SUBIECTUL 1 a).

obiectul i funciile politologiei Sociologia politic are la baz urmtoarele idei directoare: a) unitatea fundamental a societii umane , concepnd aceast societate ca o totalitate de elemente interdependente, astfel nct politicul, economicul, socialul, spiritualul, moralul nu sunt dect faete diferite ale unuia i aceluiai tot integral i integrator societatea uman. b) Aceste faete nu se constituie ca nite lumi nchise, ca nite monade autosuficiente, izolate unele n raport cu altele, ci ca nite lumi complexe cu structuri proprii dar aflate i n interdependen i influen reciproc. c) Structura proprie a ntregului ca i caracterul su deosebit de complex fac s apar anumite relaii, anumite caracteristici care nu exist ca atare n fiecare dintre elementele sale componenete luate izolat, astfel nct un fenomen aprut ntr-o anumit zon a vieii sociale are repercusiuni asupra ntregului. Prin urmare, analiza unui aspect al vieii sociale este imposibil fr a se ine cont de celelalte aspecte ale ntregului. pornind de aici putem deduce c sociologia politic urmrete s evidenieze care este natura, locul i rolul politicului n viaa societii, s includ politicul n structura i funcionarea societii globale, s coreleze fenomenele politice cu cele sociale. deci la ntrebarea Ce este sociologia politic? se poate rspunde astfel: sociologia politic este acea ramur a sociologiei care studiaz politicul n determinarea sa concret i n desfurarea sa istoric, raportat la cadrele i structurile socioeconomice ale societii care l nglobeaz. mai concret, sociologia politic este tiina care studiaz: a) puterea politic ca manifestare a puterii societii b) statul si instituiile politice ca form de organizare a societii c) grupurile politice ca varietate a grupurilor sociale. d) relaii politice ca element al relaiilor sociale e) ideile politice ca tipuri de idei sociale. f) comportamentele politice ca genuri de comportamente sociale g) conflictele politice ca tipuri particulare ale conflictelor sociale. n legtur cu obiectul de studiu al sociologiei politice exist numeroase controverse, care-i fac simit prezena i n ziua de azi, urmrind s stabileasc dac sociologia

politic este studiul vieii politice n complexitatea sa ori numai al puterii politice, dat fiind c unul dintre fenomenele tipice ale societii contemporane este lupta pentru putere. Fr ndoial, considerarea sociologiei politice ca tiin care analizeaz puterea este exact, dar unilateral ntruct limiteaz obiectul sociologiei politice la una dintre componentele sale. unul dintre cele mai des ntlnite i acceptate puncte de vedere este acela conform cruia sociologia politic este domeniul sau ramura specializat a sociologiei, care studiaz viaa politic n complexitatea ei, ca zon a vieii sociale, care analizeaz politicul n contextul sistemului social, total, integrat general. politologia i sociologia politic nu sunt ns unul i acelai lucru. E adevrat c obiectul lor de studiu este identic. Ceea ce face distincia dintre cele dou este perspectiva de abordare: politologiei i este specific analiza teoretic n timp ce sociologiei politice i este specific investigarea sociologic (ea se bazeaz mai mult pe fapte empirice). Politologia i concentreaz eforturile asupra aparatului guvernamental i mecanismelor conducerii politice, ale guvernrii; sociologia politic asupra interaciunii dintre politic i structura social, dintre procesele politice i societate. Politologia studiaz i explic natura i esena politicului, geneza i dinamica lui, precum i locul i rolul pe care l are ca realitate complex, iar sociologia politic analizeaz i explic natura i esena politicului, dezvoltarea lui n cadrul unor micro i macro-structuri sociale, locul i rolul lui n societate, intercondiionarea i influena reciproc cu celelalte domenii ale vieii sociale. Funciile politologiei: a. funcia cognitiv. Politologia realizeaz o funcie de cunoatere i interpretare a realitii politice. Aceast cunoatere este obiectiv, lipsit de ncrctur ideologic. b. funcia creativ. Cunoaterea realizat de politologie se materializeaz n elaborarea unor teorii, concepii, doctrine i programe politice, ntr-un cuvnt n crearea unor valori politice ce vor crea i fundamenta cultura politic. c. funcia praxiologic. Politologia nu este numai o tiin teoretic, abstract, ci ea este dublat de o important dimensiune praxiologic. Prin rezultatele i concluziile la care n funcionalitatea social

ajunge, ea este n msur s ofere soluii pertinente pentru mbuntirea i perfecionarea sistemului politic. d. funcia formativ-educativ civic i patriotic. Prin datele, cunotinele i informaiile dobndite, politologia contribuie n mare msur la formarea i dezvoltarea unei educaii civice patriotice i politice. e. funcia previzional. Politologia poate prefigura modelele i alternativele de dezvoltare sociale i le pune la dispoziia societii. b). Ideologia democrat-cretin n tema care ne intereseaz, personalismul i neotomismul ocup o poziie privilegiat. Personalismul instituionalizeaz un cuplu categorial: individ-persoan n care persoana capt o prioritate absolut, deoarece ea se bucur de un dublu registru ontologic: ca individ, obligat s convieuiasc n societate i, n calitate de creatur dup chipul i asemnarea lui Dumnezeu, a crei esen este vocaia ei spiritual. Calea spre recuperarea acestei esene se afl undeva ntre angajarea n comunitate i libertatea de a alege sau de a spune nu. Pentru E. Mounier a te angaja nseamn a concilia spiritul de libertate cu transcendena. Transcendena este fora care n om i n afara lui face posibil libertatea, ajutnd-o s treac de la tragicul existenei la libertatea autentic. Totul se absoarbe n credina n om, considerat n vocaia lui, care nseamn triumf asupra rului i lupt mpotriva scufundrii lui n lumea obiectului, n psihologia consumatorist. n aceat prinvin, ntre umanismul democrat-cretin , care stipuleaz c ntre liberalismul laic i materialismul ateu trebuie s existe o a treia for, bazat pe iubirea cretin a aproapelui, i personalism exist o identitate deplin. Aadar doctrina democrat-cretin are asupra celorlalte doctrine politice avantajul individualizrii unui fundament filosofic, identificat clar n cele dou curente filozofice. Pentru neotomismul contemporan, dreptul natural reprezint o expresie a legii naturale, aa cum se manifest ea n domeniul economic i social-politic. El este sistemul de norme dup care trebuie evaluate msurile economice i instituiile

politice, criteriul de apreciere a dreptului pozitiv. El definete binele societii i, n acelai timp, binele su. Legea natural este, deci, legea moral. Preeminena valorilor morale n documentele partidelor democrat-cretine europene se nscrie ca nite pietre de hotar n reconstrucia posttotalitar a lumii. nc din 1943-1944 Alcide de Gasperi public cele dou variante de program ale Democraiei-Cretine italiene unde eficiena aciunii politice este n funcie de contiina moral. Dup al doilea Rzboi Mondial, poziionarea imaginii de centru a partidelor democrat-cretine este facilitat de definirea lor ca partide de inspiraie cretin, de ntemeiere a vieii comunitare pe valorile culturale i morale inspirate din Sfnta Scriptur. Programul comun al celor trei partide democrat-cretine olandeze din 1971 i propune s apere o politic inspirat din Evanghelie i s realizeze o societate ct mai conform cu ideea de dreptate de care vorbete Biblia. Mai ales dup Consiliul Vatican II partidele democrat-cretine se definesc tot mai mult ca partide de centru, deschise spre sectoarele secularizate ale societii; ca partide laice i neconfesionale, n sensul c, dei ele se definesc partide de inspiraie cretin, ele sunt independente fa de ierarhia Bisericii i sunt deschise tuturor acelora care s-au ndeprtat de practica religioas. strns legat de aceast deschidere spre lume a partidelor democrat-cretine este teza neotomist a afirmrii autonomiei temporalului n calitate de scop intermediar sau infravalent n cadrul proceselor de laicizare i secularizare contemporane. Recunoaterea autonomiei temporalului este dictat de admiterea lucid a realitii profane. concepia neotomist despre proprietatea privat se nscrie n categoria drepturilor naturale fundamentale. J. Maritain consider c dreptul la proprietatea privat a bunurilor materiale deriv din legea natural, deoarece specia uman are n mod natural dreptul de a poseda pentru folosina sa comun bunurile materiale ale naturii. n cadrul dreptului de proprietate Toma din Aquino distingea ntre dreptul de folosin a lucrurilor pentru satisfacerea nevoilor materiale i dreptul de dispoziie a lor (vnzri, donaii). El considera c numai primul drept este drept natural fundamental, egal pentru fiecare. Tot astfel, ca urmare a dreptului de asociere ce deriv din legea moral natural, Toma din Aquino acorda o importan egal i dreptului de proprietate colectiv, dei recunotea superioritatea proprietii private.

Papa Leon al XIII-lea declar n aceast privin n enciclica-manifest Rerum Novarum c proprietatea privat are la baz munca i aptitudinile individuale. dreptul la proprietate privat este un drept natural invariabil, anterior constituirii societilor politice, n conformitate cu prioritatea ontologic i teleologic a individului cretin fa de societate. El reprezint un element de baz al ordinii sociale; de aceea, orice ordine economic i social normal trebuie s se sprijine pe baza solid a dreptului de proprietate privat. n enciclica Rerum Novarum dreptul la proprietatea privat, drept ce nu provine din legile umane ci de la natur, nu poate fi anulat de stat. Acesta are numai posibilitatea s regleze mijloacele acestei proprieti i s le concilieze cu binele comun. Dup al doilea Rzboi Mondial, partidele democrat-cretine afirm n programele lor coexistena celor dou forme de proprietate. enciclica Popularum Progressio afirm: proprietatea privat nu este un drept necondiionat, absolut i nelimitat. Nimeni nu poate folosi exclusiv pentru sine bunuri, cnd altora le lipsete strictul necesar. ntr-un cuvnt, conform nvturii tradiionale a prinilor Bisericii i a marilor teologi, dreptul de proprietate nu poate fi niciodat folosit n dauna Binelui Comun. Punnd pe prim-plan interesele Binelui Comun, enciclica Popularum Progressio afirm c binele comun cere uneori o expropriere atunci cnd o proprietate se afl n calea realizrii lui ca urmare a ntrebuinrii sale necorespunztoare.

SUBIECTUL 2 a). Sistemul politic i elementele sale interne David Easton a definit sistemul politic ca ansamblul interaciunilor prin care obiectele de valoare sunt repartizate pe cale autoritar ntr-o societate. n opinia lui Easton, mediul intrasocietal al unui sistem politic ar cuprinde celelalte sisteme aparinnd aceleiai societi (cultural, economic, ecologic) dar separate de sistemul politic prin interaciunile politice. Sistemele interne vor include ansambluri de comportamente, de atitudini i de idei care pot fi numite economie, cultur, structur social sau personalitate. Mediul extrasocietal este compus din aceleai sisteme (economic, cultural, ecologic, diplomatic) cu deosebirea c acestea aparin altor sisteme sociale globale. Ambele medii (att cel intern, ct i cel extern) constituie o surs de influene numeroase, crend i modelnd condiiile n care sistemul politic nsui trebuie s funcioneze. sistemul politic a fost definit ulterior n funcie de relaia lui cu sistemul social global, n urmtoarele modaliti: - prin aplicarea modelului cibernetic de comunicare i control, sistemul politic fiind neles ca o reea de fluxuri de comunicare ctre i dinspre societate, precum i ca un sistem complex de control asupra tensiunilor interne i invers, din partea societii asupra a ceea ce se ntmpl n interiorul sistemului politic.

- sistemul politic conceput ca ansamblul proceselor de decizie care privesc totalitatea unei societi globale - sistemul politic redus la sfera decizional-guvernamental, definit unilateral ca regim politic; - prin abordarea funcionalist a lui G.Almond care definete sistemul politic ca un sistem de interaciuni care ndeplinete funciile de integrare i adaptare prin intermediul ntrebuinrii constrngerii fizice. n ncercarea de a defini raportul dintre sistemul social global i sistemul politic s-au conturat dou poziii: - cea sistemic-structuralist care consider sistemul politic ca un subsistem al sistemului social global - cea funcionalist care concepe sistemul politic ca o realitate ce coincide, acoper sistemul social global, acesta din urm fiind un cosistem al celui dinti, tocmai pentru c sistemul politic este o activitate de conducere i organizare a societii n ansamblu. G.Almond concepe sistemul politic ca un sistem social, compus dintr-un ansamblu de roluri sociale i de interaciuni ntre aceste roluri. n opera lui G.Almond, sistemul politic este compus dintr-o structur politic i cultur politic (structura politic cuprinde ansamblul activitilor politice: instituiile politice, dar i aspectele politice ale structurilor sociale, precum clanurile, rudele, prietenii, mijloacele de informare) Almond distinge urmtoarele funcii ale sistemului politic: - funciile de meninere i adaptare ale sistemului, care vizeaz crearea de noi roluri politice i nlocuirea celor vechi n raport cu exigenele sistemului - funciile de conversie politic, care vizeaz transformarea cererilor n bunuri de valoare ce vor alimenta apoi sistemul: raportul dintre legislativ, executiv i juridic n cadrul separaiei puterilor - funcia de extracie vizeaz capacitatea de a mobiliza, n profitul sistemului politic, resursele materiale i umane ale mediului su intern i internaional. - funciile de reglementare, care privesc activitatea desfurat de structurile specializate ale sistemului politic n controlul comportamentului politic al indivizilor i grupurilor. Aceast funcie vizeaz capacitatea sistemului politic de a repartiza resursele politice, n funcie de cerine (input-uri), i de a le transforma n rezultate (out-put-uri). pe lng aceste funcii enunate de Almond i Easton, din operele altor specialiti (H.W:Wiseman, David B.Truman) se mai pot deduce i alte funcii ale sistemului politic:

- funcia de mobilizare a resurselor politice (capacitatea sistemului politic de a identifica aceste resurse, de a-i da seama dac ele sunt suficiente sau srace, de a contientiza costurile i de a gsi mijloacele cele mai adecvate de orientare a acestor resurse spre ndeplinirea obiectivelor urmrite) - funcia de determinare a scopurilor i sarcinilor sociale (capacitatea de a regla activitatea social prin acte normative programatice) - funcia de integrare a elementelor societii autonomia relativ const n faptul c, dei sistemul politic este parte integrant a societii, el nu se dizolv n sistemul social global care-l cuprinde, nici nu se substituie acestuia i nici nu se identific cu el, ci se afirm ca un element structural distinct. De aceea, se poate spune c el beneficiaz de o independen relativ n raport cu societatea. Aceast independen este relativ pentru c, fiind o component a societii, sistemul politic nu poate face abstracie de caracteristicile i direciile fundamentale de evoluie a societii. De asemenea, este o autonomie relativ ntruct sistemul politic este cel care stabilete obiectivele funcionrii i dezvoltrii societii i a subsistemelor sale. sistemul politic nglobeaz: instituiile politice, relaiile politice, ideile politice, normele i valorile politice.

b). Statul oriental-antic principalele structuri ale statului oriental antic, cu diferene minore de la un stat la altul i de la o perioad istoric la alta, sunt: a. sincretismul etico-politico-religios al legitimitii ordinii politice. nsei teogoniile i cosmogoniile orientale explic naterea societilor politice printr-un act fondator, de origine sacr. La baza apariiei statului oriental st o nunt cosmic dintre un zeu fondator i o zei sau o muritoare n urma creia se nate viitorul rege sau mprat. Primele teorii contractualiste privind geneza statului relev caracterul nc nedifereniat al relaiei dintre puterea politic, religioas i ordinea moral. n Cartea legilor lui Manu, scris n secolul al IV-lea .e.n., Manu este trimis s pun capt strii de anarhie din primele societi umane. Ordinea politic propus de Manu este ntemeiat pe un sistem de valori ce rezult din stratificarea social n caste. Castele sunt rezultatul virtuilor din vieile anterioare care s-au materializat n scurtarea ciclului de nateri(metempsihoze). Brahmanii erau casta superioar deoarece ei aveau competena de a citi i interpreta textele i legile.

Regele se recruta din casa rzboinicilor i era asistat n conducere de un Consiliu regal, alctuit din guvernatorii provinciilor. b. legitimitatea teocratic a puterii politice. La nceput, puterea politic fiind profund personalizat, prerogativele ei erau ntrupate n persoana sacr a mpratului sau regelui, considerai de origine divin. Prin urmare, legea terestr repeta ordinea divin. c. tendina spre centralizare i unitate, spre construcia imperiului, tendin care se va regsi n construcia statului european medieval dup cderea Imperiului Roman de Apus. d. statul oriental antic este un stat paternalist i birocratic. Principala structur a statului oriental antic era birocraia compus din funcionarii centrali i locali a cror principal sarcin era strngerea impozitelor i vrsarea lor la bugetul central, n schimbul unor retribuii foarte slabe. Aceti funcionari(mandarinii) reprezentau o elit administrativ i cultural. Alturi de funcionarii obinuii, exista o mulime de ageni subalterni, de asisteni i de administratori rurali tot mai numeroi. e. regimul juridic al proprietii ntreaga suprafa a rii aparinea mpratului, care druia templelor i membrilor curii regale suprafee ntinse de pmnt, iar ranilor loturi colective, n folosin pe un an calendaristic, percepnd tribut n natur, care putea ajunge la jumtate sau dou treimi din recolta obinuit. De aceea, aceste state s-au numit i societi tributale. f. intervenionismul de stat s-a manifestat cu precdere n amenajarea i ngrijirea canalelor de irigaie, ceea ce le-a atras i denumirea de societi hidraulice. g. impermeabilitatea i circulaia nchis a elitelor politice. Funcionarii superiori ai statului se recrutau din rndul aristocraiei. Dup o educaie care dura aproape 7-12 ani acetia erau promovai n aparatul central al statului (scribi) exemple de state orientale antice: sumerian, babilonian, akkadian, egiptean, persan, chinez i indian.

SUBIECTUL 3 a). Conceptul de ideologie termenul de ideologie a fost creat n 1789 de Antoine Destutt de Tracy.

 ideologiile sunt, n general, credine de grup pe care indivizii le asimileaz prin procesele de socializare; muli oameni primesc o ideologie prin identificarea cu un grup social sau prin distanarea fa de acesta. ideologiile se transform n argumente: ele sunt menite s conving i s contracareze concepiile rivale. ideologiile afecteaz n totalitate unele din valorile majore ale vieii. ele cuprind programe pentru schimbarea sau conservarea ordinii politice; pentru aprarea, reformarea sau abolirea unor instituii social-politice ele sunt, n parte, raionalizri ale intereselor de grup, dar nu n mod necesar interesele tuturor grupurilor care le mbrieaz ele sunt normative, etice, moralizatoare n ton i coninut ele sunt, inevitabil, pri ale unui sistem de credine mai vast i mprtesc proprietile structurale i stilistice ale acestui sistem ele au un corp de documente sacre (Constituii, Declaraii de drepturi, manifeste, programe) i eroi (prini fondatori, unificatori, salvatori, profei i nelepi, mari interprei i autori) toate ideologiile, ca toate celelalte credine, implic o teorie a cauzei i efectului n lume, precum i o teorie despre natura mam (bun sau rea, perfectibil sau nu). ideologiile se disting de alte tipuri de credine prin poziia pe care o ocup n raport cu opt criterii: - caracterul explicit al formulrii - voina de a se concentra asupra unei credine pozitive sau normative particular - distincia fa de alte sisteme de credine trecute sau contemporane - nchiderea sau respingerea inovaiei - caracterul intolerant al prescripiilor - caracterul pasional al promulgrii lor - exigena lor privind adeziunea - asocierea lor cu instituiile menite s ntreasc i s realizeze credinele respective. Raymond Boudon distinge dou tipuri fundamentale de definiie a ideologiei: cea tradiional, care definete ideologia plecnd de la criteriul adevrului i falsului i cea modern, care o definete mai curnd, plecnd de la ideea de sens. Astfel, o norm poate avea un sens, poate fi adaptat la o anumit stare a societii, fr s fie, din aceast cauz, nici adevrat, nici fals. se pot distinge dou tipuri principale de explicaie a fenomenelor ideologice: explicaia iraional i explicaia raional. Primul tip reia ntr-o mare msur filosofia clasic a erorii; ca eroare,

ideologia ar fi produsul forelor care scap controlului subiectului. n explicaiile de tip raional, adeziunea la ideologii poate, dimpotriv, s fie analizat ca un comportament comprehensibil. din ncrciarea celor dou tipuri de definiii i a celor dou tipuri de explicaii, Boudon obine patru combinaii posibile: 1. Definiie tradiional i explicaie iraional 2. Definiie tradiional i explicaie raional 3. Definiie modern i explicaie iraional 4. Definiie modern i explicaie raional. funcia ideologiei este de a face politica posibil, oferindu-i concepte dotate cu autoritate i capabile s-i dea un sens, ca i imaginile evocatoare cu ajutorul crora realitatea politic poate fi perceput ntr-un mod sensibil. ideologiile cuprind noiuni i propoziii n acelai timp descriptive i normative. Dar aceste propoziii ntrein o relaie cu realitatea analog aceleia pe care hrile o ntrein cu realitatea geografic, adic o relaie de tip simbolic. activitatea ideologic trebuie deosebit cu grij de activitatea i creaia intelectual. Aceasta din urm se caracterizeaz printr-un ansamblu de propoziii logice a cror finalitate este descoperirea adevrului. Obiectivitatea cunoaterii nu presupune intenionalitatea aciunii, nici utilizarea valorii de fals pentru popularizarea ideilor sau descoperirilor tiinifice. Dimpotriv, discursul ideologic, dei este un sistem coerent de reprezentri i de atitudini, urmrete s pun n form strile afective difuze ale unui grup, sub presiunea persuasiv a mesajului, indiferent de valoarea de adevr a acestuia, sau uneori chiar mpotriva acestei valori. fiecare ideologie i alege grupuri int ai cror membri sunt considerai ca cei mai api s preia mesajele difuze n funcie de situaia, interesele i apartenena lor de clas. La nivelul acestui plan vertical va opera ntlnirea dintre ideologiile sistematizate i reprezentrile spontane ale grupurilor i claselor. O clas social nu vehiculeaz n cultura sa politic, o ideologie comun sistematic formulat, ci norme i valori proprii, tipuri de aciune i reaciune, un anumit ethos specific. Acest ethos se traduce printr-o sensibilitate particular fa de anumite fenomene i o indiferen fa de altele. cu toate c ideologia este lipsit de eficacitate, n sensul c nu poate rezolva probleme reale, fiindc nu provine dintr-o analiz adecvat a faptelor, ea transform realitatea mai mult dect ar putea-o face cunoaterea exact. Ideologia este ineficient n sensul n care ea nu aduce n practic nici una dintre soluiile pe care, teoretic, programul su le-a etalat.

 Jean-Francois Revel numete ideologia ntreit dispens: dispens intelectual, dispens practic i dispens moral. Dispensa intelectual const n a reine din realitate numai elementele favorabile tezei pe care o susii, ba chiar a inventa aceast realitate, negndu-le pe altele. Dispensa practic suprim criteriul eficacitii, elimin valoarea oricrui contraargument, una din funciile ideologiei fiind fabricarea explicaiilor care absolv. Dispensa moral anuleaz noiunile de bine i de ru, n ce-i privete pe protagonitii ideologiei; sau mai degrab, n cazul lor, ideologia ine loc de moral. Funciile ideologiei: 1.Funcia partizan. Datorit faptului c menirea principal a unei ideologii este de a apra i promova interesele grupului n conflict cu alte ideologii, o ideologie este prin definiie partizan. Fiind vorba de competiia pentru alocarea resurselor politice, o ideologie lupt pentru a nvinge. O ideologie va recunoate evidena realitii doar n msura n care aceasta i poate servi obiectivelor ei. De aceea, o ideologie se impune nu att prin valorile adevrului, ct printr-o violen simbolic. 2. Funcia ocultativ(de disimulare). O ideologie politic trebuie n mod necesar s ascund, s treac sub tcere, s disimuleze c nu a luat la cunotin despre faptele care o contrazic, dar mai ales ea trebuie s-i ascund propriile intenii( de multe ori interese meschine de grup sau individuale sunt prezentate n culorile patetice ale interesului naional). 3. Funcia justificativ. Ideologia justific puterea ntr-un mod raional, prin consens sau necesitate, disimulnd ceea ce puterea are esenial: faptul c ea rmne sacr pentru cei care o exercit, c ea trebuie s fie astfel i pentru cei care o suport i c presupune o ameninare de violen pentru cei care o refuz. 4. Funcia incitativ(propagandistic).Prin limbajul su, ideologia scutete puterea s recurg la violen, pe care o suspend i o reduce la starea de ameninare ndeprtat. Tot prin limbajul su, ideologia legitimeaz violena cnd puterea o cere, fcnd-o s apar ca o necesitate. 5. Funcia de raionalizare a discursului ideologic. Forma discursului ideologic este raional, n sensul c pstreaz tipul cognitiv de cunoatere raional. Dar coninutul su este n esen volitiv. 6. Funcia de identificare. Fiind mprtite de membrii unui grup, aceste sisteme de reprezentri i credine colective asigur contiina apartenenei la o comunitate. b). Elementele corelative ale puterii politice autoritatea politic. n cadrul sistemului politic, autoritatea este acel alter ego al puterii, care-i asigur acesteia stabilitatea, presupunnd concordana dintre obiectivele puterii i interesele

majoritii sociale. Sub acest din urm aspect, autoritatea exprim legitimitatea puterii. Cea mai simpl definiie a autoritii politice ar putea fi capacitatea de a obine ascultarea n absena constrngerii. Legitimitatea(alt corelativ al puterii) reprezint un fenomen social n legtur nemijlocit cu actul ntemeierii puterii, cu nvestirea acesteia cu atributele autoritii i cu capacitatea de a servi progresului politic i social al societii respective. Una dintre cele mai rspndite definiii ale legitimitii puterii din literatura sociologic actual se refer la consensul pe care aceast putere l ntrunete n rndul celor care se supun. Maurice Duverger consider n acest sens c singura surs a legitimitii unei puteri const n faptul c ea este conform schemei de legitimitate definit de sistemul de valori i norme al colectivitii n cadrul creia se exercit i c asupra acestei scheme exist un consens n interirul colectivitii. Carl Friedrich consider autoritatea drept capacitatea de a elabora raional scopurile politice i de a le justifica adepilor prin referire la valori i la tradiie. Dup el, geneza autoritii este valoarea i nu legitimarea. Autoritatea politic se difereniaz n raport cu puterea dup natura elementelor care o ntemeiaz i dup metodele folosite pentru a-i realiza scopurile propuse. Dac puterea se sprijin pe ierarhii i pe diviziunea necesar ntre clasele de sus i clasele de jos, autoritatea ne apare ca un complement necesar al puterii, care menine i consolideaz legtura dintre majoritatea social i reprezentanii puterii. Ea se ntemeiaz pe valorile progresiste ale societii respective, n msura n care aceste valori sunt promovate i i menin valabilitatea istoric. Spre deosebire de putere care mizeaz i pe constrngere, autoritatea se ntemeiaz pe consensul unei majoriti fa de obiectivele conducerii i decurge nu din ierarhie, ci din reglementrile normative. fora. Fora semnific aplicarea de sanciuni acolo unde nu exist supunere de bunvoie; ea poate nsemna limitarea sau chiar eliminarea total a alternativelor ntr-o aciune social. Dei fora este cel mai eficient instrument pentru acapararea puterii ntr-o societate i dei rmne permanent fundamentul oricrui sistem de inegalitate, ea nu reprezint cel mai eficient instrument pentru meninerea i exploatarea poziiei de putere. Indiferent de obiectivele unui regim, imediat ce opoziia organizat a fost distrus, este n avantajul su s recurg mai mult la utilizarea altor tehnici i instrumente de control i s permit forei s treac pe planul doi pentru a fi utilizat doar atunci cnd celelate tehnici nu dau rezultate. Din punct de vedere sociologic, putem denumi fora politic ansamblul de mijloace(umane i materiale) de coerciie, presiune, distrugere sau construire pe care voina politic a unei clase, bazat pe instituii i grupri, le pune n aciune pentru a asigura respectarea unei ordini convenionale sau, dimpotriv, pentru a o schimba. Fora i puterea nu sunt noiuni antitetice, contradictorii, ci complementare. Dac nu exist putere fr for, puterea, n schimb, adaug forei, inteligen, autoritate, prestigiu, fermitate. n raport cu puterea, fora este un

mijloc ce nu devine eficace dect dac este aplicat, adic pus n micare de ctre o voin sau un organ. Fora este un mijloc de constrngere ce se confrunt cu alte fore interne pe care le domin, pn cnd una dintre acestea nfrnge rezistena puterii. Considerarea forei drept unul dintre factorii de stabilitate politic social degenereaz uneori n cultul forei i n prezentarea sa drept principal factor n meninerea i promovarea pcii, n timp ce nu fora este principalul factor ci un eventual echilibru de fore. influena. Exercitarea influenei determin o schimbare autentic a preferinelor. Ea este capabil s schimbe convingerile. Influena seamn cel mai mult cu puterea persuasiv, deoarece amndou se bazeaz pe valori i sentimente, ns diferena const n profunzimea efectelor lor; persuasiunea interzice preferinele supuilor, fr a le schimba. Influena are caracter reciproc, producnd efecte dorite de diferite grupri sau indivizi asupra puterii i invers. Ca fenomen social, influena poate fi personal sau impersonal, ea poate aprea n relaiile interpersonale sau ierarhice i, ntruct aceleai persoane pot fi, n acelai timp, influenate, exercitnd la rndul lor, influen, ea este, de asemenea intercursiv. Dar, n toate aceste cazuri, influena se realizeaz n absena constrngerii. Din faptul puterii decurge un caz special de exercitare a influenei; ea este procesul influenrii cu ajutorul unor constrngeri n caz de nesupunere. Prin urmare, influena este o variabil fundamental care poate interveni n mecanismul lurii deciziilor. Cele mai frecvente acceptii ale termenului de influen o consider ca pe o aciune de deviere (n absena constrngerii) de la tipul prevzut de comportament al unui individ sau mecanism social. Exist ns i cazuri, destul de frecvente, cnd influena este realizat datorit temerii c n caz contrar ar urma o sanciune negativ. prestigiul. Prestigiul poate fi interpretat ca un fenomen legat uneori de putere, n sensul c grupuri puternice tind s devin prestigioase, i invers, grupuri prestigioase tind s devin puternice. Prestigiul separ indivizii sau grupurile unele de altele, determinnd un fel de stratificare ce apare n societile omeneti. Dar cele dou fenomene se manifest i separat, sunt deci variabile independente. Prestigiul n sine nu este suficient pentru a crea putere, dar este un nsoitor firesc al puterii. Un mod aparte de interpretare a prestigiului realizeaz Lapierre. Potrivit analizei sale referitoare, aproape exclusiv la prestigiul individual, acesta este un fenomen de putere, determinnd supunerea celor din jur fa de persoana care-l posed. Prestigiul apare astfel ca o extrapolare a autoritii, competenei sau avantajelor obinute ntr-un domeniu ctre alte domenii. Mambrii unui grup, recunoscnd la unul dintre ei o superioritate pe scara aptitudinilor, au tendina s-i atribuie o poziie asemntoare n alte direcii de activitate. n viaa politic, prestigiul, dei nu este determinant, are o mare importan pentru cucerirea i pstrarea puterii

