiai n opera lui Marx i Engels. De fapt, una din problemele majore pe care Lenin trebuia s le rezolve era tocmai baza social a partidului care trebuia s justifice din punct de vedere ideologic mitul clasei muncitoare, clas conductoare n societate. Or, n perioada formrii partidului bolevic, la
50

nceputul secolului al XX-lea, clasa muncitoare era extrem de sczut n Rusia, intrat recent n circuitul unei dezvoltri capitaliste accelerate. Dup unele estimri, nainte de primul rzboi mondial, clasa muncitoare din Rusia nu atingea mai mult de 160.000-170.000 de salariai. - Mitul partidului comunist ca avangard a clasei muncitoare mit creat de Marx, l-a obligat pe Lenin la o veritabil siluire a realitii pentru a salva valabilitatea mitului . Dac Marx acordase clasei muncitoare rolul de for politic conductoare n viitor, nu este mai puin adevrat c prognoza lui Marx se baza pe dezvoltarea numeric i pe creterea capacitii organizatorice pe care aceast clas le prezenta n rile dezvoltate ale Occidentului, mai ales din Anglia. Lenin a trebuit s salveze teoria, compensnd deficiena numeric a clasei muncitoare din Rusia prin calitatea partidului de cadre format din revoluionari de profesie a cror principal calitate era adeziunea fanatic la valorile ideologiei marxiste, credina n cauz. -n ce privete structura partidului de cadre, V. I. Lenin afirma: nainte de toate se pune ntrebarea: prin ce se menine disciplina partidului revoluionar al proletariatului? Prin ce se verific ea? Prin ce se ntrete? n primul rnd, prin contiina avangrzii proletariatului i prin devotamentul acesteia fa de revoluie, prin fermitatea sa, prin spiritul su de sacrificiu i prin eroismul su. n al doilea rnd, prin capacitatea sa de a lega, de a se apropia i, dac vrei, de a se contopi ntr-o anumit msur cu masele mai largi ale oamenilor muncii, n special masele proletare, dar i cu masele muncitoare neproletare. n al treilea rnd, prin conducerea politic just exercitat de aceast avangard, prin strategia i tactica ei politic just, cu condiia ca masele largi, prin propria lor experien, s se conving c sunt juste. De aici necesitatea subordonrii membrilor de partid la principiile de conducere: centralismul democratic i democraia intern de partid, principii care nu acordau bazei de militani dect un rol de faad n acceptarea deciziilor impuse de sus. - Disciplina de partid una din condiiile de baz pentru asigurarea unitii politice, de voin i de aciune a partidului este obligatorie pentru toate organizaiile i pentru toi membrii de partid; minoritatea se supune necondiionat majoritii i este obligat s aplice, n practic, fr rezerve, hotrrile luate; - hotrrile organelor superioare de partid sunt obligatorii necondiionat pentru organele inferioare ale partidului. Conform teoriei leniniste, partidul clasei muncitoare, dei avangarda clasei celei mai revoluionare, avea nevoie la conducerea lui de intelighenia burghez, care s poat descifra din micarea istoric legitile obiective ale progresului pe care aceast clas le coninea datorit virtuilor ei. De aceea, orice decizie sau indicaie venit din partea conducerii trebuia s fie acceptat sau nsuit de ctre baz; dup cum baza de militani nu putea veni cu propuneri sau cu sugestii care s contravin liniei politice a nucleului conductor. Sub presiunea acestor condiii, partidul bolevic va imprima n structurile saleorganizatorice i aciunii sale politice o dimensiune radical ce amintete de teroarea iacobin. - n Scrisoare ctre un tovar cu privire la sarcinile noastre organizatorice (1902), V. I. Lenin analizeaz principiile de organizare a partidului de tip nou n condiii de strict
51

conspirativitate: Dat fiind necesitatea unei conspirativiti ct mai stricte i a pstrrii continuitii micrii, partidul nostru poate i trebuie s aib dou centre conductoare: O.C. (Organul Central) i C.C. (Comitetul Central). Primul trebuie s conduc pe plan ideologic, iar cel de-al doilea n mod direct i practic (). Toat arta organizrii conspirative const n a folosi absolut toate posibilitile, n a da de lucru tuturor, pstrnd n acelai timp Conducerea ntregii micri, bineneles, ns, nu n virtutea puterii, ci n virtutea prestigiului, a energiei, a unei experiene mai bogate, a unor cunotine mai multilaterale (?!), a unui talent mai mare (). Cderea unui comitet nu va distruge atunci ntreaga main, ci doar va scoate din lupt pe conductori, care au nlocuitori gata pregtii1 - Caracteristicile de baz ale partidului de cadre bolevic, expuse de Lenin n lucrarea Cei de fcut? (1902) sunt: 1. o organizaie puternic centralizat i disciplinat, ca o elit restrns, compus din revoluionari de profesie. Afirm susinea Lenin - : 1) c nici o micare revoluionar nu poate fi trainic fr o organizaie de conductori stabili i care s pstreze continuitatea; 2) c, cu ct e mai larg masa spontan atras n lupt, care alctuiete baza micrii i particip la micare, cu att necesitatea unei organizaii este mai imperioas i cu att trebuie s fie mai trainic aceast organizaie (); 3) c aceast organizaie trebuie s fie alctuit mai ales din oameni care s se ocupe cu activitatea revoluionar ca revoluionari de profesie; 4) c ntr-o ar absolutist, cu ct vom restrnge mai mult numrul membrilor unei asemenea organizaii, astfel nct s participe la ea numai membrii care se ocup cu activitatea revoluionar ca revoluionari de profesie i care au dobndit o pregtire profesional n arta luptei mpotriva poliiei politice, cu att mai greu va fi de prins o asemenea organizaie i 5) cu att mai numeroase vor fi elementele att din rndul celorlalte clase ale societii care vor avea putina s ia parte la micare i s acioneze energic n cadrul ei. Elementul de baz al organizrii nu mai este seciunea, ca n cazul partidelor socialiste, adic organizarea pe orizontal, ci celula. Numrnd cteva zeci de membri (i nu cteva sute, precum seciunea) celula grupeaz membrii de partid nu dup domiciliul lor, ci dup locul de munc (ateliere, uzine, instituii ale statului etc.). Acest tip de organizare permite un contact strns i constant ntre membrii celulei. Organizarea devine o problem politic fundamental a partidului de tip nou care condiioneaz formele sale de lupt i misiunea sa istoric: Organizarea este singura arm pe care o are proletariatul n lupta sa pentru cucerirea puterii. Dezbinat de concurena anarhic care domnete n societatea burghez, strivit de povara muncii silite n folosul capitalului, aruncat mereu la fund, n complet mizerie, slbticie i degenerare, proletariatul poate deveni i va deveni n mod inevitabil o putere de nenvins numai datorit faptului c unirea lui ideologic bazat pe principiile marxismului este consolidat de unitatea material a organizrii, care grupeaz milioanele de oameni ai muncii n armata clasei muncitoare"14; 2. preocuparea pentru formarea unei culturi politice de stnga, pornind de la analiza realitilor concrete de la locul de munc n cheia paradigmei marxiste exploatai-exploatatori; 3. centralismul democratic i democraia intern de partid reprezint semnele indubitabile ale dictaturii. Dei n teorie baza se bucur de o larg autonomie n ce privete alegerea liderilor la toate nivelurile i luarea deciziilor, n realitate alegerea conductorilor i luarea deciziilor importante aparineau Centrului n faa cruia majoritatea trebuia s se supun necondiionat:
52

() partidul comunist nu va putea s-i ndeplineasc misiunea sa dect dac este organizat nmaniera cea mai centralizat posibil, dac o disciplin de fier apropiindu-se de disciplina militar domnete n el i dac centrul partidului, nsrcinat prin ncrederea membrilor si cu toat puterea, va fi prevzut cu autoritatea i puterile cele mai mari15. Acest regim birocratico-bonapartist, impus de Lenin partidului, va transforma proletariatul revoluionar ntr-un instrument docil n minile Comitetului Central care, de altfel, nici nu avea provenien muncitoreasc. n 1904, L. N. Troki va anticipa profetic consecinele unei asemenea structuri organizatorice asupra regimului politic i, implicit, asupra statului socialist: n politica intern a partidului aceste metode determin ca organizarea partidului s se substituie Partidului, comitetul central s se substituie organizrii Partidului i, n final, un dictator s se substituie comitetului central - i n ce privete dispariia lent a statului preconizat de Marx ntr-un viitor previzibil, Lenin aduce corecturi serioase. Statul va disprea n comunism, dar comunismul este faza superioar a dezvoltrii societii socialiste, foarte greu de anticipat n timp ca realizare. Chiar dac este un stat tranzitoriu, statul este nc necesar n primele faze ale construciei socialiste. n primul rnd, proletariatul ntrebuineaz aparatul represiv i coercitiv al statului pentru a anihila ultimele bastioane ale rezistenei fostelor clase exploatatoare i, n al doilea rnd, pentru a asigura implementarea noului sistem de valori, a marilor decizii economice i, mai ales, pentru a asigura principiul repartiiei socialiste a bunurilor (repartiia dup munc) n condiiile unei penurii relative a acestora. - Unul din marii specialiti n teoria partidului din secolul XX, francezul Maurice Duverger, face o caracterizare remarcabil partidului de cadre revoluionar: Membrului de partid i se cere ca zi de zi, n uzin sau n atelier, el trebuie s militeze n cadrul celulei, adic s difuzeze n rndurile celor din jur cuvintele de ordine ale partidului, s le comenteze texte eseniale din LHumanit sau din cotidianul comunist local, s le ntrein ardoarea revendicativ. Totodat, membrul de partid este i membru al sindicatului (), filial a partidului n care aciunea sa se prelungete i o completeaz pe aceea a celulei. ntreaga sa via profesional este astfel ncadrat de partid, dominat de partid, consacrat cauzei partidului. Acelai lucru se ntmpl i cu organizarea timpului su liber: o mare parte i este absorbit de edinele de partid, de sindicat sau ale organizaiilor anexe (Partizanii pcii, Amicii U.R.S.S. etc.), restul timpului liber i este organizat tot prin grija partidului: asociaii sportive comuniste, baluri ale tineretului comunist, srbtori, chermeze i picnic-uri comuniste; edine de cinema comuniste; cluburi literare sau artistice comuniste; expoziii i conferine comuniste, toate acestea distribuie divertismentul membrilor de partid. Partidul penetreaz, de asemenea, n viaa de familie: n mod firesc, soia sa este nscris n Uniunea femeilor () i n diverse comitete de factur casnic; copiii si sunt integrai n Uniunea tineretului () i n filialele acesteia. Practic, nu exist distincie ntre viaa public i viaa privat, nu mai exist dect o singur via, anume viaa de partid. Astfel se definete partidul totalitar - Contradicia profund a teoriei leniniste despre partidul de tip nou se afl n nsei premisele ei ideologice. Dac la nceputurile ei micarea muncitoreasc nu avea dect o contiin spontan, de natur sindical, ideologia ei revoluionar va fi importat din exterior, ca produs al intelectualitii burgheze. Or, tocmai dumanul de moarte al proletariatului i oferacestuia ideologia i principiile sale organizatorice! Iat de ce ntre nucleul conductor al
53

partidului comunist i baza sa de adereni i militani exist o falie adnc, vizibil doar n avantajele exorbitante ale nomenklaturii. Ruptura dintre nucleul conductor i masa membrilor de partid se vede n sanctificarea i inviolabilitatea Dogmei: partidul nu poate grei: greesc cel mult unii lideri. Obsesia puterii se traduce n intransigena inchizitorial, puritii Dogmei a ceea ce face ca ideologia de import i propaganda populist s fie doar pseudomotivaii care s mascheze avantajele oferite de putere. Muncitorii nici nu puteau s aib o contiin social-democrat. Ea nu le putea fi adus dect din afar. Istoria tuturor rilor arat c numai prin propriile sale fore clasa muncitoare poate s-i formeze doar o contiin trade-unionist, adic convingerea necesitii de a se uni n sindicate, de a lupta mpotriva patronilor, de a lupta pentru a obine de la guvern cutare sau cutare lege necesar muncitorilor etc. nvtura socialist ns s-a dezvoltat din teoriile filosofice, istorice i economice pe care le-au elaborat reprezentanii culi ai claselor avute. ntemeietorii socialismului tiinific modern, Marx i Engels, au aparinut i ei, prin situaia lor social, intelectualitii burgheze. La fel i n Rusia, nvtura teoretic a social-democraiei a aprut cu totul independent de creterea spontan a micrii muncitoreti, a aprut ca un rezultat firesc i inevitabil al dezvoltrii gndirii intelectualitii revoluionare socialiste18. Bucla se nchide: partidul de cadre va nlocui dictatura proletariatului pe msur ce propaganda va proclama stingerea treptat a statului ntr-un viitor ndeprtat. Dar trstura comun a celor dou instituii se accentueaz: Represiunea este nc necesar, dar ea este deja exercitat mpotriva unei minoriti exploatatoare de o majoritate a exploatailor

2 Modele de revoluie
Strns legat de tipologia revoluiilor este modelul revoluionar( acesta ofer o circumscriere mai exact a factorilor care individualizeaz procesul revolutionar n complexitatea desfasurrii lui). In literatura de specialitate s-au impus dou macromodele de revolutii: occidental si oriental. Modelul occidental ( a)/ Modelul oriental ( b) ( a)Capitala este centrul procesului revolutionar care se propag ulterior n provincie;
54

 ( b) Centrul procesului revolutionar este provincia sau periferia de unde fortele revolutionare se ndreapt spre capital; ( a) Actorii revolutionari sunt intelectualii si clasa muncitoare (n traditia marxist); ( b)Actorul revolutionar este trnimea sprijinit de gherilele revolutionare; Succesiunea fazelor revolutionare: (a)1. mobilizarea noilor forte politice; 2. cderea vechii ordini; 3. edificare noii ordini. (b)1. cderea vechii ornduiri; 2. mobilizarea noilor forte politice; 3. dualismul dintre noua si vechea ordine; 4. edificarea noii ordini. - Mobilizarea resurselor politice: ( a) puternic si eficient Mobilizarea resurselor politice: ( b) slab si dispersata Modelul marxist de revoluie: - politicul si economicul se ntreptrund ntr-o asemenea msur nct teoria schimbrii transpune destul de fidel n plan istoric ontologia sa si teoria cunoasterii. Monismul su materialist pune la baza lumii materia, spiritul devenind factorul secund, realitatea secundar. De aici deriv determinismul mecanicist al conceptiei sale, o anumit fatalitate a schimbrii sociale care antreneaz n dialectica ei societatii si epoci istorice, independent de vointa sau constiinta oamenilor. - procesele economice sunt, n esent, procese materiale, care antreneaz modificri n toate sferele vietii sociale, inclusiv n formele constiintei: - n productia social a vietii lor, oamenii intr n relatii determinate, necesare, independente de vointa lor relatii de productie , care corespund unei trepte de dezvoltare determinate a fortelor lor de producie materiale. Totalitatea acestor relaii de producie constituie structura economic a societtii, baza real pe are se nalt o suprastructur juridic si politic si creia i corespund forme determinate ale constiintei sociale. - existenta social a oamenilor determin constiinta Ideea de revolutie la Marx : - este strns legat de aparitia si afirmarea proletariatului pe scena vietii politice n a doua jumtate a secolului al XIX-lea cnd Marx si-a elaborat teoria. - reprezint ncununarea logic a unor procese economice care aveau ca mobil suprem satisfacerea intereselor si nsusirea privat a produselor muncii de ctre posesorii mijloacelor de productie care erau si stpnii mijloacelor de productie simbolice, adic ai ideologiilor . Functia acestora era tocmai de a legitima stratificarea social si ierarhia avantajelor pe baza constiinei false, adic a pseudomotivatiilor cu privire la meritele sociale ale posedantilor.
55

- legea economic fundamental a capitalismului creeaz, prin nssi natura ei, tensiunea economic ntre actori, ceea ce duce la maturizarea conditiilor revoluionare. . Celebra teorie a plusvalorii, elaborat de Marx n Capitalul (1867), arat clar mecanismele exploatrii, ale producerii plusvalorii, care genereaz contradictia dintre fortele de productie naintate si relatiile de productie napoiate: Pe o anumit treapt a dezvoltrii lor, fortele de productie materiale ale societtii intr n contraditie cu relatiile de productie existente, sau ceea ce nu este dect expresia juridic a acestora din urm, cu relatiile de proprietate n cadrul crora ele s-au dezvoltat pn atunci. Din forme ale dezvoltrii fortelor de productie, aceste relatii se transform n ctue ale lor. Atunci ncepe o epoc de revolutie social. - O component esential a modelului marxist de revolutie = clasa social capabil s distrug acest mecanism al exploatrii. Singura clas social care, prin forta ei numeric i prin structura ei organizatoric poate realiza acest lucru este proletariatul Modelul austro-marxist - continuare a modelului marxist si, totodat, o perfectionare a lui. - caracteristicile acestui curent sunt: 1. profeseaz reformismul social-democrat; 2. se distanteaz critic fat de unele teze radicale ale marxismului, cum ar fi aceea a cuceririi puterii politice prin violent. - conform teoreticienilor, cucerirea puterii politice prin revolutie nu este dect nceputul revolutiei. Revolutia politic poate fi opera unei zile, a unui ceas mare. Greul ncepe a doua zi, cnd trebuie s nceap reconstructia societtii si cnd trebuie implementat noul sistem de valori n structurile si institutiile sociale si cnd revolutia politic este continuat sau se transform n revolutie social - Otto Bauer : principal caracteristic a revolutiei presupune implementarea unui set de valori cu rezonant social care, pe de o parte, s consolideze pozitia politic cstigat, iar pe de alt parte, s dea un rspuns favorabil maselor care le-au sustinut, vznd n ele singura sans de eliminare a nedrepttilor de pn atunci. - revolutiei politice trebuie s-i urmeze revolutia social ca etap necesar n materializarea obiectivelor ei n viata social-economic. nlturnd vechiul sistem, revolutia politic creeaz un context specific n care se impune legiferarea unei noi ordini politice capabile s pun n practic msuri destinate nlturrii exploatrii politice, mai precis a efectelor ei. Pn ce reglementrile legale favorabile noii puteri politice nu devin functionale, nu se poate vorbi de o autentic preluare a puterii politice.

56

IX.1 Terorismul politic 2. Democratia: definitie si caracteristici

Def: Dac esena omului, ca fiin raional, este libertatea, atunci ncrederea n perfecionarea moral a omului, n demnitatea eminent a fiinei sale se poate materializa numai ntr-un regim care promoveaz principiul egalitii anselor, al fraternitii i al participrii la luarea n comun a deciziilor privind problemele de baz ale comunitii. Din aceast perspectiv, democraia poate fi definit ca o form de asociere politic n care scopurile guvernrii sunt, de obicei, determinate de ntreaga comunitate n concordan cu procedurile i regulile stabilite pentru participarea politic i realizarea consensului Democraia este un regim politic caracterizat prin lipsa puterii personale i, n special, un sistem axat pe un principiu: nimeni nu poate s se proclame conductor i nimeni nu poate s dein puterea ntr-o manier irevocabil sau cu titlu personal. Tocmai pentru c respinge principiul autocratic, norma democratic vrea ca puterea omului asupra omului s nu i fie conferit dect de un altul. n plus, dac desemnarea conductorilor nu eman dintr-un consens, nu exist democraie. Nu exist democraie nici cnd consensul este simulat sau forat cci nu exist consens dac cei care trebuie s subscrie la el nu sunt liberi s-i exprime dezacordul i dac acordul nu rezult dintr-o alegere liber a democraiei1. ntr-un sistem democratic nimeni nu poate s se desemneze pe el nsui, nimeni nu se poate investi cu puterea de a guverna i, prin urmare, nimeni nu poate s-i aroge o putere necondiionat i nelimitat n aceeai ordine de idei, democraia este o form de guvernmnt n care guvernarea de ctre cei muli este opus guvernrii de ctre unul singur guvernarea de ctre popor fiind opus guvernrii de ctre tiran, dictator sau monarh absolut. Testul esenial al oricrui govern democratic const n evidena c sursa autoritii politice trebuie s fie i s rmn ntotdeauna n cadrul comunitii i nu la dispoziia sau bunul plac al conductorului. Caracteristici: a) separarea puterilor in stat (legislativ, executiv, judecatoresc) precizez ca forma clasica a principiului separarii celor trei puteri in stat a fost data de catre filozoful francez Montesquieu in 1748 in lucrarea Spiritul legilor
57

b) pluralismul politic, adica existenta a mai multor partide politice cu ideologii diferite (in Romania s-a realizat dupa 1990) Pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale). c) legitimitatea puterii, in sensul ca puterea se sprijina pe adeziunea majoritatii cetatenilor. John Hallowell afirma ca in democratie guvernarea este legitima daca se sprijina pe consimtamantul celor guvernati, de aceea este o guvernare bazata pe persuasiune si dezbatere. Aceasta idee a fost formulata prima data in Declaratia de Independenta americana 4 iulie 1776 (scrisa de Thomas Jefferson) in care se stabilea dreptul poporului de a schimba forma de guvernamant care ii lezeaza drepturile si sa stabileasca alta potrivit intereselor sale. d) luarea deciziilor pe baza principiului majoritatii e) realizarea impartiala a justitiei in numele legii. Constitutia Romaniei (art. 16 al. 2 Nimeni nu este mai presus de lege) f) garantarea prin Constitutie a drepturilor si libertatilor cetatenesti. Oamenii trebuie sa traiasca in libertate. Statul democratic garanteaza si promoveaza libertatile personale, in limite stabilite de lege (democratia= poti face orice pana nu deranjezi pe altii). Cetatenii trebuie sa aiba dreptul la opinii proprii si totodata sa se bucure de securitatea personala, a bunurilor, libertatea de exprimare, dreptul de a-si alege conducatorii si de a decide in probleme de interes public. Ca produs al epocii moderne, pentru ca un regim democratic s poat fi implementat, el trebuie s respecte urmtoarele principii: 1. ncrederea n perfecionarea moral a umanitii. 2. ncrederea n posibilitatea schimbrii sociale contiente, realizat prin consens i nu prin mijloace violente. 3. Asigurarea demnitii eseniale a omului, a cultivrii i protejrii personalitii sale pe un principiu fratern dect pe unul diferenial. 4. Eliminarea privilegiilor speciale bazate pe merite inexistente sau pe exagerarea diferenierii dintre indivizi. 5. Controlul popular al deciziilor politice prin alegeri periodice. 6. Principiul majoritii prevaleaz n luarea deciziilor cnd poziiile membrilor Adunrii sunt diferite. 7. Convingerea c valorile comunitii trebuie repartizate ntre membrii ei ct mai repede i ct mai egal posibil.

58

X. 1. Ideologia liberala curs pg 126

ntr-o enumerare succint, urmtoarele principii ale liberalismului s-ar regsi n orice regim liberal, cu nuane specifice, n funcie de condiiile concret istorice i de gradul de maturizare a culturii politice liberale: - individualism; - raionalism; - separarea, echilibrul i controlul reciproc dintre puteri; - guvernarea reprezentativ; - suveranitatea naional; - respectarea drepturilor i libertilor fundamentale ale omului. Din combinarea acestor principii deriv regulile statului de drept liberal; raportul dintre stat i societatea civil; secularizarea statului; libertatea sub toate formele ei: politic; economic; civil; principiile economiei de pia (placa turnant a liberalismului economic: formarea liber a preurilor pe pia, n condiiile relaiei dintre cerere i ofert Convingerea individului n posibilitile sale de afirmare n condiiile liberei concurene a constituit una din valorile culturii politice liberale. Alturi de inovaie i de risc, concurena reprezint al treilea factor care profileaz structura moral i intelectual a noului actor economic al istoriei: burghezia. -de la incep. sale cu mai bine de 300 de ani in urma insusirea caracteristica a liberalismului a fost promovarea libertatii individuale care se bazeaza pe ideea ca fiintele umane sunt fundamental rationale si au puterea de a-si controla pasiunile si dorintele in atingerea interesului propriu>natura competitionala a conditiei umane => fiecare individ tb lasat liber sa-si urmareasca propriul inetres atat timp cat nu ingardeste libertatea celorlalti de trai dupa cum considera ei. -Egalitatea principiu important la liberalismului: fiec persona ar tb sa aiba sanse egale de a se bucura de libertate adica sanse egale de a reusi. -liberalismul prmoveaza libert individuala prin incercarea de a garanta egalitatea de sanse intr-o soc toleranta. -originile liberalismului se gasesc in reactia impotriva a 2 caracteistici ale soc medievale.
59

1. conformismul religios sustine faptul ca biserica si statul sunt partenere in apararea crestinismului a.i. conducatorii laici ii suprima pe aceia pe care biserica ii considera eretici sau necredinciosi=> autoritatile politice si religioase isi uneau fortele pt a asigura conformitatea cu doctrinele Bisericii Romane pe care o considera calea adevarului si universala spre Dumnezeu. -liberalismul a militat pt libert religioasa si pt separarea bisericii de stat. 2. originea sociala- presupune ca pozitia unei persoane sa fie atribuita prin nastere, exista putine sanse ca persoana respectiva sa sa-si poata schimba situatia.Biserica era singura exceptie de la regula prin faptul ca oricine din orice categorie soc sau rang putea spera sa obt un loc in randul clerului. -libertatea era o chestiune de pozitie sociala, cu dif libertati atasate diferitelor stiluri ale statului in societate. -liberalismul a promovat insa statutul castigat in care fiecare pers are sanse egale pt a-si castiga un loc in fruntea sau in coada soc. THOMAS HOBBES (1588-1679) LEVIATHANUL(1651) -sustine idee ca poporul tb sa se supuna acelora care au puterea dar pt aparaea ineteresului propriu si nu pt satisfacerea dorintelor divine. -sustine ca omul -a nascut intr-o stare de natura in care nimeni nu avea putere asupra ltcuiva.In aceasta stare toti indivizii sunt egali si au un drept natuarl de a face ceea ce doresc. In natura umana insa exista o tendinta innascuta pt putere pt dominare care duce la conflicte intre indivizi si transforma strea de natura intr-un razboi al tuturor impotriva tuturor in care viata devine solitara, brutala si nesigura.De aceea indivisii aflati in starea de natura incheie un pact social care intemeiaza autoriattea politica care sa le asigure securitatea => guvernamantul se bazeaza pe consimtamantul poporului care il autorizeaza pe suveran sa faca tot ceea ce e necesar pt mentinerea ordinii si pacii.aceasta include si puterea de a obliga pe oricine sa adopte religia pecare suveranul o doreste , caci diferitele religii repr surse primordiale de conflict.poporul renunta astfel la toate drepturile mai putin la cel de autoaparare daca suveranul il ameninta in mod direct. -premisele de la cer pleaca sunt liberale:indivizii sunt egali si fiecare are dreptul natural de a fi liber si tocmai prin acst fapt creeaza guvernamantul prin consimtamant pt a-si apara interesele. JHON LOCKE(1632-1704)Doua tratae despre guvernamant, Scrisoare despre toleranta -considera ca e gresit ca un guvernamant sa-i forteze pe cetateni sa se conformeze unei religii.
60

-face distinctia intre chestiunile private si cele publice si considera religia o problema privata>guvernul tb sa tolereze diferitele credinte religioase daca acestea nu ameninta direct ordinea publica.De aceea catolicismul (loial unui monarh strain,Papei) si ateismul nu tb tolerat pt ca nu sunt de incredere pt stat . --sustine de asemenea o stare natura,initiala,in care fiecare om e liber si egal unde nu exista origine sociala si doar drepturi naturale la viata la libertate si la proprietate. O pers poate ceda pierde aceste drepturi dar nimeni nu i le poate lua pur si simplu. -acestia aflati in stare de natura incheie un pact social pt a pune bazele unei societati politice cu legi si cu un guvernamant care sa le elaboreze sa le interpreteze si sa le aplice.Guvernul are dreptul sa le rastoarene si sa aseze unul nou in locul lui. THOMAS PAINE(1737-1809)-Bunul simt(1776,pamflet) -argumentele sale sunt asemanatoare cu cele ale lui Locke -considera guvernamatul un rau neceasr :este un rau pt ca ne constrange si ne controleaza vietile dar e necesar pt ca multi dintre noi nu respecta drepturile naturale ale celorlalti=>pt a proteja drepturile oameniii au creat guvernamantul dar daca acesta ajunge sa le inlace drepturile naturale , poporul are dreptul sa-l rastoarne si sa-l inlocuiasca cu unul care ii va respecta si proteja aceste drepturi. -considera monarhia incompatibila cu libertatea individuala si pleda pt republica. -cand declartia de Independenta a SUA a concestrat ideile liberale au iesit la iveala unele incurcaturi, in sensul ca ideea : toti oamneii sunt egali nu prea se potrivea in contextul unei tari scalvagiste .De asemenea limbajul democratic al primilor liberali prin care sustineau ca toti oamenii sunt liberi si egali prin natura lor iar guvernul se sprijina pe consimtamantul poporului -a descoperit a fi relativ: ei nu au explicat niciodata cine sunt oamenii si cine poporul.Locke de ex nu a parat niciodata in mod clar extinderea dreptului de vot dincolo de cei care detineau prprietati . Plus de asta el insusi detinea o parte dintr-o companie angajata in comertul cu sclavi.De asemenea nici unul din liberali nu au considerat ca egalitatea naturala si dreptul la autoguvernare le include si pe femei. Liberalismul in economie

