Sunteți pe pagina 1din 5

Contemplarea umana este fixata de mecanismul timpului politico-istoric din care se avinta.

De aceea sentintele vremii pot fi deliberate din prisma complexitatii si individualitatii umane.Experienta istorcia demonstreaza ca nu ar fi existat ,,posibilul fara promulgarea ,,imposibilului.Insa acest proces altruistic necesita existenta unor eroi, pregatiti sa treaca peste deziluzionare si esecuri. Politica unui stat ca si politica vietii este organizata atit din impostori ideologici cat si din personalitati cu vocaie pentru asamblarea si conducerea statului. Unul dintre arhitectorii cercetarii sociologice, Max Weber (1864-1920) aplica meta-analiza istorica in cercetarea politicii si a puterei in stat, in timpul unei conferinte universitare sub forma de discurs, pentru ca ulterior ideile expuse sa apara in forma publicata in lucrarea ,,Politica,o vocatie si o profesie in vara anului 1919. Aceasta carte are valoare de introducere in opera weberiana si reprezinta un indreptar pentru viitorii politicieni, discursul continand analize detaliate si impartiale ale vietii politice din diferite timpuri si diferite tari. Pentru definirea notiunii de stat modern,Max Weber sustine teoria lui Lev Trotkii,,Orice stat se intemeiaza pe constrangereacesta este instrumentul care constituie prerogativa tuturor uniunilor politice,de altfel in stat s-ar fi instalat,in sensul cel mai propriu al cuvintului Anarhia.Insa este nevoie de specificat ca constrangerea nu reprezinta unicul instrument al statului, dar constituie instrumentul sau specific,mai ales ca in present relatia dintre stat si constrangere este foarte intima.Statul constituie,asemeni uniunilor politice care l-au precedat in istorie,un raport de dominare a oamenilor de catre oameni,bazat pe instrumentul exercitarii legitime a constrangerei.Astfel pentru existent statului este necesara supunerea celor dominati autoritatii.Aceasta dominatie se bazeaza pe justificari interioare si instrumente exterioare.In principiu exista trei temeiuri ale legitimitatii unei dominatii.Exista autoritatea eternului,a datinii,care este considerata ca fiind cea mai eficienta,insasi prin imemoriala vechime.Exista apoi autoritatea carismatica ce exprima inzestrarea unei personae cu un har neobisnuit si increderea celorlalti in calitatile sale.Dominatia in virtutea legalitatii,in virtutea credintei in valabilitatea unui stat legal si a unei competente efective,intemeiate pe reguli rational elaborate.Al doilea tip de dominatie este cel mai fascinant, deoarece aici isi are radacinile ideea de vocatie politica si incepe cercetarea unui fenomen profund si complex: raportul direct proportional dintre conducatorul inzestrat cu ,,har si devotamentul supusilor sai. Teoretic fiecare dintre noi participa in viata politica a unui stat, fiind ,, politicieni de ocazie care-si exprima doar vointa politica sau implicandu-ne in politica direct,absolut sau partial. Politica este incontestabil si o profesie nu doar o vocatie. Asadar aceste elemente la prima vedere contrarii,nu se exclud. Orice om care traieste pentru o cauza traieste si din acea cauza. Important