SUBIECTUL 4 1. Puterea politica: definitii si caracteristici Prin analiza puterii politice ne situam la nivelul cel mai general al societatii, una dintre caracteristicile acestei forme de putere fiind exercitata la nivelul global al unei comunitati umane. Datorita caracterului ei integrator, ea are capacitatea de a cuprinde in sine si a subordona, ca resurse si mijloace proprii, celelalte forme de putere. Aceste forme pot avea o influenta deosebita asupra puterii politice, avand, uneori, chiar tendinta de a i se substitui sau a-i impune mijloacele de actiune, ori de a-i dicta scopurile, insa, in principiu, subordonarea lor fata de acestea reprezinta conditia esentiala a realizarii procesului politic in ansamblu, a dirijarii societatii luate ca intreg. Puterea politica serveste necesitatii de a asigura echilibrul diferitelor colectivitati care alcatuiesc societatea si compatibilitatea activitatilor ce se desfasoara in interiorul ei. Scopul ei este, asadar, de a asigura existenta societatii si posibilitatea dezvoltarii ei. Georges Balandier considera ca puterea va fi definita ca rezultand, pentru orice societate, din necesitatea de a lupta impotriva entropiei care o ameninta cu dezordinea-asa cum aceasta ameninta orice sistem. Determinismul intern , care releva puterea ca o necesitate sociala, rezulta din importanta mentinerii echilibrului si coeziunii interne ale oricarei societati. Dar ea rezulta dintr-o necessitate externa, deoarece fiecare societate este in legatura cu exteriorul, este, in mod direct sau indirect, in relatie cu alte societati; scopul puterii este, in acest caz, de a organiza aliantele si apararea, de a afirma, in raport cu exteriorul, unitatea si coeziunea, trasaturile distincte si interesele comunitatii pe care o reprezinta. Teoreticienii cei mai importanti ai puterii politice recunosc suveranitatea drept una dintre caracteristicile esentiale ale puterii politice. Aceasta presupune calitatea puterii de a fi instanta suprema intr-o societate sau, altfel spus, inexistenta unei alte autoritati superioare ei, la care sa poata face apel pentru a-i contesta deciziile. Scopurile politice cer ca acesta forma de putere sa fie superioara in raport cu celelalte puteri sociale, sa fie supusa numai unor limitari constitutionale si, in ultima instanta, ca numai aceasta putere sa aiba drept de coercitie in caz de nesupunere fata de deciziile sale. Aceasta nu impiedica sustragerea guvernantilor de la orice control social, sau independenta lor in fata reglementarilor legale; detinatorii puterii politice- legislatori si guvernanti, avand ca functie sa hotarasca in numele ansambului societatii globale, guverneaza prin deciziile lor toate celelalte puteri sociale, fara a fi obligati sa se supuna vreuneia dintre acestea. Intelegerea puterii politice ca o capacitate generalizata (la nivelurile societatii globale) de decizie si control necesita sublinierea ca aceasta calitate nu reprezinta ceva efemer si ca ea este intruchipata in diferite mijloace reale de infaptuire a vointei sale, fiind consolidata de puterea aparatului de conducere. Este

esential sa se inteleaga ca pentru mentinerea si consolidarea puterii sale, o anumita clasa sau grup social nu folosesc numai un anumit mijloc, chiar daca acesta este foarte eficace, ci totalitatea mijloacelor economice, sociale, politice si ideologice. Controlul politic reprezinta functia fundamentala a oricarei puteri de acest fel, care le subordoneaza pe toate celelalte. Aceasta dimensiune a manifestarii sale este atat de importanta, incat analistii puterii(Talcott Parsons) o definesc ca pe o varietate de control imperativa. Prin exercitarea controlului politic, puterea isi asigura finalizarea actelor si realizarea intereselor fortelor sociale pe care ea le reprezinta. Aceasta functie nu semnifica doar verificarea conformitatii actiunilor reale cu vointa puterii, ci ea reprezinta ansamblul procedeelor si mijloacelor care decurg din resursele si valorile acestei puteri si fac posibila reglarea mecanismului social global, precum si dinamica acestuia, potrivit cu imperativele puterii. In functie de natura regimului politic, de nivelul consensului si al contestarii fata de valorile promovate de putere, ca si metodele prin care se exercita, controlul puterii poate fi slab sau, dimpotriva, eficient in raport cu societatea. Acest control este corelat, de asemenea, cu legitimitatea puteri; natura procedeelor sale este determinata de nivelul de dezvoltare a democratiei si de echilbrul care exista, in societatea data, intre controlul exercitat de putere asupra societatii si controlul pe care societatea il poate avea asupra puterii sau de garantiile care exista impotriva abuzurilor acestei puteri. Atunci cand exista o disociere intre valorile puterii si interesele majoritatii sociale si cand controlul puterii este coercitiv in mod nediferentiat, rezulta o scadere a nivelului activitatii sociale, ceea ce echivaleaza cu o scadere a capacitatii de control din partea puterii. Regimurile totalitare au incercat sa exercite un control total asupra societatii in ansamblu si a membrilor acesteia. De fapt, tendinta de a exercita un control total asupra membrilor unei societati da si denumirea generica a unor astefel de regimuri. Totalitarismul comunist a dorit si el sa realizeze un control cat mai deplin asupra societatilor in care a luat fiinta, mai intai sub forma extremismului bolsevic in Rusia si apoi , cu sprijinul direct si indirect al Armatei Rosii, intr-o serie de tari din Europa de Est si din Asia. Aceasta extindere si mentinere a unor asemenea regimuri a putut avea loc si datorita unor crize specifice pe continetul European, dar si a unor erori grave de apreciere din partea unor regimuri democratice cu traditie din Europa, cu privire la natura si posibila evolutie a bolsevismului. In virtutea unor astfel de erori, fosta Uniune Sovietica, guvernata pe tot parcursul sau de cele mai tiranice si criminale regimuri, a putut aparea drept aliatul natural al Occidentului impotriva nazismului hitlerist, desi s-ar fi putut imagina o politica prin care, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, sa se fi prabusit si nazismul si bolsevismul. In mod paradoxal atunci cand un regim incearca sa fie cat mai opresiv, utilizand o gama nesfarsita de mijloace, el nu

reuseste totusi exercite un control total, ci, dimpotriva, rezumatul final nu poate fi decat cel cunoscut deja: o rezistenta tot mai generalizata impotriva unei astfel de puteri. Un alt aspect esential al puterii care reproduce, de fapt, modul sau de generare intr-o colectivitate rezida in caracterul sau relational si asimetric. Puterea se infaptuieste intr-o relatie sociala caracteristica, conducere-supunere, care constituie cele doua laturi inseparabile ale fiecarui fenomen de putere. Acest fapt determina ca puterea sa fie o relatie asimetrica care sa exprime o diferenta de potential intre cei care conduc si cei care se supun. Intre conducere si supunere se stabileste o interactiune determinanta, prin care una dintre parti cauta sa determine comportarea celeilalte. Dialectica puterii se realizeaza intre cei 2 termeni ai relatiei-conducatori si condusi. Spre deosebire de alte acte ale conducerii sociale, puterea are mereu un caracter imperativ, obligatoriu, care presupune o superioritate determinanta a unei parti a relatitei puterii. Anumiti exponenti ai gandirii de dreapta, plecand de la constatarea inegalitatii rolurilor in relatia de putere, procedeaza la fetisizarea inegalitatii sociale, a relatiilor sociale in general, prezentata apoi ca o baza permaneta a puterii. Cei care exprima extremismul de stanga, contesta valabilitatea si legitimitatea oricarei puteri, considerand ca societatile umane isi vor regasi echilbrul necesar numai dupa ce se se vor emancipa de manifestarea oricarei puteri si autoritati. Existenta acestui statut inegal intre conducere si supunere in cadrul puterii nu trebuie sa ascunda faptul ca, in procesul realizarii ei, cele doua parti de influenteaza reciproc, ceea ce determina ca puterea sa fie o rezultanta a interactiunii ambilor factori. Orice societate resimte nevoia de a fi reprezentata si condusa la nivel global, de a-si echilibra diferitele forme de putere din interiorul sau, precum si de a se manifesta in raport cu alte natiuni. Este necesara o selectare a celor mai valorosi indivizi intr-o comunitate umana pentru a organiza si conduce societatea la divere niveluri. Ierarhiile si nivelurile puterii sunt, in principiu mecanisme de oraganizare si conducere care asigura randamentul necesar si o selectare corecta a valorilor in interiorul unei societati; in acest sens ele pot exprima potentialul de progres al comunitatii in cauza, in masura in care ea poate ajunge sa fie reprezentata de cei mai prestigiosi membri ai sai. In evolutia regimurilor totalitare, in locul supunerii obtinute prin persuasiune, neviolent, se obtine subordonarea exclusiv prin mijloace violente (constrangere psihologica, violenta fizica). Legitimitatea regimului este contestata de majoritatea societatii, detinatorii puterii devenind incapabili sa hotarasca pierzand controlul instrumentelor puterii publice sau exercitand teroarea pentru a recastiga pozitia pierduta. Regimurile democratice trebuie in mod necesar sa echilibreze sau sa determine compatibilitatea controlului exercitat de putere asupra societatii cu procedurile democratice pe care

societatea, la randul ei le desfasora pentru a-si mentine puterea sub control cat mai atent si riguros. Este adevarat ca experienta de pana acum ofera destule motive de indoiala ca puterea, chiar si intrun stat cu traditie democratica si cu destule garantii in ce priveste ascendenta institutiilor abilitate sa exercite controlul asupra guvernantilor, ar putea fi ferita de abuzuri. Sociologii si politologii care se ocupa de studiul puterii in societatile democratic ar trebui, inainte de a se pronunta asupra sanselor acestora de a-si controla guvernantii, sa faca o evaluare cat mai exacta asupra masurii in care societatile totalitare amintite au indus in societatile occidentale anumite sindromuri si comportamente straine de traditie democratica. Acest lucru s-a petrecut in mai toate societatile occidentale, odata cu instalarea ordinii mondiale bipolare sub hegemonia celor 2 superputeri: SUA si URSS. Raportul dintre stat si putere In cadrul sistemului politic al oricarei societai actuale, statul reprezinta principalul instrument al puterii politice, ipostaza in care el asigura realizarea deciziilor ei specifice, precum si o mare parte a functiei de control pe care puterea o exercita in raport cu societatea. Actualele cercetari stiintifice referitoare la stat releva faptul ca acest instrument de putere concentreaza sub autoritatea sa majoritatea resurselor economice, normative sau coercitive de care poate dispune o societate. Aceasta crestere continua a prerogativelor statale, precum si a mijloacelor sale de intreventie in raport cu societatea determina ca el sa poate indeplini o functie sociala generala. !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!Statul este doar un instrument al puterii politice. In analiza puterii trebuie luati in considerare si alti facori extrastatali cum ar fi partidele politice si organizatiile politice. 2. Statul de drept Perioada cuprinsa intre Marea Revolutie Franceza si revolutiile de la 1848 poate fi considerata, pe plan teoretic, o sinteza a teoriilor jurnalistice si a celor contractualiste, in incercarea de a oferi garantii libertatilor politice in fata valului de revendicari economice ce cuprinsese Europa. Conceptul de stat de drept a fost lansat in literatura juridica in prima jum a sec al XIX+lea, mai cu seama in lucrarea lui Rudolf von Mohl. In consecinta, afirmarea valorilor social-politice in principalele documente ale vremii s-a bazat pe recunoasterea ca toti oamenii sunt inzestrati de creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, ceea ce constituie, de atunci, osatura drepturilor si libertatilor politice. Aplicata la liberalism, definitia legii data de Montesquieu, conform careia legile, in intelesul cel mai larg, sunt raporturile necesare care deriva din natura lucrurilor, face ca dreptul sa legitimeze politica deducand-o din sistemul de referinta al individului si din libertatatile sale. De aceea, in societatiile civile, in doctrina liberala, liberatatea politica se prezinta ca o

prelungire, complementa de garantare a libertatii civile. Retragerea statului din fata societatii civile inseamna emanciparea politica a indivizilor. Postuland libertatea individuala ca valoare si ca scop, liberalismul postuleaza drepturile individului in cadrul separarii ireductibile intre stat si societatea civila. El recunoaste liberul arbitru al subiectului de drept, intrezicand statului sa patrunda in forul intim al liberatii personale, expresie a dreptului natural. Societatea civila este sfera relatiilor stabilite la initiativa indivizilor, cand acestia se unesc in mod liber, pe baza libertatii lor naturale, pentru a poseda, contracta, concura, comunica si in care asocierea spontana trebuie sa fie ferita de imixtiunea puterii politice, iar sfera activitatii statului sa fie limitata in functie de nevoia de siguranta si aparare a indivizilor. Aparitia unei separari intre stat si societatea civila va fi in functie de o cauza interna: complexitatea societatii nu va mai permite fortelor agregative ale societatii civile sa garanteze armonia fara interventia reglatoare a puterii politice. Daca nimic uman nu are sens decat prin relatia dintre indivizi, individul nu exista ca fiinta autonoma, ca cetatean, decat ca personalitate politica si juridica. Respectul persoanei, al demintatii sale se obtine prin libertatea politica. Ilabeas corpus, habeas anima- aceasta dubla revendicare a individualitatii si a libertatii va constitui unul din principiile statului de drept prin care acesta se va opune dreptului statului. Ceea ce garanteaza drepturile si libertatile civile ale oamenilor este legea. Ea reprezinta factorul de mediere intre interesele civile si cele politice, intre drepturile individuale si interesele comunitatii. La Montequieu, legea contine si conotatia spatiului social in care comportamentul uman este inserat in omologia real-rational. La Rousseau, legea devine expresia vointei generale, a suveranitatii corpului politic. Prin contractul social, libertatea naturala devine civila o data cu asocierea individului la comunitate. La Rousseau, deja, statul de drept nu mai este rezultatul unei conventii juridice care confera oamenilor scutul si garantia libertatilor. El este produsul legitimitatii, creat de vointa generala, prin care libertatea naturala se transforma in libertate politica, deoarece supunerea in fata legii, a vointei generale devine libertate. Dar modul in care libertatea naturala se transorma in libertate sociala, politica si instituie legalitatea ca structura de baza a statului de drept avea sa le demonstreze intr-un chip neegalat Aristotel. Ca animal politic, omul nu poate exista in afara statului, deoarece statul este in el. Statul este, in acelasi timp, o comunitate necesara si naturala. Conform teoriei sale ontologice, intregul este mai mare decat suma partilor si preexista partilor.Prin apropierea bunurilor rezultate din munca de transformare a naturii, paterfamiliae(cetateanul) isi demonstreaza capacitatea de a fi liber. Libertatea lui naturala, intrucat se intemeiaza pe proprietatea privata, criteriul decisiv al departajarii oamenilor in liberi(cetateni) si neliberi(supusi, lipsiti de proprietate). Dar liberatatea pe baza de proprietate privata poate fi extinsa si la asociatii naturale mai mari, precum satul sau statul(polisatul). Dupa cum

liberatea este naturala si statul este natural, intrucat se bazeaza pe comunitatea de interese particulare care se materializeaza in Binele Public. Statul este universalul care contine si determina interesle individuale. Justitia este cea care coordoneaza suma partilor in Intreg, interesle particulare in Binele general. Legea regleaza raporturile politice din cadrul comunitatii pentru ca egalitatea politica sa devina temeiul libertatii tuturor. De aceea, Legea este suveranul printre oameni, expresia celui mai mare bine, ratiunea umana fara patimile oarbe, eliberata de dorinta.. Din acesta constructie politico-juridica se deduce principiul legalitatii, cheia de bolta a statului de drept, in sensul ca nimeni nu este mai presus de lege asa ca toti datoreaza supunere in fata legi si respectarea ei ca expresie a suveranitatii populare. Totodata, urmatoarele principii ale statului de drept se constituie ca un garant al drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului impotriva tendintelor sau posibilitatilor de transformare a statului in putere absoluta sau arbitrara: controlul constitutionalitatii legilor controlul jurisdictional al actelor adminstrative separarea, echilibrul, cooperarea si controlul reciproc al puterilor in stat suprematia legii constituionale, ca lege fundamentala in spiritul careia deriva legile organice respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului ocrotirea minoritatilor, in sensul de a se bucura de plenitudinea drepturilor majoritatii drepturi si obligatii egale acordate opozitiilor politice minoritare, in sensul de a-si asuma responsabilitatile conducerii si nu numai drepturile ce deriva din calitatea de opozant.

SUBIECTUL 5 1. Principalele momente ale constituirii politologiei ca stiinta

Sociologia a devenit ramura specializata abia in anii 30 ai sec nostru. Dar premisele pentru constituirea acestei stiinte au existat inca de mai inainte. Fapt este ca in Antichitate, a fost sesizata existenta politicului ca obiect de cercetare in general, ceea ce a facut ca elemente ale disciplinelor specializate care se vor constitui ulterior sa existe inca din perioada inceputuilor reflectiei teoretice asupra politicului si a politicii. Perspectiva sociologica asupra politicului are o istorie extrem de bogata. Analistii desprind 2 momente hotaratoare: A) cel al precursorilor b) cel al intemeietorilor. In acest caz fenomenul politic este abordat fie din perspectiva istoriei, mai ales legat de marile personalitati istorice, capatand astfel o tenta anecdotica, evenimentiala, fie din cea a dreptului, mai ales a dreptului public si constitutional, constituindu-se ca anexa a acestor domenii, dobandind o tenta predominant descriptiva. Seria precursorilor incepe cu Aristotel care in lucrarea Politica, subliniaza ca omul este o fiinta politica pentru ca el este un animal naturalmente sociabil, capabil sa traiasca ingrupuri organizate si reglate, in societatea civila si in corpuri politice, in cadrul carora unii comanda, iar altii se supun. Spre deosebire de animale omul este civic, deoarece numai el este in stare sa formeze societati civile si sa-si organizeze modalitati de sociabilitate sub forma de grupari politice si stat. Contributia lui Aristotel este dosebita mai ales in ceea ce priveste analiza raporturilor dintre cetatean, comunitate si stat, folosirea metodei comparative in studiul constitutiilor cetatilor antice, distinctia intre formele de guvernamant si succesiunea acestora pe baza criteriilor de nastere, avere si numar. La Stagirit, decisiv este insa criteriul calitativ sau pur, si anume in folosul cui se exercita actul de guvernamant. Daca acesta se exercita in favoarea sau in intresul celor mai multi, adik al Binelui Public, atunci decisiv este criteriul calitativ. Succesiunea formelor de guvernamant, astfel obtinuta, este paralela cu aceea a formelor de guvernamant obtinute prin aplicarea criteriului impur sau derivate. Dar la Aristotel, politica este stiinta celui mai mare Bine, a Binelui Public. Cauzele care actioneza material, conform scopului, spre forme tot mai elaborate, actioneaza, deopotriva, si in viata sociala. De aceea, Aristotel vedea in polis forma desavarsita a comunitatii politice, ideala pt dezvoltarea presonalitatii cetateanului, ca proprietar, om liber grec prin nastere. O a doua figura monumentala a precursorilor este Machiavelli, socotit, pe drept cel care a conferit caracter stiintific preocuparilor teoretice privind politicul si politica prin cele 2 opere fundamentale: Discurs asupra primei decade a lui Titus Lixius si Principele. In ambele lucrari, dar mai ales in Principele, Machiavelli a decifrat legile evolutiei statelor, a abordat faptele politice in

inlantuirea lor cauzala si a relevat, pe de o parte interesul ca element motor al actiunilor umane si rolul proprietatii ca izvor al conflictelor de interese in societate, iar, pe de alta parte, a definit politicul ca domeniu de reflectaresi manifestare a conflictului dintre interesele unor grupuri sau personalitati. El este considerat creatorul discursului stiintific asupra politicii ca i-a conferit acestuia un obiect propriu, metoda si, mai ales, legi proprii. In ceea ce priveste obiectul, Machiavelli socoteste stiinta politica drept stiinta despre stat si stiinta a puterii. Referitor la metoda cercetarii politice, Machiavelli a facut saltul de la filosofia politica la stiinta politica, rupand-o pe aceasta din urma de teologie si concepand-o ca demers pozitiv. De aceea in conceptia lui Machiavelli, studiul politicii este o disciplina descriptiva si nu normativa, indicativa nu imperativa, constatativa nu valorizatoare, intemeindu-se pe studiul vietii politice prin observare, inductie, comparatie. El fondeaza notiunea de lege sociologica, adik legea care guverneaza faptele sociale. Din studiul istoricilor romani, coroborat cu abordarea epocii sale, Machiavelli ajunge la concluzia ca natura umana este rea si neschimbata in timp. Din aceeasi viziune isi extrage Machiavelli principiile propagandei si psihologiei politice, arme redutabile in cucerirea si cresterea puterii. Alaturi de Machiavelli, sunt considerati precursori importanti si Hobbes, Locke, Rousseau si indeosebi Adam Smith, care au incercat, fiecare in maniera proprie, sa explice prin factori economico-sociali temeiurile coeziunii diferitelor sisteme politice, supunerea oamenilor fata de autoritatea politica si comportamentul politic al conducatorilor, al indivizilor si al grupurilor. Un alt precursor, care poate fi considerat un adevarat intemeietor al sociologiei politice este Montesquieu. Prin Spiritul legilor, dar si prin cea de-a doua lucrare a sa Consideratii asupra cauzelor grandorii romanilor si a decaderii lor, Montesquieu a avut o contributie remarcabila la crearea premiselor pentru abordarea sociologica a politicului prin postularea principiului legitatii ca decurgand din insasi natura lucrurilor; prin promovarea ideii relativitatii formelor de guvernamant Montesquieu constata ca nici o forma de guvernamant nu are valoare absoluta a unei forme sau a alteia, ci trebuie analizata corespondenta fiecareia cu spiritul poporului respectiv, cu specificul acestuia. O alta contributie importanta a lui Montesquieu este aceea ce a fi sustinut si argumentat ideeea ca exista relatii constante intre faptele sociale. De aceea, stiinta care abordeaza faptele sociale, ca si pe cele politice, trebuie sa fie, dupa Montesquieu, ceea ce numim azi o stiinta nomotetica, adik o stiinta care se intemeiaza nu pe rationamente a priori, ci pe observarea faptelor. Cu Montesquieu trecem de la precursori la intemeietorii abordarii sociologice a politicului. Intemeietorii: La inceputul sec al XIX-lea o contributie marcanta la intemeierea sociologiei politice au avut-o socialistii utopici-Saint-Simon, initiatorul fiziologiei sociale, Charles Fourier, profetul

armoniei culturale, condusa de legea atractiei universale si Pierre-Joseph Proudhon care considera castiinta sociala trebuie sa releve antinomiile mereu noi ce survin in societate. Ideea ca omul se naste bun de la natura, dar ca societatea il corupe se asociaza, in gandirea socialistilor utopici cu necesitatea unei pedagogii sociale, bazata pe educatia claselor de jos. Saint-Simon realizeaza si distinctia intre producatori si lenesi, faptul ca munca este singura sursa a valorii.Socialistii utopici preconizeaza transformarea societatii in ansamblu si pun politicul si studiul acestuia in legatura cu ansamblul social. Ei au relevat necesitatea si posibilitatea unei stiinte positive despre politica, intemeiata pe observatie si experiment, aidoma stiintelor naturii. Aceasta idee va fi preluata si dezvoltata de fondatorul pozitivismului si creatorul numelui sociologiei-Auguste Comte. Comte fundamenteaza notiunea de sociologie, in lucrarea Curs de filosofie pozitiva, adica acea stiinta care studiaza realitatea sociala, asa cum celelalte stiinte studiaza realitatea fizica. El concepe sociologia ca o veritabila disciplina stiintifica, adica obiectiva si pozitiva, observand faptele sociale dupa metode si tehnici stintifice. Pe aceste baze , el revendica o politica pozitiva, ca parte componenta si finalitate a sociologiei.El are marele merit de a fi exprimat cerinta ridicarii studiului politicii la rangul de stiinta de observatie, capabila sa dezvaluie legile sociale. El a considerat ca analiza fiecarui fenomen, in general, si a celui politic, in special, poate capata un caracter stiintific numai daca ea este facuta sub un dublu aspect. 1) al armoniei fenomenului respectiv cu fenomenele coexistente 2) al inlantuirii acestuia cu starea anterioara si posterioara a dezvoltarii sale. Comte pune accentul pe ordine si solidaritate, considerand ca rolul politicii ar fi acela de factor al consolidarii ordinii, iar studiul politicii s-ar constitui intr-un fel de cod de mentinere a echilibrului si unitatii organismului social. Alexis de Tocqueville in principala sa opera, De la democratie en Amerique, construieste o veritabila teorie a democratiei pe baza unui bogat material faptic adunat din realitatile democratiei americane, prin metoda observatiei si prin aplicarea tehnicilor anchetei si interviului. Contributia sa substantiala consta in elaborarea si fundamentarea teoriei democratiei ca mod de guvernare, iar in plan metodologic a metodei observatiei. Unii cercetatori contemporani care se ocupa cu istoria constituirii si dezvoltarii sociologiei politice ca mod de abordare specific al politicului il considera pe Marx printre precusrsorii disciplinei. Ceea ce aduce el nou este considerarea politicului la nivel global si dezvaluirea in acest cadru a intreactiunii complexe a politicului cu structura social-economica si de clasa a societatii. Otto Stammer aprecia ca marxismul a fost prima conceptie care a propus ordinea politica in raport cu relatiile de putere si cu grupurile concurente existente in societate. Activitatea politica este un

act esential pentru clasa care domina societatea, in virtutea monopolului pe care il detine asupra proprietatii. Esenta politicului este un raport de puteri, dar nu de puteri politice, ci economice. Asadar Marx studiaza, mai intai puterea ca relatie de dependenta in procesul de productie capitalist, ca o manifestare a relatiei dominatie si de servitute. Forma specifica a procesului capitalist de munca determina forma relatiilor de putere predominante in societatea capitalista. Intrucat puterea economica a capitalului se manifesta ca dominatie asupra muncii la nivelul raporturilor dintre clase, care devin astfel antagonice, dominatia economica devine, in acelasi timp, si dominatia politica, iar statul capitalist este instrumentul principal al acestei puteri politice nascute din dominatia economica de clasa. Totusi, puterea politica are o independenta relativa in raport cu baza sa economica. Interdependenta dintre cele doua forme de putere-economica si politica, precum si felul in care prima constituie o resursa pentru cea de-a doua, dictandu-I totusi interesele sale, constituie o preocupare esentiala pentru teoria sociala. Ceea ce este excesiv in analiza intemeitorilor marxismului este postularea caracterului antagonic al relatiilor de productie. Pe langa faptul ca dezvoltarea istorica din acest secol a demonstrat ca nici o societate nu se transforma in mod obligatoriu ca urmare a antagonismelor de clasa si ca dimpotriva, e posibila transformarea sa radicala de pe urma unui sir succesiv de reforme la nivelul fortelor sale de productie. O figura proeminenta a epocii stiintifice a fost Max Weber, care a fundamentat sociologia politica mai ales prin contributiile sale in caracterizarea politicului, definirea statului si a rolului acestuia in interpretarea birocratiei si constituirea unei tipologii a fenomenelor de dominatie. O ide centrala a sistemului teoretic weberian este ca sociologia politica poate si trebuie sa fie o disciplina stiintifica distincta, avand sarcini si arii problematice proprii. Pt el, sociologia politica isi propune sa inteleaga in ce sens si in ce grad politica exercita o influenta semnificativa asupra oamenilor si orienteaza comportamentul lor. Sociologia politica trebuie sa realizeze o definire a tipurilor de actiune politica, nu dupa continutul sau scopurile urmarite, ci dupa mijloacele folosite, preum si o tipologie a autoritatii dupa mecanismele social-psihologice ale motivatiei, care confera acesteia legitimitate. In prima jumatate a secolului al XIX-lea, intemeietorii viitoarei sociologii politice au pus fundamentele acestei stiinte, sesizand urmatoarele aspecte esentiale: a. politicul si socialul sunt doua realitati diferite, relativ autonome, aflate in relatii de independenta si influenta reciproca b. specificul institutiilor si proceselor politice in raport cu cele sociale c. caracterul schimbator, dimensiunea temporala, istorica a tipurilor de ordine politica. A doua jumatate a sec XIX