61

-a promovat capitalismul impotriva mercantilismului -> teoria mercantilista: o tara isi putea manevra puterea economica doar pe cheltuiala alteia =>razboi economic declansat de statele natiuni europene in mai multe moduri: -prin infiintarea de colonii extragerea de resurse si interzicerea adresata colonistilor de a cumpara sau de a vinde altcuiva decat tarii mama -prin stabilirea de taxe ridicate sau impozite pe bunurile importate pt descurajarea importului de produse si incurajarea crsterii propriei industrii. -prin monopol=garantarea controlului exclusiv asupra pietei unei sg firme -clasa de mijloc a facut insa presiuni pt sanse mai largi si egale in competitia pt profituri=>capitalism Capitalismul schimburile econ sunt o problema privata intre pers care urmaresc castigul -piatra de hotar a gandirii econ liberale : lucrul cel mai bun pt a promova binele tuturor este sa-i lasi pe oameni sa-si urmareasca intersele private. -la mij sec XVIII fiziocratii sustin ca bazele adevarate ale bunastarii sunt asigurate prin agricultura iar cea mai buna cale de a ajunge la bogatie e prin initiativa libera si neingradita. ADAM SMITH (1723-1790) Cercetare asupra naturii si cauzele bunastraii natiunilor (1776) -considera ca lipsa de competitie inseamna preturi mai mari si produse mai putine -inlaturand restrictiile si privilegiile econ oamenii vor fi incurajati sa produca si sa vanda pt profit ceea ce inseamna fie o marfa mai buna fie una mai ieftina decat a concurentei.Lasat liber interesul personal va promova in mod indirect binele public. -guvernultb sa se implice cat mai putin posibil in schimburile economice el avand doar 3 fctii specifice: 1.sa apere tara impotriv ainvaziilor: 2.sa promoveze dreptatea prin protejarea dreptului la proprietate si mentinerea ordinii : 3.sa pun ala dispozitia cetatenilor servicii si institutii pe care initiativele private nu le pot oferi 9drumuri, poduri, educatie publica, porturi)

Liberalismul in sec XIX

62

JEREMY BENTHAN(1748-1832) -sustine ca soc tb reformata pt a fi mai rationala ina 1 pas in aceasta directie e a recunoasterii ca oamenii isi urmeaza natura umana e condusa de 2 principii : durerea si placerea , care i detemina in act lor de a cauta placerea si a evita durerea. -pt el placerea inseamna utilitate, caci un lucru e utildaca ajuta pe cineva sa faca ceea ce-si doreste>princ utilitatii : fa orice va aduce cea mai mare fericire pt cat mai multi posibil! -guvernamantul prin pedepse si recompense tb sa actioneze pt a aduce fericirea cea mai mare celui mai mai mare nr de oameni posibil. -considera ca guvernamantul :1.poate promova cea mai mare fericire a celui mai mare nr posibil lasandu-i pe oamnei in pace acestia fiind cei mai buni judecatori ai propriilor interese 2.in cautarea utilitatiii tb sa trateze toti oamnii egali pt ca nu poate promova cea mai mare fericire a celor mai multi daca e controlat de un segment mic al societatii.Guv tb sa cantareasca intersele tuturor si ac cere ca aproape toata lumea sa aiba dreptul la vot. JOHN STUART MILL(1806-1873) Despre libertate (1859) -sustinator al drepturilor femeilor -considera puterea crescanda a opiniei publice o amenintare la adresa libertatii intrucat statul e receptiv la majoritatea acelora care voteaza si care isi perimtsa foloseasca statul pt a instraina libertatea de cei care nu impartasesc pctele de vedere ale majoritatii.Majoriattea poate folosi presiunea sociala impotriva celor care nu se conformeaza modurilor de viata comune si conventionale.fara a trece prin legea coercitia morala a opiniei publice poate sufoca libertatea de gandire si actiune a acelora care nu se conformeaza traditiilor si credintelor sociale. -a avansat principiul vatamarii cf caruia orice adult in deplinatatea facultatilor mintale tb sa fie liber sa faca tot ceea ce doreste atat timp cat actiunile sale nu ii ranesc pe ceilalti=>statul si societatea nu tb sa se amestece in activit. Private ale individului decat daca acesta raneste sau ameninta sa ii raneasca pe ceilalti. -sustine ca progresul e posibil doar atunci cand exista o competitie deschisa intre idei opinii si credinte diferite.Ac competitie permite oamnilor sa laeaga si sa distinga intre ideile bune si cele rele

63

-era in favoarae unui vot plenal in care oricine isi poarta sg de grija si stie sa scrie are dreptul sa voteze dar cei cu o educatie sup au 2,3 sau mai mule voturi, ac cel putin pana cand niv de educatie al tuturor e destul de ridicat pt a inlatura ameninatrea tiraniei majoritatii -din perspectiva economica a fost initial un aparator al capitalismului dar spre sf vietii -a autonumit socialist. Liberalismul divizat -divizarea liberalilor provine din reactiile lor diferite fata de efectele sociale ale rev industriale: 1.liberalismul neoclasic -nu dorea implic statului in viata individului consid un obstacol major in calea libertatii individului -statul ar tb sa fie doar un paznic de noapte a carui sg indatorire legitima este sa protejeze persoana si proprietatile indivizilor impotriva fortei si a fraudei. HERBERT SPENCER (1802-1908) -sustine ca exista o lupta naturala pt supravietuire in interiorul speciei umane , indivizii fiind liberi sa concureze unii cu altii .Cei mai pternici vor castiga si vor prospera iar cei slabi vor esua.A-i ajuta pe cei slabi si saraci e un impediment pt libertatea individuala si pt progresul social tragandui pe cei puternici in spate. WILLIAM GRAHAM SUMNER (1840-1910) -in competitia pt supravietuire guvernul tb sa iaba grija ce fiecare sa lupte cinstit si liber -libertatea in conceptia lui repr libertatea competitiei si libert invingatorilor de a se bucura de roadele victoriei fara sa fie nevoit sa le imparta cu altcineva -nici guvernul si nici individul nu ar tb sa-l ajute pe cel slab sau pe oricine altul cu exceptia cazului in care ii ofera protecite impotriva fortei si fraudei. -sustine ca guvernul condus adecvat poate promova libert individuala asigurandu-se toata ca lumea se bucura de sanse egale in viata. TH GREEN (1836-1882) -a promovat 2 moduri de aprivi libertatea: 1. libert negativa-liberalii care considera libertatea absenta constrangerii; 2.libert pozitiva-puterea sau capacit de a face ceva abilitatea de a realiza in cooperare cu ceilalti -considera ca legile si programele care ii ajuta pe cei nefericiti repr ajutoare pozitive venite in sprijinul libertatii =>guvernamantul ar tb sa organizeze scoli si spitale publice prin care sa ii ajute pe cei nevoiasi
64

Perspective filosofice JOHN RAWLS (1921) -un grup de oamnei semneaz un contract ce va stabili regulile dupa care ei vor trai in societate.Ei stau sub un val al ignorantei care ii impiedica sa isi cunoasca prop identitate prop capacitate .Aceasta ignoranta asigura impartialitatea prin faptul ca nimeni nu va imagina reguli care sa ii promoveze interwsul personal pt ca nimeni nu stie exact care e acest ineres personal. -considera ca oamneii aflati sub valul ignorantei vor alege in unanimitate doua principii fundamentale care sa le guvernbeze societatea: 1. fiecare tb sa fie liber in mod egal; 2.fiecare tb sa se bucure de egalitatea de sanse-fiecare pers tb sa iab ao parte egala de bogatii si putere in afara de situatia in care se poate demonstra ca o distributie inegala va veni in ajutorul persoanelor mai sarace -daca dreptatea cere sa se dea rasplata mai mare unora mai mult decat altora, nu e pt ca ac merita mai multv ci pt ca ac e calea cea mai buna de a promova intersele celor mai defavorizate persoane din societate -oamenii nu se pot bucura nici de libertate nici de sanse egale atat timp cat exista inegalitati mari si nedreptati in ceea ce priveste bogatia ROBERT NOZIK 91938) Anarhie stat utopie-statul minimal -in starea de natura indivizii se bucura de drepturi naturale der le lipseste protectia -pt a obt ac protecite unii solicuta agentie de protecie privata contra taxa altii isi asigura sg protecia.Alegerea este exclusiv a oamenilor iar ac agentii private de protecie asig ca nu li se vor viola drepturile in nici un fel.Din nr mare de agentii de protecie care concureaza una va creste pana le va depasi pe celellate servind aproape pe toata lumea -> va deveni ea insasi un stat dar fara a viola drepturile nimanui.Ac nou stat va asigura doar protecia fiind doar un stat minimal , stat legitim. -politica de folosire a taxelor pt a lua bani de la uniii oameni in beneficiul altora e o situatie similara cu munca fortata

65

-apara dreptul individual de a spune de a gandi si a face orice doreste fiecare cata vreme drepturile nimanui nu sunt violate.

2. Conceptul de totalitarism
Precizari conceptuale: paternalism asiatic, absolutism medieval, despotismul, totalitarismul

secolului.toate au acelasi nucleu:dictatura+concentrarea maxima a puterii in mainile unui grup restrans sau a unei singure persoane prin suspendarea institutiilor democratice si prin limitarea drastica a drepturilor si libertatilor civice in raport cu institutiile puterii,mijloacele violente de exercitare a puterii,controlul strict ,autoritatea suprema absoluta si arbitrara. Totalitarismul este expresia ultima a regimurilor dictatoriale caracterizate prin controlul absolut al statului asupra societatii civile si asupra individului,control legitimat de o ideologie unica si universala care pretinde ca detine o cunoastere absoluta. Totalitarismul are o vointa revolutionara de unificare ca esenta prin doua componente:1.teoretizeaza realul istoric si 2.activeaza vointa oamenilor de a pune in practica adevarul acestei teorii. Raymond Aron stabileste cinci caracteristici ale regimurilor totalitare: 1.Apar acolo unde se acorda unui partid monopolul activitatii politice 2.Partidul monopolist are o ideologie careia ii confera autoritate absoluta si care denota adevarul oficial 3.Pentru raspandirea acestui adevar oficial statul detine monopolul mijloacelor violente si persuasive,precum si ansamblul mijloacelor de comunicare:radio,tv,presa scrisa. 4.Activitatea economica si profesionala este integrata statului avand amprenta adevarului oficial 5.Orice greseala economica sau profesionala denota greseala ideologica datorita controlului statului,a.i in final apre o transformare ideologica a tuturor greselilor individuale posibile>teroare ideological n opinia lui Spiro, totalitarismul s-ar caracteriza prin ase trsturi principale, indiferent de variaiile n timp i spaiu a formelor i regimurilor din care se inspir: 1. universalismul: omogenizarea societilor moderne, datorit revoluiei tehnico-tiinific (apariiei societilor industriale) ar duce la universalizarea scopului n sistemul totalitar care pretinde s refac specia uman dup propria sa imagine; 2. participarea forat pentru desemnarea "aleilor" n instanele puterii. Indiferent de prezena alegtorilor, candidaii ntrunesc maximum de sufragii (99,99%). Orice eschivare sau abinere de la actul de a vota echivaleaz cu un atentat la legitimitatea regimului;
66

3. desfiinarea organizaiilor i asociaiilor neoficiale, cu alte cuvinte controlul absolut al statului asupra societii civile; 4. incertitudinea, imprevizibilitatea i insecuritatea normelor: voina personal face legea i ea poate schimba fr ncetare instituiile pozitive. Apare un sentiment de insecuritate care conduce la iraionalism i la teroare; 5. unicitatea scopului, urmrirea unui scop unic (industrializare, omogenizare social, formarea omului nou), ca unic dimensiune a realitii, caracterizeaz regimurile totalitare, nici o opoziie, nici alternativ, nici un obstacol nefiind posibile[ Fundamentul este ideologia :regimurile devin totalitare din vointa de a transforma ordinea existenta in functie de o ideologie:de exemplu:principalele forme de totalitarism:hitlerismul si stalinismul:intre ele exista insa o diferenta esentiala dincolo de similitudini:daca pt stalinism sfarsitul il reprezentau lagarele de munca,pt hitlerism sfarsitul era camera de gazare,adica vointa de a construi un regim nou si chiar un om nou>o vointa demonica de distrugere a unei pseudorase Carl Q Friedrich>sistemul totalitar se caracterizeaza prin detinerea a sase monopoluri : politic(partid unic),economic(controlul <caracteristicile economic)mediatic(controlul mijloacelor de comunicare),ideologic,politist,militar. Carl W. Deutsch

regimului totalitar:mobilizare totala,eficienta

executarii,unitate de comanda..Originile totalitarismului es gasesc pe de o parte in ideea lui Aristotel ca intregul este mai mult decat suma partilor preluata dupa 2000 de ani de Goethe si Hegel iar pe de alta parte in ideea de unicitate si suprematia omului si a ratiunii in epoca Renasterii>la acestea s-au adaugat cu timpul consecintele nefaste ale revolutiei industraile si modernizarea economica-criza democratiei liberale din perioada interbelica,somajul,inflatia ca urmare a crizei economice>favorizarea aparitiei si dezvoltarii partidelor national-socialiste. Stalinismul sau totalitarismul exemplar -mitul ereditatii politice a lui Lenin Exista o fidelitate absoluta fata de ideile si deciziile lui Lenin -autoritate absoluta in cadrul unui partid de monopol,structurat piramidal in care rolul sau central deriva din chiar principiile ideologice>partidul nu poate gresi pt ca e singurul detinator al legilor obiective ale dezvoltarii sociale si ale progresului.
67

-deciziile conducatorului suprem nu pot fi nici criticate nici blocate pt ca el reprezinta personificarea ideologica a partidului de cadre. -considerat continuatorul legitim al lui Lenin,Stalin a stiut sa beneficieze de toate avantajele oferite de mitul unitatii partidului si monopolitismul puterii-> a reusit neutralizarea adversarilor si impunerea constituirii socialismului intr-o singura tarasi a luptei de clasa, a revolutiei sociale totale->toate acestea in conditiile presiunii sist.capitalist mondial asupra primului stat socialist din lume. Stalin impune modernizarea economica in conformitate cu legile economice ale socialismului:colectivizare fortatasi industrializare accelerata->clivajul sat-oras. Justificarea ideologica a teoriei: -atomizarea societatii sovietice Masuri care au asigurat succesul proiectului politic al lui Stalin ::printr-un discurs in termeni dihotomici ex:tarism-revolutie,dradator-eroau,etc se legitima lipsa de clasa prin favorizarea categoriilor sociale cu interese opuse -procese spectaculoase sau demonstrative:prin neutralizarea si umilirea dusmanilor politici, functia procesului-spectacol este de a legitima noul sistem de valori in curs de consolidare si indirect de a legitima teroarea. -crearea statului de drept totalitar:prin manipularea vointei populare,se cauta obtinerea legitimitatii masurilor de teroare -consolidarea stattului:partid si apoi a partidului-stat,initial stat al muncitorilor si taranilor,apoi stat al intregului popor,el se va transforma intr-un monopol al fortei in mainile unei elite conducatoare alcatuita din activisti de partid->o birocratie care va controla toate activitatile sociale si care e integrata in structura partidului -crearea omului nou si rotatia cadrelor :omul nou se caracterizeaza prin vointa lui revolutionara si credinta in justetea cauzei,el trebuie sa aiba o atitudine intransigenta fata de aceia care sovaie,trebuie sa puna mai presus interesele generale de cele particulare -oligarhia partidului va fi inlocuita prin valuri succesive de cadre de rezerva care vor anihilastabilitatea si securitatea locurilor de munca si vor inabusi orice incercare de rezistenta. -rolul politiei politice in amplificarea terorii si consolidarea sistemului:politia politica va deveni instrumentul privilegiat al lui Stalin pt controlul societatii sovietice prin amplificarea terorii la cote inimaginabile

68

-CEKA,KGB-politia politica nu se va supune controlului din partea statului ci doar se va supune comandantului suprem,politia politica va ajunge un stat in stat,imposibil de a fi controlata -dictatorul cade inplasa propriei sale puteri caci pe masura ce legitimitatea regimului se diminueaza forta de coercitie se intensifica si organele de represiune isi impun propria logica functionarii sistemului. TIPOLOGIA TOTALITARISMELOR Diferite tipuri de regimuri totalitare de ex:fascismul italian nu a avut o componenta antisemita ca cel german,insa le aseamana ideea imperiala-aceste diferente si similaritati exista datorita specificului culturilor nationale,realitatilor istorice si obiectivelor urmarite. Totalitarismul fascist -hipertrofiata pana la statocratie,bazele traditionale ale puterii in stat -exista o mistica a statului,o infaibilitate a deciziilor Fuhrerului -natiunea este o comunitate solidara si voluntara,statul este absolutul,totul exista doar in stat,nimic nu exista in afara acestuia. Totalitarismul chinez -numita dictatura democratica a intregului popor reprezinta o alianta intre taranime,clasa muncitoare,burghezia comerciala ,in conditiile unei societati subdezvoltate. -ideea formarii omului nou,esuata in totalitarismul sovietic -o revolutie pt tarani care viza inlaturarea instinctului de proprietat Regimuri totalitare in Europa Centrala si de S-E -odata cu caderea Germaniei la sf celui de al 2 lea razboi mondial Rusia Sovietica a cucerit Berlinul si se anunta ca putere mondiala=>pentru a salva Grecia si Mediterana de caracatita sovietica,Churchill a negociat cu Stalin Sferele de influenta sacrificand europa Centrala si de S-E=>1945-1948 regimul sovietic s-a instaurat progresiv -au existat mari eforturi ale claselor politice romanesti de salvare din fata dictaturii insa Occidentul a refuzat sa reactioneze Mihai 1, Iuliu Maniu, Radescu. -instaurarea regimurilor comuniste in:Cehoslovacia,Polonia,Ungaria,Albania,Bulgaria,Romania Instaurarea regimului comunist in Romania 1944-1945-instaurarea guvernului democratic-popular dr.Petru Groza e menita sa asigure instaurarea comunismului<revolutia culturala chineza viza modelarea spiritului uman impotriva capitalismului

69

-semnarea armistitiului de pace cu URSS=>propulsarea partidului comunist in viata politica prin amestecul agresiv al Moscovei ,impunerea unora dintre membrii comunisti in guvernul democratic popular>Ana Pauker,Al.Barladeanu 1945-1952-nucleul comunist format in cadrul guvernului conduce efectiv Romania in acea perioada 1947-suprimarea pluralismului politic prin desfiintarea partidelor politice istorice -abolirea monarhiei constitutionale si proclamarea republicii 1948-elaborarea unei Constitutii a partidului unic conducator -desfiintarea institutiilor burgheze si inlocuirea lor cu cele de tip sovietic:Marea Adunare Nationala -instituirea terorii si justificarea ei ideologica printr-o propaganda anticapitalism -lupta de clasa fundamentala pt viata politica=>distrugerea elitelor politice si intelectuale -nationalizarea principalelor mijloace de productie 1962-colectivizarea fortata a agriculturi -industrializarea accentuata a economiei nationale pe baza planurilor cincinale =>regimul comunist din Romania repeta aidoma etapele,modelele,masurile luate de regimul sovietic in construirea socialismului,aceasta si datorita faptului ca exista consilieri sovietici in toate institutiile centrale ale statului.

70

XI. 1. Modelul majoritar de democratie

A. Modelul majoritar(ist) sau modelul Westminster are ca trstur fundamental existena unui executiv puternic i se ntlnete n trei ri: Marea Britanie, Noua Zeeland i Barbados. Are urmtoarele caracteristici: 1.Concentrarea puterii executive n cabinete monocolore i cu majoritate simpl Cel mai puternic organism al guvernrii britanice este cabinetul. n mod normal, acesta este format din membri ai partidului care deine majoritatea locurilor din Camera Comunelor, minoritatea nefiidinclus. Guvernele de coaliie sunt rare. Pentru c n sistemul bipartidist britanic cele dou partide sunt de puteri aproximativ egale, partidul care ctig alegerile nu reprezint de obicei mai mult de o majoritate restrns, n timp ce minoritatea este relativ numeroas. Din acest motiv, guvernul monocolor i cu majoritate simpl este perfect ntruchipare a principiului guvernrii majoritariste: exercit puterea politic, larg conferit, pentru a conduce ca reprezentant al i in interesul unei majoriti care nu atinge proporii covritoare. O minoritate mare este exclus de la guvernare i condamnat la rolul de opoziie. 2. Dominaia cabinetului. Regatul Unit are un sistem parlamentar de guvernmnt, ceea ce nseamn c guvernul este dependent de ncrederea parlamentului. Teoretic, deoarece Camera Comunelor poate vota ndeprtarea de la guvernare a acestuia, ea este cea care "controleaz" cabinetul. n realitate relaia este invers. Pentru c guvernul este format din liderii partidului majoritar n Camera Comunelor, este normal s fie susinut de majoritatea din Camera Comunelor i se poate baza pe aceasta cu ncrederea c rmne la putere i c propunerile legislative sunt aprobate. Cabinetul este n mod clar dominant vizavi de parlament. Pentru ca o guvernare puternic depinde de susierea majoritii n Camera Comunelor i de coeziunea partidului majoritar, cabinetele pierd din poziia lor predominant, cnd una sau ambele condiii lipsesc. Mai ales n perioadele de guvernare minoritar din anii '70 s-a nregistrat o cretere semnificativ a frecvenei respingerilor n parlament a propunerilor importante ale cabinetelor. Aceasta a avut ca efect o modificare a opiniei tradiionale potrivit creia cabinetele trebuie s demisioneze sau s dizolve Camera Comunelor i s convoace noi alegeri, dac guvernul sufer o nfrngere prin vot (parlamentar) de nencredere sau dac este respins o lege de importan central pentru cabinet. Noua lege nescris susine c numai un vot explicit de nencredere reclam demisia sau alegeri noi. Dominaia cabinetului a fost mult restabilit n anii '80, sub conducerea forte a prim-ministrului conservator Margaret Thatcher. 3. Sistemul bipartidist. Politica britanic este dominat de dou mari partide : Partidul Conservator i Partidul Laburist. De asemenea, i alte partide particip la alegeri i ctig locuri n
71

Camera Comunelor - mai ales liberalii i, dup fuziunea din anii ' 80 cu Partidul Social Democrat, liberal-democraii - dar acestea nu sunt att de mari nct s nving singure. Majoritatea locurilor sunt acaparate de cele dou partide importante, care i formeaz cabinetele : Partidul Laburist din 1945 pn n 1951, din 1964 pn n 1970, apoi din 1974 pn n 1979 pn n 1997. Hegemonia acestor dou partide a fost pronunat cu deosebire ntre 1950 i 1970: mpreun, n-au adunat niciodat mai puin de 87,5 de procente din voturi i 98 de procente din locurile din Camera Comunelor, n cele apte alegeri inute n acea perioad. O trasatur corolar a sistemelor bipartidiste este faptul c ele tind s devin sisteme unidimensionale ; cu alte cuvinte, programele i politicile principalelor partide difer, de obicei, n privina unei singure dimensiuni, cea socio-economic. Este evident cazul sistemului bipartidist britanic. Principala diferen semnificativ din punct de vedere politic care-i separ pe conservatori i laburiti este dezacordul n ceea ce privete politicile socio-economice: ntr-un spectru de la stnga la dreapta, laburitii reprezint stnga-centrului, iar conservatorii dreapta-centrului preferinelor. Aceast diferen se reflecta, de asemenea, n modul n care-i susin votanii n alegerile parlamentare: votanii aparinnd clasei muncitoare au tendina s voteze candidaii laburiti, n timp ce votanii din clasa mijlocie, pe candidaii conservatori. Liberalii i liberal-democraii pot fi i ei clasificai din punctul de vedere al dimensiunii socio-economice: ei ocupa o pozitie de centru. 4. Sistemul electoral majoritar i disproporional . Camera Comunelor este un corp legislativ mare, al carui numar de membri a variat de la 625 in 1950 la 659 in 1997. Membrii sunt alesi in circumscriptii cu un singur loc eligibil [singlemember district]dupa metoda pluralitatii, careia in Marea Britanie i se mai spune sistemul "primul clasat invinge", conform caruia castiga candidatul care are majoritatea voturilor sau, daca nu se intruneste majoritatea , cu cea mai mare minoritate. Acest sistem tinde s produc rezultate mult disproporionate. De exemplu, Partidul Laburist a ctigat majoritatea parlamentar absolut, adica 319 din 635 de locuri, cu numai 39,3 procente din voturi la alegerile din octombrie 1974, n acela timp liberalii ctignd numai 13 locuri cu 18,6 procente de voturi - aproape jumtate din voturile liberalitilor. ncepnd de atunci, n cele cinci alegeri din 1979 pn 1997, partidul nvingtor a obinut majoritatea locurilor, dar neavnd niciodat mai mult de 44% din voturi. Toate aceste majoriti au fost ceea ce Douglas W. Rae (1967, p.74) corect numete "majoriti fabricate" - majoriti care sunt create artificial de sistemul electoral, din pluralitile votului. n realitate, ncepnd din 1945, toate partidele nvingtoare au beneficiat de astfel de majoriti fabricate. Aadar ar fi mai corect sa numim Regatul Unit democraie pluralist dect democraie majorist. Disproporionalitatea metodei pluralitii poate produce chiar un nvingtor absolut care eueaz n ncercarea de a ctiga o pluralitate a voturilor: conservatorii au obinut o majoritate clasa a locurilor n alegerile din 1951 nu numai cu mai puin dect majoritatea voturilor, ci i cu mai puine voturi dect primise Partidul Laburist. 5. Pluralismul grupurilor de interese. Prin concentrarea puterii n minile majoritii, modelul Westminister instituie un raport guvern-contra-opoziie, raport concurenial i adversativ. El contrasteaz cu corporatismul grupurilor de interese, n care n mod normal se ntlnesc reprezentanii guvernului, sindicatele i organizaiile patronale pt a cuta s se pun de acord asupra politicilor socio-economice; acest proces de coordonare este deseori numit concertare, iar
72

nelegerile ncheiate pacturi tripartite. Concertarea este facilitat dac sunt relativ puine grupuri mari i puternice de interese n fiecare sector funcional - muncitori, patroni, fermieri - i/sau dac este o organizaie puternic, de vrf, n fiecare sector, care s coordoneze preferinele i strategiile dorite n acel sector. Pluralismul, n comparaie, nseamn o multitudine de grupuri de interese care exercit presiuni asupra guvernului n manier necoordonat i concurenial. Sistemul britanic al grupurilor de interese este clar unul pluralist. Singura excepie este reprezentat de Contractul Social privitor la salarii i preuri, ncheiat n 1975 ntre guvernul laburist, principala federaie sindical muncitoreasc (Congresul Sindicatelor) i cea mai important federaie patronal (Confederaia Industriei Britanice). Acest contract a fost nclcat doi ani mai trziu, cnd guvernul a euat n obinerea acordului sindicatelor n vederea restrngerilor salariale i a impus unilateral limitarea acestora. Anii '80 au fost i mai mult caracterizai de confruntrile rigide dintre guvernul conservator al luiMargaret Thatcher i sindicatele muncitoreti exact opusul concertrii i al corporatismului. Dup cum evideniaz Michael Gallager, Michael Laver i Peter Mair (1955, p. 370), Marea Britanie, "rafa dubii, nu este un sistem corporatist" din dou motive ntemeiate: "Primul consta n lipsa general de integrare a sindicatelor i a conducerii ntr-un proces decizional. Al doilea este aparena preferin a ambelor pari pentru confruntare, prin care-i soluioneaz disputele". 6. Guvernare centralizat i unitar. tul Unit este un stat unitar i centralizat. Autoritatea executiv local ndeplinete o serie de funcii importante, dar reprezint "creaia" guvernului central, iar puterile ei nu sunt garantate constituional (ca n sistemul federal). Mai mult, din punct de vedere financiar, este dependent de guvernul central. Nu exista arii funcionale i geografice clar desemnate, autonome de majoritatea parlamentar i de cabinet. Comisia Regal Constituional, condus de Lordul Kilbrandon, concluziona n 1973: "Regatul unit este cel mai mare stat unitar din Europa i printre cele mai centralizate dintre rile puternic industrializate din lume" (citat in Busch, 1944, p. 60). Recent, prim-ministrul Tony Blair a numit sistemul britanic "cea mai centralizat guvernare dintre toate marile state occidentale" (citat inBeer, 1988,p. 25). 7. Concentrarea puterii legislative ntr-un legislativ unicameral. n organizarea legislativului, principiul majoritarist al concentrrii puterii presupune c puterea legislativa s fie concentrata ntr-o singur camer. n aceast privin, Regatul Unit se abate de la modelulmajoritarist pur. Parlamentul este compus din dou camere: Camera Comunelor, aleas prin vot popular, i Camera Lorzilor, format, n principal, din membri ai nobilimii ereditare, dar i un numr mare de aa-zii pairi-pe-via, numii de guvern. Relaia lor este asimetric: aproape toat puterea legislativ aparine Camerei Comunelor. Singura putere care a pstrat-o Camera Lorzilor este aceea care intrzialegislaia: legile fiscale pot fi amnate o lun, iar toate celelalte legi timp de un an. Limita de un an a fost stabilit n 1949; intre 1911 si 1949, cnd a avut loc prima reforma major, puterea Lorzilor de a amna se ntinde pe parcursul a doi ani, dar n toat perioada de dup 1911, acetia s-au abinut n general de la a impune amnri lungi. Aadar, dei legislativul bicameral britanic deviaz de la modelul majoritarist, el nu difer mult: n discuiile zilnice din Marea Britanie, "parlamentul" nsemna aproape exclusiv Camera Comunelor, iar sistemul bicameral pronunat asimetric poate fi numit si cvasi-unicameralism. De asemenea, puterea Lorzilor poate fi redus i mai mult. Mai ales n Partidul Laburist, se manifesta un sentiment puternic n favoarea reformelor, care merg de la eliminarea dreptului de vot pentru membrii ereditari pn la desfiinarea Camerei Lorzilor. Trecerea de la cvasi73

unicameralist la purul-unicameralist n-ar fi un pas dificil: ar putea fi decis de o majoritate simpl n Camera Comunelor, iar daca Lorzii obiecteaz, ntrzierea n-ar fi mai mare de un an. 8. Flexibilitate constituional. Marea Britanie are o constituie "nescris", n sensul c nu este doar un singur document care stipuleaz compoziia i puterile instituiilor guvernamentale i drepturile cetenilor. Acestea sunt definite de un numr de legi fundamentale - ca Magna Charta din 1215, Bill of Rights din 1689 i parliament Acts dintre 1911 si 1949- convenii, practici i principii legislative obinuite. Datorit faptului c este nescris, constituia are dou implicaii majore. Una este c, astfel, constituia e complet flexibil, deoarece poate fi modificat de Parlament ca orice alt lege -cu majoritate normal, nu cu super majoriti, cum e cea format din dou treimi, cerute de multe alte democraii pentru a amenda constituiile lor scrise. O uoar abatere de la aceasta flexibilitate este ca opoziia Camerei Lorzilor poate fora amnarea cu un an a modificrilor constituiei. 9. Absena controlului constituional. ealalt implicaie major a unei constituii nescrise este absena controlului constituional: nu exista nici un document constituional cu statut de lege prevalent n raport cu care tribunalul s poat determina constituionalitatea vre unei legi. Dei, n mod normal, parlamentul accept regulile impuse de o constituie nescris, el nu este format constrns de acestea. Aadar, n privina modificrii i interpretrii constituiei, se poate spune c parlamentul - mai bine zis, majoritatea parlamentar- este cea mai nalt autoritate sau autoritatea suveran. n faimoasa formulare a lui A.V. Dicey (1915, pp. 37-38), suveranitate parlamentar " nseamn nici mai mult nici mai puin dect att, adic parlamentul are, potrivit constituiei engleze dreptul de a face i desface orice lege; i, mai mult dect att, nici unei persoane sau corp nu i este recunoscut, n legea englez, dreptul de a nclca sau ignora legile adoptate de parlament". 10. Banca central controlat de executiv Bncile centrale sunt responsabile de politica monetar, iar bncile indendente sunt unanim cunoscute a fi mai bune n controlul inflaiei i n meninerea stabilitii preurilor dect bncile care sunt dependente de executiv. Oricum, independena bncii centrale se afl evident n conflict cu principiul modelului Westminster al concentrrii puterii n minile unui cabinet monocolor majoritar. Conform ateptrilor, Banca Angliei nu a fost capabil s acioneze realmente independent i de aceea se afl sub controlul guvernului. n anii ' 80, a crescut presiunea de a oferi mai mult independen Bncii Angliei. Doi minitri de finane conservatori au ncercat s-i conving pe colegii lor s fac acest pas, abtndu-se de la modelul Westminster, dar propunerile lor au fost refuzate (Busch, 1994, p. 59). De abia n 1997-una dintre primele decizii ale nou alesului guvern laburist- Bncii Angliei i-a fost acordata puterea de a stabili independent ratele dobnzilor.

