PROGRAMĂ DE CURS OPȚIONAL

An școlar 2021-2022

ISTORIA IDEILOR POLITICE

Clasa a XI-a

Propunător: prof. Daniela Voinea

1
 ARGUMENT

Cunoașterea societății și a evoluțiilor sale se poate realiza din perspective multiple, una
dintre acestea fiind istoria ideilor politice. Ca toate științele sociale, istoria științelor politice se
caracterizează printr-o efervescență permanentă a cunoștințelor. Mult timp, gândirea istoricilor
și a filosofilor a fost marcată de către dihotomia „idei” – „fapte”, postulându-se fie influența
structurilor sociale și economice asupra cursului evenimentelor politice, fie autonomia
politicului și încrederea în capacitatea ființelor umane de a șlefui identitatea societății.
Astăzi, istoricii adoptă poziții mai flexibile privind influența ideilor asupra mersului
societăților, estimând că menținerea unei opoziții teoretice între lumea „inteligibilului” și lumea
„sensibilului” constituie un obstacol în calea cunoașterii istorice. Termenul idei politice
ascunde realități foarte diverse: în filozofie sau în științele sociale, în general, se recurge la ea
fie pentru a evoca operele teoretice sau literare ale „marilor autori” ce reflectează asupra
societății, fie pentru a desemna doctrinele, ideologiile, curentele de gândire care domină
societatea la un moment dat. Nu se pot înțelege marile curente ale gândirii politice decât prin
realizarea unor trimiteri permanente la filozofie, drept și la cunoștințele sociale aparent
îndepărtate de domeniul filosofiei.
Abordarea formării și evoluției ideilor politice trebuie să se realizeze din perspectiva
prezentării genezei acestora și a modalităților în care transformările structurilor politice, sociale
sau economice au influențat această geneză, mai ales în istoria Europei. De asemenea, analiza
formării și evoluției ideilor politice presupune și aplecarea asupra istoriei relațiilor de putere
care însoțesc zi de zi acțiunea politică. Reflecția asupra politicului nu constă întotdeauna într-o
căutare liberă a justiției universale, ci și în apărarea intereselor unei instituții sau comunități.
Prin incursiunea în istoria ideilor politice pe care o oferă parcurgerea acestui curs,
credem că elevii au posibilitatea de a cunoaște și de a înțelege faptul că teoriile politice nu sunt
numai niște construcții teoretice, ci și faptul că au o valoare strategică imediată, în măsura în
care sunt mobilizate, în mod regulat, în viața publică, de actorii politici. Considerăm că acest
curs poate fi abordat ca un liant între studiul sociologiei generale și al filosofiei, ca o anticameră
teoretică, dar care și aspecte aplicative, a unei educații, culturi civice, determinativ democratică,
care îl poate ajuta pe tânăr să înțeleagă necesitatea implicării sale ulterioare în viața „cetății” în
care trăiește și a responsabilizării sale civice permanente. Programa se adresează elevilor de
clasa a XI-a, profilul umanist și este concepută pentru o oră pe săptămână.

2
 COMPETENȚE GENERALE

1. Utilizarea conceptelor specifice științelor sociale pentru organizarea demersurilor de

cunoaștere și explicare a unor doctrine, fapte, evenimente din viața socială trecută și
contemporană.
2. Aplicarea cunoștințelor specifice științelor sociale în abordarea cognitivă a unor
demersuri referitoare la abordări complementare ce pot clarifica modalitățile de formare
a ideilor politice.
3. Analizarea evoluției relațiilor de putere care însoțesc zi de zi acțiunea politică, din
perspectiva respectării drepturilor și libertăților inalienabile ale omului.
4. Formarea și manifestarea unui comportament social activ și responsabil, adecvat unei
lumi în schimbare.
5. Participarea la luarea deciziilor și la rezolvarea problemelor comunității.