In Franta: Le Play si discipolii sai care au pus bazele cercetarii empirice Emile Durkheim care a contribuit la progresul sociologiei mai ales sub aspect metodologic. Durkheim si scoala au dezvoltat abordarea sociologica a politicului prin preocuparile pentru diviziunea muncii in societate. Mauss, Halbwachs, Lucien Levy-Bruhl, Emil Boutmy care au intemeiat scoala sociologica franceza, dezvlotand analizele lui Durkheim.Leon Duguit care a contribuit substantial la aprofundarea raporturilor reciproce dintre juridic si politic. Charles Benoist, Andre Siegfried care este intemeitorul sociologiei electorale. In Marea Britanie figura centrala este Herbert Spencer care, prin lucrarea Principiile sociologiei unde aplica notiunile de structura si functie din biologie, orienteaza sociologia catre calea abordarii organicist-istoriciste a fenomenului politic. James Bryce care in lucrarile sale principale The American Commonwelath si Modern democraties- dezvolta metoda comparativa si formuleaza expres principiul ca fiecare organism politic, fiecare forta politica trebuie sa fie studiata in mediul social istoric in care a aparut si in care functioneaza. In Germania: s-a realizat prin contributia lui Max Weber si a altor autori trecerea de la ceea ce se numea sociologie a statului la sociologia politica. Autori: Caspar Blunthschli, Ferdinand Tonnies, Wilhelm Dilthey, George Simmel, Max Scheler, Herman Heller. In Italia : doua figuri proeminente:Gaetano Mosca care promoveaza conceptul de clasa politica alaturi de cel de formula politica si Vilfredo Pareto care a realizat un tratat de referinta in domeniu, prin fundamentarea teoriei circulatiei elitelor si analiza rolului elitelor politice. Statele Unite ale Americii reprezinta tara unde contributiile la edificarea si aprofundarea viitoarei sociologii politice au fost cele mai substantiale. Reprezentanti: G. Summer, F.H. Giddings si, mai ales, C. Cooley si G.H. Mead. Cercetatori: Bears, Bontlay, Merriam, Laswell si Turnan. In tara noastra preocuparile pentru sociologia politica apar atat in sisteme sociologice cu vocatie mai mare( Xenopol si Spiru Haret), precum si in lucrarile unor prestigiosi sociologi: Virgil Barbat- Imperialismul american, Draghicescu- Partidele politice si clasele sociale, P.P. Negulescu- Partide politice, Stefan Zeletin- Neoliberalismul. P.P Negluescu in lucrarea sa Destinul omenirii realizeaza o analiza a regimurilor politice totalitare; Dimitrie Gusti, n concepia cruia stiinta politic apare ca o disciplin exclusive normativ si practic, sarcina explicrii fenomenului politic revenind sociologiei si, n particular,unei viitoare sociologii politice, probnd aceasta prin sectiunea a doua a lucrrii Sociologia militans, seciune intitulat Elementele sociologiei politice si consacrat partidului politic si sociologiei rzboiului; Petre Andrei, n lucrarea Sociologia general argumenteaza ca

politica este o parte a sociologiei, al carei obiect il constituie statul. Mircea Djtivara considera ca unul si acelasi obiect-actiunea politica si statul poate fi studiat din trei puncte de vedere distinctesociologic, juridic si politic. In perioada postbelica, sociologia romaneasca a avut un decurs sinous. Abia in 1965 a fost recunoscuta oficial. A urmat apoi o perioad de reflux, la captul creia sociologia a fost scoas din nvtmntul superior, iar cercetarea sociologic supus unor puternice rigori, ncorsetri si comprimri. Concluzie: In acesta perioada s-a reusit lichidarea viziunii eronate a gandirii sociale a trecutului ce opunea statul si societatea ca doua organisme independente si sa demonstreze ca statul este doar unul dintre multiplele grupuri de institutii sociale; sa se stablieasca in consecinta, ca raportul dintre instituiile si grupurile de institutii sociale constituie obiectul sociologiei generale, iar raportul dintre institutiile politice si celelalte institutii, domeniul special al sociologiei politice; ncepnd de prin anii 30-40 ai secolului nostru, sociologia politic se afirm ca o stiint constituit, dobndeste constiita specificittii sale si si-o revendic, trece printr-un proces viguros de specializare si profesionalizare si-si circumscrie valentele pragmatice ca rspuns la nevoia acut resimtit de ameliorare a institutiilor, aspirnd s aib utilitate direct pentru actiunea politic si ssi afirme vocaia reformatoare. Rspunznd unui asemenea imperativ, sociologia po1itic trece prin trei etape mai importante: a. etapa empiric, marcat de dou curente principale: empirismul si behaviorismul. Empirismul este orientarea care opereaz ruptura cu epoca anterioar a speculatiilor teoretice si a fctorilor de utopii si care ntemeiaz sociologia politica pe afirmarea cercetrii empirice, a investigatiei concrete, a examinrii datelor si evenimentelor, a for-mulrii constatrilor factuale. Behaviorismiul s-a centrat pe conceptul de comportament politic, definit ca ansamblu al motivatiilor, reactiilor si actiunilor oamenilor, ale grupurilor si ale personalittilor fat de datele, faptele, procesele, evenimentele, structurile si instutiile politice. b. etapa formalizarii se ntinde, cu aproximatie, ntre 1955-1969, cnd s-a dezvoltat un alt curent cel al perspectivei teoretice. Acesta a abordat, cu predilectie, domenii ale vietii politice ignorate pn atunci, cum este cel al valorilor, istoria ideilor politice, sistemul politic, puterea politic, birocratia, partidele politice, elitele politice etc., iar sub aspect metodologic a forjat metode rafinate si foarte moderne de analiz, cum este metoda sistemic, analiza functional, abordarea organizaional sau analiza structuralist, teoria jocurilor. David Easton este unul dintre reprezentantii de marca ai acestui curent care a fundamentat conceptul de partid politic si a

implementat in sociologia politica analiza sistemica. Alti reprezentanti de marc sunt Talcott Parsons, Marion Levy, Robert King Merton si, mai ales, Gabriel Almond, care au promovat abordarea functionala, centrat pe conceptele-cheie de functie, status, rol. G. Almond ana1izeaz functionarea sistemului politic la trei nivele: a. interactiunea sistemului politic cu mediul su; b. functionarea sa intern; c. meninerea si adaptarea sa. El deceleaz astfel un ntreg complex de functii a1e sistemului politic, functii care, dac nu sunt ndeplinite sau sunt imperfecte, imprim sistemului politic o functionare proast. Un al treilea curent, n afar de cel sistemist si functionalist a fost cel care a promovat abordarea organizational, ce plaseaz functionarea sistemului politic n cadrul general al organizatiilor sociale si al institutiilor politice, locul central ocupndu-l statul. c. etapa experimentrii, a operationalizrii instrumentelor, conceptelor si modelelor de analiz a complexittii si vastittii realittii politice, este etapa actual, ce se ntinde de prin anii 7O pn n prezent. Statul modern Definitia statului : principala institutie prin care se exercita puterea politica in cadrul unei societati, in limitele unui anumit teritoriu strict delimitat prin frontiere, de catre un grup organizat minoritar care isi impune vointa sa asupra majoritatii privind modul de organizare si conducere a respectivei societati. Din acesta definitie rezulta 4 caracteristici esentiale ale statului: 1. sedentarizarea populatiei pe un anumit teritoriu; 2. institutionalizarea si centralizarea puterii principale 3. forma de organizare si conducere a unei comunitati umane 4. existenta unui grup conducator investit cu atributii de guvernare. Esenta statului consta in relatia sa reciproca dintre supunerea voluntara a populatiei si intarirea autoritatii centrale a statului. Continuitatea vietii de stat este asigurata si de consensul cu privire la necesitatea functiilor esentiale ale guvernarii. Cum arata si etimologia sa termenul stat(lat status=stare pe loc) trimite la ideea de sedentarizare. Notiunea de stat a fost utilizata pt prima data de Machiavelli n Principele, iar mai

apoi se va impune n vocabularul politic al epocii moderne, pe masura ce caracteristicile sale reflectau transformarile de la nivelul sistemului social medieval. Aparitia statului este conditionata de un lant de procese social politice indelungate care au dus la aparitia structurilor institutionale. Evolutia formelor de asociere umana confirma ipotezele ontologice ale lui Aristotel cu privire la geneza statului: 1. intregul este mai mult decat suma partilor 2. intregul este anterior partilor Nevoile comunitatilor umane reclamau forme din ce in ce mai complexe de oraganizare care vor fi grefate organic in orizontul de dezvoltare a noilor comunitati. Trecerea de la puterea personificata si personalizata, specifica primelor comunitai umane, la puterea politica institutionalizata, materialaizata intr-un ansamblu de norme si reguli este doar une dintre acestea. Forme de stat 1. Statul oriental antic 2. Satul in Grecia si Roma antica 3. Staul medieval 4. Staul mercantil 5. Statul modern Statul modern este o incarnare a liberalismului clasic. Ideologia politica a Iluminismului si procesele de rationalizarea economica din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea ofera premisele necesare pentru intelegerea formarii statului modern. Transformarile economice si politice care au condus la aparitia statului modern sunt: conflictele religioase din sec XVI-XVII se vor stinge prin intarirea statului in raport cu Biserica si prin afirmarea bisericilor nationale procesele de secularizare lenta vor duce la o separare a Bisericii de Stat si a invatamantului religios de cel laic; unificarea normelor juridice intr-un sistem de drept si crearea unei jurisdictii cu aplicabilitate pe intreg teritoriul national concentrarea si centralizarea puterii politice intr-o singura instanta suprema; depasirea caracterului policentric si fragmentar al puterii, specific evului mediu; aparitia administratiei publice caracterizata printr-o pregatire de specialitate, prin separarea locului de munca de angajat si prin drepturi si datorii consfintite prin reglementari rigide; suveranitatea nationala incarnata in vointa poporului ca titular al acesteia;

puterea politica se manifesta indeosebi prin intermediul legilor, eleborate de parlamentele nationale.

Statul modern impune noi structuri ale ordinii politice: putere impersonala, unicitatea conducerii, monopolul fortei legitime pentru asigurarea ordinii sociale, controlul aparatului administrativ si pe noii titulari ai acstor functii si organe. Noua delimitare legala a autoritatii suprima suveranitatea absoluta a monarhului in numele suveranitatii nationale. Puterea de stat evolueaza de la concentrarea ei personalizata la separarea ei intre diversi titulari, sub forma unui sistem de norme abstracte, care fixeaza competentele fiecaruia. Statul liberal clasic mai este definit ca statul minimal sau statul paznic de noapte, care are sarcina asigurarea ordinii si a cadrului juridic pentru dezvoltarea vietii economice. Statul modern este marcat de 3 mari structuri care vor configura distinctiv doctrina liberala in spatiu si timp: consolidarea noilor relatii de productie in economie aparitia societatii civile rationalismul de origine iluminista. Odata cu afirmarea relatiilor de productie capitaliste si crearea pietelor nationale, a sistemelor economice natioanale, relatiile sociale nu vor mai fi verticale ca in vechiul regim, ci orizontale. La acestea se adauga abolirea relatiilor feudale, suprimarea breslelor si a corporatiilor mercantile, capitalizarea terenurilor arabile. Statul modern va stimula, de asemenea, libera concurenta de pe piata prin acordarea de libertati vamale, financiare, contractuale, industriale. Statul nu are voie sa intervina la nivelul pietei, intrucat preturile se formeaza liber prin dialectica cerere-oferta. Statul modern liberal se bazeaza pe urmatoarele principii: 1) Individualismul. Doctrina liberala este o doctrina a libertatii individuale in conditiile legii. Ea face din individ, din drepturile si libertatile sale un principiu de selectie sociala si o valoare morala. Exceptand egalitatea juridica in fata legii, in liberalism orice cetatean are posibilitatea sa se afirme pe planul vietii sociale prin munca si calitatile sale datorita cadrului juridic si conditiilor socio-economice puse la dispozitia sa: libertatea de initiativa, de asociere, de contractare, libertatea opiniilor, a credintei, a constiintei. 2)Rationalismu. Ca paradigma dominanta a absolutismului luminat, rationalismul face din cunosterea rationala o lege universala. Dreptul omului la fericire, perfectionarea lui morala si intelectuala presupun cunoasterea naturii sale, a mediului sau social-politic ca si eliberarea din

chingile obscuratismului si dogmatismului. Ca si rationalismul, statul liberal a promovat increderea in vitutile cunoasterii si a stiintei, ca instrumente vitale ale progresului social si moral al omului. Statul liberal clasic se bazeaza pe doua mari premise: in domeniul economic si in domeniul social consolidarea capitalismului, ca principala forma de productie, iar in domeniul ideologic hegemonia rationalismului de origine iluminista. Rationalismul presupune o cultura a laicizarii, a separarii Bisericii de Stat, a invatamantului religios de cel laic, eliberarea omului de constrangerile traditionale, deoarece libertatea indispensabila pentru procesul cunoasterii. 3) Principiul suprematiei legii este un principiu al statului de drept liberal si reprezinta o incununare a proceselor de institutioanlizare a puterii si societatii democratice. Fiind o emanatie a dreptului si legii naturale, legea civila ofera protectie si garantie drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, valoriloe social-politice moderne. Legea trebuie sa medieze intre drepturile civile si cele politice, intre interesele individuale si interesele comunitatii. La Rousseau legea devine expresia vointei generale, a suverantitatii corpului politic. Odata cu Declaratia de Independenta a Statelor Unite ale Americii apare pentru prima data legitimitatea rational-legala fata de cea traditionalistorica. Axul teoretic al acestei legitimitati este ca nu conduc oamenii, ci dreptul, si deriva din suprematia legii. 4) Principiul guvernarii reprezentative constituie modalitatea de exercitare a suveranitatii nationale prin reprezentanti carora li se deleaga pe o perioada de timp posibilitatea de a fixa competente functionale. In calitate de titular al suverantitatii, poporul deleaga exercitiul suverantitatii reprezentantei nationale parlamentul- aleasa prin manifestarea suverana de vointa a poporului sau natiunii. Satul liberal isi propune ca obiectiv elaborarea legilor, codificarea lor ca norme juridice generale de catre reprezentantii legitimi ai puterii. Parlamentul institutie centrala in staul liberal- nu trebuie sa mai reprezinte interesele de grup, dupa criteriile vechiului regim, in care se intruneau reprezentantii vasalilor, ci interesele intregii natiuni, exprimand altfel vointa generala. Formarea vointei generale s-a datorat in mare parte reprezentantilor politici ai claselor dominante. 5) Principiul separarii, echilibrului si controlului reciproc dintre puteri. Statul liberal nu modifica principiile definitorii ale statului clasic( unicitatea conducerii; puterea impersonala; monopolul fortei legitime pentru mentinerea ordinii publice; controlul aparatului administrativ), dar schimba titularii acestor functii. Noua delimitare legala a autoritatii suprima suveranitatea absoluta a monarhului in numele suveranitatii nationale. In cadrul puterii politice, se trece de la concentrarea la distribuirea ei intre diferiti agenti, cu intentia de a limita puterea de stat si de a garanta astfel libertati individuale. Divizarea puterii a reprezentat un compromis intre grupurile dominante. Un exemplu ar fi bicameralismul generalizat, ca expresie a pactului dintre burghezie si aristocratie. Secolul al XVIII-

lea va cunoaste afirmarea deplina a monarhiei constitutionale de tip parlamentar. Cabinetul se autonomizeaza, deliberand, de obicei, fara ca regele sa fie prezent. Cabinetul tinde sa fie omogen din punct de vedere politic, format din parlamentari si condus de un prim ministru. In calitate de titular al puterii, caruia poporul i-a delegat exercitiul suveranitatii, statul are dreptul sa fixeze competentele puterilor sale si continutul functiilor sale in care sa se reflecte vointa generala. In epoca moderna primul care a teoretizat pentru prima data principiul separarii puterilor in stat a fost John Locke, in lucrarea al Doilea tratat de guvernare. John Locke distinge 3 puteri ale statului: legislativa, executiva si federativa. Puterea legislativa are ca titular poporul si este puterea care da forma, viata si substanta statului. Puterea executiva il are ca titular pe principe si pune in aplicare legile. Puterea federativa regleaza raporturile dintre metropole si colonii, dreptul de a incheia tratate, de a face pace si de a declara razboi si apartine tot regelui. Pentru ca aceste puteri sa se instituie este nevoie de formarea societatii politice. Montesquieu realizeaza o teorie a separarii puterilor in stat pornind de la separarea organelor statului si a functiilor statului ca separare a atributelor suveranitatii. El distinge puterea legisltiva(face legile); puterea executiva(aplica legile si supravegheaza aplicarea lor), puterea judecatoreasca(judeca diferendele, restabilind starea de legalitate). Montesquieu recomanda incredintarea acestor atribute speciale ale suveranitatii unor titulari deosebiti si independenti unii de altii. Punerea in practica a acestei recomanda ri anuleaza posibilitatea abuzului de putere. Separatia puterilor este granita legalitatii si legalitatea este garantia libertatii. 6) Principiul suveranitatii . Dupa cum o atesta si etimologia termenului, suveranitatea reprezinta calitatea puterii de comanda a statului de a fi suprema pe teritoriul national. Inca din sec. XVI-lea, Jean Bodin, in Les six livres de la Republique, fixa urmatoarele caracteristici ale suveranitatii:unica, perpetua, inalienabila. Suveranitata este unica deoarece pe teritoriul unui stat nu pot exista concomitent doua puteri supreme: doua parlamente, doua guverne, regele si presedintele. Puterea unui stat se manifesta pe intreg teritoriul statului. Suveranitatea este perpetua deoarece nu pot exista pauze in manifestarile ei. Chiar daca pot exista pauze in exercitarea ei, legea fundamentala prevede cine trebuie sa preia prerogativele exercitarii suveranitatii, din moment ce reprezentantii poporului delegati sa o exercite nu o mai pot indeplini. Suveranitatea este inalienabila in sensul ca principiul director care a creat-o- vointa generala sau nationala-nu poate fi instrainat nici unei persoane, nici unei familii, nici unei clase. Ea este plenara deoarece statul exercita pe intreg teritoriul national plenitudinea functiilor sale. Ea este exclusiva deaorece puterea pe care statul o exrcita asupra teritoriului national. Ea emana de la natiune, care poate delega unor reprezentanti ai ei sarcina exercitarii ei pe o perioada limitata. Incepand cu sec XIX-lea suveranitatea nationala poate fi

conceputa ca o competenta a competentelor; este dreptul statului de a-si fixa propriile sale reguli si atributii.

SUBIECTUL 6 Conceptul de partid politic George Voicu consider c cea mai corect i pertinent definiie a partidului politic este cea dat de Benjamin Constant : Un partid este o reuniune de oameni care profeseaz aceeai doctrin politic.1 Pentru a defini partidele politice trebuie s avem n vedere mai multe aspecte ale acestui concept. Pentru acesta trebuie s pornim de la explicarea dimensiunilor conceptului. Prima dimensiune este cea ideologic, i s-a impus ca importan conceptual. David Hume a fcut el observaii asupra fenomenului partizan in lucrarea sa Essay on partides din 1760. El sesizase n aceast privin un aspect esenial; anume c programul politic joac n faza iniial a unui partid, un rol determinant pentru coagularea indivizilor, dar c acesta trece cu timpul pe un loc secund, locul prim fiind ocupat de dimensiunea organizatoric, de imperativele de ordin grupal. n zilele noastre, ideologiile denot o instabilitate accentuat. Identitatea doctrinal a unui partid nu este canonic. Doctrina unui partid este format din punctele de vedere exprimate de membrii partidului respectiv de-a lungul timpului. Aceste motive par suficiente pentru ca muli sociologi s situeze n prim-planul definiiei partidelor criteriul formal sau organizatoric. Astfel putem spune c partidul politic este, strucural, o organizaie. Absena organizaiei coincide cu dispariia acestuia. Maurice Duverger apreciaz criteriul organizaiei ca fiind esenial pentru definirea partidelor politice. Democraiile existente probeaz viabilitate acestui punct de vedere cel puin ca frecven, dac nu ca generalitate. Un partid este interesat s-i adjudece oameni competeni sau reputai social, din varii domenii, acetia devenind un capital politic n dublu sens; att real, ct i simbolic. Cea de-a doua dimensiune este cea oligarhic. Ea este secundar, dei pericolele entropiei o fac ntrun anumit grad necesar. Pluripartidismul, i nu numai ca fundament al democraiei, este mult mai congruent cu teoria stratarhic. Cea de-a treia dimensiune, dimensiunea teleologic, este esenial pentru conceptul de partid politic. Ea ii marcheaz diferena specific i subordoneaz i domensiunea ideologic i pe cea organizaional, n sensul c explic raiunea existenei lor. William Schoenfeld trateaz partidele politice, n lumina oferit de studiul asupra comportamentului electoral, ca polarizatori de interese, transmitori de ideologie, de doctrin i de atitudini politice, modelatori de politici publice, creatori de legturi ntre ceteni i guvern.2
1

George Voicu,Pluripartidismul.O teorie a democraiei, ed. All, Bucureti, 1998, pag.61 George Voicu,Pluripartidismul.O teorie a democraiei, ed. All, Bucureti, 1998, pag.63

Francois Borella vede n partidemaini electorale, menite s controleze i s capteze energia popular. Max Weber a sesizat nc din 1919 c nu pot exista alegeri fr partide politice. Aceasta explic totodat i geneza fenomenului partizan. Cci partidele actuale se definesc nu att prin programul lor sau prin clasa aderenilor lor, ct prin natura organizaiilor: un partid este o comunitate cu o structur particular. Partidele moderne se caracterizeaz nainte de toate prin anatomia lor- protozoarelor din epocile anterioare le-a succedat partidul ca un organism complex i difereniat al sec al XX- lea. Aceast evoluie se traduce n limbaj- americanii zic main pentru a desemna forme pe care le mbrac uneori partidele lor; comuntii numesc aparat strucura ierarhic a partidului lor i l desemneaz n general cu acest termen expresiv- Organizaie.3 Robert Michels este cel care a marcat un moment n tiinele politice prin legea de fier a partidelor politice pe care a propus-o. Potrivit acestei legi, un partid politic este ineluctabil o oligarhie birocratic caracterizat, la vrful organizaiei, de un cerc interior nchis de lideri profesioniti, cerc practic inamovibil. Pentru S. Elderfeld partidul politic este un ansamblu deschis, permeabil att la nivelul de jos, ct i la cel al conducerii executive, ru definit i slab conturat. El susine c un partid este o structur deschis, permeabil nu numai la baz, ci i la vrf, grijulie s atrag categorii sociale marginale i doritoare s le ofere un mijloc de acces la centrele sale de decizi eseniale, o posibilitate de promovare n cadrul structurii sale. Un partid este de asemenea, mai degrab, o structur de autoritate de tip elitist.4 nainte de toate veritabila raiune de a fi a partidelor este accesul la guvernare sau, altfel spus, cucerirea puterii. Un partid politic se distinge deci de orice alt organizaie social prin aceea c el pretinde puterea, ncredinat c poate guverna ara singur sau n coaliie cu alte partide. George Voicu consider c elementele care compun definiia partidelor sunt: a) partidul politic este o asociaie de tip voluntar; b) avnd drept liant o ideologie politic c) n numele creia acioneaz pentru a cuceri puterea, prin intermediul alegerilor, i pentru a o exercita nemijlocit. Joseph LaPolombara i Weiner, descoper cele patru caracteristici ale partidului politic privit ca organizaie: 1) este o organizaie durabil 2) o organizaie complet 3) voina deliberat de a exercita,n mod direct, puterea
3

George Voicu,Pluripartidismul.O teorie a democraiei, ed. All, Bucureti, 1998, pag.64 George Voicu,Pluripartidismul.O teorie a democraiei, ed. All, Bucureti, 1998, pag.64