2. Totalitarismul de stanga- curs pg 262

Mult mai subtile sunt nuanele care separ totalitarismul sovietic de cel chinez.
74

Dictatura democratic a ntregului popor, cum au denumit conductorii chinezi noul regim, trdeaz deja o schimbare de optic, aliana dintre rnimea majoritar, clasa muncitoare incipient, burghezia comercial i industrial. Specificul revoluiei chineze, cu Marele Salt nainte i Marele Mar i-a pus amprenta asupra gndirii politice chineze. Revoluia a avut loc ntr-o ar profund subdezvoltat, cu rani i pentru rani. Dar nu optica economicist prevaleaz n regimul totalitar chinez ct factorul ideologic al formrii omului nou, proiect euat n totalitarismul sovietic. Eludnd schemele dezvoltrii la Marx, dup care existena determin contiina i baza determin suprastructura Mao va reorienta filosofia regimului pe o baz a revoluiei permanante. Obiectivul central al revoluiei chineze nu mai este modernizarea forelor de producie pentru traducerea n via a principiilor de repartiie socialis n vederea creterii nivelului de trai, ci formarea omului nou. Pentru aceasta noile raporturi sociale de producie sunt insuficiente, de vreme ce ele reproduc mentalitatea economic bazat pe profit, a modurilor de producie burghez. Trebuia fr mil extirpat din om instinctul atavic de proprietate, nscris n evoluia natural a speciei. Pentru aceasta erau necesare mai multe revoluii, creterea vigilenei revoluionare i o izolare a omului nou fa de influenele nefaste ale capitalismului. Iat cum una din tezele materialismului istoric influena mediului (decisiv) n formarea personalitii este abolit. Omul nou se formeaz n lupta mpotriva capitalismului, fiind vorba de edificarea unei societi cu o logic diametral opus celei capitaliste. Revoluia cultural chinez const n modelarea spiritului uman care s permit instaurarea unor raporturi sociale de tip nou. Acestea, la rndul lor, ar da veritabilul sens comunist transformrilor structurale obiective. Naionalizarea mijloacelor de producie, planificarea economic, planul centralizat unic, partidul unic toate aceste structuri obiective nu ar fi putut garanta prin ele nsele construirea societii comuniste dac nu s-ar fi realizat mai nti construirea omului nou. n faa pericolului ca revoluia chinez s nu degenereze, ca revoluia bolevic, ntr-un capitalist de stat, Mao a declanat revoluia cultural. Marea Revoluie Cultural Proletar n curs, scria el n 1967, este prima de acest fel. Revoluii de tipul acesta va trebui s aib loc n viitor (). Toi membrii partidului i poporului n totalitatea sa trebuie s se fereasc s cread c totul va fi pus la punct dup una, dou, trei sau patru revoluii culturale. Trebuie s fim foarte ateni s nu ne slbim vigilena20. Polemicadeclanat de comunitii chinezi mpotriva Partidului Comunist al Uniunii Sovietice la Conferina Internaional a partidelor comuniste i muncitoreti de la Moscova din iunie 1957 a avut ca punct central pe ordinea de zi consecinele raportului secret al lui Hrusciov la al XXlea Congres al P.C.U.S. (februarie 1956) pentru imaginea i dezvoltarea socialismului n lume. Comunitii chinezi i albanezi au acuzat dezvluirea crimelor comise de Stalin n U.R.S.S., considernd c meritele acestuia pentru victoria socialismului sunt mult mai mari dect greelile comise n lupt cu dumanul de clas, intern i extern. De aici i contestarea rolului conductor pe care i l-a arogat P.C.U.S. n cadrul micrii comuniste i muncitoreti internaionale pe baza legitimitii oferit de meritul primului partid care a realizat cu success prima revoluie socialist din istoria omenirii. Comunitii chinezi reproau omologilor sovietici c au trdat spiritul leninismului c, interpretnd construcia socialismului n cheie economicist, grila unei modernizri economice forate, au transformat socialismul n capitalism de stat. Au permis ptrunderea n economia sovietic a categoriilor modului de producie capitalist, bazat pe urmrirea profitului, a stimulentelor materiale i a nsuirii private a prosuselor muncii. Au copiat modul de via occidental, caracterizat prin lux ostentativ i plceri materiale. i-au construit vile n staiunile de odihn, i-au cumprat autoturisme de lux din Occident, i-au depus n bncile
75

strine ctigurile transformate n valut. Aceste atacuri cunoscute n istoria recent a socialismului sub numele de revizionism sovietic au continuat de-a lungul deceniului apte cnd au culminat conflictul militar de-a lungul frontierei chino-sovietic n vara anului 1969. Din punct de vedere istoric, regimul sovietic, apare ca rezultatul unei vointe revolutionare, inspirate de un ideal umanitar. Scopul a fost acela de a crea regimul cel mai uman pe care istoria l-a cunoscut vreodata, cel dintai regim in care toti oamenii ar putea avea acces la umanitate, in care clasele ar disparea, in care omogenitatea societatii ar putea permite recunoasterea reciproca a cetatenilor. Aceasta miscare ce s-a dorit umanitara, nu a ezitat sa recurga la toate mijloacele pentru a-si impune doctrina. S-a considerat ca numai violenta putea crea aceasta societate in esenta buna si, totodata, ca numai violenta era arma care putea sa aduca victoria proletariatului in razboiul necrutator cu capitalismul. Din aceasta combinatie intre un obiectiv generos si sublim si o tehnica violenta si nemiloasa au rezultat etapele parcurse de catre regimul sovietic: - etapa intai reprezentata de razboiul civil si teroarea politica ce a insotit razboiul; - etapa a doua, in care teroarea s-a atenuat , iar initiativa privata a ocupat un anumit loc in societate (faza N.E.P.-ului); - etapa a treia reprezentand noua revolutie ce a constat in transformarea fundamentala a structurilor sociale de sus in jos (cea mai violenta faza, constand de fapt intr-o a doua revolutie: colectivizarea agriculturii, industrializarea fortata, nationalizari si exproprieri rapide si necrutatoare). Este perioada in care terorismul la nivel de stat a fost aplicat si in detrimentul membrilor de partid. Teoretic, partidul era democratic, dar centralismul democratic transfera esenta puterii statului major creat si controlat de catre lider. Vointa de ortodoxie a detinatorilor puterii provoca lupta din interiorul partidului. Societatea sovietica a fost de fapt simultan birocratica si revolutionara, ea presupunand existenta unei ierarhii unice care era de fapt si ierarhia statului. - etapa a patra reprezentand destalinizarea dar pastrand multe din atributele etapei a treia. Cel mai important lucru a fost demitizarea liderului, cu toate ca, el ramanea seful partidului si seful statului. Cultul personalitatii s-a diminuat dar nu a disparut. Diferente: Diferenta intre modurile de recrutare practicate de Partidul comunist si Partidul nationalsocialist deosebesc cele doua tipuri de regim. In Germania recrutarea la nivel social era diferita, deoarece muncitori votau pentru Partidul national-socialist la inceput, iar apoi marea majoritate a muncitorilor a votat pentru Partidul national-socialist sau Partidul national-comunist. In acelasi timp, se pare ca national-socialismul si capitalismul sunt in profunzime solidare, national-socialismul nefiind decat un regim creat de capitalisti sau monopolisti pentru a-si mentine propria putere. Faptele reale demonstreaza falsitatea acestui argument. In Germania de exemplu, numerosi bancheri capitalisti, au finantat Partidul national-socialist, crezandu-se capabil sa-l manipuleze, sa-l transforme in mijloc de aparare. Odata insa ce regimul a devenit totalitar, el nu a mai fost controlat de acestia. Dupa iulie 1944, cand are loc atentatul asupra lui Hitler, ei vor deveni victime. Partidul comunist este creat de catre clasa muncitoare fara alte impuritati. Aceasta conduce prin detasamentul ei de avangarda, proletariatul. Insa, atunci, cand istoria o cere, liderii partidului nu vor ezita sa extermine persoane, grupuri de indivizi si chiar segmente sociale sau segmente politice. Comunisti si fascistii au devenit dusmani si s-au luptat intre ei pe viata si pe moarte. Pana la un punct fenomenele totalitare sunt comune acestor doua tipuri de regimuri, dar odata ce partidele monolit au ajuns la putere divergentele in ceea ce priveste atat politica interna, cat si politica externa au
76

fost mari. Partidele, in pofida luptei lor si-au recunoscut uneori inrudirea. Von Ribbentrop, sosind la Moscova in 1939, a vorbit despre intalnirea a doua revolutii, iar Stalin a raspuns acestui gest de politete ridicand paharul in cinstea cancelarului Hitler, atat de mult iubit de poporul german[2]. Incompatibilitatea radicala a ideologiilor (una de stanga alta de dreapta), creeaza diferentieri. Potrivit ideologiei comuniste, fascismul este intruchiparea a tot ceea ce este mai rau in istorie si mai josnic in natura umana. Potrivit ideologiei fasciste, comunismul este raul in sine, dusmanul absolut[3]. Pline de substanta istorica sunt si diferentele dintre modurile in care au fost infrante cele doua totalitarisme. Guvernarea national-socialista va lua sfarsit prin sinuciderea celor responsabili si prin condamnarea la moarte, in cadrul procesului de la Nurnberg, deznazificarea decurgand diferit in Vest si in Est, in timp ce liderii si nomenclatura comunista au avut o cadere lina cum nici un alt grup conducator nu a mai avut vreodata in istorie: continuitatea personala in statele postcomuniste este impresionanta. In procesul de reedificare a societatii civile, comunistii s-au prezentat ca si cum nu li s-ar fi clintit nici un fir de par. Prabusirea Uniunii Sovietice a fost un eveniment important care a zguduit profund lumea contemporana. Odata cu ea, s-a deschis cea mai noua etapa a istoriei globale care lasa in urma mormane de ruine politice, economice, sociale, spirituale. Caderea comunismului sovietic a oferit o lectie de proportii asupra actiunii mecanismelor universal-istorice, ea fiind cea din urma varianta aparuta in istoria nesfarsita a cresterii si decaderii marilor imperii.

77

XII. 1. Tipuri si sisteme de partide - Tipuri de sisteme de partide

a)monopartidiste b)bipartidiste c)pluripartidiste 2)al paradigmei doctrinare si ideologice Sisteme monopartidiste Monopartidismul consta in Sisteme partidiste Sistemul partidist are in vedere modul de structurare, de functionare a partidelor politice in cadrul vietii politice dintr-o societate. El se refera cu precadere la numarul partidelor politice care exista intr-o societate si prin a caror participare se deruleaza, se realizeaza viata politica din cadrul acesteia. Notiunea de sistem partidist a fost folosita pentru prima oara in perioada interbelica si avea in vedere numarul si natura partidelor politice dintr-o societate care erau angajate in viata politica. Sistemul partidist nu a fost si nu este identic in toate societatile, ci el depinde in fiecare tara de o serie de factori: -momentul aparitiei capitalismului si al afirmarii burgheziei; -natura regimului politic; -nivelul organizarii si functionarii vietii politice in general, a celei partidiste in special; -obiectivele si sarcinile urmarite in plan social, economic, politic sau national, cum ar fi dezvoltarea, modernizarea social-economica sau politica, in special cea legata de democratism, sau infaptuirea unor obiective ale luptei de eliberare nationala; -anumite traditii istoric-nationale. Sistemul partidist se structureaza si evalueaza in functie de doua criterii esentiale:

78

1) al numarului partidelor politice dintr-o societate care prin aceasta dau si asigura functionalitatea vietii politice. Din acest unghi de vedere avem urmatoarele tipuri de sisteme partidiste: fundamentarea activitatii si vietii politice din societate pe existenta si functionalitatea unui singur partid politic. -existenta unui singur partid politic tine de momentul initial al aparitiei partidismului, in special de lupta antifeudala cand fortele progresiste de esenta burgheza s-au grupat intr-un singur partid politic, de regula liberal; -In alte societati constituirea monopartidismului a fost legat de indeplinirea unor obiective ale luptei nationale (obtinerea independentei, unitatea nationala, inlaturarea subdezvoltarii, etc.). -Monopartidismul se intalneste si in perioada de maxima criza, cand fortele reactionare pentru a-si instaura propria putere, dictatura, apeleaza la sistemul unipartidist. Asa a fost cazul in perioada interbelica cu regimurile fasciste din Germania si Italia. Unipartidismul a fost de asemenea caracteristica majora, determinanta a regimurilor comuniste din Europa rasariteana, Asia si America Latina. Sistemul monopartidist a fost prezent si in Romania in 1938, cand regele Carol al II-lea a interzis partidele politice, creand Frontul Renasterii Nationale, ca partid unic si pentru o scurta perioada de timp in 1940, in timpul asocierii la guvernare, de catre generalul Antonescu, a legionarilor. Al doilea moment si cel mai lung si greu este cel din perioada regimului comunist 19481989. Prin esenta sa, sistemul monopartidist este fondator si generator de regimuri nedemocratice, dictatoriale. Sisteme bipartidiste Bipartidismul este sistemul intemeiat pe existenta si functionalitatea a doua partide politice. El se intalneste in aproape toate fazele vietii partidiste, democratice, la inceputul acestuia, in perioada de dezvoltare si maturizare a sa. Momentul aparitiei bipartidismului poate fi legat de cel al aparitiei partidelor politice, in speta a luptei antifeudale, cand cele doua forte combatante-burghezia si cea feudala, s-au organizat fiecare intr-un partid politic opus, de regula liberal si conservator.

79

Apare din necesitatea crearii opozitiei politice si implicit a alternantei politice in organizarea si conducerea societatii. -democratismul politic a determinat si el aparitia bipartidismului. -bipartidismul a constituit fundamentul pe care s-a nascut si dezvoltat pluripartidismul. Sisteme pluripartidiste Pluripartidismul a aparut in perioada interbelica si s-a extins dupa cel de-al doilea razboi mondial in tarile din Europa occidentala. Cauzele ce au condus la aparitia pluripartidismului constau in: -impunerea si generalizarea votului universal. -Complexitatea vietii sociale, diversitatea intereselor, optiunilor grupurilor si categoriilor sociale a determinat aparitia unor noi paradigme doctrinare si ideologice care, pentru a se materializa si exprima in practica sociala aveau nevoie de propriile partide si formatiuni politice; ex. doctrina comunista-partidele comuniste, doctrina ecologista, democrata, crestina sau socialdemocrata-partidele ecologiste, crestin-democrate sau social-democrate, etc. -Dezvoltarea si amplificarea democratismului politic a impus, de asemenea, aparitia unor partide politice. Prin principiile si valorile pe care le promoveaza, multitudinea optiunilor politice si ideologice ce se confrunta, atat sistemul bipartidist dar indeosebi cel pluripartidist, intemeiaza sistemele politice democratice. Primul sistem bipartidist a fost creat in Anglia iar cel mai reprezentativ este astazi cel din S.U.A. In Romania pana la primul razboi mondial in anumite perioade prin prezenta Partidului liberal si a celui conservator se poate vorbi de un sistem bipartidist. Pluripartidismul a fost si este prezent si in societatea romaneasca atat in perioada interbelica 1944-1947 si indeosebi dupa 1989. Sistemul partidist doctrinar-ideologic Prezenta pluripartidismului, a numeroase si variate orientari doctrinar-ideologice a impus structurarea sistemului partidist contemporan si in functie de acest ultim aspect, adica cel al paradigmei doctrinar politice. Din aceasta perspectiva, partidele politice se pot structura in trei mari grupe: a)gruparea partidelor de dreapta cu diferite nuante, de dreapta, de centru dreapta sau de extrema dreapta. In aceasta categorie sunt incluse partidele cu orientare de dreapta, partidele
80

conservatoare, neoconservatoare, liberale, neoliberale, republicane, etc. In cadrul orientarii de extrema dreapta sunt considerate partidele fasciste, neofasciste sau cele ale noii drepte. b)gruparea partidelor de centru cuprinde in general partidele democrat-crestine, socialcrestine si ecologiste; c)gruparea partidelor de stanga. Este o grupare mai larga in cadrul careia se pot face diferite nuantari ca cea de stanga, de centru stanga si extrema stanga. In categoria celor de stanga si centru stanga pot fi incluse partidele socialiste, social-democrate, radicale si chiar unele occidentale. In cele mai multe cazuri insa, partidele comuniste fac parte din cadrul partidelor de extrema dreapta. In prezent, in lume se constata un proces de restrangere atat numerica, cat si a sferei de manifestare si influentare atat a partidelor de extrema dreapta, cat si a celor de extrema stanga. Acest proces este determinat de consecintele nefaste istorice pe care aceste partide le-au provocat si intretinut (declansarea celui de al doilea razboi mondial, impunerea regimurilor fasciste si comuniste), dar si datorita extensiunii pe care o cunoaste astazi sistemul democrat.

2. Personalitatea politica : abordare conceptuala- sinteze pg 89

Orientarea spre politica a unei persoane e determinata atat de factori ce tin de individ (conditionari pshice,culturale,educationle,familiale,profesionale,de personalitate) dar su de factori externi|(sistemele politice in care evolueaza,sistemul si regimul politic) Exista mai multe viziuni asupra motivatiilor omului politic: Viziunea elitista:indivizii inzestrati cu calitati naturale de osebite lupta pt castigarea unui stat si are un rol de exceptie in viata politica Viziunea liberala:in lupta politica se angajeaza si triumfa cei mai inteligenti,mai curajosi si mai puternici,mai indrazneti si mai apti pt munca

81

 Viziunea pshilogica si psihanalista (Laswell):omul se angajeaza in politica datorita nevoii de a scapa de conflicte infantile nerezolvate,transformate in frustrari,eventualul succes si notorietatea in plan poltic oferindu-i compensatiile necesare. Liderul politic este o persoana caracterizata prin capacitatea si realizarea deosebita care prin prezenta sau activitatea sa influenteaza, conditioneaza ,exprima interesele unui grup,scopurile lui,strategia si tacticile actiunii sale politice de obicei detine putere executiva in cadrul grupului calitati necesare:capacit de a vb si de a convinge,instinctul puterii,bun simt,temperament de luptator,incredre in sine,spirit hotarat,intuitie in raport cu asteptarile celorlalti,forta de convingere si de reprez prin activitatea si imagine pe care si-o creeaza->in cadrul luptei pt puterea politica in care se angajeaza aceste calitati denotand competente politice Max Weber:Charisma=calitatea extraordinara a unei persoane,dotata cu forte sau caracteristicosupraumanesau inaccesibile muritorului de rand si care se considera datorita lor conducator(sociologie politica) Liderul carismatic apare de obicei in peioada de criza simbolizand sperantele grupului,entuziasmul raspunzand asteptarlor si necesitatilor obiective ale momentului->carisma nu e atat un talent personal al liderului cat o calitate atribuita Roger G. Schwartzenberg:Analizeaza liderii politici in termeni de vedete politice ->orice lider isi proiecteaza o imagine care o cvultiva ulterior obligatoriu(abandonarea ei brusca risca sa-i tipul afecteze de credibilitatea)->orice actiune lider se specializeaza pe intr-un care rol,intr-un determina o model(parintele,salvatorul,filosoful,mcriticul,modestul,nemultumitul)care politica

exerseaza(autoritara,conservatoare,reformista,revolutionara)->de exemplu liderul de sarm va urmari sa seduca,cel autoritar sa impuna si criticul sa convinga. De asemenea femeile cand ajung lideri politici mascheaza identitatea lor feminina incercand sa-si construiasca o iamgine virila Atrage atentia asupra industriei persuasiunii care a luat locul intr-o oarecare masura totalitarismului folosind metode si servicii ale publicitatii modernecandidatul nu mai este impus ci vandut iar alegatorul sedus->candidatul trebuie sa cucereasca un electorat- piata si sa declanseze voturile-cumparaturi,campaniile electorale devenind
82

campanii publicitare in care comunicarea simbolica,non-verbala devine mai importanta decat cea verbala. Liderul politic=cel mai important agent politic individual Personalitatea=rezultanta intersectarii diferitelor componente individuale:temperament, caracter, reflexe, nevoi, interse, aptitudini nu devii om politic in orice tara si in orice moment ci in functie de situatia si institutiile cu care intri in relatii (Gravoitz) Motivatiile omului politic-> diferite: de la credinta in dreptate sociala sau sentimentul national, pana la setea de putere si reusita. Viziunea liberala: in lupta politica se angajeaza si triumfa cei mai inteligenti. Laswell : omul se angajeaza in politic adatorita nevoii de a scapa de conflictele infantile nerezolvate , transformate in frustrari , succesul si notorietatea in plan politic oferindu-i compensatiile necesare. Luderul politic=o persoana caracterizata prin capacitati si realizari deosebite si care prin activitati influenteaza , conduce, si exprima interesele unui grup, formuleaza scopurile si elaboreaza strategiile si tacticile actiunii politice ale acestu -seful institutional al uinui grup sau este considerat ca atare de membrii grupului. -exercita cea mai mare influenta in stabilirea si realizarea scopurilor -de obicei, detine puterea executiva in cadrul cionducerii grupului -alege acel model actinoal care sa coerspunda atat asteptarilor grupului,cat si necesitatilor momentului Gravitz: oamneii de stat in general personalitati de tip solitar Liderul politic- este o realiatet construita, fabricata din necesitati obiective, dar care denatureaza individul

83

XIII. 1. Democratia contemporana: poliarhiile -curs pg 230

n concepia lui R. Dahl poliarhiile sunt un amestec de democraie i de conducere a elitelor. Acestea nu reprezint democraii n sensul ideal al termenului, cu toate c ele conin elemente democratice. Ele nu sunt dominate de o elit coeziv, dei n poliarhii elitele i conductorii ocup poziii puternice. Ca i teoriile democratice, teoriile poliarhice presupun c regimurile politice pot i trebuie s fie deosebite i apreciate i dup amploarea n care ele realizeaz conducerea de ctre popor, egalitatea politic i consensul. Ca i teoriile elitiste, teoriile poliarhiei arat c toate grupurile umane conin tendine puternice spre dezvoltarea inegalitilor i spre apariia conductorilor puternici. i n timp ce asimileaz aceste prezumii din ambele abordri, teoria poliarhiei avanseaz, de asemenea, o critic a democraiei majoritare i a teoriilor elitiste i ofer o interpretare alternativ a regimurilor democratice. Dup Robert Dahl, procesul de democratizare impune trei condiii i opt garanii, pe care un guvern trebuie s el respecte dac dorete sincer instaurarea unui regim democratic: A) Condiii pentru receptivitatea preferinelor cetenilor. 1. De a-i formula preferinele. 2. De a face cunoscute aceste preferine celorlali ceteni i guvernului prin aciuni individuale i colective. 3. Guvernul s cntreasc preferinele fr prtinire, fr a face discriminri n funcie de coninutul sau sursa preferinei. B. Garanii. 1. Libertatea de a crea i adera la organizaii. 2. Libertatea de expresie. 3. Dreptul de vot. 4. Eligibilitatea pentru funcii publice. 5. Dreptul liderilor politici de a concura pentru sprijin. 5. a. Dreptul liderilor politici de a concura pentru voturi. 6. Surse alternative de informare. 7. Alegeri libere i corecte. 8. Instituii care s asigure dependena politicii guvernamentale de voturi i de alte
84

forme de exprimare a preferinelor28. Cele trei condiii eseniale i cele opt garanii instituionale sugereaz cele dou dimensiuni majore ale procesului de democratizare: creterea capacitii de contestare public a guvernrii i creterea capacitii politice de participare a cetenilor. Binomul participarecontestare l ajut pe Dahl s defineasc cele patru tipuri ideale de regimuri, precum i continuum-ul n care se situeaz i evolueaz regimurile reale. Astfel, cele patru tipuri ideale sunt: hegemonia nchis (care limiteaz att dreptul de participare, ct i cel de contestare); hegemonia cuprinztoare (care l acord pe primul, dar l neag pe cel de-al doilea); oligarhia concurenial (care l neag pe primul, dar l acord pe cel de-al doilea); i poliarhia (care le garanteaz n cel mai nalt grad posibil pe ambele)29.

2. Totalitarism de dreapta curs pg 262

Fascismul italian nu a avut o component intrinsec antisemit sau rasist. Spre deosebire de omologul su german, fascismul a fost obsedat de ideea imperial, n accord cu megalomania lui Mussolini. Italia trebuia s-i rectige statutul de mare putere n bazinul Mrii Mediterane, aa cum a fost Imperiul Roman n perioada lui de maxim nflorire din secolul I .e.n. Dei ambele regimuri sunt adversarele liberalismului i comunismului, la nivelul teoriei politice, al concepiei despre stat i partid, specificul culturilor naionale, realitile istorice i obiectivele urmrite genereaz diferene care pot fi uor percepute la o analiz istoric a doctrinei. Astfel ntre conceptele de stato totalitario, elaborat de Mussolini i Gentile i statul total elaborat n 1930-1932 de Ernst Junger i apoi dezvoltat de Carl Schmitt vor aprea n curnd nuane divergente. Doctrina fascist nu respinge bazele tradiionale ale puterii de stat: ea le hipertrofiaz pn la statocraie: Totul n stat, nimic n afara statului, nimic mpotriva statului afirma Mussolini n discursul su de la Scala din Milano din 22 octombrie 1924. n doctrina naional-socialist exist o mistic a statului indus de ncarnarea ideii de drept n Fuhrer. Personalitatea harismatic a acestuia ar facilita fuziunea dintre Volksgeist (spiritul poporului) i Das Prinzipfuhrer (principiul conducerii). De aici urmeaz principiul infailibilitii deciziilor luate de Fuhrer care ncarneaz, astfel, ideea de stat, de naiune i de drept. n doctrina fascist, statul este personificarea moral a ideii de popor. Aspiraia secular spre formarea statului naional unitar i spre afirmarea contiinei de sine este posibil numai n statul fascist: Poporul este corpul statului i Statul este spiritual poporului. n conceptul fascist poporul este stat i statul este popor17. Naiunea este, n doctrina fascist, o comunitate solidar i voluntar, capabil s ajung la contiina de sine datorit statului care o integreaz: Naiunea este un organism dotat cu o existen, cu scopuri, cu mijloace de aciune superioare n putere i n durat celor ale indivizilor izolai sau grupai care o compun (). Unitate etic, politic i economic, ea se realizeaz integral n statul fascist. Calul de btaie al fascismului italian rmne ns concepia liberal despre stat i naiune. Individualismul liberal i statul minimal, separarea puterilor i ideea de suveranitate popular sunt confiscate n favoarea datoriilor individului fa de stat: Pentru fascism, statul este absolutul n faa cruia indivizii i grupurile nu sunt dect relativi () Indivizi i grupuri nu sunt de conceput dect n cadrul statului () Statul a devenit adevrata realitate a individului. () Pentru fascism, totul exist doar n stat i nimic omenesc sau spiritual nu exist i nu are valoare n afara statului19.