3
 COMPETENȚE SPECIFICE ȘI UNITĂȚI DE CONȚINUT
COMPETENȚE SPECIFICE
1.1 Definirea termenului istoria ideilor
politice.
1.2 Diferența dintre istoria ideilor politice și
doctrinele sociologice.
2.1 Prezentarea evoluției cunoașterii: de la
gândirea mitică la rațiunea filosofică.
2.2 Caracterizarea generală a filosofilor din
Milet și a desacralizării științei.
2.3 Analizarea contribuției rațiunii politice
și democratice a cetății grecești asupra noii
concepții despre comunitate.
2.4 Exemplificarea nașterii gândirii
umaniste: sofiștii și reacția socratică sau
elitismul cunoașterii.
2.5 Prezentarea modelului platonician de
construcție a cetății ideale.
2.6 Analizarea principiilor aristotelice de
definire a omului și a polis-ului.
2.7 Identificarea contribuției filosofiei
romane și a dreptului roman la formarea
unui nou tip de civilizație.
3.1 Caracterizarea generală a gândirii
politice a Evului Mediu: de la ordinea
creștină la „renașterea” filosofică.
3.2 Prezentarea schemei generale a gândirii
Sfântului Augustin.
3.3 Exemplificarea transformărilor sociale și
a mutațiilor sociale din „cel de-al doilea Ev
Mediu” (secolele XII-XIV)
4.1 Prezentarea doctrinelor statului, de la
teoriile absolutiste la modelul monarhiei
limitate.
4.2 Caracterizarea absolutismului doctrinar.
4.3 Exemplificarea procesului de trecere de
la starea naturală la contractul social
(Hobbes și modernitatea sistemului filosofic
hobbesian).
4.4 Caracterizarea nașterii liberalismului
politic.
4.5 Identificarea particularităților proceselor
de trecere de la Renaștere la Iluminism.
4.6 Prezentarea premiselor gândirii politice
moderne.
4
CONȚINUTURI
1. Ce reprezintă istoria ideilor politice?
2. Rațiunea filosofică și deschiderea
spațiului politic.
2.1 Numărul, noul operator al gândirii și
limitele ambiției filosofice.
2.2 Solon și căutarea echilibrului politic.
2.3 Sparta, primul model de cetățenie.
2.4 Nașterea modelului atenian și
constituirea idealului democratic.
2.5 Sofiștii: omul devine „măsura tuturor
lucrurilor”.
2.6 Socrate și politica.
2.7 Cetatea ideală platoniciană și protejarea
legilor.
2.8 Omul, ființă socială.
2.9 Regimurile, politicianul și filosoful.
2.10 Geniul constituției romane: Cicero,
Seneca, Marc Aureliu și respectarea rațiunii
naturale.
3. Religie și politică în Evul Mediu.
3.1 Ascensiunea creștinismului și doctrina
Bisericii.
3.2 Augustinismul politic (cetatea lui
Dumnezeu și cetatea oamenilor).
3.3 Teologia sub influența filosofiei: sinteza
lui Toma din Aquino.
4. Momentul Machiavelli: ruptura dintre
politică și morală.
4.1 Calitățile principelui machiavellic.
4.2 Regele „ca trimis al lui Dumnezeu”
(puterea absolută).
4.3 Modernitatea sistemului filosofic
hobbesian.
4.4 John Locke și limitele puterii civile.
4.5 Montesqieu și separația puterilor.
4.6. Individul, rațiunea, libertatea din
perspectivă iluministă.
4.7 Thomas Morus și lumea utopiei.
4.8 Descartes, îndoiala și facultatea de a
judeca.
4.9 Spinoza și libertatea de a gândi.
 5.1 Identificarea particularităților societății
industriale: utopii sociale, socialisme și
gândirea revoluționară.
5.2 Caracterizarea specificului democrațiilor
din secolul XXI.
5. Mișcarea muncitorească și gândirea
socialistă.
5.1 Ideile socialiste, gândirea marxistă.
5.2 Variante bolșevice și chineze ale
marxismului revoluționar.
5.3 Socialism și capitalism.
5.4 Comunități, identități și libertate.
5.5 Multiculturalismul, un răspuns la criza
conștiinței moderne.
5.6 Căutarea libertății absolute, între
individualism ultraliberal și tradiție libertară.

VALORI ȘI ATITUDINI

Aceasta programă își propune să formeze la elevi următoarele valori și atitudini:

- lărgirea câmpului cognitiv;
- responsabilitatea relaționării în raportările social-culturale la tradiția istorică a formării
conștiinței morale;
- echilibrul discernământului faptic-relațional;

5
 SUGESTII METODOLOGICE

Prin această programă ne propunem să accentuăm caracterul expozitiv dar și practic,

aplicativ al conceptelor fundamentale ale științelor sociale, care constituie nucleul cognitiv al
istoriei ideilor politice, prezentat din perspectiva dialogului peren al ideației inter și
multisocioculturalității, în devenirea spiritului iluminist al consacrării drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului. De aceea, vom acorda un spațiu generos metodelor activ-
participative, problematizante, argumentative, dar și portofoliului cognitiv.
În centrul preocupărilor noastre va fi necesitatea conturării câmpului informațional, cu
valoare de nucleu conceptual. De aceea, vom folosi pentru exemplificare determinații generale
dar și particulare ale evoluțiilor ideilor social-politice care au reprezentat motoare ale
progresului social. Elevii vor fi încurajați să descopere și apoi să operaționalizeze concepte cu
valoare de idee – forță în angrenajul umanistic european.

BIBLIOGRAFIE

- Istoria ideilor politice – Oliver Nay, Editura Polirom, 2008.

- Droit, legislation et liberté – Fr. Hayek, Editura PUF, Paris, 1995.
- Theorié de la justice – John Rawls, Seuil, Paris, 1987.
- Despre multiculturalism și politica diferenței identitare – Jean-Luc Gignac, Editura
Pocket, Paris, 2001.
- Multiculturalismul – Adrea Senprini, Editura PUF, Paris, 1997.