4) voina de a cuta sprijin popular Avnd n vedere aceste caracteristici, putem spune c partidele unice nu erau partide n adevratul sens al cuvntului. George Voicu le numete partide-stat.Sistemul politic nu poate fi redus la o singur parte, ci el trebuie s fie alctuit din mai multe, ceea ce reprezint fundamentul democraiei. Acest principiu oblig partidele la convieuire cu celelalte. Partidele politice nu sunt numai adversare, ci mai ales complementare. Din perspectiva relaiilor dintre ele partidele nu sunt numai partide contra, ci mai ales, cum observa Sigmund Neumann, partide pentru, ntruct ndeplinesc o funcie de integrare politic. Partidele sunt astfel ntr-o relaie de parteneriat. Funciile partidelor politice George Voicu consider c principalele funcii ale partidelor politice sunt cucerirea puterii i medierea ntre ceteni i stat. Acesta din urm este, dup cum afirm politologul romn, principala funcie, cea care face medierea ntre societatea civil i societatea politic. Este o funcie de mobilizare care se maifest tot timpul dar n chip plenar, n timpul alegerilor, cnd se strabilete o coresponden reciproc ntre societate, pe de o parte i partidele politice, pe de alt parte. Altfel spus, partidele sunt interfaa dintre societate i stat. Nu exist un alt mijloc n afara partidelor care s permit cetenilor s-i aleag felul n care doresc s fie guvernai; numai partidele pot oferi alegtorilor instrumentul eficient i democratic de a organiza politic societatea. Partidele particip n chip esenial la actul cel mai de pre al vieii politice constituionale: alegerea guvernanilor. P.P. Negulescu sesizase foarte bine rainea de ordin practic pentru care partidele nu pot fi nlocuite n acest proces constituional. Pe cnd candidaii pot fi nenumrai, partidele sunt numai cteva, i chiar cnd nu e cineva fixat de mai nainte asupra lor se poate orienta cu mai mult nlesnire i mai mult siguran(...)Pe de alt parte propaganda lor prin discuii contradictorii pe care le provoac cu privire la problemele curente, contribuie cu putere la luminarea opiniei publice i ajut astfel popoarele s guverneze efectiv prin ele nsele, fiindc le d puterea s tie ce voiesc i ce trebuie s hotrasc n faa urnelor, cnd se indeplinete actul esenial al vieii constituionale5. Acestei funcii bazal-constituionale, P. Negulescu i adaug o alta: cea care ine de eficiena parlamentar. ntre structurarea votului i recrutarea personalului cu capacitate de guvernare exist o relaie foarte strns. Din acest punct de vedere, un partid este deopotriv o coal de formare a celor care vor ocupa posturile guvernamentale i parlamentare. Kay Lanson, n 1976, observ c din toate instituiile i organizaiile bazate pe libertatea de asociere, numai partidele aspir n mod deschis i neechivoc
5

s asigure legtura ntre mase i puterea public pentru a-i plasa reprezentanii

George Voicu,Pluripartidismul.O teorie a democraiei, ed. All, Bucureti, 1998, pag.65 George Voicu,Pluripartidismul.O teorie a democraiei, ed. All, Bucureti, 1998, pag.65

organizaiei lor n posturi n care ei pot exerciata aceast putere n numele masei. Raiunea lor de a fi este crearea unei legturi ntre guvernani i guvernai. Partidele sunt simultan productori i produse n cadrul unor tipuri particulare de piee pe care cercettorii le-au numit piee politice. Pieele politice sunt definite ca locuri n care se schimb produse politce contra sprijinului politic i al voturilor. Antony King a fcut o analiz exhaustiv a funciilor partidelor politice pe care tiinele politice le-au inventariat de-a lungul timpului, stabilind c acestea pot fi reduse la 6 tipuri fundamentale: a) structurarea votului b) integrarea i mobilizarea marelui public c) recrutarea lideilor politici d) organizarea guvernrii e) determinarea politicilor publice f) coalizarea intereselor H. Merkl a propus regruparea i redefinirea acestora n alte 6 categorii funcionale: 1) recrutarea i selectarea personalului conductor apt pentru posturile guvernamentale 2) conceperea programelor i controlul politicilor pentru guvernare 3) coordonarea i controlul organelor guvernamentale 4) integrarea societar prin satisfacerea i concilierea cererilor de grup sau prin asimilarea unui sistem comun de credine sau ideologii 5) integrarea social a indivizilor prin mobilizarea sprijinului lor i prin socializare politic 6) funcia contra- organizaiei Acestea sunt funcii ideale. Un partid nu trebuie s ndeplineasc toate aceste funcii. Este totui o funcie depistabil ntr-o form sau alta aproape n fiecare caz: aceea de mediere. Ea apare ca fiind cea mai important, ntruct partidele sunt veritabile relee pentru voina politic a societii sau a unor segmente sociale precum comunitile religioase sau etnice. Aceast funcie este congruent cu funcia constituional sau constituant pe care un partid politic o indeplinete ntr-un sistem politic. Dincolo de posibilele funcii concrete i variabile, partidele contribuie n chip fundamental la echilibrul sistemic al unei societi democratice. Ceea ce este capital pentru acest echilibru este sistemul de partide, pluralitatea lor auto-organizat. Exist aadar o funcie fundamental care transcende orice partid luat separat i care este realizat de toate partidele mpreun, de relaiile dintre ele.

2. Cauzele obiective si subiective ale izbucnirii revolutiilor. Sec XX poate fi numit pe buna dreptate secolul revolutiilor. Revolutiile care au izbucnit au fost cauzate de multiple modificari care s-au produs la nivelul societatii moderne. De aceea, pentru a analiza aceste revolutii trebuie sa analizam aceste schimbari care au condus la indelungatul proces al modernizarii. Intr-o acceptiune mai larga, modernizarea politica denota procesele indefinite de transformare a sistemelor politice intr-o perspectiva evolutionista, de la simplu la complex, de la traditional la modern. Ceea ce face ca modernizarea sa fie un concept sintetic integrator este tocmai aceasta presupusa trecere de la ceva inferior la ceva care care pare a fi superior. Conceptul de modernizare desemneaza transormarile structurale ale tuturor componentelor unui sistem politic, in sensul perfectionarii lor. Intr-o abordare sistematica S.Huntington enumera urmatoarele caracteristici ale modernizarii: industrializarea, urbanizarea, secularizarea democratizarea, educatia, activitatea mass-media, mobilizarea sociala, dezvoltarea economica, afirmarea suveranitatii nationale, diferentierea unor noi functii politice si a structurarilor specializate, rationalizarea autoritatii politice. Modernizarea implica schimbari calitative, de lunga durata si uneori ireversibile in toate componetele unei societati; ea presupune o transformare structurala a societatilor traditionale, in trecerea lor spre societatile moderne. Procesul politic reprezinta o succesiune de stari, de feneomene sau actiuni politice, calitativ omogene, unite prin relatii cauzale sau functionale care duc la un scop comun. Daca in acesta succesiune apare ceva nou, atunci avem de-a face cu un proces evolutiv. Evolutia cuprinde ideea de schimbare cand notiunii de devenire i se adauga elementul teleologic, adik o succesiune de etape in realizarea unui scop. Transformarea implica schimbari calitative in procesul evolutiei. Aceste schimbari sunt ireversibile, ceea ce apropie transformarea de dezvoltare; ambelor le este proprie noua calitate dobandita in urma proceselor evolutive. Progresul social-politic, ca si evolutia, implica o ascensiune de la simplu la complex, de la inferior la superior. Tranzitia desemneaza o faza particulara in evolutia unei societati, faza caracterizata prin dificultati structurale, interne sau externe, in reproducerea raporturilor economice si sociale care o structureaza si ii confera logica de functionare si forme evolutive specifice. M. Glodier delimiteaza intre societatile constituite a caror dezvoltare si identitate decurg din convergenta raporturilor economice, politice si culturale si societartile de echilibru reproductiv modificate datorita coabitarii unor relatii sociale diferite. In sens global, modernizarea politica implica dezintegrarea sistemului traditional de valori si schimbari de durata in structurile materiale

si spirituale ale societatilor. Modernizarea politica se manifesta in principal pe urmatorii vectori ai schimbarii: 1.Un proces de rationalizare a autoritatii si de legitimare a puterii statului national cu baza in vointa populara si in nu in alte sedii; 2. Stratificarea sociala si diviziunea complexa a muncii. Aparitia unor noi functii politice a dus la aparitia unor noi functii politice a dus la aparitia unui personal specializat si, totodata, la separarea prerogativelor acestor functii de competenta functionarilor si a structurilor specializate 3. Explozia ratelor de participare politica, determinata atat de factori obiectivi cat si subiectivi. Exista o multitudine de cauze si conditii ale aparitiei unui conflict revolutionar iar acestea nu pot fi reduse, intr-o maniera pozitivista, doar la intrebuintarea fortei si a violentei, dupa cum pot fi reduse, intr-o maniera determinista, doar la conflictul dintre posedanti si neposedanti. Exista cauze de durata profunda care creeaza o situatie exploziva si factori imediati, incidentali care o declanseaza si care pot fi nerecurenti, personali sau fortuiti. Exista cauze obiective ale apartiei si maturizarii unui conflict revolutionar, cauze care apar din disfunctiile sistemului politic, si conditiile izbucnirii unui conflict revolutionar exista o legatura indisolubila, in sensul ca presiunea cauzelor predetermina specificul conditiilor iar conditiile, la randul lor, faciliteaza materializarea cauzelor in actiunea revolutionara. Revolutia devine probabila daca intervin anumiti factori speciali: precipotantiisau accelaratorii. Din acestia, mai frecventi sunt 3: 1) aparitia unui lider inspirat sau a unui profet; 2) aparitia unor organizatii secrete revolutionare 3) infrangerea zdrobitoare a fortelor armate intr-un razboi extern Acesata duce la scaderea prestigiului si increderii in elita conducatoare, submineaza morala si disciplina fortelor de represiune, pregatind astefel calea pentru cucerirea si declansarea procesului. De cele mai multe ori cauzele obiective interfereaza cu cele subiective. Se poate intampla si invers, deoarece nu exista intotdeauna o relatie biunivoca intre activitati similare care apar din conditii diferite ca si actiuni diferite generate de conditii similare. Ceea ce mediaza intre realitatea obiectiva si actiune este atitudinea subiectiva, predispusa la actiunea revolutionara. O revolutie apare intr-un context politic determinat de tipul de stat, de forma de regim politic, e gradul evolutie, de specificul culturii politice. Aceste variabile isi pun amprenta asupra desfasurarii si organizarii procesului revolutionar. In desfasurarea lor, revolutiile sunt favorizate sau impiedicate de o serie de factori. Dincolo de determinarile cauzelor, orice revolutie se desfasoara intr-un cadru natural nu lipsit de importanta. Lombroso atrage atentia asupra faptului ca revolutiile se desfasoara mai ales in

anotimpurile calde. In antichitate si in evul mediu conflictele izbucneau mai ales in lunile martie, iunie sau iulie si scadeau considerabil in lunile friguroase. Cauzele subiective si obiective ale izbucnirii unei revolutii Cele mai importante sunt urmatoarele: Cauze subiective: 1) Falimentul proceselor de socializare politica; 2) Frustrarea generata de mobilitatea sociala esuata Alienarea intelectualilor fata de ordinea existenta 3) Instarinarea clasei politice fata de guvernanti 4) Coexistenta in viata sociala a miturilor si ideologiilor subversive sau conflictuale 5) Alienarea intelectualilor fata de guvernanti 6) Guvernarea dogmatica, despotica si ineficienta 7) Circulatia excesiva si inadecvata a elitelor care pun sub semnul intrebarii coeziunea sociala Cauze obiective: 1) Saracia crescanda 2) Cresterea economica rapida care genereaza schimbari sociale necontrolate, cum ar fi dezradacinarea unor mase mari de oameni. 3) Dezechilibrele dintre productie si distributia bogatiei 4) Combinatia dintre cresterea economica pe termen lung si recesiunile pe termen scurt 5) Aparitia noilor actori pe scena vietii politice 6) Tensiunile dintre stat si societatea civila 7) Conflictele politice internationale Fiecare dintre aceste cauze este valabila in sine,dar o explicatie satisfacatoare a izbucnirii unei revolutii nu poate face abstractie de lanturile cauzale multifactoriale dintre cauze si conditii. Unele din cauzele subiective fundamentale ale izbucnirii revolutiilor este aparitia unei mentalitati revolutionare obsesive. In orice situatie revolutionara exista un grup de oameni atat de convinsi de justetea propriei lor cauze si de necesitatea urgenta de a crea un nou Rai pe pamant incat orice obstacol sau constrangere de natura morala, religioasa, politica sau sociala pot si trebuie sa fie depasite in conceptia lor.

Procesele psihologice prin care revolutionarii ajung la decizia de a elimina raul au la baza lantul etiologic al violentei: frustrare-agresivitate-ura-revolta-trecerea la actul violent al distrugerii. Mobilitatea sociala rapida atat pe verticala cat si pe orizontala, si, in special, industrializarea si urbanizarea au produs cu siguranta un proces de dezradacinare. Factorii obiectivi se combina cu cei subiectivi pentru a explica anumite comportamente deviante in planul relatiilor sociale.In timp ce unii dintre noii veniti sunt integrati intr-un mod eficient in noul lor strat social, altii nu se simt in largul lor si incearca un sentiment de nemultumire difuza.Daca ei sunt umiliti si respinsi de membrii de status la care ei aspira, pe baza nii lor pozitii si averi, este posibil ca ei sa devina constienti de inferioritatea lor sociala, acesta putandu-i determina sa adopte ideea de a determina ordinea social-politica. Ei pot incerca sa-si atenueze sentimentul de nesiguranta prin impunerea cu forta a normelor si valorilor noilor grupuri normelor si valorilor oficiale ale societatii. In explicarea cauzelor, care determina izbucnirea, desfasurarea si reusiat unei revolutii, H. Eckstain intrebuinteaza o paradigma in care factorii subiectivi si cei obiectivi interactioneaza, indiferent de importanta lor. El examineaza patru variabile pozitive: procesul de dezorientare sociala, ineficienta elitelor, subversiunea si mikloacele rebelilor si patru variabile negative: mecanisme de diversiune; mijloace de constrangere aflate la indemana puterii; mecanisme de adaptare si respingere efectiva. Fiecare tip de razboi intern, si fiecare faza a fiecarui tip, poate fi explicat in termenii acestor 8 variabile. Procesul de dezagregare sociala este o cauza profunda;ineficienta elitei guvernate este o structura de comportament;represiunea efectiva a vointei politice. In modelul sau, Eckstein se preocupa indeosebi de factorii care actioneaza cu succes in favoarea sau impotriva violentei revolutionare. Astfel, razboiul intern este orice recurs la violenta in cadrul unei ordini publice pentru a scimba constitutia sa, guvernantii sai, politica sa. Caracterul comun al revolutiiloe, razboaielor, loviturilor de stat este intrebuintarea violentei pentru a atinge obiective care nu pot fi atinse fara acesta violenta. O societat lipsita de violenta politica si de conflicte este o utopie. O obiectie fata de paardigma lui Ekstein este aceea ca reuneste diferite niveluri ale explicatiei si nu reuseste sa mentina distinctia fundamentala dintre peconditii si precipitanti. In al doilea rand, el se concentreaza asupra factorilor care actioneaza in favoarea sau impotriva manipularii incununate de succes a violentei, mai degraba decat asupra factorilor de profunzime care actioneaza in directia crearii unui potential revolutionar.

SUBIECTUL 7

1. Islamul politic - Dominique Sourdel-

~ Cursul de geopolitic: ,, Sintagma << ISLAM POLITIC>> a fost adoptat de ctre specialiti- mai ales occidentali- cu referire la ptrunderea perceptelor religioase n sfera laic a politicii . ~ Conceptul de ,, Islam politic n ,,Islamul de Dominique Sourdel :

,, Islam= atitudine religioas de supunere lui Dumnezeu, caracterizeaz revelaia monoteist propovaduita de Mahomed in Arabia secolului al VII- lea si raspandita, de-a lungul timpului in intregul lumii. Caracterul, prin esenta, juridic al Islamului provine dintr-un cod revelat religios si social, Coranul. Legea, ansamblu de precepte juridico-religioase care trebuie dintotdeauna sa conduca comunitatea credinciosilor, se intemeiaza pe Coran, text sacru cu valoare absoluta ; insa unele dintre dispozitiile lui nu se aplica decat unui stadiu de dezvoltare dat al societatii musulmane. Avand in vedere evolutia politica, juristii s-au vazut obligati, pt a completa aceste reguli, sa faca apel la elemente noi, dar care reprezentau in ochii lor continutul implicit al revelatiei si erau legate de spiritul acesteia fie prin autoritatea traditiei, fie printr-un rationament analogic : acestea, impreuna cu Coranul constituie ,, sursele legii. 1. 2. Coranul este prima sursa a legii Sunna = ,, practica si teoria traditiei musulmane ; semnifica ,, comportament, mod de actiune si se aplica indeosebi comportamentului Profetului Mahomed, ea reprezentand o culegere de informatii(= hadt = ,, X a aflat de la Y, care stie de la Z, ca EL, Profetul a facut/ a zis) referitoare la comportamentul acestuia. Sunnitii = pastratorii doctrinei oficiale. 3. Scolile juridice Dreptul, ca stiinta, se intemeiaza pe sunna, el constituindu-se concomitent cu stiinta ,, traditiilor deci. Exista mai multe sisteme juridice(,, madhab), datorate divergentelor dintre juristi, unii urmand linia traditiei, iar altii recurgand, in caz de indoiala la parerea lor personala. Astfel unii dintre primii juristi, care intemeiaza scoli de drept, admit ca surse ale legii : Coranul, sunna, interpretarea personala( pe baza unui consens : gasirea celei mai bune solutii dintre cazul vechi si un caz nou Exista mai multe scoli traditionale. Astazi ele sunt : scoala malikit, hanafit, afiit i hanabalit. Dreptul se aplica cu ajutorul unor manuale practice scurte, care rezuma reglementarile fiecarei scoli. Legea islamica si viata religioasa : Legea islamica : = rennoire a pactului preetern acordat de Allah urmasilor lui Adam

= Expresia contractului pe care Domnul il acorda credinciosului, simplu sclav. respectarea ei --> garantarea celei mai bune conditii de existenta in viata actuala si rasplata vesnica in viata viitoare. - din ea decurg cele 3 mari capitole ale ,, dreptului canonic :1. prescripii religioase 2. drept penal 3.principii de via social - Obligaii canonice : ,, stlpii credinei : ~ profesiunea de credin: recunoaterea transcedentalitii ~ rugciunea ritual ~ postul Ramadanului ~milostenia legiferet ~ pelerinajul ce putin o dat n via la Mecca- joac i un rol politic, adunnd musulmani din toat lumea ~ rzboiul sfnt Aplicarea legii i organele puterii : 1. Puterea executiv: - natur divin; exist un reprezentant al autoritii divine- califul( caracter ereditar) - califul- vegheaz la aplicarea legii, administreaz comunitatea = ef politic - ajutat de un vizir, secretari de stat, minitrii, imam( cel nsrcinat cu ndrumarea rugciunii), amir( comandat al armatei) 2. Puterea judectoreasc : - ndeplinit de cadiu= judector i notar, ajutat de hisba= poliie a statului

2. Cultur politic - Mgureanu Gabriel A. Almond si Bingham G. PoweIl -1966 : Cultura politic este un model de atitudini individuale si de orientri fat de politic, manifestate n rndul membrilor unui sistem politic. Ea este un domeniu subiectiv care st la baza actiunilor politice si care le confer important.

Astfel de orientri individuale cuprind cteva elemente: orientri cognitive, exacte sau mai putin exacte, pe tema subiectelor si convingerilor politice; orientri emotionale, sentimentulul angajrii, respingerii n raport cu subiectele politice si orientri estirnative, aprecieri si opinii pe tema unor subiecte politice, ceea ce, de obicei, presupune aplicarea unor standarde apreciative privind subiectele si evenimentele politice ( Sidney Verba : Cultura politic a unei societti const dintr- un sistem de credinte ernpirice, simboluri expresive si valori care defnesc situatia n care are loc actiunea politic. Ea ofer orientarea subiectiv a politicii. Stabilete 3 dimensiuni : - dimensiunea cognitiva : presiunea mediului si bombardamentul informational oblig, oarecum, individul s constientizeze mondia1). - Dimensiunea afectiva : cuprinde latura emotional a va1orilor politice sau sociale, atitudinea de atasament, de respingere sau de refuz fat de fenomenele sau institutiile politice. Ea are un rol important n formarea atitudinilor. Cunostintele sau nformatiile politice sunt primite mai usor cnd exist o personalizare a relatiilor politice, adic atunci cnd ele provin de la o rud, de la un prieten, de la un lider care suscit o admiratie personal, independent de politica dus - Dimensiunea evaluativa : cuprinde judectile de valoare despre fenomenele si realitatea politic. Fiecare apreciaz viata politic n functie de o scar de valori ierarhizat. Eva1uarea fenomenelor politice necesit cunostinte politice. Cunostintele politice sunt ns modelate si orientate de sentimentele politice fat de o ideologie, de un lider, de un program de guvernare. cunostintele politice reprezint etape necesare n procesul de consolidare si interiorizare a atitudinilor si opiniilor politice, n urma cruia ele devin convingeri. realitatea politica( el stie cte ceva despre institutiile supreme ale statului, despre liderii si partidele politice, despre evenimentele politice importante la nivel

Din combinarea acestor trei dimensiuni, G. Almond si Sidney Verba elaboreaz trei tipuri de cultur politic cultura parohial (local sau provincia1), cultura de supunere (de subordonare), cultura participativ. Pentru a le individualiza, autorii recurg la notiunea de congruenta ntre o

cultur politic si o structur politic : -cultur politica parohial : ~ corespunde unei structuri politice traditionale,descentralizate la nivelul regiunii, tinutului, satului. n cadrul acestei culturi ~ nu exist un interes deosebit pentru problemele de politic nationa1 sau pentru sisternul politic national; ~ accentul cade pe problernele politice de interes local. ~ preotul, seniorul, nvttorul sunt liderii locali; iar biserica, scoala si primaria sunt institutiile politice fundamentale. ~ tip de personalitate : provincialul ~ Traditia ritualizeaz comportamentul politic si suspend temporalitatea; rolul inovatiei si al spontaneittii este minim.

- Cultura politica de supunere ~ corespunde unei structuri autoritare si centralizate la nivel national. ~ subiectii acestei culturi sunt constienti de existenta sistemului politic nationa1, dar se multumesc cu o atitudine de pasivitate n privinta participrii la conducerea po1itic, din cauz c matricea caracterial a acestei culturi, prin cele dou valori politice de baz autoritate si loialitate le-a nlocuit cu o conformitate de automat si i-a determinat s delege problemele liberttii si initiativei lor unui lider putemic, n schimbul protectiei acestuia. ~ tip de personalitate : supusul - culturii participative : ~ cettenii sunt constienti de mijloacele lor de actiune asupra sistemului politic, ca si de posibilitatea lor de a influenta cursul evenimentelor politice prin mijloacele specifice participrii democratice: referendurnuri, alegeri, actiuni de protest, greve etc.. ~ corespunde unei structuri politice democratice. ~ tip de personalitate : participantul, cetateanul activ Orientrile politice ale unui individ contin n grade diferite elemente ale culturii parohiale, de supunere si participative ; orice cultur politic a unei ri cuprinde elemente parohiale, de supunere si participative. Proportia dintre aceste elemente este dat de varibilele artate mai sus, la care se

adaug impactul tot mai mare al mass- media asupra omogenizrii culturale nationale, precum si dezvoltarea instructiei scolare. Totdeauna, o cultur politic national este marcat de specificul dezvoltrii sale istorice, de conditii le geopo1itice, de succesiunea regimurilor politice, de matricea culturii sale populare. Cultura politic nu include numai sistemele de atitudini, credinte si sentimente care dau un sens actiunii politice la un moment dat. Componentele ei de baz nu sunt numai atitudinile, rnotivatiile si capacitatea de a convietui. Ea include, totodat, dimensiunea istorica a constiintei nationale, ref1ectat n specificul national, nteles ca mod specific de a gndi si reactiona la problemele fundamentale ale existentei si nu, n ultimul rnd, la cele politice( De aceea, la specialistii din trile lovite att de greu de conditiile istorice vitrege, dimensiunea constiintei nationale, problematica statului- natiune si continuitatea idealurilor nationale reprezint componente intrinseci ale culturii politice). Profesorul polonez Wladislaw Markiewicz, prin cultura politic ntelege acele elemente istorice constituite, n cultura, luata global, care vizeaza valorile recunoscute si asteptate de ctre o colectivitate dat, referitoare, n primul rnd, desi nu exclusiv, la sistemul puterii de stat. Cultura politic este nteleas ca un efect al procesului istoric ndelungat si un produs a1 coabitarii sociale, schimbtoare n timp. La fel ca si alte valori culturale, valorile culturii politice se subordoneaz legilor mostenirii culturale, n sensul c valorile se subordoneaz liniilor dominante de actiune din cadrul unui model cultural, se oboectiveaz sub forma unor norme de comportament, a unor obiceiuri, institutii si organizatii politice care influenteaz, orienteaz si controleaz comportamentul politic al membrilor unei cornunitti nationale. Ca model de comportament (atitudini si orientri politice individuale) indus de modelele culturale, cultura politic poate fi considerat meta-socializare politic, n sensul c att agentii, ct si subiectii socializrii nu pot depsi orbitele gravitationale ale modelului. Modificri de substant n manifestarea culturilor politice pot fi date de dinamica pe orizontal si stratificarea pe vertical a puterii, induse de o diviziune profesional a muncii din ce n ce mai sofisticat si de o complicare fr precedent a rolurilor si functiilor sociale. Sub presiunea mass- media si a industriei culturale care fabric fr ncetare bunuri culturale de consum, valorile oficiale sunt omologate .si instrumentalizate n logica dominatiei simbolice. In aceste conditii este firesc ca valorile politice traditionale s sufere, din principiu, o reasezare a semnificatiilor, n functie de noul spirit al timpului. Se nasc astfel subculturile, ca forma de reactie la acest proces de

omogenizare a valorilor si normelor culturale, in cadrul comunitatilor inchise- etnice, religioase sau culturale- acestea edificandu-si astfel propriile sisteme de valori. Contraculturile : se caracterizeaz printr-o contestare violent a normelor si valorilor politice oficiale, recomandnd nlocuirea lor cu altele radical noi. Un alt criteriu de clasificare al culturilor- dat de familiile politice : - cultura politica a Stngii: laicitate; credinta in progres; schimbare social; solidaritate; justitie social; egalitate; republicanisrn; - cultura politica a Dreptei: religiozitate; conservatorism (cultul fami-liei, al propriettii private); anticomunism; monarhism; conservarea ordinii si a institutiilor vechi; elitism. Valorile politice = repere in orientarea actiunii politice ~ exprima tensiuni si conf1icte inteme, cauzate de raportul individului cu mediul su politic ; ~ pot fi considerate, totodat, o constientizare n planul vietii politice a raportului dintre actiune si nevoile umane, mediate sau personifcate prin interese. ~ pot fi considerate mijloace eficiente n actiunea politic pentru satisfacerea necesittjlor sociale si ale personalittii umane. ~ sunt valori- mijloc( Tudor Vianu : ,, Valoarea economic prin care banii devin bunuri este o valoare-rnijloc. Tot astfel, valoarea politic. Acela care doreste s obtina puterea politic o ntelege ca pe un mijloc n vederea realizrii anumitor scopuri sociale, religioase etc. Politica nu poate fi niciodat scop n sine). ~ exista un dialog intre valori, dupa cum exista si o relatie de continuitate-discontinuitate a lor. Dialogul dintre valori ia nastere din procesul de valorizare a relatiilor sociale dintre oameni si instituie reprezentarea ideal a bunurilor si obiectelor politice de care comunitatea are nevoie n realizarea obiectivelor ei fundamentale. Cultura politica si stil politic : Stilul politic a fost perceput ca o sintez dntre tipologia regimurilor politice (democratice, autoritare, dictatoriale, totalitare) si tipologia personalittilor mprumutat din psihologie (introvertitextravertit; f1egmatic; sangvin; melancolic etc.) Stilul politic nu poate fi izolat de cultura politic. Corelarea implicit stil-cultur

poate conduce la o vizjine mai cuprinztoare privind instrumentalizarea principiilor, valorilor si normelor unui regim politic. Stilul politic, scrie C. J. Friedrich, nu este (sau nu trebuie s fie) o evadare de la norme si valori, ci un mijloc de a le face explicite