85

XIV. 1. Partidul communist roman: partid de cadre sau de masa? curs pg 287

Infiinarea Partidului Comunist Romn n mai 1921 va reitera, n linii identice, tactica i ideologia Internaionalei a III-a prin cele 21 de condiii impuse partidelor socialiste n vedereaafilierii. Printre aceste condiii la loc de cinste figurau ideile lui Lenin cu privire la formarea partidului de cadre i cucerirea puterii pe cale revoluionar. n Romnia cel puin aceste idei au czut pe fondul unor sciziuni ale partidului social-democrat care, nemaiputndu-i restabili unitatea intern dup trdarea generoilor din 1899, a facilitat aripa de stnga s-i dea acordul la Congresul Partidului Social-Democrat din 8-10 mai 1921 pentru aderare. Totodat, formarea Partidului Comunist din Romnia a evideniat aceleai vicii structurale de la baza formrii partidelor comuniste din sud-estul Europei: lipsa unei psihologii i baz social pe care aceste partide s se nrdcineze n etosul colectiv i s-i grefeze ideologia lor n orizontul de ateptare i n mentalitatea popoarelor respective. Romnia pltise un greu tribut de snge pentru realizarea marii Uniri, pentru recuperarea provinciilor istorice la snul patriei-mam. n aceste condiii, activitatea politico-ideologic i organizatoric devine o necesitateimperioas pentru legitimarea rolului politic conductor al P.C.R. Propaganda politic, n perioada dintre Conferina Naional a P.C.R. din octombrie 1945 i Congresul al IX-lea alP.C.R. din iunie 1965 a insistat destul de mult pe urmtoarele teme i idei care aveau menireasl legitimeze n ochii opiniei publice ca singura for politic conductoare din Romnia: creterea unitii n rndurile partidului; ntrirea disciplinei interne; controlul executrii hotrrilor; intensificarea activitii politico-ideologice; primirea de noi membri. Mai cu seam ultimele dou

86

msuri erau necesare n procesul de legitimare a partidului comunist ca singura for politic conductoare din societatea romneasc. Raportul lui Gh. Gheorghiu-Dej la cel de-al II-lea Congres al P.M.R. (25-28 decembrie 1955) conine date destul de exacte cu privire la structura, baza social i efectivele partidului. n raport se art c partidul numra 595.398 membri i candidai, dintre care ultimii erau n numr de 56.583. Numrul total al membrilor era mai mic dect acela de la Congresul din 1948, iar motivele expuse pentru aceast situaie erau epurarea din 1950 i faptul c ntre 1948- 1952 nu fuseser admii noi membri. Dup 1952, partidul constituise un numr de 8.000 noi organizaii de baz. Cei mai numeroi membri ai organizaiilor teritoriale i de fabrici, un numr mare dintre ei trebuie s-l fi format i noii membri selecionai din noul personal administrativ tnr. Se formase un total de 29.393 organizaii de baz n fabrici, uzine i uniti agricole, ca i n unitile teritoriale; 76.000 de membri lucrau n birourile acestor organizaii. Partidul numra 19 organizaii regionale, 190 raionale i 159 organizaii oreneti. Sub supravegherea Anei Pauker n special, comunitii se strduiau din rsputeri s realizeze propria lor campanie de recrutare. Sute i mii de indivizi au primit, n iarna lui 1944, carnete de membri ai Partidului Comunist sau de simpatizani ai acestuia. Erau muncitori agricoli de la ar aflai n situaia de omeri i, n numr mare, membri ai minoritilor naionale nemulumite Istoria acestei campanii de recrutare a fost descris cu multe amnunte dup cderea Anei Pauker i a constituit, ntr-adevr, una din principalele acuzaii ce i s-au adus. Ana Pauker a fost fcut responsabil pentru c a impus o politic de recrutare imoral, fr nici o distincie, acceptnd pe oricine de pe strad care ar fi vrut s se alture rndurilor excesiv de subiri ale membrilor partidului. Ea a fost acuzat mai ales de a fi acceptat n mod deliberat n partid nu numai pe membrii Grzii de Fier, care ncercau cu disperare s se salveze, ci chiar ntregi organizaii ale acesteia Dup Dumitru Popescu30, n calitate de responsabil al Comisiei de redactare a nouluiprogram i statut al partidului, ca i a celorlalte documente ale Congresului, N. Ceauescu era contient de necesitatea unei schimbri ideologice. S-a sfrit cu era Rutu n ideologie ar fi spus Ceauescu, innd cu evlavie de ran n mini textul finit al Raportului C.C. ctre Congresul alIX-lea. Din acest gest putem deduce nemulumirea i iritarea lui Ceauescu mpotriva orientrii ideologice nvechite, practicat de unii membri cominterniti din conducerea superioar apartidului, responsabili cu
87

propaganda i ideologia, cu vechi state n serviciu. Prin urmare, Ceauescu va extinde cu mult sursele de legitimare a rolului conductor al partidului. Acesteanu se vor mai limita la dimensiunea social a exploatrii din epoca modern, deoarece clasa muncitoare era foarte redus numericete n a doua jumtate a secolului al XIX-lea n Romnia.De asemenea, pe lng grevele i manifestaiile clasei muncitoare care induc necesitatearsturnrii de la putere a claselor exploatatoare, a burgheziei i moierimii, apar tradiiile revoluionare ale maselor populare, ale forelor progresiste. Cu alte cuvinte, Ceauescu va conferi o dominaie simbolic noii legitimiti a rolului partidului unic n societatea romneasc n sensul c va sechestra istoria naional i o va fora n patul lui Procust al schemelor sale legitimiste. Se cunoate rezistena nverunat a rnimii la colectivizarea fostei regiuni Dobrogea n 1956. rani urmrii de Securitate prin bli i pduri, femei care i alungau pe activiti cu furcile, oameni care nu mai dormeau pe acas de team s nu fie prini i obligai s semneze cererile de adeziune. antajul la care a recurs P.C.R. pentru colectivizarea forat din primvara anului 1962, cnd copiii celor recalcitrani erau dai afar din coli i din faculti sau cnd erau lmurii cu argumente speciale pentru a semna cererile de adeziune arat gradul de aderen al rnimii la concepiaP.C.R. despre transformarea socialist a agriculturii. La fel se prezint lucrurile i n ce privete cauionarea ideologic a figurilor monumentale ale trecutului nostru istoric. Noua echip de propagand a lui Ceauescu a neles impactul profund pe care l are utilizarea simbolurilornaionale n canalizarea emoiei colective, n structurarea imaginarului social i, n consecin, n pregtirea contiinelor pentru a accepta rolul conductor al partidului. O alt expresie a creterii rolului conductor al P.C.R. era creterea factorului contient n construcia societii socialiste. Aceast cretere nsemna aplicarea creatoare a legitilormarxistleniniste la realitile naionale, iar factorul subiectiv prin excelen, capabil s ofere oasemenea gestiune a procesului de edificare a noii societi, era partidul comunist. Prin componena, principiile de organizare i de activitate, prin ideologia care l cluzete, experiena sa politic rezultat al unor ndelungate lupte sociale, al nfptuirii revoluiei iconstruciei socialiste Partidul Comunist Romn ndeplinete cu succes rolul de for politic conductoare n societate. Partidul dezvluie cerinele obiective ale dezvoltrii prin stabilirea liniei sale politice, traseaz un program clar de activitate pentru ntregul popor, pentru toateorganizaiile de partid,
88

pentru toate organele de stat. Conducerea de ctre partid a statului asigur orientarea activitii organelor i organizaiilor de stat, a tuturor lucrtorilor din aparatulde stat spre problemele centrale ale muncii, mbinarea ndeplinirii sarcinilor concrete cu o larg viziune de perspectiv, desfurarea unei munci disciplinate, perseverente pentru nfptuirea hotrrilor partidului i guvernului32.

n anii 1987-1989 n P.C.R erau nscrii peste 3.800.000 de oameni, dintre care 55% erau muncitori ceea ce releva caracterul su de partid al clasei muncitoare 16% erau rani, peste 20% erau intelectuali i funcionari, iar restul fcea parte din alte categorii sociale. n anul 1989, numrul membrilor partidului era cu peste 431 de mii mai mare dect n noiembrie 1984, interval de timp n care n P.C.R. au intrat 590 de mii de oameni. Dintre noii intrai ntre 1984-1989,adic ntre Congresul al XIII-lea i Congresul al XIV-lea ale P.C.R., 390 de mii, adic aproximativ 66% au fost muncitori; totodat 80% dintre noii membri de partid ai acestei perioade proveneau din rndul organizaiei de tineret, iar circa 50% erau femei, nct ponderea total a femeilor n partid ajunsese la aproape 36%. De asemenea, compoziia naional a partidului reflecta structura general a populaiei Romniei: peste 92% din membrii de partid erau romni, 6,53% erau ceteni romni de naionalitate maghiar, 0,51% de naionalitate german, iar restul l formau romnii de alte naionaliti. n fine, structura organizatoric a partidului era amplu diversificat, existnd 59.564 de organizaii de baz, 8.062 de comitete de partid n ntreprinderi, instituii i uniti agricole, 2.364 de comitete comunale, 259 comitete oreneti i municipale i 41 de organizaii de nivel judeean33. Faptul c, dup 1989, nici mcar 0.1% din masa total a membrilor de partid (3.800) nu a aprat nobilele idealuri ale socialismului i pe eroul ntre eroii neamului spune multe cu privire la calitatea acestei instituii i a membrilor si. 2. Tipuri psihologice si ideologice de lideri politici. Tipuri psihologice Teoria celor patru temperamente lansat n istoria medicinei de Hipocrat (sangvin, coleric, flegmatic i melancolic)s-a dovedit de o importan excepional n nelegerea biotipurilor , a mecanismelor de interac iune dintre acestea n structura personalitilor politice i a stilului lor de a aciona. Tipul sangvin Se caracterizeaz prin reacii afective foarte rapide. De multe ori este pripit i imprudent.
89

Sentimentele lui sunt schimbtoare; buna sa dispoziie se schimb u or n deprimare, n pesimism. i exprim uor emo iile; strile de spirit i se citesc pe fa. Dorina lui de comunicare este puternic; n general i place s vorbeasc despre sine. i plac laudele i aprecierile. n activitatea lui nelege repede, este neobosit, dinamic, entuziast. Are disponibilit i pentru o arie variat de preocupri. n acelai timp este superficial, labil, nu este perseverent sau consecvent. tie s se poarte cu oamenii, dar se supr uor. i exprim deschis opiniile i i duce la bun sfrit sarcinile. n viaa particular este omul dispozi iilor, caut senzaii noi, este instabil, nu-i plac sacrificiile prea mari. Face parte din aceast categorie N.S. Hruciov, F. Castro, B. Eln, R. Reagan. Tipul coleric Sentimentele lui sunt trainice i se formeaz rapid. i pstreaz entuziasmul aproape cu aceeai intensitate. n acelai timp este constant n sentimentele negative, este agresiv i violent. Este dispus s lupte pentru ceilali, dar n acelai timp este rzbuntor, nu iart ofensele ce-i sunt aduse. n munc este puternic, perseverent, rezistent, are o mare ncredere n sine, este hotrt, pasionat, cu spirit practic, ambiios. n activitatea social se caracterizeaz prin mari caliti, dar i prin mari defecte. Inteligena i voina sa sunt unele dintre ele. n condiii de stress sau n situaii limit poate deveni impulsiv sau violent. n viaa particular este statornic, ataat familiei, dar nu suport critica i este adeseori nedrept. Fac parte din aceast categorie Nicolae Ceauescu, Fr. Mitterand, Gh. Bush. i liderii colerici la care s-a format o inhibiie voliional pot rmne la nlimea relaiilor umane, chiar n cazul unor evenimente mai deosebite. Ei tiu s se st pneasc. Aadar, temperamentul determin numai n anumite condiii tendine spre un anumit comportament, dar nu poate fi considerat fatal, ca prefigurnd n exclusivitate stilul vieii i conducerii. Pentru c manifest tendine de autoritarism i oamenii cu o ambiie bolnvicioas i o fire egoist. Tipul melancolic Sentimentele lui se formeaz lent i dificil; de multe ori l caracterizeaz tristeea i deprimarea. Este caracterizat nu prin entuziasm i veselie, ci mai ales prin tristee, proast dispoziie, sentimente negative. Sentimentele lui nu se manifest nici n comportament, nici n aciuni; el este mai degrab nchis, retras. n activitate este lent, dar gndirea sa este profund, mai ales teoretic. Este indecis, nu are ncredere n sine, se adapteaz greu la efort. n ceea ce privete stilul de conducere, din cauza felului su nchis de a fi, comunic cu greutate, este nesigur. n schimb, dac se angajeaz n rezolvarea unor situa ii le va soluiona n profunzime. n viaa particular este blnd, rbdtor, posac i devotat. Tipul flegmatic Sentimentele lui se formeaz lent i nu ating o intensitate deosebit. Sentimentele lui nu sunt clar conturate, trainice, nici pozitiv, nici negativ. Viaa lui afectiv este destul de rece, puine lucruri l fac s vibreze. Bucuriile, enervrile mrunte sunt trectoare. Se plictisete adesea. Este predispus spre cinism; ironizeaz entuziasmul celorlali. n activitatea politic este responsabil, calm, realist, pragmatic. Este indiferent la aprecieri i la critici. Este comod, dar dei nu are iniiative i idei finalizaze n condiii optime ceea ce a nceput. n viaa particular este linitit, panic, pedant i comod. O personalitate romn contemporan care se nscrie n parametrii acestei tipologii este guvernatorul Bncii Naionale, Mugur Isrescu, fost candidat la preedinia Romniei n 2000. Cercetrile marelui fiziolog rus I.V. Pavlov confirm caracteristicile tipurilor temperamentale elaborate de Hipocrate. Pavlov pune la baza tipologiei sale tria proceselor nervoase, caracterul mobil al acestora i relaia dintre excitaie (stimul) i inhibi ie. El dezvolt
90

tipologia lui Hipocrate, mbogind-o cu noi caracteristici. Astfel tipul sangvin devine la Pavlov tipul puternic, echilibrat, rapid. Caracteristici: mobilitate, rapiditate n gndire, mare putere de munc, perseveren, siguran de sine, voin, optimism. El este capabil de emoii mari i inhibiii mari. Tipul flegmatic devine tipul puternic, echilibrat, dar lent i calm . Caracteristici: gndire i procese intelectuale lente, putere de munc, perseveren i siguran de sine. Tipul coleric este identificat cu tipul puternic, lipsit de echilibru. nsuirile lui fundamentale se aseam n cu tipurile anterioare, dar comportarea sa se caracterizeaz prin reacii afective puternice, impulsive. Procesele de excitare sunt mult mai puternice i depesc for a proceselor de inhibare. Tipului melancolic i corespunde tipul slab. Procesele lui de excitare i inhibiie sunt slabe. Caracteristici: obosete uor, este plin de complexe, de griji, timid. O alt tipologie a lui Pavlov are drept criteriu felul n care se manifest la ele n mod decisiv primul i al doilea sistem de semnalizare. Astfel, el deosebete tipul artistic: gndirea lui se desfoar nu pe baza noiunilor, ci mai ales a imaginilor, a fanteziei. Caracteristica principal este perceperea ntregului, sinteza. La tipul raional gndirea se desfoar teoretic, prin noiuni abstracte, caracteristica lui fiind etapa anterioar sintezei, analiza care descompune ntregul n pri. Tipul mediu se caracterizeaz prin modalitatea de gndire a omului cotidian, ordonarea sistematic a gndirii noionale i imagistice.

TIPURI IDEOLOGICE S-a btut moned pn la sa ietate pe urmtoarea tipologie, un adevrat ideal-tip weberian: 1. Liderul liberal; 2. Liderul democratic; Liderul autoritar; 4. Liderul dictatorial (totalitar). Aceast tipologie a fost mult amplificat n zilele noastre de teoriile leadership-ului din managementul organizaiilor de peste ocean. Utilitatea acestei tipologii const n surprinderea anumitor valori formative ale stilului de conducere. Stilul de conducere este determinat de mai mul i factori: calitile morale i intelectuale ale liderului, particularitile lui psihologice, nelegerea rolului su ca i factorii social-istorici care interacioneaz la un moment dat cu mediul politic. Asupra stilului de conducere se repercuteaz ntreaga personalitate, orientrile i relaiile ei i, ndeosebi, caracterul ei. 1. Liderul liberal Caracteristica stilului de conducere liberal este principiul neamestecului concepia las lucrurile s mearg de la sine. El se mai caracterizeaz prin spontaneitate i improvizaie, prin intenia de a se sustrage rspunderii iar n anumite cazuri printr-un subiectivism exagerat, prin precau ie i team. Acest stil de conducere are drept consecine lipsa de organizare i reglementare, dispariia rspunderii. O parte a colaboratorilor sunt foarte ncrca i, alii taie frunza la cini. Atmosfera se deterioreaz i-i favorizeaz pe cei lipsii de talent i de principii, pe carieriti i lingu itori. Interesele materiale devin predominante; relaiile umane se deterioreaz; mai devreme sau mai trziu iau proporii calomnia, intrigile, spiritul de gac. Apar bisericue, adic frac iuni care urmresc s ctige simpatia efului sau o poziie dominant pe lng el pentru a-i promova interesele personale. Un astfel de conductor se nconjoar de favorii care devin sursa sa exclusiv de informare. Acetia primesc adeseori recompense generoase pentru serviciile lor. Mai devreme sau mai trziu, ei vor forma un fel de cordon sanitar n jurul liderului care vor
91

filtra informaiile despre care tiu c efului i face plcere s le aud. 2. Liderul democratic Autoritatea liderului democratic nu provine att din prerogativele funciei ct din recunoaterea valorii sale de ctre subalterni. El impune un stil de conducere colegial i consultativ. El promoveaz munca n echip i ia decizii n urma consultrii membrilor echipei. Eficiena acestui stil de conducere se confirm n capacitatea de a face fa la noile provocri i probleme complexe. 3. Liderul autoritar Stilul de conducere al liderului autoritar se caracterizeaz prin faptul c el ia, pe ct posibil, toate deciziile de unul singur, planific singur toate procesele i i controleaz pe toi. Lociitorii i colaboratorii conductorului sunt mai mult executani, uruburi n cadrul sistemului, pioni care pot fi mutai dintr-un loc n altul. O alt tr stur caracteristic a acestui stil de conducere const n dorina conductorului de a rezolva totul prin instruciuni, avnd ca urmare direct extinderea birocra iei, dominaia dosarelor, a concep iei verba volant, scripta manent. Un astfel de stil reduce activitatea creatoare a colaboratorilor; conducerea colegial se deterioreaz; eficiena conducerii scade; lipsa de ncredere n forele proprii se accentueaz. Uneori caracterul autoritar servete la camuflarea incompetenei profesionale sau incapacitii individului de a conduce. Exist o corelaie explicit ntre caracterul autoritar i celelalte nsuiri psihice ale personalitii. Pot exista diferite combinaii ale nsuirilor care determin personalitatea liderului. Caracterul autoritar al liderului este deseori legat de particularitile voinei i temperamentului. Conductorii autoritari sunt n majoritatea cazurilor oameni dominatori care dau dovad de o mare drzenie i perseveren. n acelai timp ei sunt ambiioi i au un sentiment exagerat al prestigiului. Printre cei autoritari se gsesc oameni colerici nestvilii, oameni neechilibrai, impulsivi, nclinai spre pasiune i subiectivism n aprecieri. Observaiile arat c asemenea oameni, mai ales cnd sunt iritai, nu accept obiecii, observaii, ci nclin spre o purtare agresiv. Printre conductorii autoritari, majoritatea sunt oameni colerici. Totui, din aceasta nu se poate desprinde concluzia c reprezentani ai altor tipuri de temperament nu pot fi autoritari. 4. Liderul dictatorial (totalitar) Caracteristica principal a acestei categorii de lideri este nencrederea funciar n oameni, dispreul fa de ei. ns i modalitatea de selecie a elitelor politice n regimurile toatalitare i predispune pe liderii acestora la un anumit stil de conducere. Structura de cadre a partidului unic din regimurile dictatoriale favorizeaz, prin vectori ideologici specifici, propulsarea liderilor n poziia suprem de comand. Partidul se substituie statului, iar liderul se substituie partidului. Toate mecanismele decizionale sunt concentrate n minile unei singure persoane: liderul charismatic, liderul infailibil, dasclul proletariatului, conductorul iubit. Elementele de populism i cultul personalitii care apar, ca urmare a unei asemenea concentrri de putere, marcheaz stilul de conducere. Liderul totalitar este n ipostaza unui lup singuratic. El nu comunic nici celor mai apropiai colaboratori inteniile sale; deciziile sale sunt concomitent comunicate i imperative. Orice ndrzneal de a le contesta se pltete scump. Stilul colegial sau consultativ n mecanismul de elaborare a deciziilor este de neconceput. Structurile de conducere ale statului au datoria doar s aprobe i s implementeze n viaa social-politic deciziile liderului. Acest stil de conducere are dou consecine contradictorii: fiecare subaltern umil i vars nduful n teritoriu unde devine un zbir, ntrecndu-l chiar pe liderul de la Centru: blocarea oricrei creativiti a structurilor subalterne, n ateptarea verdictului dat de lider, chiar i n probleme minore. Pe de alt parte, acest stil de conducere amplific autismul liderului, l
92

predispune la o izolare total fa de realitate i, n cele din urm, predispune la apari ia fenomenelor de paranoia i schizofrenie, ca urmare a lipsei de comunicare i a invadrii proceselor gndirii cu proiecia personalizat despre realitate.

93

XV. 1. Statul modern curs pg 48 Definitia statului : principala institutie prin care se exercita puterea politica in cadrul unei societati, in limitele unui anumit teritoriu strict delimitat prin frontiere, de catre un grup organizat minoritar care isi impune vointa sa asupra majoritatii privind modul de organizare si conducere a respectivei societati. Statul modern este o incarnare a liberalismului clasic. Ideologia politica a Iluminismului si procesele de rationalizarea economica din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea ofera premisele necesare pentru intelegerea formarii statului modern. Transformarile economice si politice care au condus la aparitia statului modern sunt: conflictele religioase din sec XVI-XVII se vor stinge prin intarirea statului in raport cu Biserica si prin afirmarea bisericilor nationale procesele de secularizare lenta vor duce la o separare a Bisericii de Stat si a invatamantului religios de cel laic; unificarea normelor juridice intr-un sistem de drept si crearea unei jurisdictii cu aplicabilitate pe intreg teritoriul national concentrarea si centralizarea puterii politice intr-o singura instanta suprema; depasirea caracterului policentric si fragmentar al puterii, specific evului mediu; aparitia administratiei publice caracterizata printr-o pregatire de specialitate, prin separarea locului de munca de angajat si prin drepturi si datorii consfintite prin reglementari rigide; suveranitatea nationala incarnata in vointa poporului ca titular al acesteia; puterea politica se manifesta indeosebi prin intermediul legilor, eleborate de parlamentele nationale. Statul modern impune noi structuri ale ordinii politice: putere impersonala, unicitatea conducerii, monopolul fortei legitime pentru asigurarea ordinii sociale, controlul aparatului administrativ si pe noii titulari ai acstor functii si organe. Noua delimitare legala a autoritatii suprima suveranitatea absoluta a monarhului in numele suveranitatii nationale. Puterea de stat evolueaza de la concentrarea ei personalizata la separarea ei intre diversi titulari, sub forma unui sistem de norme abstracte, care fixeaza competentele fiecaruia. Statul liberal

94

clasic mai este definit ca statul minimal sau statul paznic de noapte, care are sarcina asigurarea ordinii si a cadrului juridic pentru dezvoltarea vietii economice. Statul modern este marcat de 3 mari structuri care vor configura distinctiv doctrina liberala in spatiu si timp: consolidarea noilor relatii de productie in economie aparitia societatii civile rationalismul de origine iluminista. Odata cu afirmarea relatiilor de productie capitaliste si crearea pietelor nationale, a sistemelor economice natioanale, relatiile sociale nu vor mai fi verticale ca in vechiul regim, ci orizontale. La acestea se adauga abolirea relatiilor feudale, suprimarea breslelor si a corporatiilor mercantile, capitalizarea terenurilor arabile. Statul modern va stimula, de asemenea, libera concurenta de pe piata prin acordarea de libertati vamale, financiare, contractuale, industriale. Statul nu are voie sa intervina la nivelul pietei, intrucat preturile se formeaza liber prin dialectica cerere-oferta. Statul modern liberal se bazeaza pe urmatoarele principii: 1) Individualismul. Doctrina liberala este o doctrina a libertatii individuale in conditiile legii. Ea face din individ, din drepturile si libertatile sale un principiu de selectie sociala si o valoare morala. Exceptand egalitatea juridica in fata legii, in liberalism orice cetatean are posibilitatea sa se afirme pe planul vietii sociale prin munca si calitatile sale datorita cadrului juridic si conditiilor socio-economice puse la dispozitia sa: libertatea de initiativa, de asociere, de contractare, libertatea opiniilor, a credintei, a constiintei. 2)Rationalismu. Ca paradigma dominanta a absolutismului luminat, rationalismul face din cunosterea rationala o lege universala. Dreptul omului la fericire, perfectionarea lui morala si intelectuala presupun cunoasterea naturii sale, a mediului sau social-politic ca si eliberarea din chingile obscuratismului si dogmatismului. Ca si rationalismul, statul liberal a promovat increderea in vitutile cunoasterii si a stiintei, ca instrumente vitale ale progresului social si moral al omului. Statul liberal clasic se bazeaza pe doua mari premise: in domeniul economic si in domeniul social consolidarea capitalismului, ca principala forma de productie, iar in domeniul ideologic hegemonia rationalismului de origine iluminista. Rationalismul presupune o cultura a laicizarii, a separarii Bisericii de Stat, a invatamantului religios de cel laic, eliberarea omului de constrangerile traditionale, deoarece libertatea indispensabila pentru procesul cunoasterii.

95

3) Principiul suprematiei legii este un principiu al statului de drept liberal si reprezinta o incununare a proceselor de institutioanlizare a puterii si societatii democratice. Fiind o emanatie a dreptului si legii naturale, legea civila ofera protectie si garantie drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, valoriloe social-politice moderne. Legea trebuie sa medieze intre drepturile civile si cele politice, intre interesele individuale si interesele comunitatii. La Rousseau legea devine expresia vointei generale, a suverantitatii corpului politic. Odata cu Declaratia de Independenta a Statelor Unite ale Americii apare pentru prima data legitimitatea rational-legala fata de cea traditional-istorica. Axul teoretic al acestei legitimitati este ca nu conduc oamenii, ci dreptul, si deriva din suprematia legii. 4) Principiul guvernarii reprezentative constituie modalitatea de exercitare a suveranitatii nationale prin reprezentanti carora li se deleaga pe o perioada de timp posibilitatea de a fixa competente functionale. In calitate de titular al suverantitatii, poporul deleaga exercitiul suverantitatii reprezentantei nationale parlamentul- aleasa prin manifestarea suverana de vointa a poporului sau natiunii. Satul liberal isi propune ca obiectiv elaborarea legilor, codificarea lor ca norme juridice generale de catre reprezentantii legitimi ai puterii. Parlamentul institutie centrala in staul liberal- nu trebuie sa mai reprezinte interesele de grup, dupa criteriile vechiului regim, in care se intruneau reprezentantii vasalilor, ci interesele intregii natiuni, exprimand altfel vointa generala. Formarea vointei generale s-a datorat in mare parte reprezentantilor politici ai claselor dominante. 5) Principiul separarii, echilibrului si controlului reciproc dintre puteri. Statul liberal nu modifica principiile definitorii ale statului clasic( unicitatea conducerii; puterea impersonala; monopolul fortei legitime pentru mentinerea ordinii publice; controlul aparatului administrativ), dar schimba titularii acestor functii. Noua delimitare legala a autoritatii suprima suveranitatea absoluta a monarhului in numele suveranitatii nationale. In cadrul puterii politice, se trece de la concentrarea la distribuirea ei intre diferiti agenti, cu intentia de a limita puterea de stat si de a garanta astfel libertati individuale. Divizarea puterii a reprezentat un compromis intre grupurile dominante. Un exemplu ar fi bicameralismul generalizat, ca expresie a pactului dintre burghezie si aristocratie. Secolul al XVIII-lea va cunoaste afirmarea deplina a monarhiei constitutionale de tip parlamentar. Cabinetul se autonomizeaza, deliberand, de obicei, fara ca regele sa fie prezent. Cabinetul tinde sa fie omogen din punct de vedere politic, format din parlamentari si condus de un prim ministru. In calitate de titular al puterii, caruia poporul i-a delegat exercitiul suveranitatii, statul are dreptul sa fixeze competentele puterilor sale si continutul functiilor sale in care sa se
96

reflecte vointa generala. In epoca moderna primul care a teoretizat pentru prima data principiul separarii puterilor in stat a fost John Locke, in lucrarea al Doilea tratat de guvernare. John Locke distinge 3 puteri ale statului: legislativa, executiva si federativa. Puterea legislativa are ca titular poporul si este puterea care da forma, viata si substanta statului. Puterea executiva il are ca titular pe principe si pune in aplicare legile. Puterea federativa regleaza raporturile dintre metropole si colonii, dreptul de a incheia tratate, de a face pace si de a declara razboi si apartine tot regelui. Pentru ca aceste puteri sa se instituie este nevoie de formarea societatii politice. Montesquieu realizeaza o teorie a separarii puterilor in stat pornind de la separarea organelor statului si a functiilor statului ca separare a atributelor suveranitatii. El distinge puterea legisltiva(face legile); puterea executiva(aplica legile si supravegheaza aplicarea lor), puterea judecatoreasca(judeca diferendele, restabilind starea de legalitate). Montesquieu recomanda incredintarea acestor atribute speciale ale suveranitatii unor titulari deosebiti si independenti unii de altii. Punerea in practica a acestei recomanda ri anuleaza posibilitatea abuzului de putere. Separatia puterilor este granita legalitatii si legalitatea este garantia libertatii. 6) Principiul suveranitatii . Dupa cum o atesta si etimologia termenului, suveranitatea reprezinta calitatea puterii de comanda a statului de a fi suprema pe teritoriul national. Inca din sec. XVIlea, Jean Bodin, in Les six livres de la Republique, fixa urmatoarele caracteristici ale suveranitatii:unica, perpetua, inalienabila. Suveranitata este unica deoarece pe teritoriul unui stat nu pot exista concomitent doua puteri supreme: doua parlamente, doua guverne, regele si presedintele. Puterea unui stat se manifesta pe intreg teritoriul statului. Suveranitatea este perpetua deoarece nu pot exista pauze in manifestarile ei. Chiar daca pot exista pauze in exercitarea ei, legea fundamentala prevede cine trebuie sa preia prerogativele exercitarii suveranitatii, din moment ce reprezentantii poporului delegati sa o exercite nu o mai pot indeplini. Suveranitatea este inalienabila in sensul ca principiul director care a creat-o- vointa generala sau nationala-nu poate fi instrainat nici unei persoane, nici unei familii, nici unei clase. Ea este plenara deoarece statul exercita pe intreg teritoriul national plenitudinea functiilor sale. Ea este exclusiva deaorece puterea pe care statul o exrcita asupra teritoriului national. Ea emana de la natiune, care poate delega unor reprezentanti ai ei sarcina exercitarii ei pe o perioada limitata. Incepand cu sec XIX-lea suveranitatea nationala poate fi conceputa ca o competenta a competentelor; este dreptul statului de a-si fixa propriile sale reguli si atributii.

