I.

Intr-un sens larg al termenului, grupurile de interese includ si partidele politice, in sensul
ca functia de agregare si articulare a intereselor detine un rol major, insa sensul care s-a
consacrat in stiintele politicii defineste grupurile de interese ca entitati distincte, care se
deosebesc de partidele politice prin aceea ca nu se angajeaza direct in competitia pentru
obtinerea puterii politice ci, ramanand in afara ei, urmaresc sa-i influenteze deciziile in
favoarea propriilor interese. Asa cum aprecia Maurice Duverger, daca uneori intre ele exista
relatii complementare sau exista doar relatii ocazionale, alteori legaturile sunt organice, in
sensul ca fie grupurile de interes sunt subordonate partidelor fie invers, grupurile de
presiune subordoneaza partidele politice prin diverse mijloace. Alteori ele coopereaza de pe
pozitii egale. Ceea ce trebuie retinut consta in faptul ca evolutia vietii politice in ultimele
decenii s-a dovedit tot mai mult ca aceste doua forme de actiune politica sunt
complementare.
Grupurile de presiune sunt grupuri sociale, cu un grad variabil de formalitate,
care cauta sa promoveze si/sau sa apere interesele specifice ale membrilor lor prin
exercitarea unei presiuni asupra puterii politice sau asupra administatiei. Ele intra in
interactiune cu institutiile statului si partidele politice angajate in lupta pentru cucerirea sau
exercitarea puterii. Dar grupurile de presiune nu participa direct la cucerirea si exercitarea
puterii, ci actioneaza asupra puterii, ramanand exterioare ei, cauta sa o influenteze. Grupul
de presiune intra in actiune pe interese proprii si, chiar daca se intituleaza nepolitic, el este
angajat in politica, adica face o politica pentru un anume interes sau o anume conduita
politica, in timp ce partidele sunt exclusiv consacrate actiunii poltice si au un program pe
baza caruia fac o politica de pozitie.

Grupul de interes este un ansamblu de indivizi cu interese comune, al carui scop

este sustinerea si apararea acestor interese, prin influenta exercitata asupra procesului de
guvernare. De remarcat ca, in mod frecvent, aceste interese nu sunt nemijlocit politice, ci
economice, profesionale, morale, etc. Grupul de interes este un grup de presiune potential:
el devine grup de presiune atunci cand sub impulsul interesului, mai mult sau mai putin
constientizat, exercita o presiune asupra puterii politice, direct sau indirect. Din acest motiv,
delimitarea grupurilor de presiune este dificila: chiar daca nu este interesat sa influenteze
puterea politica, orice grup poate fi pus la un moment dat, episodic sau cu ocazia unor
circumstante care-l afecteaza in mod deosebit, in situatia de a se mobiliza pentru a obtine
avantaje sau a impiedica luarea unei decizii contrare intereselor lui. Cea mai nevinovata
grupare poate sa se transforme in grup de presiune, mobilizandu-se sub impulsul unui lider
sau/si ca reactie la un eveniment care o afecteaza. Mai departe, unele grupuri de presiune
se pot transforma in partide, organizandu-se nu doar pentru a influenta puterea , ci si pentru
a participa la cucerirea si exersarea acesteia: un astfel de exemplu il constituie grupurile
ecologiste sau feministe, care in tari ca Germania, Finlanda s-au transformat in partide, sau
partidul laburist in Anglia, ca expresie politica a intereselor muncitorilor si sindicatelor.

II. innd seama de o serie de criterii (scop, mijloace), grupurile de interese pot fi
clasificate in urmatoarele categorii:
a. grupuri economico-profesionale (asociatii ale oamenilor de afaceri, sindicatele, fermierii,
organizatiile medicilor, avocatilor, profesorilor, etc.);
b. grupuri pentru apararea drepturilor civile si constitutionale (populatia de culoare, femei,
pensionari, homosexuali);
c. grupuri religioase (mai ales fundamentaliste);
d. grupuri vizand relatiile internationale (societati, ligi, asociatii).
Un aspect relevant este ca aceste grupuri de interese pot promova atat interese particulare
cat si interese publice (care nu urmaresc beneficii sau profit direct, ci interese publice cum
ar fi: protectia mediului, a copilului, a consumatorilor etc. Din perspectiva implicarii
grupurilor de interese in viata politica, are semnificatie politica deosebita faptul ca, potrivit
unor reglementari adoptate in SUA (1974) orice grup care doreste sa contribuie cu bani sau
servicii pentru un candidat in campania electorala s-au creat comitete de actiune politica
(PAC), comitete ce au proliferat foarte mult, de la 608 in 1974 la peste 5000 in 1992. Desi
exista anumite limitari in privinta contributiilor respective, s-au exprimat o serie de temeri
cu privire la faptul ca banii exercita un rol prea mare in politica. Aceste probleme preocupa
in mod deosebit grupul de interes public numit cauza comuna (Common Cause), al carui
principal scop este reforma structurilor guvernamentale, perfectionarea procesului de
guvernare in sensul limitarii cheltuielilor in campaniile electorale, al respectului pentru
normele etice in viata particulara.