SUBIECTUL 8

1. Tendintele actuale in studierea partidelor politice - Mgureanu -

Criteriul traditional care structura tipologia partidelor politice n functie de situarea celor trei familii politice pe axa Stnga - Dreapta, reprezentat ca un continuum, nu mai este operational la ora actual. Reprezentarea partidelor politice pe continuumul axei Stnga/Dreapta, n functie de ncrucisarea celor dou clivaje ideologice 1. posesori ai mijloacelor de productie versus neposedanti (clasele defavorizate) si 2. corelativ, dorinta de schimbare a ordinii sociale versus conservarea ei - este aceea de care s-a uzat inflationist n ultimii ani: comuniste; socialiste si social-democrate); - Centrul (partidele liberale); - Dreapta (partidele democrat-crestine; partidele conservatoare si partidele agrariene). Dualismul tendintelor a dus la un dualism a1 partidelor( sub presiunea noilor tehnici de votare si a temperamentului actorilor politici). - Duverger : ,, Orice politic implic o alegere ntre dou tipuri de solutii: solutiile intermediare se ataseaz uneia sau alteia. Aceasta nseamn c centrul nu exist n politic: poate exista un partid de centru, dar nu o tendint de centru, o doctrin a centrului (...). Orice centru este divizat contra lui nsusi, care rmane separat n dou jumtti : centru stnga si centru dreap-a. Duverger analizeaz o serie de opozitii care pot s se suprapun cu opozitii similare din celelalte familii politice: 1. politice (monarhiti contra republicani); 2. sociale (muncitori contra burghezi); 3. economice (dirijisti contra liberali); 4. religioase (clerici contra laici sau catolici contra protestanti); 5. emice (partide locale minoritare contra partide nationale) - Jean Blondel : criteriul ntrebuintat de el este gradul de democratizare atins de un partid n manifestrile sale politice : ~ la stnga - comunistii, socialistii si social-democratii; ~ n centru liberalii radicali; ~ la dreapta agrarienii, crestin-democratii si conservatorii - Stnga (partidele

Dup realizarea revolutiei industriale si a revolutiei nationale au rezultat noi clivaje ntre partide. Caracteristica acestora este diminuarea factorului ideologic si tipologiile partidiste multidimensionale. Stein Rokkan stabileste patru clivaje fundamentale ale par-tidelor, care iau nastere n urma opoziiilor dintre: 1. posedanti/ neposedanti (partide burgheze/muncitoresti); 2. Biseric/ Stat (partide religioase partide seculare); 3. Centru/ Periferie (partide centraliste- partide autonomiste); 4. Ruralt/ Urban (partide agrariene partide ecologiste partide urbane). Olandezul Arendt Lijpart va detalia dimensiunile ideologice ale acestor clivaje, fapt care va determina cresterea lor la sapte: 1. Dimensiunea socio-economic (Proprietate privat sau public; gradul mrit sau redus al interveniei pub1ice, al elementelor de planificare, al programelor de protectie social etc.) 2. Dimensiunea religioas (Opune partidele de inspiratie religioas si pe cele de tip laic n solutionarea unor probleme cu conotatie moral, prin intermediul /sau cu concursul/ valorilor religioase si al pozitiei politice a Bisericii: problema divorturilor, a avorturilor, educatia sexual etc.) 3. Dimensiunea etno-cultural (Din 29 de tri examinate de Lijpart, 20 sunt emic omogene, iar din cele 9 rmase, care prezint diviziuni etnice, numai cinci cunosc clivaje interpartizane clare.) 4. Dimensiunea urban-rurai (Acest clivaj nu apare n cadrul sistemului de partide dect ntr-un numr redus de tri, desi decalajul sat-oras este frecvent n multe tri, inclusiv n cele dezvoltate.) 5. Dimensiunea referitoare la sprijinul regimului (Clivaj ntre partidele care sutin regimul democratic si partidele importante care l contest.) 6. Dimensiunea de politic extern (Clivaj ntre partidele politice democratice si partidele occidentale foste comuniste) 7. Dimensiunea materialisti contra postmaterialisti

2. Modele de revoluie - curs Frigioiu -

Strns legat de tipologia revoluiilor este modelul revoluionar( acesta ofer o circumscriere mai exact a factorilor care individualizeaz procesul revolutionar n complexitatea desfasurrii lui). In literatura de specialitate s-au impus dou macromodele de revolutii: occidental si oriental. Modelul occidental ( a)/ Modelul oriental ( b) ( a)Capitala este centrul procesului revolutionar care se propag ulterior n provincie; ( b) Centrul procesului revolutionar este provincia sau periferia de unde fortele revolutionare se ndreapt spre capital; ( a) Actorii revolutionari sunt intelectualii si clasa muncitoare (n traditia marxist); ( b)Actorul revolutionar este trnimea sprijinit de gherilele revolutionare; Succesiunea fazelor revolutionare: (a)1. mobilizarea noilor forte politice; 2. cderea vechii ordini; 3. edificare noii ordini. (b)1. cderea vechii ornduiri; 2. mobilizarea noilor forte politice; 3. dualismul dintre noua si vechea ordine; 4. edificarea noii ordini. - Mobilizarea resurselor politice: ( a) puternic si eficient Mobilizarea resurselor politice: ( b) slab si dispersata

Modelul marxist de revoluie: - politicul si economicul se ntreptrund ntr-o asemenea msur nct teoria schimbrii transpune destul de fidel n plan istoric ontologia sa si teoria cunoasterii. Monismul su materialist pune la baza lumii materia, spiritul devenind factorul secund, realitatea secundar. De aici deriv determinismul mecanicist al conceptiei sale, o anumit fatalitate a schimbrii sociale care antreneaz n dialectica ei societatii si epoci istorice, independent de vointa sau constiinta oamenilor.

- procesele economice sunt, n esent, procese materiale, care antreneaz modificri n toate sferele vietii sociale, inclusiv n formele constiintei: - n productia social a vietii lor, oamenii intr n relatii determinate, necesare, independente de vointa lor relatii de productie , care corespund unei trepte de dezvoltare determinate a fortelor lor de producie materiale. Totalitatea acestor relaii de producie constituie structura economic a societtii, baza real pe are se nalt o suprastructur juridic si politic si creia i corespund forme determinate ale constiintei sociale. - existenta social a oamenilor determin constiinta Ideea de revolutie la Marx : - este strns legat de aparitia si afirmarea proletariatului pe scena vietii politice n a doua jumtate a secolului al XIX-lea cnd Marx si-a elaborat teoria. - reprezint ncununarea logic a unor procese economice care aveau ca mobil suprem satisfacerea intereselor si nsusirea privat a produselor muncii de ctre posesorii mijloacelor de productie care erau si stpnii mijloacelor de productie simbolice, adic ai ideologiilor. Functia acestora era tocmai de a legitima stratificarea social si ierarhia avantajelor pe baza constiinei false, adic a pseudomotivatiilor cu privire la meritele sociale ale posedantilor. - legea economic fundamental a capitalismului creeaz, prin nssi natura ei, tensiunea economic ntre actori, ceea ce duce la maturizarea conditiilor revoluionare. . Celebra teorie a plusvalorii, elaborat de Marx n Capitalul (1867), arat clar mecanismele exploatrii, ale producerii plusvalorii, care genereaz contradictia dintre fortele de productie naintate si relatiile de productie napoiate: Pe o anumit treapt a dezvoltrii lor, fortele de productie materiale ale societtii intr n contraditie cu relatiile de productie existente, sau ceea ce nu este dect expresia juridic a acestora din urm, cu relatiile de proprietate n cadrul crora ele s-au dezvoltat pn atunci. Din forme ale dezvoltrii fortelor de productie, aceste relatii se transform n ctue ale lor. Atunci ncepe o epoc de revolutie social. - O component esential a modelului marxist de revolutie = clasa social capabil s distrug acest mecanism al exploatrii. Singura clas social care, prin forta ei numeric i prin structura ei organizatoric poate realiza acest lucru este proletariatul

Modelul austro-marxist

- continuare a modelului marxist si, totodat, o perfectionare a lui. - caracteristicile acestui curent sunt: 1. profeseaz reformismul social-democrat; 2. se distanteaz critic fat de unele teze radicale ale marxismului, cum ar fi aceea a cuceririi puterii politice prin violent. - conform teoreticienilor, cucerirea puterii politice prin revolutie nu este dect nceputul revolutiei. Revolutia politic poate fi opera unei zile, a unui ceas mare. Greul ncepe a doua zi, cnd trebuie s nceap reconstructia societtii si cnd trebuie implementat noul sistem de valori n structurile si institutiile sociale si cnd revolutia politic este continuat sau se transform n revolutie social - Otto Bauer : principal caracteristic a revolutiei presupune implementarea unui set de valori cu rezonant social care, pe de o parte, s consolideze pozitia politic cstigat, iar pe de alt parte, s dea un rspuns favorabil maselor care le-au sustinut, vznd n ele singura sans de eliminare a nedrepttilor de pn atunci. - revolutiei politice trebuie s-i urmeze revolutia social ca etap necesar n materializarea obiectivelor ei n viata social-economic. nlturnd vechiul sistem, revolutia politic creeaz un context specific n care se impune legiferarea unei noi ordini politice capabile s pun n practic msuri destinate nlturrii exploatrii politice, mai precis a efectelor ei. Pn ce reglementrile legale favorabile noii puteri politice nu devin functionale, nu se poate vorbi de o autentic preluare a puterii politice.

SUBIECTUL 9

1. Loviturile de stat - Mgureanu

Lovitura de stat implic substituirea vechilor autoritti cu conductori noi. O caractetistic de fond a loviturilor de stat reusite este c acestea sunt, n majoritatea cazurilor, lovituri de stat sprijinite de militari. Cauze ale loviturilor de stat reuite : - lipsa de rezistenta din partea populatiei mpotriva pucistilor. O explicatie ar consta n faptul c poporul este absent din viata politic( exista o prpastie ntre guvernanti si guvenati, un vid politic) - cei rstunati nu au opus nici un fel de rezistent sau, dac au fcut-o, au opus una cel mult simbolic. In mod frecvent, loviturile de stat sunt date n absenta sefi1or de stat vizati, pentru a evita riscutile inutile sau victimele politice. - fortele armate au de partea lor monopolul fortei si al constrngerii materiale - dificulttile trecerii de la partidul unic la sistemul pluripartidist, considerat o structur de baz a regimurilor democratice. - Loviturile de stat ar fi fenomene exclusiv urbane, datorit prpastiei care separ dualismul structurilor politice. Viata politic este concentrat exclusiv n orase, n timp ce la sate cutuma joac un rol predominant, de unde dezinteresul fat de institutiile vietii politice moderne. - geneza loviturilor de stat: la nivelul contradictiilor din cadrul minorittilor politice urbane. - armata = un instrument destinat s serveasc interesele anumitor grupuri politice

Lovitura de stat implic substituirea vechilor autoritti cu conductori noi, care fac parte frecvent dar nu ntotdeauna din elita politic sau parapolitica n curs, fr ca aceast nlocuire s aib, n general, chiar la nivelul politicului, consecinte de o important decisiv. Aceast rennoire mai mult sau mai putin partial a elitei conductoare nu schimb conditiile de acces si participare la sistemul politic, n par-ticular, n sensul unei deschideri si poate s nu antreneze dect modificri institutionale limitate. Asadar, lovitura de stat nu provoac transformri profunde ale sistemului politic

- modificri institutionale limitate induse de loviturile de stat- analizate in functie de 2 factori : ~ timp( consecintele pe ternen scurt, lung) ~ mediu( efectele politice, sociale si economice pe care loviturile de stat le genereaza) - se pune problema pstrarii constitutiei anterioare loviturii de stat, ca lege fundamental. n unele cazuri, constitutia este abrogat, n altele suspendat (pn la elaborarea uneia noi), iar uneori este mentinut n vigoare provizoriu, sub rezerva ctorva modificri - in general, legislatia noului regim urmreste compromiterea celui vechi, ceea ce este perfect compatibil cu efortul de consolidare a puterii.

2. Religie i politic n primele secole cretine - curs Frigioiu -

Aparitia crestinismului a produs o restructurare profund a raportului dintre religie si puterea politic. mprtia mea nu este din aceast lume, spune Iisus Hristos si tlcul adnc al acestei maxime vizeaz transcendenta sistemului de valori al noii religii. Clauza special a contractului pe care noua religie l-a impus lumii este salvarea de urmrile nefaste ale pcatului originar. Valorile noilor comunitti crestine sunt functie de aceast aspiratie fundamental. Ele se instituie n jurul unei axe cu precdere moral: penitenta, austeritatea, umilinta.

Ideea c aceste valori ntresc sufletul n lupt cu ispitele crnii, sediu al trupului si al pcatului, a constituit unul din elementele liantului coeziv al primelor comunitti crestine. Al doilea element care explic forta coeziv a acestora ine de raportul particular pe care ele l-au promovat cu puterea politic. Interesul Sfintilor Printi ai Bisericii, Apostolul Pavel n primul rnd, apoi Tertulian, Celsius, Origene, Sfntul Ambrozie, Dyon Hrisostomul era de a evita orice conflict cu puterea pgn oficial pentru a cstiga timp, att de necesar ntririi comunittilor crestine, zguduite si asa de schisme si erezii Prin caracterul su transcendent noua religie amplific valorile morale din primele comunitti crestine pn pe punctul de a face din ele o punte de legtur cu Divinitatea, astfel nct aspiratiile si comportamentul uman s fie contaminate de ncarnarea terestr. Prin rezonanta lor integrativ, prin puritatea si plenitudinea aspiratiilor, valorile morale deschid o cale de acces spre transcendenta. ncepnd cu Jean Hrisostomul, Sfintii Printi ai Bisericii vor teoretiza explicit supunerea n fata puterii temporale, recunoscnd c arbitrariul puterii politice si dominatia economic se adreseaz trupului, crnii, sediu al ispitelor si al pcatului, ceea ce nu contravenea nvtturilor Bisericii. Intre Vechiul Testament si Noul Testament exist diferente profunde, ncepnd cu reprezentarea divinittii monoteiste nssi, pn la impactul acesteia asupra conceptiei politice n cele dou religii. Primirea Tablei cu legi de ctre Moise pe muntele Sinai, indiferent de forma de guvernmnt, reprezint structura institutional a comunittii, de surs a autorittii si legitimittii ei teocratice. Astfel, n crestinism, teocratia rezid, ca si la poporul lui Israel, din suveranitatea legii religioase si civile pe care regele este tinut s o respecte sub amenintarea pedepsei cu detronarea n virtutea autorittii ce deriv din acest contract solemn ncheiat cu divinitatea. Noul cadru spiritual, indus de transcendenta divinittii, si va pune o amprent decisiv nu numai asupra relatiilor de putere, ci si asupra raporturilor morale si civile, asupra raporturilor dintre stat si societatea civil. Spiritualitatea crestin se deosebeste de cea antic printr-un nou spatiu moral si printr-un nou umanism: n calitate de arhitect suprem al universului, Dumnezeu si iubeste toate creaturile sale cu o dragoste egal mprtsit. Demnitatea eminent a persoanei deriv din actul primar al iubirii divine: toti oamenii se nasc egali ntre ei, indiferent de ras sau origine, pentru c posed de la Creatorul lor un suflet, fereastr spre divinitate. Aceast constiint a egalittii, provenind din statutul de crestin, pune n miscare valoarea cea mai de pret a comunittilor crestine: iubirea aproapelui, ca simbol al domniei legii lui Dumnezeu pe Pmnt.

Idealul politic al grecilor: dezvoltarea personalittii umane si o viat fericit este nlocuit de idealul crestin: o viata virtuoas n acord cu morala crestin. Dou evenimente majore vor facilita drumul puterii spirituale, a Bisericii, in primele secole crestine, spre afirmarea hegemoniei sale n raport cu puterea temporal, a regilor sau a mpratilor: nvlirea popoarelor barbare care a permis Bisericii s joace primul ei rol major, n viata politic a Occidentului si aparitia lucrrii Sfntului Augustin (350-430), De Civitate Dei (Despre Cetatea lui Dumnezeu). Aceast oper va juca un rol capital n cristalizarea teoriei politice a crestinismului, pentru aproape o mie de ani, pn la aparitia celuilalt monument al gndirii politico-religioase a lumii crestine: Summa theologiae a lui Toma din Aquino. . Odat cu crestinarea Imperiului, valorile morale de Bine si de Ru capt o conotatie politic indiscutabil. De aceast dat, printii crestini nu mai sunt exteriori Bisericii. Ei fac parte din comunitatea crestin care comport si o organizare temporal a statului dup legile Evangheliei. Translatia semantic de la valorile crestine de virtute si pcat, n conditiile crestinrii Imperiului, s-a impus si asupra aciunilorapolitice ale fiilor Bisericii, ceea ce duce la afirmarea puterii spirituale, ncepnd cu secolul VI e.n. Aceast absortie n timp a puterii temporale n idealul unei comuniti crestine n care puterea spiritual are ca sarcin nu numai salvarea sufletelor dar si aceea de garant al puterii politice, prin transmiterea si recunoasterea caracterului ei legitim de ctre vicarul lui Petru va duce n timp la nasterea augustinismului politic. Puterea politic este necesar pentru a salva statul, ca form de organizare a societtii crestine, absolut indispensabil n fata nvlirii popoarelor barbare. Dar axa intern a puterii politice, si inclusiv a puterii de stat, relatia dominatie-supunere, era incompatibil cu valorile crestine, mai ales cu egalitatea. De aceea, Sfntul Augustin recurge la o fictiune juridic: servitutea este n ordine, este legitim, cci pcatul, care a tulburat ordinea natural, trebuia s fie ispsit. Dup Sfntul Augustin justitia este structura de baz a statului care, de altminteri, nici nu ar putea exista fr adevrata justitie, care este justitia crestin, transcendent. Augustin consider c Roma antic nu a fost un stat autentic si cu att mai mult un popor deoarece n el a lipsit tocmai esentialul: justitia. Aceasta este virtutea care atribuie fiecruia ce i se cuvine. Sfntul Augustin recunoaste institutiilor politice un caracter legitim, n

conformitate cu teoria sa despre autoritate. Acestea au fost create de Dumnezeu cu scopul de a pstra ordinea terestr si, prin urmare, pentru a se supune planurilor Providentei, indiferent dac mpratii erau crestini sau pgni. Cnd Imperiul Roman se crestinizeaz, categoriile morale de Bine si Ru devin echivalente ale categoriilor crestine de virtute sau pcat, ceea Rolul si locul valorilor religioase n cristalizarea unor doctrine politice ce amplific superioritatea valorilor religioase asupra celor morale si politice pn pe punctul de a le asimila. n plus, Biserica, n calitate de comunitate crestin, unic si indivizibil, prin organizarea temporal a statului dup legile Evangheliei, favorizeaz transferul preponderentei Politice spre puterea pontifical. ncepnd cu secolul VI ns, odat cu urcarea pe tronul pontifical a lui Grigorie cel Mare (592-604) confuzia tot mai mare dintre cele dou ordine de putere duce la preponderena puterii religioase asupra puterii temporale, prin afirmarea functiei religioase a suveranului, supus Papei.

SUBIECTUL 10 Ideologia liberala -de la incep sale cu mai bin ede 300 de ani in urma insusirea caracteristica a liberalismului a fost promovarea libertatii individuale care se bazeaza pe ideea ca fiintele umane sunt fundamental rationale si au puterea de a-si controla pasiunile si dorintele in atingerea interesului propriu->natura competitionala a conditiei umane => fiecare individ tb lasat liber sa-si urmareasca propriul inetres atat timp cat nu ingardeste libertatea celorlalti de trai dupa cum considera ei. -Egalitatea principiu important la liberalismului: fiec persona ar tb sa aiba sanse egale de a se bucura de libertate adica sanse egale de a reusi. -liberalismul prmoveaza libert individuala prin incercarea de a garanta egalitatea de sanse intr-o soc toleranta. -originile liberalismului se gasesc in reactia impotriva a 2 caracteistici ale soc medievale.

1. conformismul religios sustine faptul ca biserica si statul sunt partenere in apararea crestinismului a.i. conducatorii laici ii suprima pe aceia pe care biserica ii considera eretici sau necredinciosi=> autoritatile politice si religioase isi uneau fortele pt a asigura conformitatea cu doctrinele Bisericii Romane pe care o considera calea adevarului si universala spre Dumnezeu. -liberalismul a militat pt libert religioasa si pt separarea bisericii de stat. 2. originea sociala- presupune ca pozitia unei persoane sa fie atribuita prin nastere, exista putine sanse ca persoana respectiva sa sa-si poata schimba situatia.Biserica era singura exceptie de la regula prin faptul ca oricine din orice categorie soc sau rang putea spera sa obt un loc in randul clerului. -libertatea era o chestiune de pozitie sociala, cu dif libertati atasate diferitelor stiluri ale statului in societate. -liberalismul a promovat insa statutul castigat in care fiecare pers are sanse egale pt a-si castiga un loc in fruntea sau in coada soc. THOMAS HOBBES (1588-1679) LEVIATHANUL(1651) -sustine idee ca poporul tb sa se supuna acelora care au puterea dar pt aparaea ineteresului propriu si nu pt satisfacerea dorintelor divine. -sustine ca omul -a nascut intr-o stare de natura in care nimeni nu avea putere asupra ltcuiva.In aceasta stare toti indivizii sunt egali si au un drept natuarl de a face ceea ce doresc. In natura umana insa exista o tendinta innascuta pt putere pt dominare care duce la conflicte intre indivizi si transforma strea de natura intr-un razboi al tuturor impotriva tuturor in care viata devine solitara, brutala si nesigura.De aceea indivisii aflati in starea de natura incheie un pact social care intemeiaza autoriattea politica care sa le asigure securitatea => guvernamantul se bazeaza pe consimtamantul poporului care il autorizeaza pe suveran sa faca tot ceea ce e necesar pt mentinerea ordinii si pacii.aceasta include si puterea de a obliga pe oricine sa adopte religia pecare suveranul o doreste , caci diferitele religii repr surse primordiale de conflict.poporul renunta astfel la toate drepturile mai putin la cel de autoaparare daca suveranul il ameninta in mod direct. -premisele de la cer pleaca sunt liberale:indivizii sunt egali si fiecare are dreptul natural de a fi liber si tocmai prin acst fapt creeaza guvernamantul prin consimtamant pt a-si apara interesele. JHON LOCKE(1632-1704)Doua tratae despre guvernamant, Scrisoare despre toleranta -considera ca e gresit ca un guvernamant sa-i forteze pe cetateni sa se conformeze unei religii. -face distinctia intre chestiunile private si cele publice si considera religia o problema privata>guvernul tb sa tolereze diferitele credinte religioase daca acestea nu ameninta direct ordinea

publica.De aceea catolicismul (loial unui monarh strain,Papei) si ateismul nu tb tolerat pt ca nu sunt de incredere pt stat . --sustine de asemenea o stare natura,initiala,in care fiecare om e liber si egal unde nu exista origine sociala si doar drepturi naturale la viata la libertate si la proprietate. O pers poate ceda pierde aceste drepturi dar nimeni nu i le poate lua pur si simplu. -acestia aflati in stare de natura incheie un pact social pt a pune bazele unei societati politice cu legi si cu un guvernamant care sa le elaboreze sa le interpreteze si sa le aplice.Guvernul are dreptul sa le rastoarene si sa aseze unul nou in locul lui. THOMAS PAINE(1737-1809)-Bunul simt(1776,pamflet) -argumentele sale sunt asemanatoare cu cele ale lui Locke -considera guvernamatul un rau neceasr :este un rau pt ca ne constrange si ne controleaza vietile dar e necesar pt ca multi dintre noi nu respecta drepturile naturale ale celorlalti=>pt a proteja drepturile oameniii au creat guvernamantul dar daca acesta ajunge sa le inlace drepturile naturale , poporul are dreptul sa-l rastoarne si sa-l inlocuiasca cu unul care ii va respecta si proteja aceste drepturi. -considera monarhia incompatibila cu libertatea individuala si pleda pt republica. -cand declartia de Independenta a SUA a concestrat ideile liberale au iesit la iveala unele incurcaturi, in sensul ca ideea : toti oamneii sunt egali nu prea se potrivea in contextul unei tari scalvagiste .De asemenea limbajul democratic al primilor liberali prin care sustineau ca toti oamenii sunt liberi si egali prin natura lor iar guvernul se sprijina pe consimtamantul poporului -a descoperit a fi relativ: ei nu au explicat niciodata cine sunt oamenii si cine poporul.Locke de ex nu a parat niciodata in mod clar extinderea dreptului de vot dincolo de cei care detineau prprietati . Plus de asta el insusi detinea o parte dintr-o companie angajata in comertul cu sclavi.De asemenea nici unul din liberali nu au considerat ca egalitatea naturala si dreptul la autoguvernare le include si pe femei. Liberalismul in economie -a promovat capitalismul impotriva mercantilismului -> teoria mercantilista: o tara isi putea manevra puterea economica doar pe cheltuiala alteia =>razboi economic declansat de statele natiuni europene in mai multe moduri: -prin infiintarea de colonii extragerea de resurse si interzicerea adresata colonistilor de a cumpara sau de a vinde altcuiva decat tarii mama

-prin stabilirea de taxe ridicate sau impozite pe bunurile importate importului de produse si incurajarea crsterii propriei industrii. -prin monopol=garantarea controlului exclusiv asupra pietei unei sg firme

pt descurajarea

-clasa de mijloc a facut insa presiuni pt sanse mai largi si egale in competitia pt profituri=>capitalism Capitalismul schimburile econ sunt o problema privata intre pers care urmaresc castigul -piatra de hotar a gandirii econ liberale : lucrul cel mai bun pt a promova binele tuturor este sa-i lasi pe oameni sa-si urmareasca intersele private. -la mij sec XVIII fiziocratii sustin ca bazele adevarate ale bunastarii sunt asigurate prin agricultura iar cea mai buna cale de a ajunge la bogatie e prin initiativa libera si neingradita. ADAM SMITH (1723-1790) Cercetare asupra naturii si cauzele bunastraii natiunilor (1776) -considera ca lipsa de competitie inseamna preturi mai mari si produse mai putine -inlaturand restrictiile si privilegiile econ oamenii vor fi incurajati sa produca si sa vanda pt profit ceea ce inseamna fie o marfa mai buna fie una mai ieftina decat a concurentei.Lasat liber interesul personal va promova in mod indirect binele public. -guvernultb sa se implice cat mai putin posibil in schimburile economice el avand doar 3 fctii specifice: 1.sa apere tara impotriv ainvaziilor: 2.sa promoveze dreptatea prin protejarea dreptului la proprietate si mentinerea ordinii : 3.sa pun ala dispozitia cetatenilor servicii si institutii pe care initiativele private nu le pot oferi 9drumuri, poduri, educatie publica, porturi) Liberalismul in sec XIX JEREMY BENTHAN(1748-1832) -sustine ca soc tb reformata pt a fi mai rationala ina 1 pas in aceasta directie e a recunoasterii ca oamenii isi urmeaza natura umana e condusa de 2 principii : durerea si placerea , care i detemina in act lor de a cauta placerea si a evita durerea. -pt el placerea inseamna utilitate, caci un lucru e utildaca ajuta pe cineva sa faca ceea ce-si doreste>princ utilitatii : fa orice va aduce cea mai mare fericire pt cat mai multi posibil! -guvernamantul prin pedepse si recompense tb sa actioneze pt a aduce fericirea cea mai mare celui mai mai mare nr de oameni posibil.