este ca intre aceste doua elemente sa existe un echilibru ponderal. In caz contrar exista riscul ca politicianul sa creeze din pozitia sa o sursa de atingere a telurilor personale. Actiunile unui functionar politic trebuie sa porneasca din altruism, dar sa fie remunerate material pentru a-i intretine avintul. Totodata politicianul profesionist trebuie sa aiba o constiinta cultivata in spiritul responabilitatilor. Mandria conducatorului politic constituie raspunderea sa strict personala,pentru tot ceea ce face, raspundere pe care nu poate nici nu are voie s-o transfere asupra altcuiva. Un factor important in promovarea sau retrogradarea politicii este presa. Ziaristii sun de regula cei care influenteaza sau manipuleaza alegatorii. De aceea colaborarea dintre politician si ziarist este absolut necesara. Publicistul politic si inainte de toate ziaristul, este actualul si principalul reprezentant al geniului, care este capabil sa implimenteze ura sau admiratia alegatorilor pentru un partid. Partidul este un alt sistem de promovare a politicii,fiind automat un factor important in legatura dintre alegatori si stat.Partidul reprezinta o piramida de structura politica ce are menirea sa filtreze din interior personalitatile politice. Astfel in urma concurentei din interiorul partidului se contureaza imaginea ,, Bossului sau a liderului de partid,care ulterior va avea obligatia sa apere interesele partidului pe arena politica. Prin urmare partidul este cel mai eficient mecanism de evidentiere a politicienilor profesionisti care vor deveni imaginea partidului si cheia detinerii puterei. Dar politica nu inseamna numai putere ci reprezinta un sistem mult mai complex si exhaustiv. Ce rol poate indeplini politica in sine, indeferent de telurile sale, in economia morala generala a conduitei de viata? Etica politica poate juca un rol extrem de funest din punct de vedere moral. Etica politica contrazice in multe privinte etica principiilor general umane. Caci daca etica iubirii universale spune: ,, sa nu raspunzi raului cu fortain cazul politicianului e valabil preceptul invers: sa raspunzi cu forta raului, altfel esti raspunzator pentru extinderea lui. Toate activitatile etic orientate pot fi puse sub semnul a doua percepte fundamental diferite din punct de vedere etic si, indiscutabil contrare: ele pot fi orientate dupa o ,,etica a convingerilor sau dupa o ,,etica a responsabilitatilor. Exista un profund contrast intre a actiona dupa preceptul eticii convingerilor si a actiona dupa perceptul eticii responsabilitatilor, avand deci raspunderea urmarilor ale faptelor sale. Cel ce profeseaza etica responsabilitatilor tine seama de toate defectele curente ale oamenilor. Adeptul eticii convingerilor se simte responsabil pentru intretinerea flacarii convingerilor pure, bunaoara flacara protestului impotriva nedreptatii sociale. Dar nici o etica din lume nu poate pierde din vedere un anumit fapt: atingerea telurilor ,,bune este conditionata uneori de folosirea unor mijloace indoielnice din punct de vedere moral,existand probabilitatea unor efecte secundare negative.

Deci nu stiu cat de aplicativa este folosirea eticii convingerilor in politica contemporana,mai ales ca principlaul mijloc de atingere a puterii in politica este constrangerea. Putem deduce cat de mare este din punct de vedere etic,tensiunea dintre mijloace si scop.Practic,aplicarea eticii convingerilor in politica este utopica, deoarece un om superior din punct de vedere a moravurilor nu ar putea niciodata sa aiba un parteneriat cu fortele ,,diabolice si nici sa duca o lupta de la egal la egal. Caci asta este politica-o forta diabolica din moment ce functioneaza cu instrumente ca puterea si constrangerea. In istorie au existat exemple de conducere a unui stat prin politica radical-pacifista. De exemplu in Pennsylvania,unde se interzicea recurgerea la violenta,experienta s-a dovedit a fi tragica deoarece cand a izbucnit razboiul de independenta, quakerii(membrii ,,societatii prietenilor),nu si-au putut apara cu arma in mana idealurile. In schimb statele protestante,calviniste,islamiste si chiar crestine, au legitimat neconditonat statul,adica:instrumentul constrangerii. Cel care ia acest instrument in mana este expus consecintelor sale specifice.Si intr-o masura deosebit de mare le este expus cel care lupta pentru o credinta,fie religioasa,fie revolutionara. Cel care vrea sa faca din politica profesia sa,trebuie sa fie constient de paradoxurile etice si de ceea ce poate deveni el sub presiunea lor. Omul politic intra in crda ie cu fortele diabolice care pandesc orice putere. Cel care cauta mantuirea sufletului sau si salvarea altor suflete nu o face pe calea politicii. Geniul politicii este in continua tensiune interioara cu Dumnezeul iubirii, inclusiv cu Dumnezeul crestin, in forma sa, exprimata de biserica. Tot ceea ce se obtine prin actiuni politice care recurg la folosirea instrumentului constrangerii si merg pe calea eticii responsabilitatilor,pericliteaza mantuirea sufletului. Iar ceea ce se obtine aplicand etica pura a convingerilor risca sa se descrediteze in ochii generatiilor urmatoare,caci responsabilitatea pentru urmari lipseste,iar fortele diabolice sunt necunoscute celui care actioneaza. Deci adevarul este undeva la mijloc. Un politician profesionist, trebuie sa intuiasca cand sa foloseasca atit etica convingerilor cat si etica responsabilitatilor.Deoarcece politica nu se face numai cu sufletul dar si nu numai cu capul!Ci cu ambele, in functie de situtatie. Echilibrul interior este cel ce trebuie sa ghideze omul politic in actiunile sale,avind grija sa nu cada intr-o extrema.Caci etica convingerilor si cea a responsabilitatilor nu se exclud reciproc ci se completeaza.Doar impreuna alcatuiesc politicianul adevarata,omul care poate avea ,,vocatie politicaPentru ca orice om care este matur din punct de vedere spiritual,urmarind etica responsabilitatilor,se poate ciocni la un moment dat cu conflictul interior,cand nu va putea trece peste principiile sale morale in folosul ambitiilor sale politice,ecomomice sau sociale.Toti oamenii politici ar trebui sa fie constienti de responsabilitatile sale,dar sa nu uite de principiile si valorile sanatoase promovate de umanitate.