97

2. Tipologii psihanalitice de lideri politici

Pe lng colile psihologice, psihanaliza, n special coala culturalist american i discipolii lui Freud au adus contribuii importante la elucidarea mecanismelor de compensare a Eului n condiiile n care echilibrul psihic al persoanelor este tot mai mult ameninat de sursele de alienare prezente n societile dezvoltate: stress, dezrdcinare, lips de integrare, frustraii, conflicte, angoas. Dintre toi discipolii lui Freud, cel care a adus contribuii notabile la cunoaterea psihologiei liderilor politici este elveianul Carl Gustav Jung. n lucrarea sa din 1921, Tipurile psihologice, Carl Gustav Jung consider c tipurile n stare pur nu exist. Putem vorbi de o preponderen a uneia sau alteia din elementele genetice n constituirea individualitii unei personaliti, ceea ce ne permite s operm cu ea frecvene msurabile i uniforme ale unor tr sturi dar personalitatea, n ansamblu, este o combinaie a elementelor calitativ eterogene. nzestrarea genetic la om const din patru funcii psihologice: senzaie, gndire, sentiment i intuiie, toate aflate a priori la dispoziia oricrui om i din atitudinea omului fa de realitate: extravertit i introvertit, n funcie de ponderea orientrii subiectului fa de evenimentele lumii exterioare sau de lumea intern, subiectiv . Cele patru funcii corespund instrumentelor prin care contiina se orienteaz n raport cu existentul: senza ia ne spune c ceva exist; gndirea ne spune ce anume este; sentimentul ne spune dac e vorba de ceva plcut sau nu; intuiia ne spune dincotro vine i ncotro se duce. Modul n care se manifest fiecare funcie n psihologia unui individ depinde de atitudinea caracteristic pe care el sau ea a adoptat-o. n vreme ce extravertitul e orientat preponderent ctre evenimentele lumii exterioare, introvertitul manifest n primul rnd interes pentru lumea interioar. De regul, extravertitul are o fire deschis, neprefcut, uor adaptabil la o situaie dat; el se ataeaz imediat i, ignornd orice perspectiv nelinititoare, se va aventura adeseori, cu o ncredere iresponsabil, n situaii necunoscute. Introvertitul, pe de alt parte, are o fire ezitant, reflexiv, retras, care se rezum la ea nsi, se retrage dinaintea obiectelor, are ntotdeauna o poziie oarecum defensiv i prefer s se pun la adpostul unei circumspecii nencreztoare.2 Din combinarea celor dou tipuri de atitudine i a celor patru tipuri funcionale, C.G. Jung obine opt tipuri psihologice. Fiecare dintre acestea are o funcie predominant sau superioar i o funcie auxiliar sau inferioar umbra sa. 1. Tipul senzaie extravertit. Persoanele de acest tip sunt oameni practici, cu picioarele pe pmnt. Ele caut cu precdere emoiile puternice i nu au o nclinare evident ctre gndirea abstract. Obiectivul lor esenial, spune Jung, este s aib senzaii i, dac se poate, s se bucure de ele. 3 Funcia inferioar a acestui tip este intuiia, ns o intuiie difuz, nediferen iat care poate genera suspiciuni negative, nefondate. Intuiia, fiind introvertit, este declanat la acest tip de persoane de stri interne, fr legtur cu mediul lor exterior privilegiat. 2. Tipul senzaie introvertit. Este un tip caracterizat prin intensitatea senzaiei subiective excitate de un stimul obiectiv. Persoanele din aceast categorie au o memorie plastic extraordinar. Funcia lor inferioar rezid n intuiia extravertit, declanat de evenimente exterioare. De multe ori aceast intuiie este negativ, ns cteodat ea poate anticipa pericolul n desfurarea evenimentelor: n vreme ce intuiia extravertit ... are de regul <<nas fin>> pentru posibilitile reale n mod obiectiv, aceast intuiie cu tent arhaic are un fler uluitor
98

pentru toate posibilitile primejdioase aflate la pnd undeva, n spate.4 3. Tipul gndire extravertit. Face din lumea extern obiectul propriei lui gndiri. Au un deosebit sim practic i sunt puin interesai de teorii sau de idei. Funcia lor inferioar este aceea de sentiment introvertit care, dei, rudimentar, poate duce uneori la conversiuni politice sau religioase neateptate. 4. Tipul gndire introvertit. Face din lumea interioar, din tririle i sentimentele sale, obiectul propriei sale gndiri. Sunt preocupai mai puin de dimensiunile pragmatice ale existenei i mai ales de lumea ideilor, de singurtate. Ceea ce i se pare de maxim importan e prezentarea ideii subiective, a imaginii simbolice primare plutind enigmatic napoia ochiului minii. 5 Func ia lui inferioar este aceea de sentiment extravertit care, fiind foarte slab n raport cu tririle interne, duce la interpretarea lumii externe dup propria sa imagine despre lume. 5. Tipul sentiment extravertit. Este tipul comunicaional prin excelen. Este foarte adaptabil i solidar cu grupurile pe care le frecventeaz deoarece ntre sistemul lui de valori, sensibilitatea sa i cele ale grupurilor sale de referin el gsete ntotdeauna structuri comune care-i permit o adaptare rapid. Funcia inferioar a acestui tip este gndirea introvertit care, fiind ntr-un stadiu infantil, se poate ataa de un sistem de valori pe care s-l susin cu fanatism. 6. Tipul sentiment introvertit. Fa de tipul anterior, persoanele de acest tip posed un sistem de valori pe care l transform ntr-un adevrat stil de via. Prin credina i statorinicia lui fa de aceste valori, el poate deveni un model pentru ali oameni. Aceste persoane sunt mai mult tcute, inaccesibile, greu de neles...armonioase, neieind n eviden, dnd impresia de odihn agreabil...fr dorina de a-i tulbura pe ceilali, de a-i impresiona, influena ori schimba n vreun fel...nestrduindu-se prea mult s rspund emoiilor reale ale unei alte persoane... Tipul acesta pstreaz o binevoitoare neutralitate uor critic, nsoit de o vag tent de superioritate.6 Funcia inferioar a acestui tip este gndirea extravertit. Fiind concret predominant, acest tip de gndire este supus influenelor externe i se pierde n amnunte. 7. Tipul intuiie extravertit. Persoanele din acest categorie fac din intuiie o form superioar de cunoatere, iar gndirea are menirea s materializeze aceste intuiii n lumea real. Intuiia nu este, pur i simplu, percepie sau viziune, ci un proces activ, creator care confer obiectului exact la fel de mult ct a extras din el. 7 Intuitivii extravertii percep foarte repede posibilitile inerente unei situaii date i au capacitatea s prevad evoluia ei ulterioar. Totui, ntruct funcia inferioar este senzaia introvertit, intuitivul extravertit nu se orienteaz dup senzaii ci le folosete mai degrab pentru percepiile sale, ceea ce l poate face s interpreteze greit impulsurile senzoriale. 8. Tipul intuiie introvertit. Persoanele din aceast categorie fac din procesele intuiiei obiectul lumii lor interne, n sensul c imaginile sau viziunile ce iau natere astfel devin obiecte reale. Funcia inferioar a acestui tip este senzaia extravertit. Avnd ca funcie auxiliar senzaiile incontiente, ei nu i pot comunica ideile ntr-o modalitate logic ci numai pe baz de: imagini, ceea ce i expune riscului de a pierde contactul cu lumea exterioar. O expresie a acestei influene este combinarea dintre principiile psihologiei lui Jung i principiile pragmatismului american sau dintre principiile psihanalizei freudiene i principiile colii culturaliste americane cu rezultate promitoare pentru dezvoltarea liderologiei n rezumat, tipul extravertit face parte din lumea exterioar obiectul propriei sale gndiri. El are o gndire concret, lipsit de autonomie, deoarece i orienteaz atitudinea dup obiect care, la rndul su, este perceput simpatetic. Orientarea spre obiect influeneaz procesele gndirii: este vorba de o percepie pasiv a lumii datorit tendinei extravertitului de a se pierde n lumea obiectual, de a asimila subiectul obiectului. Tipul introvertit face din lumea sa interioar obiectul propriei sale gndiri. El are o gndire abstract pentru care nu conteaz reprezentrile senzoriale ct ideile care sunt abstracii extrase a posteriori dintr-o serie de experiene. Aceste experiene, ordonate activ, sunt supuse, la rndul lor, condiiilor a priori ale conceptualizrii care atribuie materiei o form i permit ca
99

ideile s fie gndite ca imagini. Astfel, subiectul este perceput empatetic i imaginile performate sunt activate n el i influeneaz mai mult dect orice altceva procesele de conceptualizare. Gndirea tipului introvertit va fi influenat de arhetipuri i imagini originare despre lume care, atta timp ct obiectului i se va recunoate un factor determinant n gndire, nu vor avea un coninut sintetic. Tipul extravertit percepe empatetic obiectele, dar reue te cu dificultate s identifice similitudinile dintre ele. Tipul introvertit sesizeaz rapid asemnrile dintre obiecte, extrage caracteristicile lor generale i modeleaz experiena prin propria sa activitate de gndire. Din aceste caracteristici se poate deduce specificul i limitele adaptrii la mediu ale liderilor politici aparinnd celor dou tipuri: extravertit i introvertit. Extravertitul nu se adapteaz, ci se insereaz n mediul nconjurtor. De aici o relaie nesatisfctoare cu obiectul, n sensul c el nu traduce ntotdeauna n imagini ideea adecvat faptelor. Datorit acestei inadecvri, multe posibiliti vor fi ratate n viaa practic de c tre extravertit. n schimb, introvertitul se afl ntr-o rela ie constant cu sinele i face abstracie de senzaiile sau sentimentele care i pot tulbura cursul gndirii. El ncearc s subiectivizeze datul obiectiv, dar se lovete de dificulti n adaptarea la lumea exterioar. Una din acestea este c introvertitul implicat n politic va construi planuri detaliate de aciune pe care ns nu poate s le finalizeze.

XVI. 1.Stiinte politice de granita- curs pg 18

100

Sub presiunea bagajului informaional i a unei dinamici politice fr precedent au aprut noi discipline care ncearc s sistematizeze informaiile noi i s rspund la noile provocri ale cunoaterii. Obiectul de studio al acestor discipline este acelai: fenomenul politic n spaiu i timp n inztegralitatea manifestrilor lui, dar metodologia de cercetare este mprumutat de la celelalt tiine sociale. S le enumer, succint, pe cele mai importante: Antropologia politic studiaz geneza, esena i evoluia formelor i instituiilor politice din perspectiva fenomenului integrator uman, n procesul de trecere de la hominide la homo sapiens i la societile civilizate. Sociologia politic studiaz natura, locul i rolul politicului din perspectiva sistemului social global, n interaciunea lor complex i n determinarea lor concret. Psihologia politic studiaz rolul motivaiilor, al intereselor i nevoilor ca i al complexelor, frustrrilor, mecanismelor compensatorii n configurarea comportamentelor politice. Filosofia politic elaboreaz baza conceptual metodologic a tiinelor politice, sistemul ei de valori. Ea analizeaz realitatea politic dintr-o perspectiv normativ axiologicraporturile dintre etic i politic, dintre scop i mijloace, ncercd o explicaie raional a temeiurilor formelor i instituiilor politice. Istoria gndirii politice i Istoria doctrinelor politice, ca discipline de grani, de sine stttoare prezint legturi profunde cu materia prezentat n acest manual. De aceea, vom zbovi mai mult asupra lor. Gndirea politic este rezultatul prelucrrii procesului cumulativ de cunotine despre viaa politic la un moment dat. De gradul i calitatea prelucrrii acestei informaii, produsul vaju fi o gndire politic primar (idei elementare), rezultate din observarea sau trirea direct a universului politic. Aceast gndire politic este strns dependent de nivelul atitudinal i afectiv care se ntlnete n culturile parohiale i de supunere. Calitatea ei se difereniaz ns n funcie de aria i calitatea informaiei, de propria capacitate de percepie ca i de prelucrarea special a informaiei acumulate cu ajutorul unor tehnici i metode speciale. Acest rezultat al gndirii politice ar corespunde nivelului intelectual i apreciativ al culturii politice. Relund distincia dintre ideile aritocratice i ideile democratice, prezent n unele Istorii ale ideilor politice s-ar prea c ideile democratice sunt cele care se bucur de o larg adeziune din partea maselor, ele gsind n mentalitatea popular un sprijin pentru manifestarea trendurilor politice ale unei comuniti. n schimb, ideile aristocratice ar fi apanajul unor elite intelectuale avnd un nalt grad de abstracie i un grad redus de circulaie.Din cele mai de sus se poate aproxima o schi primar a temei pus n discuie: raportul dintre ideile politice, teoriile, doctrinele i curentele politice, pe de o parte; dintre acestea i teoriile, doctrinele i curentele aparinnd altor tiine sociale, pe de alta. Dac ideea i gndirea sunt termeni neutri i generali conceptele de doctrin, ideologie i teorie au cptat contururi noionale destul de labile n gndirea politic i economic occidental; aplicarea lor nediscriminat este surs de confuzii. Deoarece orice teorie presupune o explicaie de ansamblu care leag ntre ele o serie de generalizri, Gaston Bouthoul24 deduce c, n timp ce teoriile nu pot dect s priveasc trecutul, doctrinele stabilesc, mai mult sau mai puin coerent, o conexiune ntre trecut i viitor. Ele sunt normative i incitative i vor s demonstreze calea care trebuie urmat. Ele sunt i prospective, adic fac eforturi s-i reprezinte viitorul i prin supoziiile i prediciile lor fixeaz reguli de aciune i propun obiective viitoare25. Un alt mare specialist n sociologia politic, Marcel Prlot, insist i el n diferenierea

101

dintre idei, teorii i doctrine. Pentru Prlot, doctrina ar comporta o judecat asupra faptelor i este nsoit de proiecte de reform n desfurare; teoria corespunde sistematizrii obiective a observaiilor, interpretrii lor i, n msura posibilului, generalizrii i explicrii lor26. n ce privete domeniul disciplinelor politice, Prlot mrturisete preferina sa pentru termenul idee, mai adecvat la stadiul de grani ca i la accepiile controversate nc ale politicului : Noi acceptm termenul n sensul mai general de reprezentare n spiritul uman a unui fenomen determinat i fenomenul considerat aici este cel politic27. Pentru Prlot, particularitatea ideilor politice const n faptul c ele sunt construcii intelectuale care vizeaz statul ca societate politic i ca guvernare ca i fenomenele care deriv de aici28. ntr-o lucrare clasic, Ch. Gide i Ch. Rist opereaz o distincie fundamental ntre teorie i doctrin, cu valabilitate i n sfera tiinelor politice: Teoria constituie sinteza observaiei. Teoria se situeaz pe trmul cunoaterii pozitive. Ea const, nainte de toate, din constatarea faptelor pe care o depete pentru a proceda la aplicarea lor. Ea utilizeaz, n acest scop, ceea ce se numete n logica tiinelor ipoteze care, verificate, devin legi. n consecin, teoria se aplic ansamblului faptelor nu numai constate i ordonate, dar i explicate i organizate29. Ca i teoria, doctrina examineaz fenomenele dar, spre deosebire de acestea, ea le apreciaz, acceptndu-le sau refuzndu-le, n funcie de un ideal imanent statului sau transcendenei. Doctrinele judec faptele i arat cile de urmat pentru a asigura fericirea cetenilor sau puterea statului. Din aceast perspectiv, doctrinele presupun o funcie normativ implicit ntruct ele ofer alternative la ordinea politic i social, considerat perfectibil sau nlocuibil. Prin urmare, lor le este inerent o finalitate etic deoarece, la fel ca i ideologiile, dar n mod indirect alternativele propuse de ele la ordinea social existent au ca fundal contiina superioritii proiectului lor societal. Distincia dintre curent i doctrin este funcie de intenionalitatea, de finalitatea etic a acesteia din urm. Ca ansamblu de idei, teze, enunuri politice, structurate logic, o doctrin propune o alternativ la ordinea politic iar factorul propulsiv care incit la aciune pentru traducerea n via a acestei alternative, considerat superioar, este ideologia. Cei care profeseaz o anumit doctrin politic recunosc superioritatea sistemului ei de valori, promovat de ideologie i o fac, de regul, prin afilierea la un partid politic ai crui membri, de obicei, sunt. n felul acesta, partidele agreg i impulsioneaz, spre soluionare interesele dominante ale grupurilor care se ntlnesc i se recunosc n ideologia partidului respectiv. Spre deosebire de doctrin un curent este mai vast, att n timp ct i n spaiu. El reunete o multitudine de coli, de teorii i de doctrine. Graniele lui nu sunt circumscrise ideologic, ci tematic, iar sistemul de valori pe care se sprijin este reliefat nu att de reperele ideologice ale aciunii ct de un fond aperceptiv generaluman. Astfel, curentul liberal cuprinde o multitudine de doctrine, de coli i teorii liberale din epoci i ri diferite. Indiferent de apartenena politic, de poziia de clas, de aderena la un model de dezvoltare sau altul, de gradul de specializare sau de pregtire profesional, autorii grupai n curentul liberal au o not comun: preocuparea pentru asigurarea libertii individuale n condiiile legii i importana acestei probleme pentru modernizarea economic i politic. Momentul transformrii curentului politic socialist, de exemplu, n doctrin politic poate fi uor circumscris n timp, n acea piatr de hotar care a marcat istoria politic a Europei i anume apariia unui nou partid n sistemul politic. Cauzele pot fi i ele relativ uor individualizate: lupta pentru drepturi economice i sociale; maturizarea condiiilor pentru articularea i agregarea intereselor specifice de grup; existena unei ideologii politice care se dezvolt odat cu metamorfozarea curentului n doctrin. Ca i teoria, doctrina examineaz
102

faptele dar, spre deosebire de aceasta, ea le apreciaz, acceptndu-le, refuzndu-le, n funcie de un ideal imanent statului sau gruprii politice. Ca i curentele, dotrinele stabilesc o punte de legtur ntre trecut i viitor prin prisma prezentului. Dar n doctrine factorul ideologic i face simit prezena ntr-un mod activ, n sensul c dinamizeaz i intenioneaz diferitele componente ale sale. Raportul dintre doctrin i ideologie subsumeaz, n sens larg, raportul dintre form i coninut n gndirea politic. Coninutul reprezint substana refleciei politice propriu-zise, iar forma discursului ideologic care unific toate etajele doctrinei: politic, social, economic, juridic etc., ca alternativ posibil la ordinea actual. Dac principiile care alctuiesc corpusul doctrinar tind s se universalizeze, n schimb, forma tinde s se naionalizeze, deoarece ea este condiionat de elementele vieii naionale, de stilul i mentalitatea epocii. De exemplu, doctrina politic a liberalismului se prezint n forme diferite n contexte sociopolitice i cultural diferite. Una este doctrina politic a liberalismului n Anglia, alta n Frana i altfel se prezint ea n Europa de SudEst, unde i aici se observ diferenieri substaniale ntre liberalismul din Romnia, Polonia sau Cehoslovacia. O doctrin politic poate s se schimbe att ca urmare a aprofundrii principiilor sale constitutive ct i n virtutea unor solicitri noi ale mediului, deci apariiei unor noi vectori ai aciunii politice. Ceea ce s-a i ntmplat n Romnia prin transformarea i unificarea curentelor filoagrariene n doctrina politic a rnismului. n cazul sintagmei doctrin politic determinativul politic adaug conceptului generic de doctrin referina la voina evident a unei comuniti de a urmri un interes comun. Determinrile eterogene ale socialului se topesc n substana specific a politicului prin intermediul aciunii comune i contiente prin care o clas social trimite spre instanele puterii politice interesele sale spre soluionare. Convergena intenional a unui sistem de norme i valori ntr-un proiect transformativ se verific i n cazul doctrinei rniste. Din punct de vedere descriptiv, doctrina sintetizeaz n sine trei momente indisolubile: primul socialistoric, al doilea doctrinarideologic i al treilea politic. n primul rnd, o doctrin politic nu se poate eschiva de la diagnosticarea obiectiv a situaiei n care se gsete o societate dat: natura problemelor ei, nivelul de dezvoltare, tendinele noi etc. Este punctul de plecare necesar pentru orice teoretizare cu privire la elaborarea formei de organizare i conducere. Acest prim moment ar trebui s fie o interpretare obiectiv a datelor i faptelor reale ca i o cercetare a cauzelor acestor fenomene, a semnificaiei lor actuale i a perspectivelor pe care evenimentele observate le poart n sine. O astfel de munc de interpretare sau de conceptualizare se realizeaz, avnd n spate un background valoric, un model prezumtat a fi superior celorlalte. n cadrul doctrinelor politice, interpretarea ideologic a configuraiei socialpolitice a unei epoci nu reprezint un scop n sine. Din aceast interpretare i extrage ideologia combustibilul su incitativ i justificativ, afirmarea superioritii valorilor propuse de ea i, de aici, orientarea spre practic, spre aciune Ajungem astfel la al treilea moment, cel politic sau tehnicoperaional. El este construit din concluzii concrete, din operaiunile care se profileaz din analiz. Abstracte i n curs de conturare n momentul ideologic ele devin operaionale n momentul politic. Desigur, este clar c acest al treilea moment constituie verificarea celorlalte dou precedente, ca o concluzie care verific corectitudinea premiselor. Dac modelul politic propus se dovedete inadecvat, incapabil s soluioneze problemele comunitii, aceast insuficien denun prin sine nsi viciul premiselor de la baza analizei socioistorice, a interpretrii ideologice sau a ambelor momente. Din cele de mai sus deriv necesitatea elaborrii unor criterii metodologice de care
103

cercettorul trebuie s in seama n studierea doctrinelor politice: criterul istoricitii, de care va fi vorba mai pe larg n subcapitolul urmtor. Strns legat de acest criteriu este i critica prezenteismului i anume a tendinei de a aprecia i interpreta realitile politice din trecut prin prisma sistemului de valori al epocii contemporane. De exemplu, nu putem interpreta i nelege ideile politice ale cronicarilor moldoveni sau ale teologilor medievali prin sistemul de valori al democraiei contemporane. criterul obiectivitii reprezint analiza i interpretarea unei doctrine n funcie de rezultatele sau de consecinele ei n planul dezvoltrii sociale, al formrii culturii politice. Ea presupune detaarea afectiv, sine ira et studio, eliberarea de partizanatul ideologic n procesul analizei. De exemplu, nostalgicii comuniti vor aprecia doctrina partidului unic n funcie de afilierea partizan i de avantajele personale avute n perioada dictaturii i nu n funcie de efectele negative ale doctrinei. Din acest criteriu deriv dou subcriterii cu un rol la fel de important i interpretarea i aprecierea obiectiv a doctrinelor politice. subcriterul contextualizrii (localizrii) presupune nelegerea unei doctrine politice n funcie de condiiile specifice care au prezidat la apariia ei. Avem aici n vedere nivelul de dezvoltare politic i economic al societii respective, modelul cultural existent, structura geopolitic, valorile sociopolitice care coaguleaz n doctrin un trend sau un ideal al schimbrii. De exemplu, doctrinele comunalismului african, ale negritudinii, doctrinele socialismului asiatic, doctrinele subdezvoltrii din America Latin nu pot fi nelese fr cunoaterea condiiilor socioistorice care le-au generat. De aici deriv acuzaia de eurocentrism adus Occidentului, n sensul c interpreteaz condiiile specifice ale Lumii a Treia (cele trei continente) n funcie de paradigma dominant a tiinelor sociale din Europa de Nord i SUA care s-a cristalizat n jurul unor valori i mentaliti specific europene, precum individualismul i raionalismul. subcriteriul concordanei dintre teorie i practic este indicatorul cel mai obiectiv al utilitii sociale a unei doctrine. Schimbrile induse n sistemul social global prin aplicarea unui program guvernamental inspirat din doctrina liberal poate reprezenta proba indubitabil a succeselor nregistrate n modernizarea economic a Romniei interbelice. criteriul autonomiei relative a politicii / politicului. Elaborarea unei doctrine politice nu se realizeaz in vitro. Exist determinri complexe i eterogene asupra politicului care cer drept de cetate n construcia unei doctrine. Sistemul de interese i nevoi ale unei epoci, presiunea economicuui, ideile filosofice i morale, valorile culturale nu pot s nu influeneze intenionalitatea unei doctrine politice.
104

2. Islamul politic Dominique S. sinteze pg 45 ~ Cursul de geopolitic: ,, Sintagma << ISLAM POLITIC>> a fost adoptat de ctre specialiti- mai ales occidentali- cu referire la ptrunderea perceptelor religioase n sfera laic a politicii . ~ Conceptul de ,, Islam politic n ,,Islamul de Dominique Sourdel : ,, Islam= atitudine religioas de supunere lui Dumnezeu, caracterizeaz revelaia monoteist propovaduita de Mahomed in Arabia secolului al VII- lea si raspandita, de-a lungul timpului in intregul lumii. Caracterul, prin esenta, juridic al Islamului provine dintr-un cod revelat religios si social, Coranul. Legea, ansamblu de precepte juridico-religioase care trebuie dintotdeauna sa conduca comunitatea credinciosilor, se intemeiaza pe Coran, text sacru cu valoare absoluta ; insa unele dintre dispozitiile lui nu se aplica decat unui stadiu de dezvoltare dat al societatii musulmane. Avand in vedere evolutia politica, juristii s-au vazut obligati, pt a completa aceste reguli, sa faca apel la elemente noi, dar care reprezentau in ochii lor continutul implicit al revelatiei si erau legate de spiritul acesteia fie prin autoritatea traditiei, fie printr-un rationament analogic : acestea, impreuna cu Coranul constituie ,, sursele legii. 1. 2. Coranul este prima sursa a legii Sunna = ,, practica si teoria traditiei musulmane ; semnifica ,, comportament, mod de actiune si se aplica indeosebi comportamentului Profetului Mahomed, ea reprezentand o culegere de informatii(= hadt = ,, X a aflat de la Y, care stie de la Z, ca EL, Profetul a facut/ a zis) referitoare la comportamentul acestuia. Sunnitii = pastratorii doctrinei oficiale. 3. Scolile juridice Dreptul, ca stiinta, se intemeiaza pe sunna, el constituindu-se concomitent cu stiinta ,, traditiilor deci. Exista mai multe sisteme juridice(,, madhab), datorate divergentelor dintre juristi, unii urmand linia traditiei, iar altii recurgand, in caz de indoiala la parerea lor personala. Astfel unii dintre primii juristi, care intemeiaza scoli de

105

drept, admit ca surse ale legii : Coranul, sunna, interpretarea personala( pe baza unui consens : gasirea celei mai bune solutii dintre cazul vechi si un caz nou Exista mai multe scoli traditionale. Astazi ele sunt : scoala malikit, hanafit, afiit i hanabalit. Dreptul se aplica cu ajutorul unor manuale practice scurte, care rezuma reglementarile fiecarei scoli. Legea islamica si viata religioasa : Legea islamica : = rennoire a pactului preetern acordat de Allah urmasilor lui Adam = Expresia contractului pe care Domnul il acorda credinciosului, simplu sclav. respectarea ei --> garantarea celei mai bune conditii de existenta in viata actuala si rasplata vesnica in viata viitoare. - din ea decurg cele 3 mari capitole ale ,, dreptului canonic :1. prescripii religioase 2. drept penal 3.principii de via social - Obligaii canonice : ,, stlpii credinei : ~ profesiunea de credin: recunoaterea transcedentalitii ~ rugciunea ritual ~ postul Ramadanului ~milostenia legiferet ~ pelerinajul ce putin o dat n via la Mecca- joac i un rol politic, adunnd musulmani din toat lumea ~ rzboiul sfnt Aplicarea legii i organele puterii : 1. Puterea executiv: - natur divin; exist un reprezentant al autoritii divine- califul( caracter ereditar) - califul- vegheaz la aplicarea legii, administreaz comunitatea = ef politic - ajutat de un vizir, secretari de stat, minitrii, imam( cel nsrcinat cu ndrumarea rugciunii), amir( comandat al armatei) 2. Puterea judectoreasc : - ndeplinit de cadiu= judector i notar, ajutat de hisba= poliie a statului

106

XVII. 1. Valori si institutii social democrate curs: valorile pg 139, institutiile pg 143
ntr-o enumerare restrictiv, desigur, se poate contura urmtoarea hart a valorilor socialdemocrate i a principiilor subsecvente care le individualizeaz n practica cotidian: 1. Libertatea (libertatea politic n toate formele ei; libertatea economic; eliberarea de nevoi; eliberarea de team; libertile i drepturile fundamentale ale omului etc.); convieuire, este lipsit de substan deoarece ea nu se poate defini dect n raport cu celelalte valori ale vieii sociale, justiia i solidaritatea, pe baza crora esutul social se nate i dezvolt. Elementul coeziv care unific i instrumentalizeaz aceste valori n spaiul social este libertatea. Libertatea se poate identifica, ntr-o prim accepie, cu spaiul liber n care individul poate s-i materializeze aciunile dup propria voin i opiune. Se poate, de asemenea, defini libertatea ca ans a unor alternative de aciune realizabile. Libertatea individului este direct proporional cu numrul unor asemenea alternative. ntr-o a doua accepie, depind sfera libertii individuale, libertatea nseamn egalitatea anselor, ceea ce presupune o structur a colectivitilor umane care s asigure fiecruia o ntindere egal a libertii. Dar egalitatea anselor, fr garantarea egalitii condiiilor reale de pornire, se rezum la egalitatea n faa legii, insuficient pentru crearea condiiilor favorabile de manifestare a unei politici autentice de justiie i solidaritate sociale. 2. Egalitatea (egalitatea anselor de acces i a condiiilor de plecare; nu numai o egalitate formal n faa legii, ci una eminent a persoanei umane). Sentimentul de a fi perceput i tratat ca egal. Dreptul oricrei fiine umane de a fi tratat cu toleran, compasiune, i respect, indiferent de poziia social, ras, sex sau religie. 3. Justiia social. Din sfera justiiei sociale sunt derivate alte dou subspecii de valori: securitatea social i protecia social care materializeaz pe plan practic coordonatele valorice ale justiiei sociale, prin intermediul sintezei dintre principiile socialiste de repartiie i economia de pia. Problema cheie a culturii politice socialdemocrate este la ora actual justiia social n economia de pia, justiie care nu se limiteaz ns doar la eliminarea discriminrilor economice ntre clasele i categoriile sociale care, n secolul XX, s-au
107

extins i la alte structuri i relaii din cadrul sistemului social global, instituind o reea complex de interaciuni, cu efecte mediate pe termen lung. Traumatismele excluderii, ale izolrii i atomizrii, depesc sensul limitat al inegalitii economice. Conceptul de solidaritate social vizeaz astfel nu numai dreptul dar i obligaia comunitii de a-l reintegra pe un membru al ei cu drepturi depline, asemeni celorlali, i de a-i conferi statutul de persoan cu toate prerogativele ce deriv din aceasta. Fenomenele de marginalizare, de excludere social i nstrinare care genereaz efecte perverse, n special n rndul categoriilor marginalizate, pot fi eradicate, n viziunea social democraiei, prin umanizarea condiiilor de munc, printr-o nou calitate a vieii ca i printr-o democratizare extins, conceput de Olaf Palme ca desfiinare sistematic a privilegiilor. Problema justiiei sociale n doctrina socialdemocrat se deosebete att de soluiile totalitarismului comunist ct i de teoriile liberalismului clasic. Pentru comuniti, inegalitatea distribuirii bogiilor n societile dezvoltate din Occident era mai curnd o slbiciune pe care trebuiau s o exploateze pentru a rsturna regimul i nu un ru social care trebuia s fie eliminat, indiferent de raporturile de putere. Concepia liberal a dreptului egal al fiecruia la fericire, a egalitii anselor, n practic nu a adus mari remedii la inegalitile secolului al XIX-lea. Explicaia rezid n credina liberal c libertatea i egalitatea erau doi termeni incompatibili, primul avnd prioritate deoarece inegalitatea era un dat natural, o fatalitate n ordinea social, iar n ordinea economic ea declana competiia, baza sigur a eficienei. Ea crea o clas de proprietariantreprenori care asigur un nivel ridicat al investiiilor i permitea astfel o cretere rapid a venitului naional. Dup primul rzboi mondial fondurile acumulate astfel nu mai gseau debuee pentru investiii. Insuficiena consumului limita investiiile la un nivel mult prea sczut pentru a asigura deplina ntrebuinare. Utilizarea maxim a resurselor i creterea rapid a veniturilor naionale ncepeau s cear o mai supl repartiie a puterii de cumprare. Inegalitatea i pierduse astfel principala sa raiune de a fi. Inegalitatea era incompatibil cu deplina ntrebuinare i bloca capitalismului orice speran de a mbunti nivelul de via general. 4. Solidaritatea social. Rezult din interesele convergente ale celor defavorizai, ale nevoii de coeziune i integrare social, ale necesitii de a atenua dezechilibrele cauzate de economia de pia i polarizarea bogiilor. O societate socialdemocrat nu este constituit din nvingtori i nvini, aflai ntr-o lupt competitiv, ci din indivizi care se ajut reciproc, care i respect instituiile comune i regulile care le guverneaz.
108