-considera ca guvernamantul :1.poate promova cea mai mare fericire a celui mai mare nr posibil lasandu-i pe oamnei in pace acestia fiind cei mai buni judecatori ai propriilor interese 2.in cautarea utilitatiii tb sa trateze toti oamnii egali pt ca nu poate promova cea mai mare fericire vot. JOHN STUART MILL(1806-1873) Despre libertate (1859) -sustinator al drepturilor femeilor -considera puterea crescanda a opiniei publice o amenintare la adresa libertatii intrucat statul e receptiv la majoritatea acelora care voteaza si care isi perimtsa foloseasca statul pt a instraina libertatea de cei care nu impartasesc pctele de vedere ale majoritatii.Majoriattea poate folosi presiunea sociala impotriva celor care nu se conformeaza modurilor de viata comune si conventionale.fara a trece prin legea coercitia morala a opiniei publice poate sufoca libertatea de gandire si actiune a acelora care nu se conformeaza traditiilor si credintelor sociale. -a avansat principiul vatamarii cf caruia orice adult in deplinatatea facultatilor mintale tb sa fie liber sa faca tot ceea ce doreste atat timp cat actiunile sale nu ii ranesc pe ceilalti=>statul si societatea nu tb sa se amestece in activit. Private ale individului decat daca acesta raneste sau ameninta sa ii raneasca pe ceilalti. -sustine ca progresul e posibil doar atunci cand exista o competitie deschisa intre idei opinii si credinte diferite.Ac competitie permite oamnilor sa laeaga si sa distinga intre ideile bune si cele rele -era in favoarae unui vot plenal in care oricine isi poarta sg de grija si stie sa scrie are dreptul sa voteze dar cei cu o educatie sup au 2,3 sau mai mule voturi, ac cel putin pana cand niv de educatie al tuturor e destul de ridicat pt a inlatura ameninatrea tiraniei majoritatii -din perspectiva economica a fost initial un aparator al capitalismului dar spre sf vietii -a autonumit socialist. Liberalismul divizat -divizarea liberalilor provine din reactiile lor diferite fata de efectele sociale ale rev industriale: 1.liberalismul neoclasic -nu dorea implic statului in viata individului consid un obstacol major in calea libertatii individului -statul ar tb sa fie doar un paznic de noapte a carui sg indatorire legitima este sa protejeze persoana si proprietatile indivizilor impotriva fortei si a fraudei. a celor mai multi daca e controlat de un segment mic al societatii.Guv tb sa cantareasca intersele tuturor si ac cere ca aproape toata lumea sa aiba dreptul la

HERBERT SPENCER (1802-1908) -sustine ca exista o lupta naturala pt supravietuire in interiorul speciei umane , indivizii fiind liberi sa concureze unii cu altii .Cei mai pternici vor castiga si vor prospera iar cei slabi vor esua.A-i ajuta pe cei slabi si saraci e un impediment pt libertatea individuala si pt progresul social tragandu-i pe cei puternici in spate. WILLIAM GRAHAM SUMNER (1840-1910) -in competitia pt supravietuire guvernul tb sa iaba grija ce fiecare sa lupte cinstit si liber -libertatea in conceptia lui repr libertatea competitiei si libert invingatorilor de a se bucura de roadele victoriei fara sa fie nevoit sa le imparta cu altcineva -nici guvernul si nici individul nu ar tb sa-l ajute pe cel slab sau pe oricine altul cu exceptia cazului in care ii ofera protecite impotriva fortei si fraudei. -sustine ca guvernul condus adecvat poate promova libert individuala asigurandu-se toata ca lumea se bucura de sanse egale in viata. TH GREEN (1836-1882) -a promovat 2 moduri de aprivi libertatea: 1. libert negativa-liberalii care considera libertatea absenta constrangerii; 2.libert pozitiva-puterea sau capacit de a face ceva abilitatea de a realiza in cooperare cu ceilalti -considera ca legile si programele care ii ajuta pe cei nefericiti repr ajutoare pozitive venite in sprijinul libertatii =>guvernamantul ar tb sa organizeze scoli si spitale publice prin care sa ii ajute pe cei nevoiasi

Perspective filosofice JOHN RAWLS (1921) -un grup de oamnei semneaz un contract ce va stabili regulile dupa care ei vor trai in societate.Ei stau sub un val al ignorantei care ii impiedica sa isi cunoasca prop identitate prop capacitate .Aceasta ignoranta asigura impartialitatea prin faptul ca nimeni nu va imagina reguli care sa ii promoveze interwsul personal pt ca nimeni nu stie exact care e acest ineres personal. -considera ca oamneii aflati sub valul ignorantei vor alege in unanimitate doua principii fundamentale care sa le guvernbeze societatea: 1. fiecare tb sa fie liber in mod egal;

2.fiecare tb sa se bucure de egalitatea de sanse-fiecare pers tb sa iab ao parte egala de bogatii si putere in afara de situatia in care se poate demonstra ca o distributie inegala va veni in ajutorul persoanelor mai sarace -daca dreptatea cere sa se dea rasplata mai mare unora mai mult decat altora, nu e pt ca ac merita mai multv ci pt ca ac e calea cea mai buna de a promova intersele celor mai defavorizate persoane din societate -oamenii nu se pot bucura nici de libertate nici de sanse egale atat timp cat exista inegalitati mari si nedreptati in ceea ce priveste bogatia ROBERT NOZIK 91938) Anarhie stat utopie-statul minimal -in starea de natura indivizii se bucura de drepturi naturale der le lipseste protectia -pt a obt ac protecite unii solicuta agentie de protecie privata contra taxa altii isi asigura sg protecia.Alegerea este exclusiv a oamenilor iar ac agentii private de protecie asig ca nu li se vor viola drepturile in nici un fel.Din nr mare de agentii de protecie care concureaza una va creste pana le va depasi pe celellate servind aproape pe toata lumea -> va deveni ea insasi un stat dar fara a viola drepturile nimanui.Ac nou stat va asigura doar protecia fiind doar un stat minimal , stat legitim. -politica de folosire a taxelor pt a lua bani de la uniii oameni in beneficiul altora e o situatie similara cu munca fortata -apara dreptul individual de a spune de a gandi si a face orice doreste fiecare cata vreme drepturile nimanui nu sunt violate.

Totalitarismul Precizari conceptuale: paternalism asiatic, absolutism medieval, despotismul, totalitarismul secolului.toate au acelasi nucleu:dictatura+concentrarea maxima a puterii in mainile unui grup restrans sau a unei singure persoane prin suspendarea institutiilor democratice si prin limitarea drastica a drepturilor si libertatilor civice in raport cu institutiile puterii,mijloacele violente de exercitare a puterii,controlul strict ,autoritatea suprema absoluta si arbitrara. Totalitarismul este expresia ultima a regimurilor dictatoriale caracterizate prin controlul absolut al statului asupra societatii civile si asupra individului,control legitimat de o ideologie unica si universala care pretinde ca detine o cunoastere absoluta.

Totalitarismul are o vointa revolutionara de unificare ca esenta prin doua componente:1.teoretizeaza realul istoric si 2.activeaza vointa oamenilor de a pune in practica adevarul acestei teorii. Raymond Aron stabileste cinci caracteristici ale regimurilor totalitare: 1.Apar acolo unde se acorda unui partid monopolul activitatii politice 2.Partidul monopolist are o ideologie careia ii confera autoritate absoluta si care denota adevarul oficial 3.Pentru raspandirea acestui adevar oficial statul detine monopolul mijloacelor violente si persuasive,precum si ansamblul mijloacelor de comunicare:radio,tv,presa scrisa. 4.Activitatea economica si profesionala este integrata statului avand amprenta adevaruluioficial 5.Orice greseala economica sau profesionala denota greseala ideologica datorita controlului statului,a.i in final apre o transformare ideologica a tuturor greselilor individuale posibile>teroare ideologica Fundamentul este ideologia |:regimurile devin totalitare din vointa de a transforma ordinea existenta in functie de o ideologie:de exemplu|:principalele forme de totalitarism:hitlerismul si stalinismul:intre ele exista insa o diferenta esentiala dincolo de similitudini:daca pt stalinism sfarsitul il reprezentau lagarele de munca,pt hitlerism sfarsitul era camera de gazare,adica vointa de a construi un regim nou si chiar un om nou>o vointa demonica de distrugere a unei pseudorase Carl Q Friedrich>sistemul totalitar se caracterizeaza prin detinerea a sase monopoluri:politic(partid unic),economic(controlul comunicare),ideologic,politist,militar. Carl W. Deutsch <caracteristicile regimului totalitar:mobilizare totala,eficienta executarii,unitate de comanda..Originile totalitarismului es gasesc pe de o parte in ideea lui Aristotel ca intregul este mai mult decat suma partilor preluata dupa 2000 de ani de Goethe si Hegel iar pe de alta parte in ideea de unicitate si suprematia omului si a ratiunii in epoca Renasterii>la acestea s-au adaugat cu timpul consecintele nefaste ale revolutiei industraile si modernizarea economica-criza democratiei liberale din perioada interbelica,somajul,inflatia ca urmare a crizei economice->favorizarea aparitiei si dezvoltarii partidelor national-socialiste. Stalinismul sau totalitarismul exemplar -mitul ereditatii politice a lui Lenin Exista o fidelitate absoluta fata de ideile si deciziile lui Lenin-autoritate absoluta in cadrul unui partid de monopol,structurat piramidal in care rolul sau central deriva din chiar principiile ideologice->partidul nu poate gresi pt ca e singurul detinator al legilor obiective ale dezvoltarii sociale si ale progresului. -deciziile conducatorului suprem nu pot fi nici criticate nici blocate pt ca el reprezinta personificarea ideologica a partidului de cadre. economic)mediatic(controlul mijloacelor de

-considerat continuatorul legitim al lui Lenin,Stalin a stiut sa beneficieze de toate avantajele oferite de mitul unitatii partidului si monopolitismul puterii-> a reusit neutralizarea adversarilor si impunerea constituirii socialismului intr-o singura tarasi a luptei de clasa, a revolutiei sociale totale->toate acestea in conditiile presiunii sist.capitalist mondial asupra primului stat socialist din lume. Stalin impune modernizarea economica in conformitate cu legile economice ale socialismului:colectivizare fortatasi industrializare accelerata->clivajul sat-oras. Justificarea ideologica a teoriei: -atomizarea societatii sovietice Masuri care au asigurat succesul proiectului politic al lui Stalin ::printr-un discurs in termeni dihotomici ex:tarism-revolutie,dradator-eroau,etc se legitima lipsa de clasa prin favorizarea categoriilor sociale cu interese opuse -procese spectaculoase sau demonstrative:prin neutralizarea si umilirea dusmanilor politici,functia procesului-spectacol este de a legitima noul sistem de valori in curs de consolidare si indirect de a legitima teroarea. -crearea statului de drept totalitar:prin manipularea vointei populare,se cauta obtinerea legitimitatii masurilor de teroare -consolidarea stattului:partid si apoi a partidului-stat,initial stat al muncitorilor si taranilor,apoi stat al intregului popor,el se va transforma intr-un monopol al fortei in mainile unei elite conducatoare alcatuita din activisti de partid->o birocratie care va controla toate activitatile sociale si care e integrata in structura partidului -crearea omului nou si rotatia cadrelor:omul nou se caracterizeaza prin vointa lui revolutionara si credinta in justetea cauzei,el trebuie sa aiba o atitudine intransigenta fata de aceia care sovaie,trebuie sa puna mai presus interesele generale de cele particulare -oligarhia partidului va fi inlocuita prin valuri succesive de cadre de rezerva care vor anihilastabilitatea si securitatea locurilor de munca si vor inabusi orice incercare de rezistenta. -rolul politiei politice in amplificarea terorii si consolidarea sistemului:politia politica va deveni instrumentul privilegiat al lui Stalinpt controlul societatii sovietice prinanplificarea terorii la cote inimaginabile -CEKA,KGB-politia politica nu se va supune controlului din partea statului ci doar se va supune comandantului suprem,politia politica va ajunge un stat in stat,imposibil de a fi controlata -dictatorul cade inplasa propriei sale puteri caci pe masura ce legitimitatea regimului se diminueaza forta de coercitie se intensifica si organele de represiune isi impun propria logica functionarii sistemului.

TIPOLOGIA TOTALITARISMELOR Diferite tipuri de regimuri totalitare de ex:fascismul italian nu a avut o componenta antisemita ca cel german,insa le aseamana ideea imperiala-aceste diferente si similaritati exista datorita specificului culturilor nationale,realitatilor istorice si obiectivelor urmarite. Totalitarismul fascist -hipertrofiata pana la statocratie,bazele traditionale ale puterii in stat -exista o mistica a statului,o infaibilitate a deciziilor Fuhrerului -natiunea este o comunitate solidara si voluntara,statul este absolutul,totul exista doar in stat,nimic nu exista in afara acestuia. Totalitarismul chinez -numita dictatura democratica a intregului popor reprezinta o alianta intre taranime,clasa muncitoare,burghezia comerciala ,in conditiile unei societati subdezvoltate. -ideea formarii omului nou,esuata in totalitarismul sovietic -o revolutie pt tarani care viza inlaturarea instinctului de proprietat Regimuri totalitare in Europa Centrala si de S-E -odata cu caderea Germaniei la sf celui de al 2 lea razboi mondial Rusia Sovietica a cucerit Berlinul si se anunta ca putere mondiala=>pentru a salva Grecia si Mediterana de caracatita sovietica,Churchill a negociat cu Stalin Sferele de influenta sacrificand europa Centrala si de S-E=>1945-1948 regimul sovietic s-a instaurat progresiv -au existat mari eforturi ale claselor politice romanesti de salvare din fata dictaturii insa Occidentul a refuzat sa reactioneze Mihai 1, Iuliu Maniu, Radescu. -instaurarea regimurilor comuniste in:Cehoslovacia,Polonia,Ungaria,Albania,Bulgaria,Romania Instaurarea regimului comunist in Romania 1944-1945-instaurarea guvernului democratic-popular dr.Petru Groza -semnarea armistitiului de pace cu URSS=>propulsarea partidului comunist in viata politica prin amestecul agresiv al Moscovei ,impunerea unora dintre membrii comunisti in guvernul democratic popular>Ana Pauker,Al.Barladeanu 1945-1952-nucleul comunist format in cadrul guvernului conduce efectiv Romania in acea perioada 1947-suprimarea pluralismului politic prin desfiintarea partidelor politice istorice -abolirea monarhiei constitutionale si proclamarea republicii 1948-elaborarea unei Constitutii a partidului unic conducator -desfiintarea institutiilor burgheze si inlocuirea lor cu cele de tip sovietic:Marea Adunare Nationala e menita sa asigure instaurarea comunismului<revolutia culturala chineza viza modelarea spiritului uman impotriva capitalismului 1967

-instituirea terorii si justificarea ei ideologica printr-o propaganda anticapitalism -lupta de clasa fundamentala pt viata politica=>distrugerea elitelor politice si intelectuale -nationalizarea principalelor mijloace de productie 1962-colectivizarea fortata a agriculturi -industrializarea accentuata a economiei nationale pe baza planurilor cincinale =>regimul comunist din Romania repeta aidoma etapele,modelele,masurile luate de regimul sovietic in construirea socialismului,aceasta si datorita faptului ca exista consilieri sovietici in toate institutiile centrale ale statului.

SUB XI

Regimuri politice democratice si autoritare Tipologia regimurilor politice Organizarea in 1967 la Bruxelles, a unui Congres International de stiinta politica a avut ca obiect al dezbaterii problema clasificarii regimurilor politice. S-au constituit doua mari orientari privind pozitiile tipologizarii regimurilor politice, fapt ce nu anuleaza, indeosebi in interiorul acestor orientari, marea diversitate de optiuni, atitudini: a.Clasificarile care pornesc de la fundamentarile traditionale (M.Prelot si G.Vedel, constituind in aceasta orientare autori de referinta); b.Clasificarile care depasesc cadrul traditional (M.Duverger, G.Burdeau, R.Aron) Una dintre clasificarile traditionale ale regimurilor politice este cea a lui M.Prelot; el imparte regimurile politice in grupe, dupa numarul conducatorilor. Dupa acest criteriu, el deosebeste urmatoarele tipuri de regimuri politice: democratia, monocratia, oligarhia si regimul mixt. Mult mai complexe si mai apropiate de realitatea vietii politice sunt clasificarile facute regimurilor politice de politologii orientarii care depasesc cadrul traditional. Una dintre aceste clasificari este cea facuta de M.Duverger. Ea pune la baza clasificarii regimurilor politice patru criterii, care vizeaza: baza puterii politice; problema alegerii si structurii conducatorului; formarea organelor de conducere; relatiile dintre acestea etc. Pornind de la aceste criterii, M.Duverger distinge doua grupuri fundamentale de regimuri: -regimurile liberal-democratice; -regimurile autoritare; In cadrul regimurilor liberal-democratice sunt incluse regimurile prezidentiale si cele parlamentare. Regimurile autoritare sunt impartite in: regimuri comuniste, fasciste si regimurile politice ale tarilor in curs de dezvoltare. O interesanta clasificare a regimurilor politice o intalnim la G.Burdeau. Pornind de la trei criterii esentiale: originea si baza puterii, scopul regimului si tipul de societate; sistemul de organizare a organelor puterii de stat si de repartizare a competentelor intre ele, G.Burdeau distinge doua mari tipuri de regimuri politice: autoritare si democratice18. Autoritarismul precizeaza in continuare autorul se caracterizeaza prin dominatia sefului statului si limitarea libertatilor politice . Toate regimurile politice autoritare G.Burdeau, sunt dictaturi si ele provin nu atat din teoria politica cat si din criza sociala. In interiorul regimurilor democratice, G.Burdeau descopera: regimuri ale democratiei conduse si regimuri ale democratiei care conduce.

In primul tip de regimuri, ale democratiei conduse, poporul, sustine G.Burdeau, este condus de sus. Asemenea regimuri au fost cele ale democratiilor liberale clasice din secolul al XIX-lea.Aici sunt incluse si fostele regimuri comuniste. Incepand cu secolul al XX-lea, se constituie regimurile democratiei care conduce. Ele se caracterizeaza prin faptul ca asigura posibilitatea poporului de a exercita o influenta directa asupra infaptuirii puterii de stat. In acest ultim tip de regimuri politice, G.Burdeau include tarile burghezodemocratice contemporane. La randul sau, Raymond Aron porneste in clasificarea regimurilor politice de la partidele politice, mai precis de la numarul partidelor politice ce conduc in societate. din acest punct de vedere el distinge urmatoarele tipuri de regimuri politice: -regimurile politice monopartidiste, considerate prin continutul si esenta lor regimuri nedemocratice, totalitare; -regimuri politice multipartidiste sau constitutional pluraliste, democratice prin caracterul lor. Aceste doua tipuri de regimuri, dupa R.Aron, simbolizeaza doua moduri caracteristice de exprimare institutionala a ideii de suveranitate populara, doua moduri de organizare a luptei fortelor politice. In cadrul regimurilor monopartidiste R.Aron include regimurile fasciste si cele din tarile foste comuniste. In ceea ce priveste regimurile politice multipartidiste, dupa parerea lui R.Aron: este imposibil sa se faca o clasificare consecventa a lor22. Din acest motiv, autorul se limiteaza la analiza principalelor lor variabile. Pornind de la aceste orientari, regimurile politice pot fi clasificate in: a)regimuri politice democratice; b)regimuri politice dictatoriale sau totalitare. Regimurile politice democratice Una dintre primele forme de organizare a vietii social-politice a constituit-o regimurile democratice. Regimurile politice democratice au luat nastere inca din societatea sclavagista, exemplu fiind regimul politic atenian. In feudalism, dominante sunt regimurile autoritare de tip monarhist in aceasta societate regimurile democratice dispar, ceea ce se mentine sunt anumite elemente ale democratismului politic si nu regimuri politice democratice in sine sau ca atare.

Renasterea si proliferarea regimurilor democratice are loc odata cu epoca moderna, cand, pentru unele tari dezvoltate, ele devin principala forma de exercitare a conducerii politice, a societatii. Astazi, regimurile politice democratice constituie o dominanta a vietii politice contemporane, spre ele indreptandu-se atat tarile foste comuniste din Europa rasariteana si centrala, cat si majoritatea tarilor din lumea a treia. In teoria si practica politica, regimurile democratice se individualizeaza printr-o serie de note distincte: -organele de conducere ale puterii de stat, politice,se constituie si actioneaza prin consultarea cetatenilor. - exista si se aplica in practica politica principiul separarii puterilor de stat, aceasta constituind o garantie a vietii democratice si in mod deosebit, a democratismului politic; -existenta unui larg sistem de drepturi si libertati cetatenesti, a caror aplicare in practica este garantata de organele puterii de stat, constituie o caracteristica majora a acestor regimuri; -pluripartidismul politic si pluralismul ideologic constituie o alta componenta majora a acestor regimuri, fapt ce naste si asigura functionalitatea opozitiei politice, a diversitatilor de optiuni, opinii, de ideologii in societate. Regimurile politice democratice reprezinta, apara si promoveaza interesele generale ale tuturor membrilor societatii, ale societatii in ansamblul ei. Regimurile politice democratice imbraca, in functionalitatea lor practica, urmatoarele forme: -regimurile politice parlamentare. Parlamentul, in raport cu celelalte organe ale puterii de stat detine un rol preponderent, concretizat intr-un surplus de atributii si prerogative. Seful guvernului si, in unele tari, insasi seful statului, este desemnat de parlament si raspunde pentru intreaga sa activitate in fata acestuia. Parlamentul poate dizolva guvernul prin exprimarea votului de neincredere, poate initia si desfasura anchete si control asupra activitatii sale, dezbate si aproba tratatele politice, economice cu alte state, hotaraste in problemele majore ale dezvoltarii interne si externe etc. Exemple Anglia, Germania, Italia etc. -regimuri politice prezidentiale. Seful statului este investit cu conducerea suprema a statului, detinand, in sistemul organelor de stat o pozitie privilegiata avand largi atributii si prerogative ca: numirea primului ministru, a membrilor guvernului, initiativa legislativa, exercitarea unor functii importante in stat (comandant suprem al armatei), opunerea veto-ului unor legi, incheierea unor tratate internationale, promulgarea legii. Exemple SUA, Franta, Indonezia, Filipine etc.; -regimurile politice parlamentare semiprezidentiale

Lupta pentru suprematie, din cadrul unor societati, dintre puterea executiva (guvern, seful statului) si puterea legislativa (parlament) a impus aparitia unui element de mediere, de echilibru dintre acestea. Acest element a fost gasit in persoana sefului statului, presedintelui care din dorinta de a limita puterea parlamentului, a fost inzestrat cu prerogative ce tin atat de executiv, cat si de legislativ, el putand astfel media intre acestea. Exemplu societatile foste comuniste din Europa centrala si rasariteana. Democratismul politic a fost prezent si in cadrul societatii romanesti, inca din perioada feudala. Edificatoare in acest sens sunt institutiile politice feudale romanesti, marea adunare a tarii, adunarile obstesti si chiar sfatul domnesc. Asa de exemplu, marea adunare a tarii, desi era compusa din reprezentantii starilor privilegiate avea largi atributii politico-sociale, ca: alegerea domnului, aprobarea masurilor sociale si fiscale, ratificarea tratatelor de pace si de vasalitate. Importante elemente de democratim social-politic se intalnesc si in cadrul adunarilor obstesti. In epoca moderna, odata cu afirmarea in viata sociala a noii clase, burghezia, se accentueaza elementele democratismului politic. Viata de stat moderna romaneasca se manifesta odata cu inceputul secolului al XIX-lea, Constitutia carvunarilor ,proiect de constitutie, elaborat in Moldova in 1822 .Sunt inscrise principiile moderne de organizare si conducere a societatii, apar primele elemente de democratism politic.Acest prim proiect de constitutie nu a fost aplicat. Desi infranta, revolutia din 1821 a constituit un puternic imbold in actiunea de modernizare a societatii romanesti. 1822-1828 elaborarea sub supravegherea generalului rus Pavel Kisseleff, a Regulamentelor organice considerate prima constitutie aplicata in Principatele romane. Noua organizare de stat se baza pe principiul separarii puterilor in stat: executiva (domn), legislativa (Adunarea obsteasca), judecatoreasca (exercitata de instantele judecatoresti). Desi regulamentele mentineau relatiile feudale, privilegiile boierimii, totusi, prin masurile identice de organizare, exprimau necesitatea unirii, modernizarii societatii romanesti. Realizarea in 1859 a statului modern roman prin larga consultare si voina poporului, a consensului national, a constituit un profund act de democratism politic, avand in acelasi timp un rol major in impunerea in fata Europei a Unirii. Reformele in spirit burghezo-liberal intreprinse si realizate de A.I.Cuza si indeosebi Constitutia din 1866 au pus bazele democratismului politic modern romanesc. Constitutia din 1866 proclama o suma de principii ale revolutiei franceze din 1789, dar si ale revolutiei romane din 18481849 ca: libertatile si drepturile fundamentale ale cetateanului, suveranitatea nationala, separarea puterilor in stat, responsabilitatea ministrilor.