Oricat de tare am dori sa prezicem viitorul,el oricum ramane incert.Dar cel mai probabil e ca in timpul existentii noastre politice sa nu avem parte de la inceput de o ,,primvara infloritoareci mai intii o noapte polara cu intunericul si duritatea ei de gheata. Si nu se stie cati vor prinde momentul rasaritului. Si ce vom deveni noi launtric in acel moment?.De aceea este nevoie sa ne traim viata sau sa ne construim cariera politica in conformitate cu realitatea.Prezentul se creeaza aici si acum,adevarat ca in conformitate cu dictatura timpului dar nu excluzand principiile noastre interioare. Deoarece momentul politic este efemer si riscam sa ne trezim la un moment dat ca ne-am dedicat moral spiritual unei iluzii!Trebuie sa fim pregatiti in permanenta sa infruntam o deziluzionare, o spulberare a proiectelor,de altfel nu vom fi in stare sa realizam nici macar ceea ce e astazi posibil.Numai atunci cand vom fi siguri pe noi si nu ne vom da batuti chiar daca societatea va deveni stupida si josnica pentru ce vrem sa-i oferim,si vom fi in stare sa trecem peste obstacole spunind ,,totusinumai atunci putem sa afirmam ca avem vocatie politica.Altfel putem sa ne consideram niste impostori ai sistemului,nedemni de increderea alegatorilor.Cineva ar putea sa afirme ca nu are cum sa sa-si realizeze aspiratiile.-Oricand exista o cale de atingere a idealurilor,mai devreme sau mai tarziu,cu tenacitate, orice usa poate fi deschisa.Conteaza ca omul politic intre timp sa nu-si piarda identitatea,sa ramina fidel principiilor sale dar sa nu neglijeze interesele statului si a societatii. Nu trebuie sa uitam ca, politicianul si cetateanul, societatea si statul, formeaza un tot intreg. De aceea, aceste doua componente a unui sistem, atit de complex, trebuie sa se respecte si sa se ajute.Politicianul sa actioneze in folosul poporului,iar poporul la randul sau recompensandul in mod direct sau indirect. In politica exista doua tipuri de pacate capitale: absenta unei cauze si lipsa responsabilitatii, care sunt comise din dorinta de a iesi in fata. Incontestabil politica este atit o profesie cat si o vocatie,pentru ca nu este de ajuns sa te nasti cu abilitati de conducator,trebuie sa te autocunosti perfect ca sa stii cum sa le intretii,sa le dezvolti si sa le axezi atit pe interesul propriu cat si pe interesul societatii.Important e sa detii un echilibru dintre valorile tale personale si valorile care trebuie sa le promovezi pentru binele statului.

Recenzie realizata pentru cartea:,,Politica,o vocatie si o profesie autor: Max Weber Elaborata de catre:Gorbatovschi Veronica Verificata de catre :Bogdan Gheorghita Sibiu 2010