Aceste instituii nu sunt exterioare societii, ci imanente acesteia, deoarece ele sunt rezultanta eforturilor mai multor generaii, legate ntre ele printr-o istorie i cultur comune. n doctrina liberal egalitatea anselor nu nseamn neaprat i o egalitate real a condiiilor de decolare (take off). Democraia liberal se bazeaz, la origine, pe dou principii corelative. n primul rnd, inegalitile reale existente ntre indivizi i, n particular, diferenele economice nu sunt luate n considerare n participarea la deciziile politice; n al doilea rnd, societatea este compus din indivizi independeni i egali n drepturi, reunii pur i simplu n faa unei legi pe care ei nii i-au dat-o. Primul principiu implic separarea societii de sfera politic, al doilea negarea luptei de clas52. Din aceast perspectiv a uniformizrii politice, democraia liberal va oferi imaginea unei societi politice compus dintr-o agregare de atomi independeni i egali, ea dizolvnd solidaritile naturale sau tradiionale. Introducnd n societile europene o form nou, pe care nici unul din partizanii iniiali ai democraiei nu o luase n consideraie, micarea muncitoreasc face s ptrund principiul asociativ n viaa politic... coeziunea (partidelor muncitoreti n. n.) este asigurat n acelai timp de unitatea unui proiect politic, dar i de comunitatea unei poziii sociale concrete: n ultim instan, ele se bazeaz pe o solidaritate de fapt i nu numai pe o agregare de tip contractual . Politica socialdemocrat de egalizare a anselor presupune o poziie de pornire egal, la concuren cu alii, n timpul creia individul i lrgete, cu succese variabile, aria libertii. ns, din motive diferite, independente de voina sau de calitile individului, egalitatea anselor nu nseamn i nu asigur egalitatea de fapt. Unii nu rezist competiiei, pe alii i urmrete ghinionul sau se afl sub activitatea distructiv a unor fore sociale exterioare. Iat de ce societatea umanist are nevoie de solidaritate. Politica prin care se urmrete realizarea solidaritii corijeaz n anumite limite lipsa de succes a individului aflat n competiie, n condiii de anse egale54. Dup laburitii englezi, o societate mai egalitar necesit un mod de via asociativ, bazat pe cooperarea diferitelor grupuri profesionale i sociale i pe respectarea pluralismului de interese care este sedimentat n mentalitatea societii respective: O societate mai egalitar nu va cere dispariia total a interesului ca motor al aciunii umane, ci ea va pretinde, concomitent, ca i celelalte mobiluri s capete o importan relativ mult mai mare. Laburitii subliniaz, de asemenea, c nu este posibil s se
109
53

ntreprind reforme radicale ale societii dect ntr-un climat de consens general deoarece, n ipoteza invers, realizarea acestor reforme, pe de o parte, ar fi moralmente de nesusinut iar, pe de alt parte, ar duce la negarea propriului su scop, stabilirea unei forme mai democratice de organizare a societii. Orice tentativ brutal de a elimina toate inegalitile existente n repartiia bogiei i a veniturilor ar viola convingerile profunde ale unei societi cu o mentalitate puternic conservatoare. Metodele utilizate de laburiti, n perioada guvernrii lor, pentru realizarea unei mai mari egaliti au fost: impozitarea sever a veniturilor i averilor, impozitul progresiv pe venit, n scopul finanrii serviciilor sociale care s-au dezvoltat enorm; naionalizarea ntreprinderilor strategice n scopul unei repartiii mai juste a avuiei naionale i controlul marilor averi prin controlul proprietii, care s mpiedice formarea de noi privilegii pe seama exploatrii muncii salariale. Justiia i solidaritatea social sunt condiiile indispensabile pentru realizarea consensului social, premis obiectiv a exercitii unor funcii sociale eficiente ale statului n cadrul sistemului politic. Societatea nu trebuie s-i epuizeze forele n conflicte sociale i politice, ci s creeze acel cadru de cooperare i integrare prin soluiile de compromis, pentru a asigura satisfacerea intereselor unor grupuri sociale din ce n ce mai numeroase, prin asigurarea extinderii participrii la procesele decizionale. De aceea, a respecta libertatea unei societi inegalitare nseamn a proteja privilegiul, a contribui la perpetuarea lui. O soluie viabil pentru perenitatea interdependenei funcionale a valorilor social democrate a fost sinteza dintre garantarea libertilor individuale (iniiativ, asociere etc.) i recunoaterea i garantarea concomitent a intereselor comunitare, altfel spus realizarea unei sinteze dintre individualitate i solidaritate prin intermediul cooperrii dintre stat i societatea civil la diferite paliere ale acesteia din urm. O sintez funcional a valorilor socialdemocrate poate fi reperat ncepnd cu perioada interbelic, cnd se formeaz i ncep s se aplice instituiile economiei mixte care i-au dovedit apoi eficiena n lupta mpotriva omajului, inflaiei i n asigurarea stabilitii sociale postbelice. ntr-o enumerare succint, aceste instituii sunt: economic;
110

coexistena diferitelor tipuri i forme de proprietate n cadrul aceluiai sistem

raportul dintre planificarea orientativ i concuren; la nivel macro

urmnd s predomine planificarea, iar la nivel micro, adic la nivelul ntreprinderilor mici i mijlocii, concurena, conform principiului enunat n 1956 de Karl Schiller: Concuren att ct este nevoie, planificare att ct este necesar; etica redistribuirii produsului social; principiul simetriei sociale n sensul c nici un grup nu poate obine creterea intervenionismului n viaa economic, pe msura

foloase necuvenite pe seama exploatrii altuia; complexificrii relaiilor sociale; valoarea egal a muncii i a capitalului, viznd transformarea proprietii n funcie social n cadrul capitalismului popular.

2. Statul absolutist (mercantil)- curs pg 47

Prezint numeroase elemente birocratice i paternaliste de care ne-am ocupat mai nainte. Ca form de stat, statul mercantil se regsete n regimurile absolutiste din secolele XVII-XVIII n care ntreaga putere politic, economic i social se afl n minile unei singure persoane monarhul legitimat prin dreptul divin i prin nobleea naterii. Regele numete pe minitri i pe primul ministru; tot el i poate revoca. De asemenea, este comandantul suprem al armatei; ncheie tratatele de pace i declar rzboi. Are singur dreptul de a bate moned, este eful vmilor i al domeniului public, numete funcionarii superiori ai regatului. De ce, n aceast configuraie a puterii, regele nu este numit dictator, iar regimul absolutist - totalitarism? Pentru c n actul guvernrii regele este inut de legile umane i divine; el nu uzeaz pe combinaia dintre ideologie i teroare pentru a-i impune controlul asupra supuilor; nu urmrete formarea omului nou, nici ridicarea minciunii i a coerciiei la rang de lege n propriul su regat. Statul mercantil este marcat de apariia primei revoluii industriale care modific profund relaiile economice i sociale. Cele dou noi clase care ocup poziii din ce n ce mai avansate n sistemul economic: burghezia i proletariatul vor crea noi clivaje i tensiuni n sistemul politic al absolutismului. Unificarea progresiv a domeniilor i a puterii politice ntr-o singur instan suprem a dus la apariia birocraiilor profesionale i la creterea aparatelor administrative i militare. Toate acestea necesitau fonduri suplimentare pe care statul absolutist le-a obinut printr-o politic nou a taxelor i
111

impozitelor. Pentru a face rost de bani, statul acord corporaiilor private importante concesiuni i monopoluri, ceea ce ntrete poziia burgheziei n lupta ei pentru acordarea de drepturi politice. Regele nsui solicit mprumuturi de la bancheri, iar apariia i protejarea capitalului comercial solicit un protecionism crescnd din partea statului. Tendina de concentrare a puteri a devenit evident ca urmare a introducerii unor reforme militare, administrative i fiscale centralizatoare. Pentru c, nainte de toate, statul mercantil european a fost un stat preocupat de dezvoltarea economic prin reglementri guvernamentale, preocupat de meninerea modelului i de creterea puterii sale. El a fost un stat colecionar de taxe i impozite att din teritoriul naional ct i din imperiile coloniale formate de el (Anglia, Frana, Spania). Angajat n creterea economic i a puterii sale militare el a creat tehnici administrative i o birocraie retribuit foarte numeroas. Absolutismul luminat nu este n fond, dect ncercarea de a reconcilia bazele sociale ale puterii absolutiste cu cerinele modernizrii economice. Celebra butad: regele domnete, dar nu guverneaz se lumineaz prin formula politic a absolutismului luminat: Omnipotena statului datorit infailibilitii raiunii. Conform doctrinei fiziocrate, doctrina economic a absolutismului, ntre legile care guverneaz natura i legile care guverneaz societile umane nu exist deosebiri de esen ci de grad. Sarcina filosofilor chemai la Curte era de a descoperi manifestrile comune ale celor dou serii de legiti pentru ca Regele, cunoscnd natura lucrurilor, s ia deciziile n acord cu legile raiunii i ale naturii.

XVIII. 1. Stalinismul totalitarism exemplar -curs pg 268

112

n prima faz, de la cucerirea puterii si pn la mbolnvirea lui Lenin (1922) ceea ce caracteriza Partidul Bolsevic era dezbaterea de idei din interiorul partidului care nu-i afectau nici deciziile guvernamentale, nici ideologia, nici interesele stategice: Unitatea este una din cheile gndirii si demersurilor lui Lenin. Obsesia unittii a marcat evolutia partidului, a scandat istoria sa, ea explic lipsa de rezistent fat de partid, fat de Lenin. () Acest principiu unitar impune membrilor partidului o fidelitate absolut nu fat de ideile lor, ci fat de deciziile echipei conductoare sau ale conductorului suprem. Autoritatea de care Lenin se bucura printre colaboratorii si din ratiuni istorice vointa sa; constanta sa; rolul jucat n construirea partidului devine un principiu central al vieii partidului pe care l vor mosteni toti succesorii. Se cunoaste, astfel, rolul de arbitru al lui Lenin n disputele violente dintre Trotki si Stalin, Zinoviev si Kamenev, pe de o parte, Buharin, pe de alta.Monolitismul puterii personale se afl n monopolul puterii partidului ca partid de cadre, structurat piramidal, n care rolul secretarului general deriv din principiile ideologice si organizatorice ale acestui partid de tip nou: din centralismul democratic si democratia intern de partid. Partidul e detasament de avangard al clasei muncitoare, singura care se afl n posesia legilor obiective ale dezvoltrii sociale si progresului: deciziile sefului nu pot fi nici criticate, nici blocate pentru c ele reprezint personificarea ideologic a partidului de cadre. Pn aici nu exist deosebiri de esen ntre fizionomia partidelor de dreapta sau de stnga. Deosebirile apar odat cu arsenalul ideologic si tehnicile de propagand specifice ntrebuintate pentru aplicarea utopiei radicale. Acum apare n prim-plan geniul diabolic al lui Stalin, rece si meticulos, maniera n care a stiut s exploateze si s profite de avantajele situatiei. Maniera n care a stiut s teas pnza de pianjen n jurul lui Lenin, pregtind conditiile pentru eliminarea potentialilor adversari sau pretendenti la functia suprem.Erijndu-se n continuator legitim al lui Lenin, Stalin a stiut s beneficieze de toate avantajele pe care i le confereau mitul unitii partidului si monolitismul puterii ce decurgea din nssi structura organizatoric a partidului. Centralizarea puterii deriv din legitimitatea politic a funciei si din conditia de continuator legitim al ideilor leniniste. Acestea, combinate, i permit s-si neutralizeze adversarii, n primul rnd, ca aprtor al dogmei infailibile: ideologia marxist-leninist, a crei versiune caricatural o poate apra si impune cu ajutorul vechilor cadre de partid, n lupt cu ideile rivale ale lui Troki, Buharin, Zinoviev, Kirov, Kamenev. Astfel, n timp ce Troki milita pentru revoluia mondial i pentru exportul de revoluie, Stalin reuise s adopte, ca linie oficial a
113

partidului, teza construirii socialismului ntr-o singur tar, nconjurat de dusmani si teza ascutirii luptei de clas dup fiecare etap de construire a noii societti. Aceste teze au avut un impact politic decisiv n consolidarea legitimitii ei pe plan internaional, n special n cadrul miscrii comuniste si muncitoresti, unde orice greseal intern (crime, excese ale cultului personalittii, abateri grave de la linia oficial a teoriei) erau scuzabile n numele greuttilor inerente ntmpinate de prima tar care construia un alt mod de productie. La adpostul acestor campanii publicitare, mai mult dect binevoitoare, Stalin a putut pregti n tihn o revolutie social total, iniiat de sus, care va marca profund raporturile dintre societatea civil sovietic si sistemul ei politic.Modernizarea economic a U.R.S.S., impus de Stalin, n conformitate cu legile economice ale socialismului, prin colectivizarea forat si industrializarea accelerat, rup n dou societatea sovietic prin instituirea clivajului sat-oras.Trnimea, neavnd o constiint de clas revolutionar, ci una conservatoare sau traditional, trebuia ajutat s se lepede de instinctul atavic al posesiei si propriettii private. 2. Justificarea ideologic a terorii este cheia de bolt a totalitarismului sovietic, placa turnant pe care se bazeaz toate aciunile si tactica lui Stalin n vederea acaparrii puterii totale. Ea se sprijin pe urmtoarele msuri care au marcat ordinea revolutionar si au asigurat succesul proiectului politic al lui Stalin: a) Atomizarea societii sovietice cu ajutorul cuplurilor dihotomice din discursul ideologic. Cuplului tarism-revolutie sau chiar expoatare-eliberare; se adaug cuplurile trdtorerou;muncitor fruntas-sabotor; chiabur-tran srac, muncitori-trani; muncitori necalificati -specialisti. Aceste cupluri, centrate n special n jurul sintagmei clas muncitoare,legitimeaz lupta de clas prin favorizarea categoriilor sociale cu interese opuse. b) Procesele spectacol sau demonstrative . Spre deosebire de procesele politice clasice, care opun pe acuzai si pe acuzatori ntr-un conflict politic real si care respect regulile procedurale, oralitatea si contradictorialitatea, functia procesului-spectacol este de a legitima noul sistem de valori n curs de consolidare si, indirect, de a legitima teroarea. Vechii adversari ai lui Stalin: Buharin;Zinoviev; Kamenev nu numai c renunt la ideile lor, dar n memorii disperate si repetate ei cersesc ttucului iertarea, asigurndu-l de fidelitatea lor si regretnd rtcirile din trecut fat de orientarea genial a printelui popoarelor. Mai mult, n timpul precesului Buharin a recunoscut toate capetele de
114

acuzare imaginare mpotriva lui si a cerut o pedeaps exemplar pentru el nsusi. Cnd sa pronunat sentina la moarte prin mpuscare a sfrsit strignd: Triasc tovarsul Stalin! c) Crearea statului de drept totalitar se bazeaz pe combinaia dintre msurile de urgen i un legalism crescnd. Asocierea terorii si a dreptului confer legitimitate juridic tuturor msurilor teroriste prin validarea lor de ctre vointa popular care, n cadrul democratiei populare, atinge aproape unanimitatea. Dar si vointa popular este trucat si manipulat, prin mecanismele terorii, la fel cum legalitatea este una de parad. Teroarea si legalitatea sunt cele dou aspecte inseparabile ale unei aceleiasi atitudini totalitare. Teroarea creeaz imprevizibilul, legalitatea restaureaz previzibilitatea. d) Consolidarea statului-partid si, apoi, a partidului-stat. Ca stat al dictaturii proletariatului, statul sovietic este voina clasei dominante ridicate la rang de lege. Iniial, stat al muncitorilor si tranilor, stat al ntregului popor, statul va deveni monopolul forei n minile unei elite conductoare compus din activistii de partid, aparatciki si din membrii temutului NKVD. Acest stat va da nastere unei birocratii numeroase care vor controla total activitile sociale, fiind controlate, la rndul lor, de cele dou instituii, pn cnd vor fi nghitite n structura monoorganizational a partidului. e) Crearea omului nou si rotaia cadrelor. O form indirect de control asupra societtii era inocularea n inconstientul noilor elite si echipe de cadre c nimeni nu este de nenlocuit. Progresiv cu consolidarea puterii personale, oligarhia partidului va fi nlocuit prin valuri succesive de cadre de rezerv care vor anihila stabilitatea si securitatea locurilor de munc si vor nbusi orice ncercare de rezisten, datorit nencrederii n noii veniti. Aceast clas instabil trebuia s execute, n schimbul avanatajelor temporare, indicatiile de sus, concurnd pentru a intra n gratiile stpnului de la Kremlin, n ndeplinirea sarcinilor, n spionarea si delatiunea reciproc. Prin aceste caracteristici, clasa politic din anii 40 si-a subminat bazele puterii proprii si a declansat cultul desntat al personalittii. Voina lui revolutionar si credinta n justetea cauzei trebuiau s transcend de fiecare dat instinctele lui naturale, ceea ce propaganda numea influente ale vechii societti. El trebuia s aib o atitudine intransigent fat de aceia care soviau sau se eschivau de la sarcini; trebuia s nfiereze cu mnie proletar orice atitudine defetist sau dusmnoas la adresa noii societti; trebuia s pun mai presus interesele generale dect cele particulare. Aceast credint n justetea cauzei a fost transformat de
115

propagand ntr-un sistem de urmrire si delaiune general, ntr-un fel de bellum omnium contra omnes, cu efecte spectaculoase asupra eficienei controlului total si implicit, asupra atomizrii societii civile. De altfel, se cunoaste cazul pionierului Kovalov, larg popularizat, care la nou ani si-a trdat printii pentru c n cas criticau strile de lucruri din cadrul societii sovietice. f) Rolul poliiei politice n amplificarea terorii i consolidarea sistemului. Politia politic va deveni instrumentul privilegiat al lui Stalin n controlul societii sovietice si n consolidarea ei, prin amplificarea terorii la cote inimaginabile. Prin puterile dicretionare acordate, politia politic (CEKA; NKVD si apoi KGB) se va eschiva oricrui control din partea statului sau societii civile. Ea nu va fi rspunztoare sau obedient dect n fata secretarului general al partidului, deopotriv sef al statului si comandant suprem al fortelor armate. Aceast concentrare a puterilor ntr-o singur persoan va pregti nghitirea statului de ctre partid, apoi a statului-partid de ctre politia politic. Va ajunge s fie un stat n stat, imposibil de a mai fi controlat si care, datorit cresterii exponentiale a puterii sale, va face din propriul ei printe o marionet, adeseori obligat s joace o pantomim, un rol ingrat, acela de a justifica propriile ei actiuni.

2. Modelul consensual de democratie -curs pg 234

A. Modelul majoritar(ist) sau modelul Westminster are ca trstur fundamental existena unui executiv puternic i se ntlnete n trei ri: Marea Britanie, Noua Zeeland i Barbados. Are urmtoarele caracteristici: 1. Concentrarea puterii executive n cabinete monocolore i cu majoritate simpl. 2. Dominaia cabinetului. 4. 3.Sistemul bipartidist Sistemul electoral majoritar i disproporional. 5. Pluralismul grupurilor de interese. 6. Guvernare centralizat i unitar. 7. Concentrarea puterii legislative ntr-un legislativ unicameral. 8. Flexibilitate constituional. 9. Absena controlului constituional. 10. Banca central controlat de executiv30. B. Modelul consensualist. 1. mprirea puterii executive n cabinete de coaliie. 2. Echilibrul puterii ntre executiv i legislativ.
116

3. Sistemul multipartidist. 4. Reprezentarea proporional. 5. Corporatismul grupurilor de interese. 6. Guvernare federal i descentralizat. 7. Bicameralismul puternic. 8. Rigiditatea constituional. 9. Controlul constituional. 10. Independena bncii centrale . ntre aceste dou modele vor exista 10 diferene, dispuse pe dou dimensiuni: a) dimensiunea executiv sisteme de partide; b) dimensiunea federal unitar. a) Dimensiunea executiv sisteme de partide. 1. Concentrare a puterii executive n cabinete majoritare monocolore contra mprire a puterii executive n cabinete largi multipatidiste. 2. Relaii legislative executive n care executivul este dominant contra echilibru al puterii ntre executiv i legislativ. 3. Sistem bipartidist contra sistem multipartidist. 4. Sistem electoral majoritar i disproporional contra reprezentare proporional. 5. Sistem pluralist al grupurilor de interese, competiie deschis tuturor, contra sistem coordonat i cooperatist, al crui scop este compromisul i concertarea. b) Dimensiunea federal unitar. 1. Guvernare centralizat i unitar versus guvernare descentralizat i federal. 2. Concentrare a puterii legislative ntre dou camere cu puteri egale, dar constituite diferit. 3. Constituii flexibile care pot fi amendate de majoriti simple contra constituii rigide care pot fi modificate numai de ctre majoriti extraordinare. 4. Sistem n care legislativele au ultimul cuvnt n privina constituionalitii propriei legislaii contra sistem n care legile sunt subiect al controlului constituional de ctre curi constituionale sau supreme. Bnci centrale care sunt dependente de executiv contra bnci centrale independente.
31

117

XIX. 1. Revolutia :conflict politic deschis- curs pg 190

Conflictul politic, poate fi definit ca acutizarea competiiei dintre actorii politici pentru aproprierea resurselor politice rare: putere, bogie, influen etc. Cu ct aceste resurse sunt mai importante i mai rare cu att actorii politici sunt mai nclinai s ncalce regulile competiiei, ceea ce duce la izbucnirea conflictelor politice. Schimbrile spectaculoase de regim politic n 1989 i a unui sistem politic ce prea btut n cuie sub speciae aeternitatis a readus cu deosebit intensitate n centrul dezbaterilor actuale de idei rolul conflictelor politice n schimarea social. Revoluiereform; revoluie-revolt; revoluie-lovitur de stat sunt cuplurile lexicale care apar cel mai adesea n literatura de specialitate din Romnia din ultimii zece ani, iar cmpul semantic format n jurul lor trimite la o alt logic a micrii sociale dect cauionarea ideologic a termenului de ctre demagogii profitori care protesteaz mpotriva sechestrrii idealurilor revoluionare din dorina de a-i crea o legitimitate politic sau de a mai obine niscaiva avantaje materiale. n general, termenul de revoluie desemneaz o schimbare structural, o transformare calitativ a ordinii social-politice. Faptul c revoluiile politice au adeseori un caracter brusc i uneori violent le disociaz de revoluiile din alte domenii care se nscriu pe traiectoria schimbrii prin acumulri cantitative ndelungate i dac erup n transformarea structurilor sociale acest lucru se ntmpl ntr-un mod panic, ele fiind de cele mai multe ori revoluii tcute. n anii 90, cercettorii francezi au adus contribuii remarcabile la configurarea modern a conceptului, plecnd de la raportul dintre stabilitate i schimbare n cadrul unui sistem politic. Modificrile continue, adeseori imperceptibile, duc la o reaezare a structurilor politice n interiorul sistemului, fr ca natura calitativ a acestuia s se schimbe; dimpotriv, aceast reordonare, n funcie de compoziia inputs-urilor, duc la o autoreglare a structurilor spre un nou echilibru, deci spre un grad superior de stabilitate a sistemului. Schimbarea social se poate produce prin convulsie intern, prin rupturi revoluionare sau prin modificarea radical a unei structuri a crei und de oc s antreneze transformri ireversibile la nivelul sistemului: Numeroase componente ale vieii politice pot fi modificate fr ca regimul s se schimbe, iar un singur element nevralgic poate fi suficient pentru a transforma radical natura puterii. n plus, acelai element poate, n contexte diferite, cnd s joace un rol decisiv, cnd s nu modifice cu nimic esena regimului4. n general, definiiile date revoluiei politice au cteva note comune pstrate de-a lungul timpului: ideea de ruptur violent n cadrul normalitii sociale; ideea de
118

ireversibilitate a noii ordini; ideea de schimbare structural i global a ordinii politice; ideea unei noi legaliti pe care aceste schimbri o antreneaz n viaa social. n special, revoluia nseamn o schimbare de paradigm cultural, dac prin paradigm n sensul epistemologic inaugurat de Th. Kuhn, se nelege exemple de practic tiinific efectiv recunoscute ca modele legi, teorii, instrumente, experimente care inaugureaz o nou epoc n cunoaterea tiinific. Din aceast perspectiv, orice ruptur radical n evoluia unor structuri ale sistemului social poate fi considerat revoluie. n religie, budismul i cretinismul; n art, curentele avangardiste; n filosofie, opera lui Kant i Hegel; n moral, opera lui Confucius i Gandhi pot fi considerate tot attea momente revoluionare n istoria omenirii. O alt not esenial a conceptului de revoluie este mprumutat din astronomia Renaterii: ideea de ireversibilitate a micrii Pmntului n jurul Soarelui, adic imposibilitatea de a reveni la starea anterioar a lucrurilor, dup schimbrile induse de revoluie. Ideea de revoluie ncepe s ptrund n cultura politic european odat cu schimbarea de paradigm, cultural i tiinific, efectuat de Renatere. Descoperirile astronomice i cosmologice ale legilor de micare a corpurilor cereti au indus treptat n contiina secolelor urmtoare convingerea c aceste legi implacabile guverneaz, deopotriv, i lumea terestr. i dat fiind faptul c, ncepnd cu Renaterea, omul apare ca propriul su demiurg, ca apoteoz a creaiei, revoluia este expresia ultim a modernizrii, credina c st n puterea omului de a controla i de a schimba mediul su i c el are nu numai abilitatea, dar i dreptul de a proceda astfel 5. Viziunii astronomice, a micrii naturale spre forme tot mai perfectibile, conform legilor ei imanente, i corespunde pe planul micrii sociale eliminarea disfunciilor sistemelor politice, la nevoie prin violena schimbrilor radicale, aidoma exploziilor cosmice, dup care se restabilete armonia originar. Probleme mult mai complexe ridic definiia, explicaia i descrierea revoluiilor politice ca forme ale schimbrii sociale, deoarece n desfurarea lor ele antreneaz toate componentele sistemului social global. De aceea, o revoluie poate fi definit ca un fapt social total care afecteaz toate componentele unei societi, n sensul schimbrii lor, prin elaborarea de noi structuri menite s le nlocuiasc pe cele precedente.