Fiind o continuare a Regulamentelor organice, ale Statutului Dezvoltator al Conventiei de la Paris, Constitutia din 1866 reprezinta un nou pas pe linia modernizarii si democratizarii societatii romanesti, a asezarii vietii politice romanesti si a intregului sau edificiu in concordanta cu marile transformari politice petrecute in Europa la inceputul secolului al XIX-lea. Marea Unire din 1918 va pune in evidenta democratismul vietii politice romanesti. Unirea Transilvaniei, a Bucovinei si a Banatului cu Romania s-a realizat prin mijloace politice profund democratice - adunari reprezentative. Reprezentantii acestor adunari au fost alesi prin vot universal sau de organizatii legal constituite. Prezenta la adunarile de unitate nationala a multimii populare, a dat caracterul reprezentativ al unirii si unul plebiscitar, profund democratic. Constitutia din 1866, legiferarea votului universal in 1918 si indeosebi, Constitutia din 1923 au creat in Romania interbelica, un regim politic parlamentar cu profunde valente democratice. Regimul politic parlamentar romanesc a avut si unele limite. Pana in 1918 s-a mentinut votul cenzitar, fapt ce limita participarea la viata politica a unor importante categorii sociale, in special taranimea si clasa muncitoare. Chiar si dupa 1918, importante segmente sociale (femeile, militarii, functionarii de stat) erau excluse de la viata politica. Cu toate limitele, precum si oscilatiile pe care le-a cunoscut regimul politic romanesc pana in 1938, el poate fi apreciat in ansamblu, ca un regim parlamentar democrat. Procedele si fenomenele social-politice ce s-au desfasurat dupa decembrie 1989 au refacut regimul politic democratic romanesc. Astazi, putem aprecia ca in Romania sa instaurat un regim politic parlamentar. semiprezidential, democratic. Regimurile politice dictatoriale Notiunea de dictatura provine, de la latinescul dictatura ce inseamna a porunci, a domina nelimitat o persoana sau un grup de persoane.In politiologie, termenul de dictatura este identic cu cel de totalitarism, absolutism, despotism, autocratie. Politologul francez Raymond Aron a sintetizat esentialitatea totalitarismului prin: monopolul unui singur partid, ideologia oficiala de stat, monopolul statului asupra intregii puteri, caracterul absolut al autoritatii suverane. Sintetizand, putem aprecia ca regimurile politice nedemocratice, dictatoriale se individualizeaza in teorii si practica vietii politice prin urmatoarele trasaturi: -puterea de stat este detinuta si exercitata in mod absolut de catre o persoana sau un grup de persoane care concentreaza in mainile lor intreaga putere, indeosebi cea politica; -aplicarea puterii nu se realizeaza in baza principiului separarii acesteia sau chiar daca acest principiu se mentine, el este formal avand un rol propagandistic;

-inexistenta unor organe reprezentative ale puterii de stat sau chiar daca acestea sunt prezente in viata politica, atributiile si prerogativele lor sunt considerabil restranse. Organele puterii, atat cate exista, sunt numite, ele subordonandu-se total puterii. In aceasta situatie nu se mai poate vorbi de existenta statului de drept; -lipsa pluripartidismului politic si ideologic si, in consecinta, a opozitiei politice. In cadrul societatii se instaureaza dominatia politica si ideologica a unui singur partid, a celui aflat la putere. Singura ideologie admisa este ideologia partidului unic, aceasta devenind ideologia oficiala a puterii. Ea va intemeia si va promova interesele partidului, ale grupului aflat la putere, impunanduse adeseori si prin forta; -prin mijloacele propagandei si ideologiei partidului are loc crearea cultului personalitatii sefului partidului, asa cum s-a intamplat in cazul lui A.Hitler, B.Mussolini, V.Stalin, I.B.Tito, Mao Tzedun, N.Ceausescu, Kim Ir Sen etc.; -regimurile dictatoriale isi au mijloacele si metodele proprii de guvernare de la cele legale, pana la cele ilegale, de la manipularea pasnica, pana la violenta deschisa. Folosirea unora sau altora dintre aceste metode depinde de momentul concret istoric, de forta grupului aflat la putere etc. In antichitate si in feudalism, regimurile dictatoriale s-au manifestat sub forma monarhiilor absolute. In epoca moderna, odata cu burghezia si marea societate, capitalismul, regimurile dictatoriale incep a fi inlocuite de regimurile democratice. In perioada contemporana, cele mai reprezentative forme ale regimurilor dictatoriale au fost si mai sunt regimurile coloniale, regimurile fasciste, regimurile comuniste si regimurile militare. Stalinismul n prima faz, de la cucerirea puterii si pn la mbolnvirea lui Lenin (1922) ceea ce caracteriza Partidul Bolsevic era dezbaterea de idei din interiorul partidului care nu-i afectau nici deciziile guvernamentale, nici ideologia, nici interesele stategice: Unitatea este una din cheile gndirii si demersurilor lui Lenin. Obsesia unittii a marcat evolutia partidului, a scandat istoria sa, ea explic lipsa de rezistent fat de partid, fat de Lenin. () Acest principiu unitar impune membrilor partidului o fidelitate absolut nu fat de ideile lor, ci fat de deciziile echipei conductoare sau ale conductorului suprem. Autoritatea de care Lenin se bucura printre colaboratorii si din ratiuni istorice vointa sa; constanta sa; rolul jucat n construirea partidului devine un principiu central al vieii partidului pe care l vor mosteni toti succesorii. Se cunoaste, astfel, rolul de arbitru al lui Lenin n disputele violente dintre Trotki si Stalin, Zinoviev si Kamenev, pe de o parte, Buharin, pe de alta.Monolitismul puterii personale se afl n monopolul puterii

partidului ca partid de cadre, structurat piramidal, n care rolul secretarului general deriv din principiile ideologice si organizatorice ale acestui partid de tip nou: din centralismul democratic si democratia intern de partid. Partidul e detasament de avangard al clasei muncitoare, singura care se afl n posesia legilor obiective ale dezvoltrii sociale si progresului: deciziile sefului nu pot fi nici criticate, nici blocate pentru c ele reprezint personificarea ideologic a partidului de cadre. Pn aici nu exist deosebiri de esen ntre fizionomia partidelor de dreapta sau de stnga. Deosebirile apar odat cu arsenalul ideologic si tehnicile de propagand specifice ntrebuintate pentru aplicarea utopiei radicale. Acum apare n prim-plan geniul diabolic al lui Stalin, rece si meticulos, maniera n care a stiut s exploateze si s profite de avantajele situatiei. Maniera n care a stiut s teas pnza de pianjen n jurul lui Lenin, pregtind conditiile pentru eliminarea potentialilor adversari sau pretendenti la functia suprem.Erijndu-se n continuator legitim al lui Lenin, Stalin a stiut s beneficieze de toate avantajele pe care i le confereau mitul unitii partidului si monolitismul puterii ce decurgea din nssi structura organizatoric a partidului. Centralizarea puterii deriv din legitimitatea politic a funciei si din conditia de continuator legitim al ideilor leniniste. Acestea, combinate, i permit s-si neutralizeze adversarii, n primul rnd, ca aprtor al dogmei infailibile: ideologia marxist-leninist, a crei versiune caricatural o poate apra si impune cu ajutorul vechilor cadre de partid, n lupt cu ideile rivale ale lui Troki, Buharin, Zinoviev, Kirov, Kamenev. Astfel, n timp ce Troki milita pentru revoluia mondial i pentru exportul de revoluie, Stalin reuise s adopte, ca linie oficial a partidului, teza construirii socialismului ntr-o singur tar, nconjurat de dusmani si teza ascutirii luptei de clas dup fiecare etap de construire a noii societti. Aceste teze au avut un impact politic decisiv n consolidarea legitimitii ei pe plan internaional, n special n cadrul miscrii comuniste si muncitoresti, unde orice greseal intern (crime, excese ale cultului personalittii, abateri grave de la linia oficial a teoriei) erau scuzabile n numele greuttilor inerente ntmpinate de prima tar care construia un alt mod de productie. La adpostul acestor campanii publicitare, mai mult dect binevoitoare, Stalin a putut pregti n tihn o revolutie social total, iniiat de sus, care va marca profund raporturile dintre societatea civil sovietic si sistemul ei politic.Modernizarea economic a U.R.S.S., impus de Stalin, n conformitate cu legile economice ale socialismului, prin colectivizarea forat si industrializarea accelerat, rup n dou societatea sovietic prin instituirea clivajului sat-oras.Trnimea, neavnd o constiint de clas revolutionar, ci una conservatoare sau traditional, trebuia ajutat s se lepede de instinctul atavic al posesiei si propriettii private. 2. Justificarea ideologic a terorii este cheia de bolt a totalitarismului sovietic, placa

turnant pe care se bazeaz toate aciunile si tactica lui Stalin n vederea acaparrii puterii totale. Ea se sprijin pe urmtoarele msuri care au marcat ordinea revolutionar si au asigurat succesul proiectului politic al lui Stalin: a) Atomizarea societii sovietice cu ajutorul cuplurilor dihotomice din discursul ideologic. Cuplului tarism-revolutie sau chiar expoatare-eliberare; se adaug cuplurile trdtor-erou;muncitor fruntas-sabotor; chiabur-tran srac, muncitori-trani; muncitori necalificati -specialisti. Aceste cupluri, centrate n special n jurul sintagmei clas muncitoare,legitimeaz lupta de clas prin favorizarea categoriilor sociale cu interese opuse. b) Procesele spectacol sau demonstrative . Spre deosebire de procesele politice clasice, care opun pe acuzai si pe acuzatori ntr-un conflict politic real si care respect regulile procedurale, oralitatea si contradictorialitatea, functia procesului-spectacol este de a legitima noul sistem de valori n curs de consolidare si, indirect, de a legitima teroarea. Vechii adversari ai lui Stalin: Buharin;Zinoviev; Kamenev nu numai c renunt la ideile lor, dar n memorii disperate si repetate ei cersesc ttucului iertarea, asigurndu-l de fidelitatea lor si regretnd rtcirile din trecut fat de orientarea genial a printelui popoarelor. Mai mult, n timpul precesului Buharin a recunoscut toate capetele de acuzare imaginare mpotriva lui si a cerut o pedeaps exemplar pentru el nsusi. Cnd s-a pronunat sentina la moarte prin mpuscare a sfrsit strignd: Triasc tovarsul Stalin! c) Crearea statului de drept totalitar se bazeaz pe combinaia dintre msurile de urgen i un legalism crescnd. Asocierea terorii si a dreptului confer legitimitate juridic tuturor msurilor teroriste prin validarea lor de ctre vointa popular care, n cadrul democratiei populare, atinge aproape unanimitatea. Dar si vointa popular este trucat si manipulat, prin mecanismele terorii, la fel cum legalitatea este una de parad. Teroarea si legalitatea sunt cele dou aspecte inseparabile ale unei aceleiasi atitudini totalitare. Teroarea creeaz imprevizibilul, legalitatea restaureaz previzibilitatea. d) Consolidarea statului-partid si, apoi, a partidului-stat. Ca stat al dictaturii proletariatului, statul sovietic este voina clasei dominante ridicate la rang de lege. Iniial, stat al muncitorilor si tranilor, stat al ntregului popor, statul va deveni monopolul forei n minile unei elite conductoare compus din activistii de partid, aparatciki si din membrii temutului NKVD. Acest stat va da nastere unei birocratii numeroase care vor controla total activitile sociale, fiind controlate, la rndul lor, de cele dou instituii, pn cnd vor fi nghitite n structura monoorganizational a partidului. e) Crearea omului nou si rotaia cadrelor. O form indirect de control asupra societtii era inocularea n inconstientul noilor elite si echipe de cadre c nimeni nu este de nenlocuit. Progresiv cu consolidarea puterii personale, oligarhia partidului va fi nlocuit prin valuri succesive de cadre

de rezerv care vor anihila stabilitatea si securitatea locurilor de munc si vor nbusi orice ncercare de rezisten, datorit nencrederii n noii veniti. Aceast clas instabil trebuia s execute, n schimbul avanatajelor temporare, indicatiile de sus, concurnd pentru a intra n gratiile stpnului de la Kremlin, n ndeplinirea sarcinilor, n spionarea si delatiunea reciproc. Prin aceste caracteristici, clasa politic din anii 40 si-a subminat bazele puterii proprii si a declansat cultul desntat al personalittii. Voina lui revolutionar si credinta n justetea cauzei trebuiau s transcend de fiecare dat instinctele lui naturale, ceea ce propaganda numea influente ale vechii societti. El trebuia s aib o atitudine intransigent fat de aceia care soviau sau se eschivau de la sarcini; trebuia s nfiereze cu mnie proletar orice atitudine defetist sau dusmnoas la adresa noii societti; trebuia s pun mai presus interesele generale dect cele particulare. Aceast credint n justetea cauzei a fost transformat de propagand ntr-un sistem de urmrire si delaiune general, ntr-un fel de bellum omnium contra omnes, cu efecte spectaculoase asupra eficienei controlului total si implicit, asupra atomizrii societii civile. De altfel, se cunoaste cazul pionierului Kovalov, larg popularizat, care la nou ani si-a trdat printii pentru c n cas criticau strile de lucruri din cadrul societii sovietice. f) Rolul poliiei politice n amplificarea terorii i consolidarea sistemului. Politia politic va deveni instrumentul privilegiat al lui Stalin n controlul societii sovietice si n consolidarea ei, prin amplificarea terorii la cote inimaginabile. Prin puterile dicretionare acordate, politia politic (CEKA; NKVD si apoi KGB) se va eschiva oricrui control din partea statului sau societii civile. Ea nu va fi rspunztoare sau obedient dect n fata secretarului general al partidului, deopotriv sef al statului si comandant suprem al fortelor armate. Aceast concentrare a puterilor ntr-o singur persoan va pregti nghitirea statului de ctre partid, apoi a statului-partid de ctre politia politic. Va ajunge s fie un stat n stat, imposibil de a mai fi controlat si care, datorit cresterii exponentiale a puterii sale, va face din propriul ei printe o marionet, adeseori obligat s joace o pantomim, un rol ingrat, acela de a justifica propriile ei actiuni.

SUB XII Tipuri de sisteme de partide Sisteme partidiste Sistemul partidist are in vedere modul de structurare, de functionare a partidelor politice in cadrul vietii politice dintr-o societate. El se refera cu precadere la numarul partidelor politice care exista intr-o societate si prin a caror participare se deruleaza, se realizeaza viata politica din cadrul acesteia. Notiunea de sistem partidist a fost folosita pentru prima oara in perioada interbelica si avea in vedere numarul si natura partidelor politice dintr-o societate care erau angajate in viata politica. Sistemul partidist nu a fost si nu este identic in toate societatile, ci el depinde in fiecare tara de o serie de factori: -momentul aparitiei capitalismului si al afirmarii burgheziei; -natura regimului politic; -nivelul organizarii si functionarii vietii politice in general, a celei partidiste in special; -obiectivele si sarcinile urmarite in plan social, economic, politic sau national, cum ar fi dezvoltarea, modernizarea social-economica sau politica, in special cea legata de democratism, sau infaptuirea unor obiective ale luptei de eliberare nationala; -anumite traditii istoric-nationale. Sistemul partidist se structureaza si evalueaza in functie de doua criterii esentiale: 1) al numarului partidelor politice dintr-o societate care prin aceasta dau si asigura functionalitatea vietii politice. Din acest unghi de vedere avem urmatoarele tipuri de sisteme partidiste: a)monopartidiste

b)bipartidiste c)pluripartidiste 2)al paradigmei doctrinare si ideologice Sisteme monopartidiste Monopartidismul consta in fundamentarea activitatii si vietii politice din societate pe existenta si functionalitatea unui singur partid politic. -existenta unui singur partid politic tine de momentul initial al aparitiei partidismului, in special de lupta antifeudala cand fortele progresiste de esenta burgheza s-au grupat intr-un singur partid politic, de regula liberal; -In alte societati constituirea monopartidismului a fost legat de indeplinirea unor obiective ale luptei nationale (obtinerea independentei, unitatea nationala, inlaturarea subdezvoltarii, etc.). -Monopartidismul se intalneste si in perioada de maxima criza, cand fortele reactionare pentru a-si instaura propria putere, dictatura, apeleaza la sistemul unipartidist. Asa a fost cazul in perioada interbelica cu regimurile fasciste din Germania si Italia. Unipartidismul a fost de asemenea caracteristica majora, determinanta a regimurilor comuniste din Europa rasariteana, Asia si America Latina. Sistemul monopartidist a fost prezent si in Romania in 1938, cand regele Carol al II-lea a interzis partidele politice, creand Frontul Renasterii Nationale, ca partid unic si pentru o scurta perioada de timp in 1940, in timpul asocierii la guvernare, de catre generalul Antonescu, a legionarilor. Al doilea moment si cel mai lung si greu este cel din perioada regimului comunist 19481989. Prin esenta sa, sistemul monopartidist este fondator si generator de regimuri nedemocratice, dictatoriale. Sisteme bipartidiste Bipartidismul este sistemul intemeiat pe existenta si functionalitatea a doua partide politice. El se intalneste in aproape toate fazele vietii partidiste, democratice, la inceputul acestuia, in perioada de dezvoltare si maturizare a sa. Momentul aparitiei bipartidismului poate fi legat de cel al aparitiei partidelor politice, in speta a luptei antifeudale, cand cele doua forte combatante-burghezia si cea feudala, s-au organizat fiecare intr-un partid politic opus, de regula liberal si conservator. Apare din necesitatea crearii opozitiei politice si implicit a alternantei politice in organizarea si conducerea societatii.

-democratismul politic a determinat si el aparitia bipartidismului. -bipartidismul a constituit fundamentul pe care s-a nascut si dezvoltat pluripartidismul. Sisteme pluripartidiste Pluripartidismul a aparut in perioada interbelica si s-a extins dupa cel de-al doilea razboi mondial in tarile din Europa occidentala. Cauzele ce au condus la aparitia pluripartidismului constau in: -impunerea si generalizarea votului universal. -Complexitatea vietii sociale, diversitatea intereselor, optiunilor grupurilor si categoriilor sociale a determinat aparitia unor noi paradigme doctrinare si ideologice care, pentru a se materializa si exprima in practica sociala aveau nevoie de propriile partide si formatiuni politice; ex. doctrina comunista-partidele comuniste, doctrina ecologista, democrata, crestina sau socialdemocrata-partidele ecologiste, crestin-democrate sau social-democrate, etc. -Dezvoltarea si amplificarea democratismului politic a impus, de asemenea, aparitia unor partide politice. Prin principiile si valorile pe care le promoveaza, multitudinea optiunilor politice si ideologice ce se confrunta, atat sistemul bipartidist dar indeosebi cel pluripartidist, intemeiaza sistemele politice democratice. Primul sistem bipartidist a fost creat in Anglia iar cel mai reprezentativ este astazi cel din S.U.A. In Romania pana la primul razboi mondial in anumite perioade prin prezenta Partidului liberal si a celui conservator se poate vorbi de un sistem bipartidist. Pluripartidismul a fost si este prezent si in societatea romaneasca atat in perioada interbelica 1944-1947 si indeosebi dupa 1989. Sistemul partidist doctrinar-ideologic Prezenta pluripartidismului, a numeroase si variate orientari doctrinar-ideologice a impus structurarea sistemului partidist contemporan si in functie de acest ultim aspect, adica cel al paradigmei doctrinar politice. Din aceasta perspectiva, partidele politice se pot structura in trei mari grupe: a)gruparea partidelor de dreapta cu diferite nuante, de dreapta, de centru dreapta sau de extrema dreapta. In aceasta categorie sunt incluse partidele cu orientare de dreapta, partidele conservatoare, neoconservatoare, liberale, neoliberale, republicane, etc. In cadrul orientarii de extrema dreapta sunt considerate partidele fasciste, neofasciste sau cele ale noii drepte. b)gruparea partidelor de centru cuprinde in general partidele democrat-crestine, socialcrestine si ecologiste;

c)gruparea partidelor de stanga. Este o grupare mai larga in cadrul careia se pot face diferite nuantari ca cea de stanga, de centru stanga si extrema stanga. In categoria celor de stanga si centru stanga pot fi incluse partidele socialiste, social-democrate, radicale si chiar unele occidentale. In cele mai multe cazuri insa, partidele comuniste fac parte din cadrul partidelor de extrema dreapta. In prezent, in lume se constata un proces de restrangere atat numerica, cat si a sferei de manifestare si influentare atat a partidelor de extrema dreapta, cat si a celor de extrema stanga. Acest proces este determinat de consecintele nefaste istorice pe care aceste partide le-au provocat si intretinut (declansarea celui de al doilea razboi mondial, impunerea regimurilor fasciste si comuniste), dar si datorita extensiunii pe care o cunoaste astazi sistemul democrat.

Subiectul XII 2.Personalitatea politica Orientarea spre politica a unei persoane e determinata atat de factori ce tin de individ (conditionari pshice,culturale,educationle,familiale,profesionale,de personalitate) dar su de factori externi|(sistemele politice in care evolueaza,sistemul si regimul politic) Exista mai multe viziuni asupra motivatiilor omului politic:

 Viziunea elitista:indivizii inzestrati cu calitati naturale de osebite lupta pt castigarea unui stat si are un rol de exceptie in viata politica Viziunea liberala:in lupta politica se angajeaza si triumfa cei mai inteligenti,mai curajosi si mai puternici,mai indrazneti si mai apti pt munca Viziunea pshilogica si psihanalista (Laswell):omul se angajeaza in politica datorita nevoii de a scapa de conflicte infantile nerezolvate,transformate in frustrari,eventualul succes si notorietatea in plan poltic oferindu-i compensatiile necesare. Liderul politic este o persoana caracterizata prin capacitatea si realizarea deosebita care prin prezenta sau activitatea sa influenteaza, conditioneaza ,exprima interesele unui grup,scopurile lui,strategia si tacticile actiunii sale politice de obicei detine putere executiva in cadrul grupului calitati necesare:capacit de a vb si de a convinge,instinctul puterii,bun simt,temperament de luptator,incredre in sine,spirit hotarat,intuitie in raport cu asteptarile celorlalti,forta de convingere si de reprez prin activitatea si imagine pe care si-o creeaza->in cadrul luptei pt puterea politica in care se angajeaza aceste calitati denotand competente politice Max Weber:Charisma=calitatea extraordinara a unei persoane,dotata cu forte sau caracteristicosupraumanesau inaccesibile muritorului de rand si care se considera datorita lor conducator(sociologie politica) Liderul carismatic apare de obicei in peioada de criza simbolizand sperantele grupului,entuziasmul raspunzand asteptarlor si necesitatilor obiective ale momentului->carisma nu e atat un talent personal al liderului cat o calitate atribuita Roger G. Schwartzenberg:Analizeaza liderii politici in termeni de vedete politice ->orice lider isi proiecteaza o imagine care o cvultiva ulterior obligatoriu(abandonarea ei brusca risca sa-i afecteze credibilitatea)->orice lider se specializeaza intr-un rol,intr-un model(parintele,salvatorul,filosoful,mcriticul,modestul,nemultumitul)care determina tipul de actiune politica pe care o exerseaza(autoritara,conservatoare,reformista,revolutionara)>de exemplu liderul de sarm va urmari sa seduca,cel autoritar sa impuna si criticul sa convinga. De asemenea femeile cand ajung lideri politici mascheaza identitatea lor feminina incercand sa-si construiasca o iamgine virila

Atrage atentia asupra industriei persuasiunii care a luat locul intr-o oarecare masura totalitarismului folosind metode si servicii ale publicitatii modernecandidatul nu mai este impus ci vandut iar alegatorul sedus->candidatul trebuie sa cucereasca un electorat- piata si sa declanseze voturile-cumparaturi,campaniile electorale devenind campanii publicitare in care comunicarea simbolica,non-verbala devine mai importanta decat cea verbala. Liderul politic=cel mai important agent politic individual Personalitatea=rezultanta intersectarii diferitelor componente individuale:temperament, caracter, reflexe, nevoi, interse, aptitudini nu devii om politic in orice tara functie de situatia si institutiile cu care intri in relatii (Gravoitz) Motivatiile omului politic-> diferite: de la credinta in dreptate sociala sau sentimentul national, pana la setea de putere si reusita. Viziunea liberala: in lupta politica se angajeaza si triumfa cei mai inteligenti. Laswell : omul se angajeaza in politic adatorita nevoii de a scapa de conflictele infantile nerezolvate , transformate in frustrari , succesul si notorietatea in plan politic oferindu-i compensatiile necesare. Luderul politic=o persoana caracterizata prin capacitati si realizari deosebite si care prin activitati influenteaza , conduce, si exprima interesele unui grup, formuleaza scopurile si elaboreaza strategiile si tacticile actiunii politice ale acestu -seful institutional al uinui grup sau este considerat ca atare de membrii grupului. -exercita cea mai mare influenta in stabilirea si realizarea scopurilor -de obicei, detine puterea executiva in cadrul cionducerii grupului -alege acel model actinoal care sa coerspunda atat asteptarilor grupului,cat si necesitatilor momentului Gravitz: oamneii de stat in general personalitati de tip solitar Liderul politic- este o realiatet construita, fabricata din necesitati obiective, dar care denatureaza individul si in orice moment ci in

XIII. 1. Social democraia dup al doilea Rzboi Mondial Din cauza influenelor crescnde ale Moscovei asupra partidelor comuniste din Occident s-a urmrit disocierea clar a valorilor socialismului democratic de ideologia totalutarismului stalinist. Dup 1945 se observ o orientare bipolar n structura geopolitic a lumii pe de o parte datorit poziiei filoatlantiste a partidelor social-democrate, pe de alt parte condiiei impuse de planul

Marshall (primeau fonduri doar rile n care guvernele social-democrate urmau o orientare liberal n economie). Toate acestea au contribuit la erodarea lent, dar ireversibil a identitii politice i economice a doctrinei social-democrate. Preluarea tezelor reformiste interbelice are loc n intervalul 1945-1952, iar postualarea acestor teze programatice are n documentele oficiale din aceast perioad avea mai mult o funcie de identificare partizan i de continuitate ideologic. n afar de Partidul Laburist din UK, partidele social-democrate de pe continent i inspir activitatea din tezele postulate n Declaraia Internaionalei Socialiste de la 2 iulie 1951 Despre scopurile i obiectivele socialismului democratic. Bazele reformiste ale social-democraiei contemporane sun oglindite n partea a doua a Declaraiei, realizarea sa presupunnd mutarea centrului de greutate de la problematica proprietii la problematica conducerii i a repartiiei. Socialismul democratic nu este posibil ca regim politic dect acolo unde puterea de stat este controlat de sociaetatea civil n mod democratic, iar statul este un garant al controlului societii asupra puterii economice. Declaraia de la Frnakfurt stipuleaz c democraia economic se caracterizeaz prin satisfacerea tuturor nevoilor i nu prin exploatarea individului, motiv pt care se postuleaz n Declaraie angajarea deplin a forei de munc, creterea produciei i a bunstrii, repartizarea echitabil a veniturilor. De asemenea se specific faptul c economia social-democrat se poate mpca i cu proprietatea privat n anumite ramuri ale economiei. Planificarea economiei n condiiile economiei de pia presupune ns existena dirijismului, adic preluarea puterii economice de ctre un grup restrns de oameni, fapt cu care socialdemocraia nu este de acord. Partea a doua, punctul 3 al Declaraiei stipuleaz c aria proprietilor sociale asupra mijloacelor de producie i formele de planificare urmeaz s depind de structura economic a diferitelor state. De asemenea statul trebuie s se asigure c masele populare nu sunt exploatate de ctre carteluri i monopoluri i c proprietarii particulari nu vor abuza de fora lor economic. Conform Declaraiei, exist 2 moduri prin care poate fi creat proprietatea privat sau colectiv: a. etatizarea fabricilor i ntreprinderilor deja existente b. crearea de noi ntreprinderi de folosin public, ntreprinderi comunale sau cooperative de consum. Formele proprietii sociale nu sunt un scop n sine, ci au o dubl finalitate:

a. instrument al controlului public asupra industriilor cheie al cror caracter privat l include b. mijloc de raionalizare a industriilor din punct de vedere tehnic

nu

Declaraia avertizeaz cu privire la posibilitatea ca uniunile sindicale s degenereze n instrumente de centralizare a birocraiei sau n sisteme corporatiste. Astfel, modelul democraiei economice descris n Declaraie se bazeaz pe modelul economiei mixte n care se gsete att proprietatea privat, ct i cea public, iar mecanismele interne de funcionare a economiei sunt reglementate de pia i de sistemul planificrii, care este lipsit de caracterul totalitar. Documente oficiale ale social-democraiei posbelice afirm c realizarea democraiei economice va duce la diminuarea progresiv a teoriei capitalismului. Se evideniaz i faptul c social-democraia nu a renunat la transformarea societii pe cale reformist. Reformele propuse de social-democrai nu sunt pri componente ale unei transformri pe termen lung, ci sunt soluii aparte propuse pentru o problem dat. Tezele democraiei industriale i coparticiprii la conducere sunt elemente importante de aciune n favoarea schimbrii structurii de clas i a repartiiei economice. Principala diferen dintre cogestiune i democraia economic este reprezentanii muncitorilor pentru consiliile de conducere sunt alei din masa total a muncitorilor i nu doar de sindicat sau din rndul membrilor de sindicat. Avest lucru a atras nemulumirea sindicatelor i a liderilor care i vedeau ameninat monopolul intereselor. Eclectismul principiilor care stau la baza doctrinei social-democrate postbelice este trdat de pendularea ntre conformism i pragmatism, ntre scop i mijloace. ntre obiectivele pe termine scurt i cele pe termen lung. Se remarc o varietate de coli, idologii, i teorii: a. programul de la Bad-Godesberg din 11-13 noiembrie 1959 al PSD naionalizrii unor ntreprinderica forme de gestiune ale economiilor pia c. Olof Palme elabora la sfritul anilor 60 teoria valorilor egale a muncii i capitalului Epoca de aur a social-democraiei europene poate fi localizat n perioada boom-ului economic postbelic pn la apariia recesiunii prelungite din 1974-1976. n aceast perioad socialdemocraia reuete s i transpun n practic o parte din paradigmele economice i sociale ale doctrinei: a. ecomia mixt axat pe principiul redistribuirii German(PSDG) contemporane de b. Bruno Kreisky n cadrul PS Austriac recunoaterea planificrii orientative i a

b. socializarea unor activiti financiare cheie c. principalele jaloane ale statului social (ex: solidaritatea i jutiia social) Elemente ale teoriei i practicii social-democrate ao fost nsuite n teoria i practica altor doctrine contemporane din cauza tot mai pronunatei interdependene dintre componentele sistemului politic intern pe de o parte i a interdependenei dintre sistemele economice i politice aflate n plin proces de integrare regional: a. nchiderea dimensiunii ecologice n activitatea politic b. protecia social c. elemente ale statului social i democraiei sociale d. lupta pentru drepturile omului Principiile economiei mixte care i-au dovedit utilitatea n asigurarea stabilitii postbelice (valori ale social-democraiei): a. coexistena diferitelor forme de proprietate n acelai sistem b. asiguraarea unui raport optim dintre planificare orientativ i concurent: la macro s predomine planificarea, iar la nivel micro (IMM-uri) s foloase necuvenite pe urma exploatrii altui grup d. valoarea egal a muncii i a capitalului (Olof Palme 1969) e. recunoaterea intervenionismului etatic n viaa economic ca urmare a creterii sociale a statului i a extinderii sectorului public Politici publice care configureaz intervenionismul etatic: a. politica de spijinire i socializare a investiiilor b. politica de creditare i subvenionare de la buget c. subvenionarea serviciilor publice (nvmnt, sntate etc.) d. corelaia dintre legislaia social i politicile profesionale n domeniul forei de munc e. protecia social f. redistribuirea echitabil a venitului naional Principiul schimbrii ordinii sociale prin reforme culturale a cunoscut n perioada postbelic atenuri considerabile, astfel c statului parlamentar i revenea sarcina transformrii sistemului economic ntr-un mod necear gradual. Se remarc dou mijloace eseniale n vederea atingerii acestui scop: a. naionalizarea unor sectoare a economiei prin votul parlamentului i cu indemnizaii egale cu valoare ntreprinderilor naionalizate acordate fotilor proprietari funciei predomine concurena obine c. principiul simetriei sociale Bruno Kreisky, 1971 nici un grup nu poate nivel

b. introducerea n cadrele societii deja existente a garaniei statale a deplinei forei de munc

utilizri a

Ideea socializrii integrale a fost progresiv abandonata dup al doilea RM din raiuni geopolitice (condiia planului Marshall). 13-15 noiembrie 1959 la Bad-Godesberg n programul elaboraat de PSDG se renun la ideea socializrii unor ramuri industriale deoarece sturctura economic a unei societi este dat de mrimea ntreprinderi lor i a forma lor de administrare i nu de relaiile de producie i raporturile de clas generate din acestea. In economia mixt nu se mai pune problema socializrii proprietii private , ci controlul puterii economice a managerilor. n conceia social-democrat, economia mixt se concretizeaz prin asigurarea rolului reglator al statului n viaa economic, ceea ce se manifest prin: a. stimularea investiiilor b. subvenionarea anumitor ramuri i sectoare c. favorizarea unor politici de creditare a cererii Statul apare astfel din ce n ce mai mult ca investitor, devine instrumentul stimulrii creterii economice postbelice i al asigurrii unei politici sociale i profesionale a forei de munc. Socializarea investiiilor este o nevoie resimit larg de ctre agenii economici dup perioada de fluctuaii n economie datorate celor dou rzboaie. Prin urmare statul devine puterea reglementativ care limiteaz fluctuaiile ciclice care au dus la risip de resurse materiale, financiare i umane, precum i sontrolorul instituiilor financiare. Se simte ns din ce n ce mai mult nevoia de modernizare n anumite domenii ale industriei, n special n ramurile de vrf, prin urmare statul devine principalul investitor, n detrimentul domeniului privat. Numeroase domenii necesit pentru dezvoltare un capital att de mare, nct doar statul l poate oferi. Willy Brandt atrage atenia asupra faptului c ar putea fi necesar creterea interveniei etatice n cadrul politicii de investiii ntruct acestea au o influen decisiv asupra calitii vieii i a calitii mediului nconjurtor. La al XVIII-lea Congres al Internaionalei Socialiste din 1989 se reafirm poziia socialdemocraiei n legtur cu economia mixt: a. societatea democratic trebuie s compenseze defectele oricrui sitem de pia, fie el i cel mai responsabil b. guvernul nu este un atelier de raparaii al unor stricciuni ale unei piee defectuoase sau a aplicrii greite a unor tehnologii noi

c. statul trebuie s reglementeze piaa n interesul populaiei munc i a mririi posibilitilor de dezvoltare individual

i s intervin pentru de

aprarea i realizarea intereselor tuturor muncitorilor n sensul ameliorrii experienei