III. Maurice Duverger clasific grupurile de presiune dup. mai multe criterii: mrime,
structur, natur, scop, tehnici folosite, deosebind:
- grupul de presiune partial, care este organizatia ce are si alte ratiuni de a exista dect
actiunea de pressing politic, dar care poate f pus n situatia de a utiliza presiunea
politic, la un moment dat n activitatea sa, de grupul de presiune exclusiv,
care actioneaz doar n domeniul politic si face presiune asupra puterii (lobby-ul);

-grupul de presiune intern, care actioneaz ntr-o anume societate, servind interesele
membrilor si, integrati n respectiva societate, de grupul de presiune strin, care
intervine n viata politic intern a altor tri, servind intereselor unor persoane, grupuri,
natiuni strine (petrolisti texani ce influenteaz, spre exemplu, puterea politic din Arabia
Saudit);

- grupul de presiune de masa, care urmreste s grupeze un numr ct mai mare de

membri, deoarece astfel isi sporeste sansele de a-si atinge obiectivul (sindicate
muncitoresti, organizatii feministe), de grupul de presiune de cadre, care si asigur
eficienta prin atragerea unor membri marcanti prin functie, bogtie, prestigiu; n prezent,
marea majoritate a grupurilor de presiune se sprijin pe sau sprijin diferite elite;

-grupul de presiune direct, care actioneaz la nivelul organismelor puterii (ministere,

parlament, nalti functionari), de cel de presiune indirect, care actioneaz la nivelul
populatiei, a opiniei publice, pe care o sensibilizeaz penlru ca atitudinea acesteia s
influenteze puterea;

IV. Activitatea de lobby se refer la influenarea legitim a deciziilor politice, prin activiti
de comunicare profesionist realizate, care implic expertiz legislativ, tehnici discursive si
abiliti strategice. Prin lobbying se nelege activitatea unui grup (sau persoan) care
ncearc s determine puterea legislativ sau executiv s adopte o poziie sau s ia o
decizie care s serveasc interesele legitime ale respectivului grup. n plus, prin lobbying
(activitatea de lobby), factorii decizionali -parlamentarii, reprezentanii administraiei
publice centrale i locale etc. - pot beneficia, prin intermediul acestor grupuri, de expertiza
unor specialiti n diferite domenii. Dintr-un alt punct de vedere, lobbying-ul constituie un
mecanism prin care se menine legtura dintre alegtori i aleii lor, pe durata mandatului
acestora din urm. n Statele Unite, reglementrile Ageniei guvernamentale de finane
(Internal Revenue Service) fac distincia ntre lobbying i advocacy: lobbyingul se refer
strict la aciunea de a-i influena pe responsabilii de politicile publice pentru a adopta o
poziie n ceea ce privete un anumit segment de legislaie, n timp ce advocacy se refer la
orice demers pe care o persoan sau o organizaie l ia pentru a influena politicile publice
(proteste, amicus curiae, mese rotunde, conferine de pres). n SUA, activitatea de lobby
este protejat de primul amendament al Constituiei Statelor Unite ale Americii prin dreptul
la petiie. De-a lungul istoriei, nsi definiia termenului de lobby a fost subiectul mai multor
interpretri sau dispute. De exemplu, n 1953, ntr-un proces judiciar referitor la o rezoluie a
Congresului care autoriza un comitet s investigheze toate activitile de lobby menite s
influeneze, ncurajeze, promoveze sau ntrzie procesul legislativ, Curtea Suprem a
Statelor Unite a oferit o definiie ngust a termenului, considernd activiti de lobby,
doar formele de lobbying direct (interpelri fcute Congresului, membrilor sau comisiilor
sale), refuznd s ofere o definiie cu un grad mai mare de specificitate pentru a nu iei de
sub jurisdicia primului Amedament. Chiar dac exista un act normativ pe acest domeniu
nc din 1946 (Federal Regulation of Lobbying Act), adevrata reglementare a lobbyingului a
venit n 1995 cu Lobbying Disclosure Act, care obliga la o mai mult trasparen asupra
acestui proces, dar venea i cu o definiie mai precis a actului de a face lobby. Astfel, legea
adoptat n 1995 de cel de-al 104-lea Congres al Statelor Unite definea lobbyingul ca fiind
comunicarea oral sau scris (inclusiv electronic), adresat oricrei persoane
oficiale din ramurile executiv sau legislativ, fcut n numele unui client, avnd
urmtoarele scopuri: - formularea, modificarea sau adoptarea unei anumite legislaii
federale (regulament federal, ordin executiv, poziie a guvernului). - negocieri, premieri,
mprumuturi cu scopul executrii unui program sau a unei politici federale - nominalizarea
sau confirmarea unei persoane ntr-o poziie care necesit confirmarea de ctre Senat.