119

2. Partidul Comunist Romn. Baz social i structuri organizatorice.

nfiinarea Partidului Comunist Romn n mai 1921 va reitera, n linii identice, tactica i ideologia Internaionalei a III-a prin cele 21 de condiii impuse partidelor socialiste n vederea afilierii. Printre aceste condiii la loc de cinste figurau ideile lui Lenin cu privire la formarea partidului de cadre i cucerirea puterii pe cale revoluionar. n Romnia cel puin aceste idei au czut pe fondul unor sciziuni ale partidului social-democrat care, nemaiputndu-i restabili unitatea intern dup trdarea generoilor din 1899, a facilitat aripa de stnga s-i dea acordul la Congresul Partidului Social-Democrat din 8-10 mai 1921 pentru aderare. Totodat, formarea Partidului Comunist din Romnia a evideniat aceleai vicii structurale de la baza formrii partidelor comuniste din sud-estul Europei: lipsa unei psihologii i baz social pe care aceste partide s se nrdcineze n etosul colectiv i s-i grefeze ideologia lor n orizontul de ateptare i n mentalitatea popoarelor respective. Or, aceast mentalitate era profund strin ideologiilor colectiviste, n spe ideologiei comuniste; dup cum baza social, adic segmentul din populaie care s-i mprteasc ideologia era extrem de ngust. Astfel se explic numrul foarte mic al membrilor partidului comunist n perioada interbelic. Dup numeroase estimri numrul acestora varia ntre 700-1.000 de membri. Dac avem n vedere c nc de la formarea sa Partidul Comunist din Romnia a adoptat teza cominternist a dreptului popoarelor la autodeterminare, n numele internaionalismului proletar i al solidaritii internaionale a celor ce muncesc, atunci reiese cu claritate c una din valorile centrale ale ideologiei sale era profund antinaional. Romnia pltise un greu tribut de snge pentru realizarea marii Uniri, pentru recuperarea provinciilor istorice la snul patriei-mam. n aceste condiii, era total inacceptabil poziia conducerii P.C.R. care, n documentele sale programatice, se referea la Romnia ca la un stat imperialist i anexionist. Mai mult, aceste documente erau aprobate n afara granielor rii, la Congresele partidului inute aiurea, cnd la Moscova sau Harkov, cnd n alte localiti din fosta U.R.S.S. n plus, ele erau aprobate de componena unor Comitete Centrale care, n marea ei majoritate, era format din strini: evrei, bulgari, rui, lipoveni, polonezi etc. Muli dintre acetia nu tiau o boab romnete sau, ceea ce este i mai grav, nu cunoteau mai nimic despre Romnia. Se cunoate schimbul de replici dintre Gh. Dimitrov, secretar general al Cominternului i apoi secretar general al C.C. al P.C. Bulgar i Ana Pauker din octombrie 1944. Aceasta este nsrcinat s rspund de Romnia deoarece nu tim mai nimic despre aceast ar20. Istoria clandestin a Partidului Comunist din Romnia n perioada interbelic se confund cu eforturile i interveniile Internaionalei Comuniste de punere pe picioare a unui organism nscut mort. Pe un fond al tradiiei social-democrate, Internaionala Comunist
120

urmrea s impun linia radical a Moscovei prin grupurile maximaliste reprezentate mai ales prin comunitii originari din Basarabia i Dobrogea, n special ucraineni i bulgari. Primii secretari ai partidului comunist impui de Moscova n perioada interbelic precum i locurile de desfurare a congreselor lui arat indubitabil rolul curelei de transmisie sau al grupului de presiune menit acestui tip de partid n exportul de revoluie al Internaionalei Comuniste: congresul al III-lea al P.C.R., august-septembrie 1928, Harkov, U.R.S.S.; primsecretar Vitali Holostenko (1928-1931); Congresul al V-lea al P.C.R., decembrie 1931, Moscova; prim-secretar Alexandru Danieluk, 1931-1935. ntre 1935-1940 prim-secretar a fost Boris Stefanov, iar ntre 1940-1944 tefan Fori. n aceste condiii, activitatea politico-ideologic i organizatoric devine o necesitate imperioas pentru legitimarea rolului politic conductor al P.C.R. Propaganda politic, n perioada dintre Conferina Naional a P.C.R. din octombrie 1945 i Congresul al IX-lea al P.C.R. din iunie 1965 a insistat destul de mult pe urmtoarele teme i idei care aveau menirea s-l legitimeze n ochii opiniei publice ca singura for politic conductoare din Romnia: creterea unitii n rndurile partidului; ntrirea disciplinei interne; controlul executrii hotrrilor; intensificarea activitii politico-ideologice; primirea de noi membri. Mai cu seam ultimele dou msuri erau necesare n procesul de legitimare a partidului comunist ca singura for politic conductoare din societatea romneasc. Sltat pe scut de fora de ocupaie i transformat ntr-un vrf de lance mpotriva sistemului politic pluripartidist, partidul comunist a trecut imediat la crearea condiiilor care s-i permit afirmarea rolului su politic conductor. n primul rnd, el a procedat la copierea mecanic a modelului de dezvoltare economic creat de teoreticienii sovietici la indicaiile lui Stalin, dup canoanele teoriei marxist-leniniste. Aplicarea legii generale de construcie a socialismului; dezvoltarea industriei constructoare de maini i, n primul rnd, a industriei grele, punea pe primul plan al reconstruciei economice a Romniei industrializarea n care necesitatea partidului unic s aib o surs sigur de legitimitate. Nu numai c industria era considerat ramura principal a economiei deoarece contribuia cel mai mult la formarea venitului naional, dar era creat i elementul indispensabil legitimrii partidului unic: proletariatul i ponderea numeric a acestuia n structura de clas a Romniei. Pe aceast baz se putea demonstra valabilitatea elementelor ideologice din teoria marxistleninist: clasa muncitoare este clasa cea mai naintat din societate, datorit potenialului su revoluionar i organizatoric. Fiind ocupat n sectorul cel mai avansat al economiei, ea a trebuit s se organizeze n sindicate n lupta pentru revendicrile ei economice i sociale. n aceast lupt ea avea nevoie de un detaament de avangard partidul comunist ca pe baza nvturii nemuritoare despre lume i via ideologia marxist - s-i arate: 1. mecanismele
121

exploatrii capitaliste; 2. cile care duc la rsturnarea societii bazate pe exploatarea omului de ctre om; 3. aplicarea legilor generale ale materialismului dialectic i istoric n procesul de edificare a noii societi. Celelalte componente ideologice au funcionat din plin n pregtirea terenului pentru instaurarea partidului unic: satanizarea partidelor istorice considerate partide burgheze (deci fr legitimitate popular), condamnate c au aservit ara capitalului strin i au mpins-o pe marginea prpastiei n rzboiul antisovietic; promovarea n viaa politic a mijloacelor teroriste care vizau intimidarea celorlalte fore i distrugerea pluralismului; asmuirea urii i a luptei dintre clase prin folosirea unor elemente declasate ca ageni; supralicitarea unor drepturi i revendicri care nu ineau cont de posibilitile existente. Raportul lui Gh. Gheorghiu-Dej la cel de-al II-lea Congres al P.M.R. (25-28 decembrie 1955) conine date destul de exacte cu privire la structura, baza social i efectivele partidului. n raport se art c partidul numra 595.398 membri i candidai, dintre care ultimii erau n numr de 56.583. Numrul total al membrilor era mai mic dect acela de la Congresul din 1948, iar motivele expuse pentru aceast situaie erau epurarea din 1950 i faptul c ntre 19481952 nu fuseser admii noi membri. Dup 1952, partidul constituise un numr de 8.000 noi organizaii de baz. Cei mai numeroi membri ai organizaiilor teritoriale i de fabrici, un numr mare dintre ei trebuie s-l fi format i noii membri selecionai din noul personal administrativ tnr. Se formase un total de 29.393 organizaii de baz n fabrici, uzine i uniti agricole, ca i n unitile teritoriale; 76.000 de membri lucrau n birourile acestor organizaii. Partidul numra 19 organizaii regionale, 190 raionale i 159 organizaii oreneti. n comitetele acestor organizaii activau 11.000 de cadre. Raportul mai arta, de asemenea, c sarcina trasat la plenara C.C. din 13 august 1953 i anume aceea de a se crea un activ de partid de 80.000-100.000 de membri fusese ndeplinit. Raportul Comisiei de Validare arunc o lumin indirect asupra bazei sociale a partidului. Astfel, 10% dintre delegai fceau parte din partid nc din zilele ilegalitii; 40,51% din 1944-1945; 24,84% din 1946; 22,21% din 1947 i numai 0,58% de dup 1948. Compoziia dup vrst a delegailor era urmtoarea: 37,21% erau pn la vrsta de 35 de ani; 17,31% ntre 36 i 40 de ani; 33,08% ntre 41 i 50 de ani i 12,4% peste 50 de ani; 79,2% erau etnici romni iar restul erau recrutai din rndul minoritilor naionale. Compoziia social a partidului era de natur s-i ngrijoreze nc pe conductori. Sarcina trasat de C.C. n 1950, cea de a crete numrul muncitorilor de la 37,2% la 60%, nu fusese dus la bun sfrit. Procentajul muncitorilor la sfritul lui 1955 era doar de 42,61% i chiar printre candidai, lundu-i n considerare i pe cei calificai, muncitorii reprezentau un
122

procent de numai 47,93%. Insistena lui Dej asupra intensificrii primirii n partid a muncitorilor din industriile principale (care erau, de fapt, muncitori manuali) urmrea afirmarea clasei muncitoare ca element preponderent n P.M.R. Distincia fcut ntre adevraii muncitori este relevant aici. Potrivit cifrelor date la Congres, existau 2.600.000 de muncitori, ns ei includeau tehnicieni, muncitori agricoli i multe alte categorii definite, mai mult sau mai puin, ca activnd n domeniul produciei. Dat fiind aceast situaie, nsemna c 42,61%, adic aproximativ 200.000 de brbai i femei reprezentau mai puin de 10% din cei pe care Apostol i descria drept muncitori. Cheltuielile pentru pregtirea i perfecionarea cadrelor au sporit n 1959 cu 81% fa de 1955. Aceste fonduri au fost folosite pentru coala superioar de partid tefan Gheorghiu, colile de 2 ani, 1 an i de 6 luni, precum i pentru pregtire i perfecionarea cadrelor prin cursuri i seminarii de scurt durat. n perioada 1955-1959 au absolvit cursurile de trei ani ale colii superioare de partid tefan Gheorghiu peste 700 de cadre de partid, iar numrul celor ce urmeaz n prezent aceste cursuri este de aproape 900. n aceeai perioad mai mult de 23.000 de membri i candidai de partid i-au perfecionat cunotinele n colile de 2 ani, 1 an, 5 luni, cursurile de propaganditi, ziariti i de pregtire a cadrelor necesare organizaiilor de mas. Aproape 190.000 de secretari i membri ai birourilor organizailor de baz i propaganditi au urmat cursurile de scurt durat i seminariile ce se desfoar pe lng organele de partid raionale i oreneti
21

Sub supravegherea Anei Pauker n special,

comunitii se strduiau din rsputeri s realizeze propria lor campanie de recrutare. Sute i mii de indivizi au primit, n iarna lui 1944, carnete de membri ai Partidului Comunist sau de simpatizani ai acestuia. Erau muncitori agricoli de la ar aflai n situaia de omeri i, n numr mare, membri ai minoritilor naionale nemulumite. (Legturile oficiale dintre P.C.R. i seciunile transilvnene ale partidului maghiar au fost reluate nc din octombrie 1944, adic cu aproape ase luni naintea reintegrrii administrative a Transilvaniei de nord. Astfel, la 22 octombrie 1944 a aprut un comunicat n presa local de la Cluj anunnd c organizaia comunist din Transilvania de nord i rennoiete legturile cu organizaia central a Partidului Comunist Romn, legturi care fuseser ntrerupte dup Diktatul de la Viena. Organizaia maghiar cedase cadrele i membrii ei celei romneti22. Existau, de asemenea, numeroase contingente de foti prizonieri de rzboi rentori din Rusia, deja ndoctrinai sau dornici din alte motive s colaboreze: lor li se mai adugau, n sfrit, i alte organizaii i grupri ale Grzii de Fier i alte partide fasciste sau semifasciste.
123

Istoria acestei campanii de recrutare a fost descris cu multe amnunte dup cderea Anei Pauker i a constituit, ntr-adevr, una din principalele acuzaii ce i s-au adus. Ana Pauker a fost fcut responsabil pentru c a impus o politic de recrutare imoral, fr nici o distincie, acceptnd pe oricine de pe strad care ar fi vrut s se alture rndurilor excesiv de subiri ale membrilor partidului23. Ea a fost acuzat mai ales de a fi acceptat n mod deliberat n partid nu numai pe membrii Grzii de Fier, care ncercau cu disperare s se salveze, ci chiar ntregi organizaii ale acesteia . La 1 iunie 1960 numrul membrilor i candidailor de partid era de 834.600 din care 148.000 de candidai; aceasta nseamn o cretere de 239.200, adic cu peste 40% fa de 1955. () din totalul membrilor i candidailor de partid, peste 72 % lucreaz nemijlocit n ntreprinderile industriale i n unitile socialiste din agricultur (). Schimbri deosebit de nsemnate s-au produs n compoziia social a partidului. Numrul muncitorilor membri i candidai de partid a crescut de la 253.000 n 1955 la 426.000 la 1 iunie 1960, reprezentnd astzi 51,05% din totalul efectivului partidului, fa de 42,60% ct reprezint n momentul Congresului al II-lea. () n agricultur sectorul de stat i cooperatist activeaz aproximativ 280.000 de membri i candidai de partid, peste o treime din efectivul total al partidului (). Prin constituirea de noi organizaii de partid n uniti productive i instituii, numrul organizaiilor de baz a crescut cu 5.600, ajungnd la peste 35.000"25
24

124

XX. 1. Conceptul de stat- curs pg 26

Statul drept principala instituie prin care se exercit puterea politic n cadrul unei societi, n limitele unui anumit teritoriu strict delimitat prin frontiere, de ctre un grup organizat minoritar care i impune voina sa asupra majoritii privind modul de organizare i conducere a respectivei societi. Dup cum arat i etimologia sa, termenul stat (din latinescul status = stare pe loc) trimite la ideea de sedentarizare. ntrebuinat pentru prima oar de Machiavelli n Principele (1513), termenul de stat se va impune mai trziu n vocabularul social-politic al epocii moderne, pe msur ce notele caracteristice i eseniale ale conceptului oglindeau transformrile din sistemele politice medievale, unde politicul tindea spre o autonomie relativ. Faptul c n Evul Mediu comunitatea politic se numea regnum (regat), principatus, ducat, cnezat, voievodat etc. arat c procesele de concentrare a puterii politice i de autonomizare a politicului fa de sfera religioas erau nc departe de a fi ncheiate. Ca fenomen politic statul nu a aprut dintr-odat, ca structur politic de rezisten n cadrul sistemelor politice arhaice. Dimpotriv! Apariia lui este condiionat de un lan de procese social-politice ndelungate care au dus la apariia structurilor instituionale. Evoluia formelor de asociere uman confirm ipotezele ontologice ale lui Aristotel cu privire la geneza statului: 1. ntregul este mai mult dect suma prilor i 2. ntregul este anterior prilor. Nevoile comunitilor umane reclamau forme din ce n ce mai complexe de organizare care s fie grefate organic n orizontul de dezvoltarea noilor comuniti. Trecerea de la puterea politic personificat i personalizat, specific primelor comuniti umane, la puterea politic instituionalizat, materializat ntr-un ansamblu de norme i reguli, este doar una dintre acestea. Numai o analiz a palierelor societale (politice, economice, juridice etc.) i a raporturilor dintre acestea cu formele de comunicare simbolic i cu patternurile reprezentrilor colective (norme, valori, statusuri, roluri) ne va permite s ntrezrim condiiile istorice care au dus la apariia statului. Orice modificare ntr-unul din aceste paliere sau aceste forme a antrenat modificri la nivelul ntregului, asocierile umane cunoscnd diferenieri privind rolurile, statusurile i normele, ceea ce a creat premisele ierarhiilor sociale. Interdicia incestului, acum aproximativ un milion de ani, a fost prima regul social care a rezultat din convertirea unei pulsiuni biologice n norm de comportament. Interdicia relaiilor sexuale dintre prini i copii, apoi dintre frai i surori i, ulterior, dintre parteneri aparinnd unor generaii diferite a avut un impact deosebit n configurarea relaiilor de rudenie i de alian,
125

a unor noi diferenieri i, implicit, n creterea coeziunii interne a grupurilor. Relaiile de rudenie i de alian nu sunt att relaii de cosangvinitate, adic de identitate pe baza unei descendene

126

biologice comune, ci mai mult relaii sociale care au rolul de a asigura coeziunea intern i identitatea de grup. Marca totemic a identitii vizeaz tocmai nevoia social de identitate, dincolo de relaia de rudenie biologic: alianele i identitatea derivau din contiina unei descendene comune. Acest strmo comun putea fi o plant, un animal sau un erou eponim, cu merite incontestabile n ntemeierea, salvarea sau ocrotirea tribului. Mecanismele prin care omul arhaic i realimenta bateriile acestei identiti erau ritualurile i sacrificiile violente. Acestea vor deveni pri componente ale memoriei sociale i vor dicta nu numai normele comportamentului colectiv, dar vor inscripiona n materialitatea statului istoria grupului. Problema identitii i a alianelor a fost supus i ea unor presiuni colaterale din partea condiiilor de mediu, aflate n schimbare continu. De exemplu, n situaia n care singurul printe cunoscut era mama, copilul lua totemul mamei. Dar ce totem va lua copilul cnd relaiile sexuale din endogame devin exogame, adic atunci cnd partenerul sexual provine din alt comunitate? Va lua totemul mamei sau totemul comunitii de adopie? Lucrurile se complic n cadrul grupurilor de vntori care strbat mari distane n urmrirea vnatului care i el se deplaseaz n ecosistem n cutarea punilor. Va lua totemul mamei sau totemul locului? Toate aceste modificri au slbit coeziunea intern a grupurilor i au stimulat procesele de instituionalizare a puterii. Cci sedentarizarea populaiilor a coincis cu explozia demografic a grupurilor umane arhaice. Aceast presiune intern a dus la forme agregate din ce n ce mai complexe care nu mai puteau fi administrate numai prin ierarhizarea relaiilor de rudenie i de alian. Acestea au slbit datorit numrului, de unde nevoia altor structuri de putere care s fereasc comunitile de efectele entropiei. Gintclan-fratrii-triburi-uniuni de triburi. Sedentarizarea uniunilor de triburi pe un anumit teritoriu a nsemnat naterea statului. Dar teritoriul statului nu este un pmnt oarecare, un no mans land. El este un pmnt roditor, situat n delta marilor fluvii, acolo unde s-au sedentarizat prima oar triburile de culegtori i unde bobul aruncat n mlul roditor d rodul nsutit. De aceea, primele state i primele civilizaii au aprut n Orientul Antic, n delta marilor fluvii Tigru i Eufrat, Nil, Hindus i Gange, fluviul Galben i fluviul Albastru. Tot aici, n jurul anilor 8.000 .e.n. are loc revoluia agrar, caracterizat prin domesticirea plantelor i animalelor: meiul, orzul, grul, asinul, bivolul, calul etc. Dar mlul nu ofer doar o ptur germinativ ideal; din el se vor fabrica marile vase, obinute prin coacere, care vor permite pstrarea recoltei i vor asigura sedentarizarea pe acel teritoriu. Dar sedentarizarea populaiei pe un anumit teritoriu nu are loc doar prin ntrunirea condiiilor materiale de existen. Acestea trebuie s fie conservate la nevoie prin fora armelor i dezvoltate prin cultur. Epoca bronzului i apoi epoca fierului trdeaz importana confecionrii armelor pentru aprarea teritoriului. Nu ntmpltor, n societile
127

arhaice clasa rzboinicilor se bucura de mare cinste, iar zeii fierari, plini de funingine i infirmI,

128

ocup un loc important n mitologiile popoarelor primitive. nsei relaiile sociale din cadrul statului primitiv au luat natere din nevoia primordial de securitate a comunitii. La nceput nucleul acestui stat era constituit din atelierele de prelucrare a metalelor, nconjurate de un an de ap. Aprovizionarea meterilor i desfacerea produselor au creat viitoarele profesii de administratori i de comerciani. Elementele statului: Teritoriul, Conturul suprafeei scoarei terestre, Clima, Resursele, populatia, organizarea, unitatea,guvernarea, suveranitatea

2.Puterea sociala curs pg 58

1. Puterea politica: definitii si caracteristici Prin analiza puterii politice ne situam la nivelul cel mai general al societatii, una dintre caracteristicile acestei forme de putere fiind exercitata la nivelul global al unei comunitati umane. Datorita caracterului ei integrator, ea are capacitatea de a cuprinde in sine si a subordona, ca resurse si mijloace proprii, celelalte forme de putere. Aceste forme pot avea o influenta deosebita asupra puterii politice, avand, uneori, chiar tendinta de a i se substitui sau a-i impune mijloacele de actiune, ori de a-i dicta scopurile, insa, in principiu, subordonarea lor fata de acestea reprezinta conditia esentiala a realizarii procesului politic in ansamblu, a dirijarii societatii luate ca intreg. Puterea politica serveste necesitatii de a asigura echilibrul diferitelor colectivitati care alcatuiesc societatea si compatibilitatea activitatilor ce se desfasoara in interiorul ei. Scopul ei este, asadar, de a asigura existenta societatii si posibilitatea dezvoltarii ei. Georges Balandier considera ca puterea va fi definita ca rezultand, pentru orice societate, din necesitatea de a lupta impotriva entropiei care o ameninta cu dezordinea-asa cum aceasta ameninta orice sistem. Determinismul intern , care releva puterea ca o necesitate sociala, rezulta din importanta mentinerii echilibrului si coeziunii interne ale oricarei societati. Dar ea rezulta dintr-o necessitate externa, deoarece fiecare societate este in legatura cu exteriorul, este, in mod direct sau indirect, in relatie cu alte societati; scopul puterii este, in acest caz, de a organiza aliantele si apararea, de a afirma, in raport cu exteriorul, unitatea si coeziunea, trasaturile distincte si interesele comunitatii pe care o reprezinta. Teoreticienii cei mai importanti ai puterii politice recunosc suveranitatea drept una dintre caracteristicile esentiale ale puterii politice. Aceasta presupune calitatea puterii de a fi instanta suprema intr-o societate sau, altfel spus, inexistenta unei alte autoritati superioare ei, la care sa
129

poata face apel pentru a-i contesta deciziile. Scopurile politice cer ca acesta forma de putere sa fie superioara in raport cu celelalte puteri sociale, sa fie supusa numai unor limitari constitutionale si, in ultima instanta, ca numai aceasta putere sa aiba drept de coercitie in caz de nesupunere fata de deciziile sale. Aceasta nu impiedica sustragerea guvernantilor de la orice control social, sau independenta lor in fata reglementarilor legale; detinatorii puterii politice- legislatori si guvernanti, avand ca functie sa hotarasca in numele ansambului societatii globale, guverneaza prin deciziile lor toate celelalte puteri sociale, fara a fi obligati sa se supuna vreuneia dintre acestea. Intelegerea puterii politice ca o capacitate generalizata (la nivelurile societatii globale) de decizie si control necesita sublinierea ca aceasta calitate nu reprezinta ceva efemer si ca ea este intruchipata in diferite mijloace reale de infaptuire a vointei sale, fiind consolidata de puterea aparatului de conducere. Este esential sa se inteleaga ca pentru mentinerea si consolidarea puterii sale, o anumita clasa sau grup social nu folosesc numai un anumit mijloc, chiar daca acesta este foarte eficace, ci totalitatea mijloacelor economice, sociale, politice si ideologice. Controlul politic reprezinta functia fundamentala a oricarei puteri de acest fel, care le subordoneaza pe toate celelalte. Aceasta dimensiune a manifestarii sale este atat de importanta, incat analistii puterii(Talcott Parsons) o definesc ca pe o varietate de control imperativa. Prin exercitarea controlului politic, puterea isi asigura finalizarea actelor si realizarea intereselor fortelor sociale pe care ea le reprezinta. Aceasta functie nu semnifica doar verificarea conformitatii actiunilor reale cu vointa puterii, ci ea reprezinta ansamblul procedeelor si mijloacelor care decurg din resursele si valorile acestei puteri si fac posibila reglarea mecanismului social global, precum si dinamica acestuia, potrivit cu imperativele puterii. In functie de natura regimului politic, de nivelul consensului si al contestarii fata de valorile promovate de putere, ca si metodele prin care se exercita, controlul puterii poate fi slab sau, dimpotriva, eficient in raport cu societatea. Acest control este corelat, de asemenea, cu legitimitatea puteri; natura procedeelor sale este determinata de nivelul de dezvoltare a democratiei si de echilbrul care exista, in societatea data, intre controlul exercitat de putere asupra societatii si controlul pe care societatea il poate avea asupra puterii sau de garantiile care exista impotriva abuzurilor acestei puteri. Atunci cand exista o disociere intre valorile puterii si interesele majoritatii sociale si cand controlul puterii este coercitiv in mod nediferentiat, rezulta o scadere a nivelului activitatii sociale, ceea ce echivaleaza cu o scadere a capacitatii de control din partea puterii.
130

Regimurile totalitare au incercat sa exercite un control total asupra societatii in ansamblu si a membrilor acesteia. De fapt, tendinta de a exercita un control total asupra membrilor unei societati da si denumirea generica a unor astefel de regimuri. Totalitarismul comunist a dorit si el sa realizeze un control cat mai deplin asupra societatilor in care a luat fiinta, mai intai sub forma extremismului bolsevic in Rusia si apoi , cu sprijinul direct si indirect al Armatei Rosii, intr-o serie de tari din Europa de Est si din Asia. Aceasta extindere si mentinere a unor asemenea regimuri a putut avea loc si datorita unor crize specifice pe continetul European, dar si a unor erori grave de apreciere din partea unor regimuri democratice cu traditie din Europa, cu privire la natura si posibila evolutie a bolsevismului. In virtutea unor astfel de erori, fosta Uniune Sovietica, guvernata pe tot parcursul sau de cele mai tiranice si criminale regimuri, a putut aparea drept aliatul natural al Occidentului impotriva nazismului hitlerist, desi s-ar fi putut imagina o politica prin care, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, sa se fi prabusit si nazismul si bolsevismul. In mod paradoxal atunci cand un regim incearca sa fie cat mai opresiv, utilizand o gama nesfarsita de mijloace, el nu reuseste totusi exercite un control total, ci, dimpotriva, rezumatul final nu poate fi decat cel cunoscut deja: o rezistenta tot mai generalizata impotriva unei astfel de puteri. Un alt aspect esential al puterii care reproduce, de fapt, modul sau de generare intr-o colectivitate rezida in caracterul sau relational si asimetric. Puterea se infaptuieste intr-o relatie sociala caracteristica, conducere-supunere, care constituie cele doua laturi inseparabile ale fiecarui fenomen de putere. Acest fapt determina ca puterea sa fie o relatie asimetrica care sa exprime o diferenta de potential intre cei care conduc si cei care se supun. Intre conducere si supunere se stabileste o interactiune determinanta, prin care una dintre parti cauta sa determine comportarea celeilalte. Dialectica puterii se realizeaza intre cei 2 termeni ai relatiei-conducatori si condusi. Spre deosebire de alte acte ale conducerii sociale, puterea are mereu un caracter imperativ, obligatoriu, care presupune o superioritate determinanta a unei parti a relatitei puterii. Anumiti exponenti ai gandirii de dreapta, plecand de la constatarea inegalitatii rolurilor in relatia de putere, procedeaza la fetisizarea inegalitatii sociale, a relatiilor sociale in general, prezentata apoi ca o baza permaneta a puterii. Cei care exprima extremismul de stanga, contesta valabilitatea si legitimitatea oricarei puteri, considerand ca societatile umane isi vor regasi echilbrul necesar numai dupa ce se se vor emancipa de manifestarea oricarei puteri si autoritati. Existenta acestui statut inegal intre conducere si supunere in cadrul puterii nu trebuie sa ascunda faptul ca, in procesul realizarii ei, cele doua parti de influenteaza reciproc, ceea
131

ce determina ca puterea sa fie o rezultanta a interactiunii ambilor factori. Orice societate resimte nevoia de a fi reprezentata si condusa la nivel global, de a-si echilibra diferitele forme de putere din interiorul sau, precum si de a se manifesta in raport cu alte natiuni. Este necesara o selectare a celor mai valorosi indivizi intr-o comunitate umana pentru a organiza si conduce societatea la divere niveluri. Ierarhiile si nivelurile puterii sunt, in principiu mecanisme de oraganizare si conducere care asigura randamentul necesar si o selectare corecta a valorilor in interiorul unei societati; in acest sens ele pot exprima potentialul de progres al comunitatii in cauza, in masura in care ea poate ajunge sa fie reprezentata de cei mai prestigiosi membri ai sai. In evolutia regimurilor totalitare, in locul supunerii obtinute prin persuasiune, neviolent, se obtine subordonarea exclusiv prin mijloace violente (constrangere psihologica, violenta fizica). Legitimitatea regimului este contestata de majoritatea societatii, detinatorii puterii devenind incapabili sa hotarasca pierzand controlul instrumentelor puterii publice sau exercitand teroarea pentru a recastiga pozitia pierduta. Regimurile democratice trebuie in mod necesar sa echilibreze sau sa determine compatibilitatea controlului exercitat de putere asupra societatii cu procedurile democratice pe care societatea, la randul ei le desfasora pentru a-si mentine puterea sub control cat mai atent si riguros. Este adevarat ca experienta de pana acum ofera destule motive de indoiala ca puterea, chiar si intr-un stat cu traditie democratica si cu destule garantii in ce priveste ascendenta institutiilor abilitate sa exercite controlul asupra guvernantilor, ar putea fi ferita de abuzuri. Sociologii si politologii care se ocupa de studiul puterii in societatile democratic ar trebui, inainte de a se pronunta asupra sanselor acestora de a-si controla guvernantii, sa faca o evaluare cat mai exacta asupra masurii in care societatile totalitare amintite au indus in societatile occidentale anumite sindromuri si comportamente straine de traditie democratica. Acest lucru s-a petrecut in mai toate societatile occidentale, odata cu instalarea ordinii mondiale bipolare sub hegemonia celor 2 superputeri: SUA si URSS. Raportul dintre stat si putere In cadrul sistemului politic al oricarei societai actuale, statul reprezinta principalul instrument al puterii politice, ipostaza in care el asigura realizarea deciziilor ei specifice, precum si o mare parte a functiei de control pe care puterea o exercita in raport cu societatea. Actualele cercetari stiintifice referitoare la stat releva faptul ca acest instrument de putere concentreaza sub autoritatea sa majoritatea resurselor economice, normative sau coercitive de care poate dispune o societate. Aceasta crestere continua a
132

prerogativelor statale, precum si a mijloacelor sale de intreventie in raport cu societatea determina ca el sa poate indeplini o functie sociala generala. !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!Statul este doar un instrument al puterii politice.