Economiile mixte nu sunt un panaceu, ele confruntndu-se cu numeroase contradicii i disfuncionaliti. 2. Tendine actuale n sistemul politic romnesc Democraia apare n sistemul politic romnesc ca un fenomen i un concept integrator. Exerciiul elementelor democratice persupune n mod necesar i prioritar existena i funcionarea statului de drept, aseparaiei puterilor n stat ca mecanism intern alctuit din contraponderi i frne chemate s nlture pericolul alunecrii spre adoptarea unor msuri tiranice. Repere-garanii cuprinse n constituia Romniei: a. suveranitatea naional aparine poporului romn b. poporul i exercit suveranitatea direct (prin referendum) sau indirect (prin reprezentativ) - Parlamentul este principalul organ reprezentativ al poporului i unica unitate - ca i Preedintele, este ales prin vot universal, direct, secret i liber-exprimat - Preedintele poate fi demis doar prin referendum - referendumul este organizat de ctre Preedinte i vizeaz exprimarea voinei cu privire la problemele de interes naional c. autoritile politice centrale (guvernul, Parlamentul i autoritatea funcioneaz ca entiti relativ independente i interdependente cetenilor, libera dezvoltare a personalitii umane, instaorarea pluralismuli politic - autoritile adminstraiei publice (consiliile locale i primarii) sunt alese prin vot universal, direct, secret, liber-exprimat i egal avnd ca principii de baz principiul descentralizrii d. principiul pluralismului este asigurat de legiuitorul romn prin pluripartidism i prin libertatea de constituire i aciune a partidelor politice - sunt declarate neconstituionale doar acele partide care prin scopul declarat sau activitatea lor sunt potrivnice suveranitii , integritii sau independenei sau principiilor statului de drept Romniei, pluralismului politic principiul autonomiei locale i judectoreasc) ale aceluiai sistem dreptii i promovarea poporului legislativ organul

- au ca finaliti majore alternarea i ocrotirea demnitii omului, a drepturilor i libertilor

e. principiul majoritii este consacrat prin reglementarea cvorum-ului legal de revizuire a Constituiei

necesar

pentru adoptarea legilor i a hotrrilor de ctre Camerele Parlamentului, precum i a iniiativelor f. drepturile i libertile fundamentale sunt nu numai reglementate exhaustiv, constituionale g. Constituia este legea suprem, sanciunea acestei supremaii este controlul constituionalitii legilor, regulamentelor Camerelor prin Curtea Constituional care un organ special i specializat Principiul separaiei i a echilibrului puterilor n stat este reinut n susbstana textelor constituionale. Textul normativ asigur premisele unei conlucrri a structurilor (autoritilor) statale n realizarea voinei poporului. Adunarea Constituant a Romniei nu ncredineaz cele trei puteri unei singure persoane sau autoriti statale i aplicnd normele dreptului constituional contemporan opereaz delimitri clare n interiorul fiecrei puteri: a. bicameralitatea Parlamentului: puterea executiv aparine Camerei Deputailor i Senatului i nu o pot exercita dect mpreun b. puterea executiv este tricefal: Preedinte, Guvern i administraia public c. puterea judectoreasc aparine Curii Supreme de Justiie i celorlalte instane reglementate de lege care i exercit atribuiile specifice cu sprijinul Ministerului Public i al Consiliului Superior al Magistraturii Construcia constituional permite colaborarea puterilor n cadrul unui echilibru asigurat de controlul reciproc al acestora. De exemplu, puterea legislativului intervine n puterea i activitatea executivului: a. puterea legislativ stabilete normele juridice pe care puterea executiv trebuie s ndeplineasc => caracterul supraordonat al activitii legislative b. Parlamentul aprob programul guvernului; aprobarea este un vot de ncredere, dezaprobarea nseamn demisia guvernului c. Parlamentul aprob delegarea legislativ, abilitnd guvernul s emit norme stabilind, concomitent, domeniul, durata, precum i modalitile de delegaiei de ctre guvern d. Parlamentul controleaz activitatea guvernului Pe de alt parte, se pot evidenia i interveniile executivului n puterea legislativului: a. Preedintele pronun legile i poate cere o singur dat reexaminarea unei legi control al juridice i exercitrii le este dar

acestora li se i asigur realizarea n fapt printr-un adevrat sistem de garanii

b. Preedintele poate dizolva Parlamentul c. guvernul are iniiativ legislativ - poate solicita adoptarea cu procedur de urgen a proiectelor sau propunerilor legislative - i poate angaja rspunderea n faa Parlamentului asupra unui program, declaraii politic general sau proiect de lege - poate fi abilitat s emit ordonane n domenii care nu constituie obiect de reglementare a legilor organice Judectorii se supun numai legii, fr s se afle n raport de subordonare fa de alte autoriti publice. Independena lor este garantat att n raport cu aceste autoriti ct i n raport cu alte influene sau presiuni. Judectorii i procurorii sutn nimii de ctre Preedinte sau de ctre conntenciosul administrativ. Funcionarea efectiv a structurilor create va depinde n mare msur de jocul forelor politice i sociale care le materilizeaz. Analiza sistemului politic romn se lovete de atipicitatea unor caracteristici n raport cu standardele de la care se revendic. Dificultile se explic prin trecerea extrem de rapid de la un sistem politic la altul. Spaiul politic romnesc este populat mai curnd de grupri de interese care i disput voturile electoratului dect de partide politice care promoveaz opiunile sociale. ncadrarea spectrului politic romnesc n curente politice ar duce la acoperirea unei pri a identitii relae a fiecrei formaiun aflat ntr-o relativ inadecvare cu identitatea asumat. De asemenea clasificarea formaiuniloe politice pe dihotomia stnga-dreapta este inoperant, realizndu-se o aglomerare mare pe centru, o alt expresie a confuziei dominante sin viaa politic intern. Explicarea migrrii frecvente a fraciunilor, a liderilor politici (mai ales a parlamentarilor), a filialelor din teritoriu dintr-o zon n alta a spectrului are dou explicaii: a. dei i etaleaz diferena specific n mod ostentativ, proclamndu-i o identitate doctrinar i programatic fr sufiecient acoperire, ele se definesc n fa de reform i eventual fa de chestiunea naional - prin aceata ele mai mult se confund dect se disting b. mprejurrile n care s-a format sistemul politic actual , fragilitatea premiselor de la care s-a plecat - a existat o stare social originar din care s-a selectat n mod natural o elit de circumstan => invazia oportunitilor - cumulului de roluri indeplinit simultan de acetia s-a tranformat mai trziu n Consecinele formrii FSN: corupie realitate prin atitudinea de

a. observarea unui dezechilibru major n distribuia potenialului de guvernare partide dup configurarea spectrului politic b. polarizarea acestui spectru care a motivat acuze de hegemonism i a generat cunoscute

ntre tensiunile

c. asaltul oportunitilor i concentrarea funcionarilor publici ntr-un singur partid subminndu-i acestuia libertatea de micare sau, cel puin ngrndindu-i-o. Caracteristicile actualului spaiu politic: a. fluiditatea i confuzia b. o anumit ndeprtare a a clasei politice de interesele electoratului c. stilul politicianist d. pierderea credibilitii bnuiala curent generalizat de corupie e. o numit lips de respect pentru adversari ca i pentru propria condiie. f. usurina de a ncheia i desface aliane fa de dificultatea de a e face s funcioneze Forele politice nu se conjug ntotdeauna, de multe ori nici nu se confrunt, ci se irosesc n eforturi dispuse pe direcii paralele. Raportul actual putere/opoziie are urmtoarele efecte negative: a. amnarea formulrii unor strategii globale pentru recostrucia societii, ndeosebi n plan economic b. ntrzieri n maturizarea instituiilor sistemului politic ca i a societii civile c. discreditatrea reciproc a celor dou pri: una nvinuit c se cramponeaz de putere cu orice pre, iar cealalt c urmrete dobndirea acesteia cu instituiilor statului, obligate n astfel de mprejurri s apeleze la msuri coercitive e. afectarea credibilitii sistemului democratic n percepia opiniei publice f. blocarea forelor politice n propriile lor formule formaiunilor politice Aceast criz atrage ntr-o oarecare msur toate partidele politice importante, ceea ce, adgat la un sprijin civic din ce n ce ai redus duce la contientizarea faptului c viaa politic romneasc trebuie s depesc un prag critic de maturitate precum i crizele cu care se confrunt. Electoratul se regsete din ce n ce mai puin n evoluiile din sistemul politic. Sistemul politic romnesc sufer de lipsa unei alterniative de guveranare sprijinit solid, pragmatic i managerial, ceea ce ar putea genera importante probleme n cazul unei grize politice. autohtone i inducerea unor ndoieli cu privire la posibilitatea Romniei de a accede la un sistem democratic => slbirea structurii interne a orice pre permanent

d. lipsa oricrei cooperri dintre ele genereaz sau favorizeaz crize de autoritate a

Criza de cretere se poaate transforma ntr-o autentic criz politic dac nu se identific un nou echilibru al balanei politice. Problema disputei acerbe n jurul chestiunii puterii se datoreaz i faptului c miza reformei sistemului politic a primit dou definiii ireductibile: una care viza stabilitatea i eficiena i una care viza gradul de democratizare. n scrutinul din noiembrie 1996, electoratul i exprim clar dorina de scimbare. ntrzierea deciziei de schimbare se datoreaz inexinstenei de pn atunci a unei alternative de guvernare sprijinit solid. n acest scrutin electoraltul nu sancioneaz doar guvernarea, ci i perpetuarea crizei de cretere. Presiunea rezulat din maniera de derulare a raportului putere/opoziie a dus la ngustarea orizintului libertii de aciune a statuluila o reducere a proceselor reformatoare. Apariia partidelor istorice dup Revoluie i autoproclamarea lor ca opoziie a dus la blocarea posibilitii de formare a unei opoziii contemporane cu puterea. Prin urmare, votul din noiembrie 1996 poate fi considerat ca o refondare a premiselor necesare unui real echilibru politic.

XIV. 1. Doctrina social-democrat pn la primul RM De la sfritul secolului XIX n social-democraie se profileaz un principiu major: pluralismul politic trebuie s stea la baza nlrii statului de drept, a democraiei economice i sociale. n i prin el valorile social-democraiei vor cpta o fizionomie i o funcionalitate proprii. Engels recomanda n prefaa lucrrii lui Marx Luptele de clas din Frnaa n 1895 cucerirea puterii politice pe cale parlamentar. Engels recomand prin aceasta meninerea aciunii social-democrate n limitele legalitii statului burghez. Se credea c burghezia nu i-a epuizat potenialul de cretere => s-a adoptat practica politic a social-democraiei n regulile jocului parlamentar. Inaugurarea curentului reformist n varianta transformaionist s-a produs odat cu contientizarea faptului c puterea politic poate fi cucerit prin perfecionarea sistemului, nu prin distrugerea sa. Bernstein ajunge la concluzia c teza marxist cu privire la pauperizarea clasei muncitoare este caduc i, n consecin, nu va avea catalizatorii unei situaii revoluionare care s duc la rsturnarea sistemului. Ceea ce a dus ns la cristalizarea atitudinii revizioniste a lui Bernstein a fost atitudinea socialitilor de catedr care susineau micarea de reform social lansat de Bismarck. Doctrina lor reunea un amestec de liberalism social i conservatorism n care susineau c

revendicrile economice i sociale ale muncitorilor germani nu puteau fi reprimate prin for. Ei recomandau cucerirea pcii sociale dup modelul englez, prin compromisuri din ambele pri. Lujo Brentano, eful colii: a. recomand mbuntirea nivelului de via al clasei muncitoare dup modelul englez b. are ca deviz perfecionarea capitalissmului pentru a se evita rsturnarea lui c. reforme inspirate vor neutraliza din fa orice veleitate revoluionar Schultz-Gwenitz, unul dintre cei mai importani discipoli ai lui Lujo Brentano: a. observ c prosperitatea econimic a dus la pacificarea social a celor dou interese antagonice n Anglia b. critic teoria pauperizrii i a prbuirii capitalismului c. faptul c Anglia este pe cale de a realiza pacea social se datoreaz procesului de concentrare industrial Bernstein se remarc prin a fi admirator al lui Schultz-Gwenitz, fiind de prere c revoluia social nu depinde de lovituri violente sau reforme sngeroase. Ea se obine prin reforme panice, aa ca n UK. Consider c posibilitaatea transformrii sistemului politic capitalist din interior este o alternativ la teza marxist privind prbuirea inevitabil a capitalismului. El spune despre modelul marxist c are o contradicie indisolubil ntre teza dispariiei inevitabile a capitalismului i necesitatea schimbrii prin revoluii a ordinii politice din cauza adncirii antagonismului dintre cele dou clase sociale. n articolele publicate ntre 1896-1898, Bernstein critic valabilitatea unora dintre cele mai importante teze marxiste. Cu toate criticile aduse de aripa stng PSDG, ncepnd cu anul 189 ideile revizioniste ncep s fie din ce n ce mai populare. Din martie 1899 articolele lui Bernstein apar n volumul cu titlul Premisele socialismului i sarcinile social-democraiei care a fost primit favorabil de ctre aripa dreapt a PSDG. La congresele PSDG de la Stuttgart, Hanovra i Lbeck bernsteinismul a fost condamnat, dar nu s-au luat msuri mpotriva sa datorit poziiei conciliante a majoritii liderilor, lucru care trdeaz dezorientarea profund din cadrul partidului. Bernstein i concentreaz atenia asupra teoriei valorii marxiste considerat cel puin pies de baz a sistemului economic al lui Marx. Principalul contraargument al lui Bernstein este faptul c veloarea mrfii nu corespunde i nu se msoar n cantitatea de munc socialmente necesar coninut n ea. Marx considera c tocmai aceste aspecte confer valoarea mrfii. Astfel Bernstein consider c teoria valorii munc este valabil doar pentru munca moart i pentru un anumit stadiu al dezvoltrii produciei de mrfuri. Marx susine ca etalon al valorii-munc timpul de munc clase cu

socialmente necesar, dar nu ine cont i de diferenele de abilitate i rapiditate i nici de avantajele introducerilor tehnico-tiinifice n procesele de producie. De asemenea Marx consider c marfa se vinde nu dup valoarea sa, ci la preul de producie. Bernstein consider c aceast idee demonstreaz caracterul depit al teoriei economice marxiste, precum i faptul c ea este aplicabil societilor anterioare capitalismului dezvoltat. El nlocuiete teoria valorii munc cu cea a utilitii marginale n care analiza fenomenelor economice are loc cu ajutorul noiunilor: nevoi, gust i utilitate pentru a pregti sinteza dintre socialism i liberalism demoliberalismul considerat a fi doctrina viitorului. n concepia sa pornete de la teoria subiectiv-psihologic a utilitii elaborat de Eugen Bhn-Bawerk care susinea c profitul ar decurge din diferena dintre aprecierile subiective ale valorilor prezente i viitoare i nu ar fi un rezultat al nsuirii plusvalorilor. Bernstein consider c ambele teorii, ci cea marxist i cea a utilitii finale sutn la fel de juste i rmn valabile pentru scopuri diferite. Bernstein a fost influenat i de neokantianism. Victor Adler i propunea s nlocuiasc baza materialist a socialismului printr-o baz kantian. Herman Cohen cerea social-democraiei s resping materialismul i s cread n puterea binelui i n valoarea justiiei. Woltmann consider c n spatele doctrinei economice marxiste exist o teleologie moral care faciliteaz apropierea dintre acesta i Kant. Conrad Schmidt l face pe Bernstein s cread c micarea socialist se sprijin pe postulate etice, pe o necesitate mai mult moral dect material. Revizionismul lui Bernstein s-a materializat n contestarea a cinci teze principale marxiste: 1. contest rolul predominsnt al economiei n schimbarea social i a dialectic i istoric - factorii economici nu au o influen decisiv n formarea contiiei politice - edificare socialismului trebuie s aib ca fundement valorile morale 2. respinge teoria valorii i plusvalorii precum i propune analiza fundamentelor economice cu ajutorul noiunilor colii marginaliste: nevoie, gust, utilitate 3. respinge prbuirii modelului de producie capitalist prin revoluie - capitalismul reuete de fiecare dat s se adapteze nilor provocri i s treac - odat cu creterea salariilor i a nivelului de trai a muncitorilor, acetia i vor atenia dinspre revoluie spre mbuntirea relaiilor de munc, sociale 4. respinge teoria luptei de clas ca factor motor al progresului istoric - lupta de clas s-a diminuat n urma creterii nivelului de trai a muncitorilor disprnd astfel peste crize ndrepta tensiunile materialismului

5. respinge maniheismul politic care face din dictatura proletariatului consecina cea adnc n plan polotic a luptei de clas

mai

- socialismul nu se poate edifica dect ca societate democratic => respinge inegaltitile legate de originea social, proprietate sau credin religioas - socialismul nu poate deveni o relaitate prin instituirea sa pe cale violent S-a constatat c este mai eficient transformarea sistemului capitalist din interior, dect distrugerea lui prin revoluie. n 1980 Gustav von Vollmar, deputat n Landstagul din Bavaria i adept al aripei stngi a PSDG se pronun deschis pentru o schimbare treptat a ordinii existente tinnd cont de mentalitatea colectiv i de natura specific a activitii politice. n contextul politic n care PSDG se vedea pus n situaia de a pierde electoratul rnesc, partidul ncepe s asigure ranii c nu vor instaora un regim colectivist. Paradoxul social-democraiei const n faptul c introducerea msurilor reformiste este motivat i propagat cu ajutorul frazeologiei revoluionare.

2. Tipuri i tipologii de lideri politici XV. 1. Dimensiuni simbolice ale culturii politice O societate nu este doar locuit, ci i exprimat, iar n cadrul ei orice regim i putere politic i exprim identitatea n dou feluri: a. prin ideologie b. prin simbolistic: drapele, embleme, steme, culori etc. Simbolurile politice au menirea de a trezi la cei ce le adopt anumite sentimente politice, convingere, apartenene, facilitnd n acelai timp recunoaterea ntre membrii aceluiai grup. Ele au o puternic ncrctur emoional, jucnd un rol foarte important n coeziunea entitilor pe care le reprezint. Ele trebuie judecate i analizate prin semnificaia lor i prin funcia pe care o realizeaz prin raportare la sensul istoriei. n lupta pentru putere, forele politice nu folosesc doar metodele convenionale, ci apeleaz i la simboluri pentru a stimula aderena i pentru a crea stri emoionale favorabile. Georges Bourdeau vede lupta politic ca pe un spectacol la care pariticip claa politic i membrii societii cu rol de public spectator din care fac parte:

a. cei care cred n program simbolistica i face s devin susintori fideli b. inerii, care nu i pun aceast problem simbolistica i trezete c. cei care l contest sau resping sau contest simbolistica i anihileaz Simbolistica politic are dou funcii majore: a. de legitimare b. de mobilizare Mitul politic are un loc aparte n simbolistic. El reprezint o explicaie bazat pe elemente imaginare cu o mare ncrctur emoional. Caracteristicile mitului: a. natura colectiv este expresia mentalitii colective => justific, inspir i aciunea unei comuniti tiinifice b. rolul compensatoriu propag o imagine cu rol de reparare c. cultura grandorii d. caracterul imperativ propag reguli i norme de aciune i via e. caracterul ambivalent cultiv opiziia bine/ru printr-o simbolistic simpl i uor recognoscibil. Ca reprezentare colectiv mitul, i cel politic n special, ofer cheia nelegerii cauzelor i modului n care se formeaz i se fixeaz n contiina colectiv sistemele de identitate i fidelitate specifice unei comuniti. Culturile politice i ideologia fixeaz i inoculeaz semnificaia mitului n contiina unei epoci prin practici rituale, prin evidenierea aspiraiilor majore, a visului i a speranelor legitime. Ex: mitul eroului salvator mitul politic al lui tefan cel Mare. Se constat c astzi societatea i creeaz mituri proprii i folosete pe larg miturile politice deoarece simte nevoia de a se justifica i n acelai timp de a-i masca propriile erori i orori. Funciile mitului politic: a. contribuie la legitimarea sau contestarea unei structuri de putere ntr-un context istoric dat b. permite o economie a resurselor de care se face uz pentru legitimarea puterii imaginii c. elimin fora ca mijloc de legitimare d. contracareaz violena fie prin eliminarea formelor sale, fie prin controlarea sale de manifestare, integrndu-le n prezervarea ordinii sociale i politice date Perioada contemporanp este marcat de puternice crize de legitimitate => mitul are o prezen efervescent. formelor prin fora susine

Raoul Girardet: mitul se manifest foarte puternic atunci cnd nu doar viaa politic, ci i societatea n ansamblul ei trece printr-o criz generatoare de incertitudine i temeri colective. Ele devin un anumit tip de rspunsuri la tensiunile din interiorul structurilor sociale. Schwartzwnberg consider c adevrata intenie a simbolisticii este de a manipula pentru a-si ascunde racilele, de a narcotiza pentru a i ascunde corupia, de a dezinforma pentru a-i masca decderea. Arsenalul simbolic al politicii vehiculeaz mai multe imagini dect idei, face afectivul s domine cognitivul, imaginea omului politic s conteze mai mult dect programul su. Aciunile nscute din afectivitate, nesupuse controlului raiunii au dus de multe ori la fundturi istorice ale cror costuri n-au fost nicicnd recuperate. 2. Statul medieval Istoria statului medieval european este istoria cooperrii i conflictului dintre rege i feudalii locali. Miza conflictului este dorina suveranului de a-iextinde dominaia asupra tutror teritoriilor care conform dreptului su divin. Posibilitatea de comunicare este redus pe teritorii vaste n aceast perioad, prin urmare regele trimite supui n teritoriu care s exercite autoritatea direct n numele su: foti funcionari ai casei regale sau vasali feudali care guverneaz astfel mici teritorii cu drepturi proprii. Structuri fundamentale ale statului feudal: a. poziia secular i religioas a regelui autoritate secular absolut - i exercit autoritatea n numele lui Dumnezeu - succesiunea sa la tron este expresia voinei divine - are drepturi asupra supuilor, dar i obligaia de a-i proteja, de amunci pentru lor b. patrimonialismul - gestiunea casei este agigurat de servitori personali ai regelui, parte a casei care sunt recompensai pentru servicii - ei avanseaz social i devin tot mai puin dependeni de patronul lor regal n funcie de resursele economice i de cele ale puterii sale legitime, orice suveran i fixeaz ca sarcin politic fundamental extinderea propriei autoriti pe ntinderea unui teritoriu din afara domeniilor sale. Pentru extinderea local el se adreseaz nobililor locali care i pot oferi sprijin financiar i/sau militar n acest sens. regale, bunstarea

n astfel de condiii ns, autoritatea nobiliar crete n fata autoritii regale, motiv pentru care suveranii medievali caut s contracareze tendinele de autonomie local prin msuri care s duc la creterea dependenei personale a nobililor fa suveran i fa de funcionarii regali: a. suveranul va cere taxe i prestaii militare mai mari, iar nobilii vor cere garanii pentru drepturile i privilegiile lor ca o compensare pentru serviciile aduse b. suveranul va cuta s slbeasc rezistena nobilimii locale prin divizare, cutare de noi aliai, extinderea teritoriiloe pe care le controleaz i ntrirea autoritii Supunerea aristocraiilor latifundiare se realizeaz n dou feluri: a. nvingerea nobililor proprietari n lupt i reintegrarea lor n posesiuni dup ce jur fidelitate regelui b. nobilii l servesc spontan pe rege => primesc drepturi i privilegii Legturile dintre suveran i vasal au conferit o oarecare stabilitate feudalismului: vasalul jur credin suveranului su, recunoscndu-i angajamentul de a-l servi, iar suveranul concede vasalului su o feud sau atribuie posesiunilor acstuia caracter de feud. Exist n acest caz dou situaii: a. predominana elementului feudal => predomin autoritatea vasalului pe feuda sa drepturi administrative i judiciare) b. predominana elementului patrimonial => predomin puterea regal Evoluii asemntoare procesului de centralitare a autoritii n statul medieval se observ i n alte state ale lumii. De exemplu, statul medieval japonez este expresia procesului de unificare a ogunatului Tokugawa din secolul XVI. (are