133

134

DIFERENtE/ ASEMANARI REGIMURI TOTALITARE Secolul al XX-lea a cunoscut o diversitate de regimuri politice. Printre acestea un loc bine definit l-au ocupat regimurile politice totalitare. Monopolul partidului, etatizarea vietii economice si desigur teroarea ideologica au creat un regim in care statul a absorbit societatea si in care doctrina a atins expansiunea dementiala si inimaginabila. De-a lungul timpului, puterea a constituit mirajul in jurul caruia omenirea si-a dedicat cea mai mare parte a trairii sale. Multi cercetatori, printre care Robert Dahl, sau concentrat asupra puterii, asupra mitului statului, a mitului conducatorului, asupra evolutiei unui regim politic spre formele radicale ale puterii. Catre sfarsitul razboiului rece stanga occidentala, in zelul ei antifascist si antianticomunism, intr-un mod excesiv a dezavuat paradigma totalitarismului, alunecand in cearta istoricilor din jurul ideii ca orice comparatie dintre comunism si nationalsocialism ar fi imorala. Deoarece a compara nu este acelasi lucru cu a identifica, comparatiile structurale dintre sisteme, dintre atrocitatile comise de catre ele si dintre efectele lor sunt atat posibile cat si necesare. Este nevoie insa, de aceleasi unitati de masura atunci cand se face evaluarea lor. Termenul s-a impus dupa cel de-al II-lea razboi mondial, in incercarea de a oferi o eticheta comuna regimurilor de extrema stanga cat si de extrema dreapta, care se dovedeau a avea multe elemente comune, dincolo de traditionala opozitie intretinuta de propaganda dintre comunism si fascismnazism. Critica facuta in timpul razboiului Germaniei naziste s-a putut aplica in timpul razboiului rece si Rusiei staliniste. Dupa caderea comunismului (1989-1991) si dezvaluirea crimelor regimului comunist, termenul de totalitarism (atat de des folosit de catre Hannah Arendt) a fost discret reabilitat, fiind astazi utilizat chiar si de mai vechii opozanti, care marturisesc prin aceasta consensul antitotalitar existent. Monopolul statului asupra structurilor economice, culturale si informationale ale societatii, ideologia unica, hegemonia politiei secrete si existenta partidului stat unic au permis clasificarea regimurilor fascist, nazist si comunist in grupa regimurilor totalitare. Termenul de totalitar surprinde exercitarea puterii unui partid asupra maselor, prin utilizarea unor sisteme moderne, pornind fie de la adeziunea libera, fie de la constrangere, fara separatia puterilor, fara stat de drept si stat constitutional, prin teroare si indoctrinare. Pretentia totalitarismului absolut de a stapani viata individului sub toate aspectele acesteia (private si colective si inclusiv prin unitatea intregului popor), printr-o inlantuire totala de catre stat si societate, ne permite sa observam intentia de a creea un om total nou. Marile totalitarisme ale secolului XX, reprezentate de comunismul sovietic (1917- 1991) si variantele sale (Mongolia 1921/1991; Coreea de Nord din 1945; China din 1949; Cuba din 1960; Vietnamul din 1946/1975; Laos din 1974; Cambodgia din 1974; statele europene satelit ale Uniunii Sovietice 1945-1989/1990; alte state din lumea a treia) si de national-socialismul german (1933-1945) cu varianta sa cea mai importanta, fascismul italian (19221943/1945) au fost regimuri care prezinta asemanari dar si diferentieri. Asemanarile se impun de la nivelul trasaturilor exterioare: - anihilarea granitelor dintre stat si societatea civila, prin incalcarea drepturilor omului, prin abolirea tuturor formelor de organizare sociala a caror coercitie nu se poate realiza de sus in jos;
135

- monopolul statului asupra structurilor economice, culturale si informationale ale societatii; - dispretul manifestat fata de parlamentarism si liberalism, fata de statul de drept si constitutional; - regimul impune teoria si pretentia unor structuri de partid si statale monolitice atotcuprinzatoare, chiar si atunci cand realitatea ofera suficiente nise indivizilor si favorizeaza anarhia punctuala prin suprapuneri si rivalitati de competenta; partid-stat unic, ideologie oficiala unica, putere absoluta a persoanei lider, denumite numarul unu, hegemonia unei politii secrete invadatoare si teroare politieneasca. Forma extrema a terorii naziste a intervenit in timpul razboiului, la ani buni dupa preluarea puterii. Tot asa, teroarea extrema in Uniunea Sovietica a intervenit la 20 de ani dupa preluarea puterii de catre bolsevici. - mijloacele de indoctrinare au cunoscut o paralela frapanta, mergand pana la cultul drapelului, al conducatorului si al personalitatii; - trasaturile comune partidelor revolutionare care au sfarsit prin a deveni totalitariste sunt amploarea ambitiilor, radicalismul atitudinilor si extremismul mijloacelor. - ambele sisteme au fost supermilitarizate, au cultivat modelul urii fata de dusmanii poporului, dusmanul de clasa, rasele dusmane, evreimea mondiala si sionism, imperialism, capitalism, plutocratie, suboameni, dusmani sau elemente dusmanoase etc. - toate acestea au rastalmacit cultura si fundamentul cultural umanist, pentru promovarea propagandistica a propriei ideologii si politici de forta: national-socialismul de o maniera deschisa oficiala, comunismul mai degraba mascat sub eticheta internationalismului prin revolutia mondiala . - cele mai impresionante sunt asemanarile aparute prin instituirea unui sistem de teroare: gulagul si lagarele de concentrare care au fost variantele sovietica si respectiv germana ale aceluiasi instrument de teroare, care au mers pana la inlocuirea numelui cu un numar-cifra. Celor doua, le-a fost comun principiul munca pana la moarte, chiar daca in gulag acesta nu a fost insotit de motto-ul cinic etalat la intrarea in lagarele national-socialiste, Munca elibereaza. Ambelor le-a fost comuna mantia tacerii, impusa gardienilor, detinutilor si familiilor lor. Lagarele de concentrare pentru ambele regimuri au fost secrete de stat de cel mai inalt ordin. - ambele totalitarisme au izbucnit ca urmare a crizei globale generate de primul razboi mondial si a urmarilor razboiului (Rusia sovietica in 1917; Germania national-socialista in 1933). Atat din punct de vedere cronologic, cat si din perspectiva duratei, prioritatea ii revine sistemului sovietic. El a precedat cel de-al Treilea Reich si a durat mult mai mult (74 de ani), in timp ce imperiul (Reich-ul) de o mie de ani a durat doar 12, chiar daca ambele au incercat sa sugereze ca vor fi eterne. - pretentia lor mesianica ne conduce in planul istoriei universale catre cea mai profunda asemanare dintre cele doua: national-socialismul si comunismul sunt variante secularizate ale sectelor crestine si ale miscarilor eretice aparute in Evul Mediu si caracterizate de dualism (nu exista decat bine si rau), ce vor evolua inevitabil catre structuri de gandire eschatologice si apocaliptice. In lupa finala dintre Bine si Rau, poporul lui Dumnezeu lupta prin toate mijloacele, sub conducerea mantuitorului
136

mesianic (Armaghedon; Pana la lupta finala), impotriva dusmanilor lui Dumnezeu, inainte de sfarsitul lumii, pentru nasterea unui nou Ierusalim si a unui om nou. - Datorita asemanarilor fundamentale dintre structurile de gandire si atitudinile general-moral ale celor doua miscari s-au inregistrat frecvente alunecari in plan personal intre totalitarismul de dreapta si cel de stanga, alunecari aparute indeosebi in urma unor infrangeri sau in contextul unor crize ale unuia sau altuia dintre partidele aflate in conflict in cadrul a cea ce s-a numit razboiul civil mondial (Ernst Nolte), in jurul anilor 1933-1945 sau dupa 1989-1991. In acelasi sens, s-a putut merge chiar pana la transformarea brusca a discursului unor intregi formatiuni politice, care din sustinatoare ale internationalismului au devenit cele mai aprige aparatoare ale unui socialism national (Serbia, dupa divizarea Iugoslaviei titoiste, 1991). [1] Daca tinem cont de toate aceste asemanari putem intelege terorismul totalitarismelor. Secularizate, fara referinta la religie, chiar atee, ele impun aceleasi structuri de gandire, distingandu-se doar prin pozitia de pe esichierul politic: socialism - internationalism, catre stanga; national-socialism, catre dreapta. - ambele sisteme au incercat sa suprime diferentele si tensiunile normale aparute intr-o societate complexa, in special odata cu procesul industrializarii, printr-o unitate de fatada impusa fortat, cautand insa, tocmai in acest fel cai pentru disimularea tensiunilor interne. Asemanarile pot fi repede anulate de diferente, dar acestea nu pot fi subliniate fara a scoate in evidenta un studiu comparativ complex. Dintre deosebirile importante se disting: o deosebire pe care apologetii comunismului o considera de o importanta majora ar consta in aceea ca, in cadrul lagarelor de concentrare, national-socialismul german a promovat crimele in masa. In gulag sau in alte centre ale politiei secrete sovietice, omenii nu erau ucisi cu milionale prin metode industriale, asa cum s-a intamplat la Auschwitz, ci prin metode traditionale, si in special prin noutatea introdusa de sovietici la inceputul revolutiei si al razboiului civil, impuscarea in ceafa. (Aleksandr Soljenitin, victima gulagului si cel mai important martor al Arhipelagului gulag, ne ofera clarificari structurale edificatoare atunci cand afirma: noi nu avem gaz). Germania industrializata si-a inceput genocidul industrial, in timp ce Rusia sovietica, inapoiata si agrara l-a practicat pe cel conventional. Diferenta dintre metodele de ucidere in masa si obarsia germana sau sovietica a victimelor a constat intr-o deosebire structurala: cele mai multe victime ale national-socialismului au fost strainii, in timp ce victimele lui Stalin si ale gulagului au fost proprii cetateni. Mai mica Germanie, puternic industrializata, a explodat in plan extern in cel de-al doilea razboi mondial, care ii va si oferi drept victime ale uciderii in masa milioane de omeni (cei mai multi evrei dar si tigani, ucraineni etc.) in timp ce, dimpotriva, uriasa Uniune Sovietica, nedezvoltata din punct de vedere calitativ, va cunoaste o implozie, ea luandu-si victimele din randurile propriei populatii sau din randul popoarelor de care putea dispune prin cucerire si deportari (Polonia, popoarele baltice, Romania). Compararea numarului victimelor, aproximativ sase milioane national-socialismul si cel putin douazeci de milioane numai Stalin, nu are absolut nici o valoare, atat timp cat fiecare om sacrificat este deja mult prea mult. Din perspectiva gandirii eschatologice, ele au avut conceptii despre lume marcate de cea mai apriga dusmanie, motiv pentru care tinta majora a lui Hitler
137

a fost Uniunea Sovietica, chiar daca inainte de a urmari aceasta tinta el a trebuit sa inlature atat in est (Polonia) cat si in vest (Franta, Anglia), obstacole dificile. O valoare instructiva deosebita o prezinta diferentele dintre modurile de prabusire ale celor doua tipuri de regim politic, precum si cele dintre efectele create de acest eveniment in sanul celor doua tipuri de societati. Astfel, cel de-Al Treilea Reich se va prabusi in 1945, la sfarsitul razboiului pe care el insusi il provocase, in timp ce Uniunea Sovietica va cunoaste un fenomen de implozie in 1991, prabusirea ei imbracand o nota aparte in cadrul istoriei universale, ea fiind cauzata in mod covarsitor de factori interni. Cel de-al doilea razboi mondial a fost atat de ingrozitor, incat din ruinele celui de-Al Treilea Reich se va ivi, in contextul razboiului rece, un surogat de ordine pacifica, care va dura timp de 45 de ani, chiar daca la est de granita structurala a lumii trasata intre 1945-1990 (pe fondul pretului impus de Stalin prin Pacs Sovietica), razboiul va continua in lumea a treia (Coreea, Vietnam, Afganistan etc.), el intretinand cursa inarmarilor nucleare. Deficientele structurale ale imperiului sovietic au fost de proportii enorme si s-au acumulat dupa moartea lui Stalin (1953) in crize interne ale sistemului astfel incat pe masura ce Razboiul rece (initiat de catre acesta si impus intregii lumi), va capata aspecte mai civilizate, el se vor solutiona de la sine. Caderea Imperiului va genera o libertate fortata care va da nastere in anumite parti ale cupolei socialiste unor serii de razboaie etnice si sociale, care ar putea degenera intr-un razboi mondial (vezi Iugoslavia). Diferenta intre modurile de recrutare practicate de Partidul comunist si Partidul national-socialist deosebesc cele doua tipuri de regim. In Germania recrutarea la nivel social era diferita, deoarece muncitori votau pentru Partidul national-socialist la inceput, iar apoi marea majoritate a muncitorilor a votat pentru Partidul national-socialist sau Partidul national-comunist. In acelasi timp, se pare ca national-socialismul si capitalismul sunt in profunzime solidare, nationalsocialismul nefiind decat un regim creat de capitalisti sau monopolisti pentru a-si mentine propria putere. Faptele reale demonstreaza falsitatea acestui argument. In Germania de exemplu, numerosi bancheri capitalisti, au finantat Partidul nationalsocialist, crezandu-se capabil sa-l manipuleze, sa-l transforme in mijloc de aparare. Odata insa ce regimul a devenit totalitar, el nu a mai fost controlat de acestia. Dupa iulie 1944, cand are loc atentatul asupra lui Hitler, ei vor deveni victime. Partidul comunist este creat de catre clasa muncitoare fara alte impuritati. Aceasta conduce prin detasamentul ei de avangarda, proletariatul. Insa, atunci, cand istoria o cere, liderii partidului nu vor ezita sa extermine persoane, grupuri de indivizi si chiar segmente sociale sau segmente politice. Comunisti si fascistii au devenit dusmani si s-au luptat intre ei pe viata si pe moarte. Pana la un punct fenomenele totalitare sunt comune acestor doua tipuri de regimuri, dar odata ce partidele monolit au ajuns la putere divergentele in ceea ce priveste atat politica interna, cat si politica externa au fost mari. Partidele, in pofida luptei lor si-au recunoscut uneori inrudirea. Von Ribbentrop, sosind la Moscova in 1939, a vorbit despre intalnirea a doua revolutii, iar Stalin a raspuns acestui gest de politete ridicand paharul in cinstea cancelarului Hitler, atat de mult iubit de poporul german[2]. Incompatibilitatea radicala a ideologiilor (una de stanga alta de dreapta), creeaza diferentieri. Potrivit ideologiei comuniste, fascismul este intruchiparea a tot
138

ceea ce este mai rau in istorie si mai josnic in natura umana. Potrivit ideologiei fasciste, comunismul este raul in sine, dusmanul absolut [3]. Pline de substanta istorica sunt si diferentele dintre modurile in care au fost infrante cele doua totalitarisme. Guvernarea national-socialista va lua sfarsit prin sinuciderea celor responsabili si prin condamnarea la moarte, in cadrul procesului de la Nurnberg, deznazificarea decurgand diferit in Vest si in Est, in timp ce liderii si nomenclatura comunista au avut o cadere lina cum nici un alt grup conducator nu a mai avut vreodata in istorie: continuitatea personala in statele postcomuniste este impresionanta. In procesul de reedificare a societatii civile, comunistii s-au prezentat ca si cum nu li s-ar fi clintit nici un fir de par. Prabusirea Uniunii Sovietice a fost un eveniment important care a zguduit profund lumea contemporana. Odata cu ea, s-a deschis cea mai noua etapa a istoriei globale care lasa in urma mormane de ruine politice, economice, sociale, spirituale. Caderea comunismului sovietic a oferit o lectie de proportii asupra actiunii mecanismelor universal-istorice, ea fiind cea din urma varianta aparuta in istoria nesfarsita a cresterii si decaderii marilor imperii. O serie de cercetatori printre carte Raynond Aron, Hannah Arendt, Terence Ball, Richard Dagger, etc. considera ca este necesar pentru analiza comparativa si sociologica a inrudirilor si opozitiilor dintre cele doua regimuri sa se tina cont de istoria si ideologia lor. Din punct de vedere istoric, regimul sovietic, apare ca rezultatul unei vointe revolutionare, inspirate de un ideal umanitar. Scopul a fost acela de a crea regimul cel mai uman pe care istoria l-a cunoscut vreodata, cel dintai regim in care toti oamenii ar putea avea acces la umanitate, in care clasele ar disparea, in care omogenitatea societatii ar putea permite recunoasterea reciproca a cetatenilor. Aceasta miscare ce s-a dorit umanitara, nu a ezitat sa recurga la toate mijloacele pentru a-si impune doctrina. S-a considerat ca numai violenta putea crea aceasta societate in esenta buna si, totodata, ca numai violenta era arma care putea sa aduca victoria proletariatului in razboiul necrutator cu capitalismul. Din aceasta combinatie intre un obiectiv generos si sublim si o tehnica violenta si nemiloasa au rezultat etapele parcurse de catre regimul sovietic: - etapa intai reprezentata de razboiul civil si teroarea politica ce a insotit razboiul; - etapa a doua, in care teroarea s-a atenuat , iar initiativa privata a ocupat un anumit loc in societate (faza N.E.P.-ului); - etapa a treia reprezentand noua revolutie ce a constat in transformarea fundamentala a structurilor sociale de sus in jos (cea mai violenta faza, constand de fapt intr-o a doua revolutie: colectivizarea agriculturii, industrializarea fortata, nationalizari si exproprieri rapide si necrutatoare). Este perioada in care terorismul la nivel de stat a fost aplicat si in detrimentul membrilor de partid. Teoretic, partidul era democratic, dar centralismul democratic transfera esenta puterii statului major creat si controlat de catre lider. Vointa de ortodoxie a detinatorilor puterii provoca lupta din interiorul partidului. Societatea sovietica a fost de fapt simultan birocratica si revolutionara, ea presupunand existenta unei ierarhii unice care era de fapt si ierarhia statului.
139

- etapa a patra reprezentand destalinizarea dar pastrand multe din atributele etapei a treia. Cel mai important lucru a fost demitizarea liderului, cu toate ca, el ramanea seful partidului si seful statului. Cultul personalitatii s-a diminuat dar nu a disparut. Initial, din punct de vedere istoric regimurile fascist si nazist a aparut ca rezultat al unei vointe diferite decat cea care a determinat aparitia regimului comunist. Cel fascist, ca rezultat al vointei de a se reface unitatea morala a Italiei si de a transforma statul intr-o putere dominatoare in lume. Cel nazist a aparut ca rezultat al vointei de a se reface unitatea morala a Germaniei si, dincolo de asta, de a mari teritoriul poporului german prin orice mijloace, inclusiv razboiul de cuceriri. Dupa venirea la putere, atat a fascismului in Italia cat si a hitlerismului in Germania, marea teroare nu s-a produs decat in Germania pe parcursul ultimilor ani ai razboiului iar in Italia sub o forma mult diluata in primii ani ai razboiului. Italia fascista, regim cu partid unic, nu a cunoscut nici proliferarea ideologica, nici fenomenul totalitar comparabil cu marea epurare sovietica sau cu excesele ultimilor ani ai regimului hitlerist. Fenomenul terorist pe care regimul hitlerist ni-l ofera a fost exterminarea evreilor in plin razboi, proces de exterminare ce se prezinta drept rezultatul deciziei unei singure persoane. Daca in cazul Uniunii Sovietice a fost vorba de vointa de a construi un regim nou si un om nou prin orice mijloace, in cazul Germaniei lui Hitler a fost vorba despre vointa demonica de a distruge o pseudorasa. Ambele regimuri au insa in comun dorinta de a stapani lumea. Totalitarismul a incercat sa preia controlul societatii in totalitate, nu doar al guvernamantului ci al tuturor institutiilor sociale, culturale si economice. In scopul implinirii viziunii ideologice referitoare la modul in care trebuiau organizate viata si societatea. Acest lucru s-a intamplat in Uniunea Sovietica atunci cand Stalin a impus versiunea sa marxistsocialista. Acelasi lucru s-a intamplat in Italia si Germania cand Benito Mussolini si Adolf Hitler au introdus diferite variante ale unei ideologii noi si in mod evident totalitare. Mussolini si fascistii italieni au fost cei care au inventat termenul. El a fost creat in 1923 de italianul M. Dolla si a fost raspandit de Mussolini care i-a rezumat conceptul prin statul e totul, individul nu e nimic. Fascismul s-a proclamat totalitar chiar daca cel italian a ramas un totalitarism neterminat dupa cum ne arata Leon Poliakov si Hannah Arendt. Conceptul nu a insemnat numai existenta unui partid unic si o politie politica. O dictatura nu poate fi clasificata totalitara decat daca exista o doctrina: o dominare totala a statului asupra tuturor activitatilor umane, nu numai politice si sociale ci si asupra vietii private, culturale, artistice. Ambitia unui regim totalitar consta si in crearea unui om nou prin negarea oricarei individualitate. In acelasi timp pentru a fi realizate regimurile totalitare, teroarea impusa societatii trebuie sa depaseasca simpla represiune. Esenta totalitarismului o reprezinta teroarea totala. Din acest punct de vedere nazismul si stalinismul au fost regimurile cele mai desavarsite. Maoismul care pretinde ca se trage tot din ideologia stalinista, a instaurat un regim de acelasi tip dar cu multe imperfectiuni, (mai ales in domeniul proprietatii). La randul sau fascismul italian a avut imperfectiuni, unele dintre ele chiar in sistemul de coercitie (politie, detentie, lagare de exterminare).
140

Fascismul italian a fost o ideologie reactionara ce a aparut ca o reactie impotriva celor doua ideologii conducatoare ale timpului, liberalismul si socialismul. Nemultumiti de ideea liberala referitoare la individ si de cea socialista cu privire la lupta claselor sociale, fascistii au oferit o noua viziune a lumii in care indivizii si clasele sociale trebuiau absorbite intr-un intreg atotcuprinzator (un imperiu grandios sub controlul unui singur partid si al unui lider suprem). La fel ca reactionarii inceputului de secol al XIX-lea, ei au respins credinta in ratiune deoarece in viziunea lor aceasta pusese bazele asemanarii dintre socialism si liberalism. Mussolini si-a indemnat tovarasii sa gandeasca cu sangele lor. Atat pentru el cat si pentru Hitler ratiunea a fost mai putin demna decat intuitiile si emotiile. Fascismul nu a fost nici conservator si nici pur si simplu reactionar, a reprezentat o ideologie noua si distincta. In esenta sa, ideologia fascista a fost o respingere a materialismului si liberalismului, democratia si marxismul fiind privite numai ca aspecte diferite ale aceluiasi rau materialist. Aceasta revolta impotriva materialismului a permis o convergenta a nationalismului anti-liberal si anti-burghez cu o varianta a socialismului care, desi nega marxismul, ramanea revolutionara. Desi el a devenit o ideologie in anii 20, radacinile sale merg pana in urma cu mai mult de un secol pana la reactia impotriva iluminismului (secolul XVIII XIX). [4] Din atacul impotriva iluminismului a aparut o imagine diferita a fiintelor umane: oamenii sunt creaturi fundamental non-rationale, chiar irationale. Ei se definesc prin diferentele de rasa, sex, religie, limba si nationalitate si sunt de obicei prinsi in conflict unii impotriva celorlalti[5]. Nici unul dintre aceste elemente, luate pe rand, nu pot fi catalogate exshaustiv fascist. Combinand insa aceste elemente, obtinem o imagine a capacitatilor si caracteristicilor umane, care au pregatit cale pentru aparitia fascismului. Opozitia fata de materialismul istoric a facut ca ideologia fascista sa fie aliatul nationalismului radical. Sinteza fascista simboliza respingerea unei culturi politice mostenite din secolul al XIX lea, de la Revolutia franceza si dorinta de asezare a fundamentelor unei noi civilizatii. Doar o noua civilizatie anti-individualista si deci comunitara, (comunala) era socotita capabila sa asigure permanenta unei colectivitati umane in care toate paturile si clasele sociale sa fie integrate perfect. Cadrul natural pentru o asemenea colectivitate organica, armonioasa era considerata natiunea. Acest nationalism organic, tribal, exclusivist, bazat pe un determinism biologic a devenit odata cu Barres, Maurras si Corrradini o teorie politica coerenta. Revizuirea marxismului infaptuita de Georges Sorel a permis nationalismului sa se ataseze de ideologia fascista. Sorel a inlocuit fundamentele nationale, hegeliene ale marxismului si anti-materialismului cu elemente voluntariste si vitaliste. Aceasta forma de socialism era o filozofie de actiune bazata pe intuitie, pe cultul energiei, activismului si eroismului. Spre a activa masele se considera de catre Sorel si de catre sindicalistii revolutionari si non-conformistii din Franta, ca nu era nevoie de ratiune, ci de mit, de sisteme de imagine care sa impresioneze imaginatia. Se ajungea astfel la un socialism pentru toti, intruchipand o noua idee de revolutie, o revolutie nationala, morala si psihologica. Nationalismul, credinta conform careia oamenii lumii se impart in grupuri distincte sau natiuni care se autoguverneaza si exprima dorintele unei singure entitati (stat-natiune), a reprezentat o alta sursa de inspiratie a fascismului. Nationalismul a
141

aparut odata cu razboaiele napoleoniene. La inceputul secolului al XIX-lea Italia era la fel de fragmentata precum Germania. Mazzini si adeptii sai au facut o misiune din a unifica tara. El nu si-a limitat insa nationalismul la tara natala, sustinandu-l ca un ideal al tuturor natiunilor. Impulsul nationalist avea sa persiste si sa continue sa joace un rol important in Europa, Africa, Asia si continentul American, el constituind o sursa de inspiratie pentru unele state a caror regimuri au luat o directie comunista, fascista, nazista in timp ce pentru altele o directie liberala democratica. Doua alte curente intelectuale de la sfarsitul secolului al XIX-lea au contribuit la dezvoltarea fascismului: elitismul si irationalismul. Sensul notiunii de elita a fost dat de Gaetano Mosca, Vilfredo Pareto si Roberto Michels . El a fost intregit de catre Friederich Nietzsche. In conceptia lui Nietzsce (1844-1900), realizarile remarcabile sau datorat muncii indivizilor mareti pe care el i-a numit (supraoameni). Termenul de irationalism a inclus concluziile mai multor ganditori (Sigmund Freud , William James, Gustav Le Bon, Gaetano Mosca) care au ajuns la un acord asupra faptului ca emotiile si dorintele joaca un rol mai important decat ratiunea in activitatile oamenilor. Elementele constitutve ale ideologiei fasciste elaborate inainte de izbucnirea primei mari conflagratii au reaparut in anii 1920 si 1930, atat in Italia cat si in Franta [6], precum si in Spania (Jose Antonio Primo de Rivera), in Belgia (Leon de Grelle), in Romania (Corneliu Zelea Codreanu). Fascismul a fost un fenomen pan european care s-a manifestat pe trei nivele: - ca o ideologie; - ca o miscare politica; - ca o forma de guvernamant. Fascismul nu a apartinut numai perioadei interbelice, ci, intregii perioade de istorie care incepe cu modernizarea continentului european de la inceputul secolului XX. Revolutia intelectuala din epoca, intrarea maselor in politica, au produs fascismul ca un sistem de gandire, ca o atitudine fata de problemele esentiale ale civilizatiei. Primul razboi mondial si criza economica a anilor 1920 au produs conditiile sociale si psihologice necesare dezvoltarii miscarii fasciste, dar nu ele au produs ideologia fascista. Razboiul a contribuit totusi la cristalizarea finala a ideologiei fasciste, nu numai pentru ca a adus o dovada capacitatii nationalismului de a mobiliza masele, ci si pentru ca el a etalat puterea uriasa a statului modern. Statul era privit ca expresie a unitatii nationale, fiind si aparatorul acestei unitati pe care o cultiva cu toate mijloacele. Razboiul a demonstrat importanta unitatii de comanda, importanta autoritatii, mobilizarii morale, educatiei maselor si propagandei ca instrument al puterii. Totodata el a aratat cat de usor pot fi suspendate libertatile democratice si cat de usor este acceptata o cvasidictatura. Fascistii au conchis ca ideile exprimate de Sorel, Michel, Pareto si Le Bon sunt perfect valabile. Masele au nevoie de un mit, ele vor doar sa se supuna, iar democratia nu este decat un foc de artificii. La baza filozofiei politice a fascismului s-a aflat conceptia despre individ ca animal social. Pentru Gentile individul uman nu este atom ci animal politic. In ultima instanta, pentru Gentile si Mussolini, omul exista ca om numai daca el este sustinut si determinat de comunitate.
142

Fascisml italian, dupa opinia unor istorici, nu a fost decat un vehicul al ambitiilor lui Mussolini, un set de idei incoerente pe care el le-a imbinat pentru a dobandi si a-si mentine puterea. Desigur Mussolini [7] a fost un oportunist care si-a definit si schimbat pozitia ideologica dupa caz si dupa cerinte, dar schimbarile sale au coerenta si raspund imperativelor unor momente. El a realizat importanta sentimentelor nationaliste si a constituit mai intai grupurile combatante ( fasci di combatimento) alcatuite majoritar din veterani. A fondat apoi Partidul fascist care a adoptat un program ce parea cand revolutionar, cand conservator, dar intotdeauna nationalist. Datorita faptului ca Italia fusese unita de putin timp (50 de ani) multi italieni considerau ca tara lor, spre deosebire de Franta si Anglia nu si-a atins obiectivul atunci cand Austria si Germania au capitulat. Mizand pe acest resentiment, fascistii au promis o actiune de forta pentru a repune Italia in randul marilor puteri ale Europei. Accentul asupra unitatii nationale aparea chiar si in termenul de fascismcare deriva din cuvantul italian fasciare (ce inseamna a lega, a imbina).[8] Fascismul facea de asemenea apel la gloria Imperiului Roman, invocand unul dintre vechile simboluri romane de autoritate, fasces.[9] Pentru a atinge unitatea fascistii se pronuntau pentru inlaturarea liberalismului care promova drepturile si interesele individuale. Nici o natiune nu poate fi puternica considerau fascistii, daca membrii ei se gandesc la ei insisi in primul rand ca la niste fiinte preocupate sa-si apere propriile drepturi si interese. [10] Fascistii se pronuntau si pentru inlaturarea socialismului care punea accentul asupra claselor sociale. Fostul marxist Mussolini a atacat ideologia socialista mai ales diviziunea sociala si lupta de clasa, considerandu-le principalii dusmani ai unitatii (italienii in primul rand si pentru totdeauna spunea Mussolini). Mussolini si adeptii sai au adoptat ca uniforma camasile negre si au declansat actiunea preluarii puterii. Fascismul italian s-a bazat pe Partidul National Fascist. La inceput acesta si-a cautat locul alaturi de organismele statului. Au fost propusi candidati si s-a declansat o sustinuta propaganda prin presa, adunari si actiuni de intimidare a adversarilor. In octombrie 1922 cunoscut sub numele de Il Duce (conducatorul), a anuntat ca fascistii vor realiza un mars asupra Romei, sediul guvernului italian si vor pune mana pe putere daca aceasta nu le va fi data de buna voie. Marsul a inceput in 27 octombrie, fara ca armata italiana sa intervina si sa puna pe fuga camasile negre si fara ca regele sa accepte legea martiala propusa de primul ministru. In 29 octombrie 1922 regele l-a invitat pe Mussolini sa formeze guvernul in calitate de premier al Italiei. Odata investit, Il Duce a actionat pentru instalarea partidului si a sa la putere, ignorand parlamentul Italian, scotand in afara legii toate partidele cu exceptia celui fascist. In scurt timp a obtinut controlul asupra mass-mediei si a ingradit libertatea de expresie initiind totodata un compromis cu biserica catolica.

143