Sisteme de tip rețea socială

Radu Meza
Interesul pentru Sisteme de tip rețea socială
• Studiul sistemelor new media este de mare interes în
momentul actual
• Tot mai mulți cercetători din domeniul științelor sociale se
îndreaptă spre studiul unor fenomene online
• Site-urile de networking social sunt cel mai amplu fenomen
al ultimilor ani
• Facebook – cea mai mare rețea de socializare online are în
momentul de față aproximativ 1.3 miliarde de utilizatori activi
Studiul rețelelor sociale
Aspecte structurale ale studiului relaţiilor umane
• Precursori ai analizei reţelelor sociale
• Funcţionalismul structural şi influenţele ciberneticii
• Milgram şi cele şase grade de separaţie
• Granovetter şi tăria legăturilor slabe
• Niklas Luhmann şi societatea ca sistem de comunicare
• Analiza rețelelor sociale
Delimitările tehnologiilor de comunicare mediată de computer
Sistemele online de la Web 2.0 la „social
media”
• Servicii asociate cu termenul Web 2.0
• Bloguri
• Wiki-uri
• Multimedia sharing
• Tagging şi social bookmarking
• Newsfeed-uri, sisteme RSS şi servicii de agregare de conţinut
• Servicii de podcasting
• Mash-up-uri
• Reproducerea unor aplicaţii desktop ca servicii online
• Content Management Systems (CMS)
• Site-uri de tip reţea socială sau reţele de socializare online
Convergenţa tipurilor de comunicare mediată de computer
Site-urile de tip reţea socială - Definiții
„Definim site-urile de tip reţea socială ca servicii web care permit
indivizilor să
• creeze un profil public sau semi-public într-un sistem mărginit,
• să definească o listă de utilizatori cu care au o conexiune,
• să vizualizeze şi să navigheze lista lor de conexiuni şi cele create de alţi
utilizatori din sistem.
Natura şi denumirea acestor conexiuni poate varia de la site la
site”(boyd şi Ellison, 2007, 210-230)
Social Networking Sites vs. Social Network
Sites
• Se insistă asupra diferenţierii între termenii „site de tip reţea socială” (engl.
„social network site”) şi site de social networking (engl. „social networking
site”), ultimul fiind mai des folosit în discursul public, iar în general cei doi
termeni fiind folosiţi interşanjabil atât în discursul public cât şi de către
comunitatea ştiinţifică la acel moment.
• Necesitatea acestei diferenţieri survine din faptul că sensul termenului
networking (în engleză) trimite la un tip de comunicare în activităţi sociale
a căror primă miză este aceea de a cunoaşte persoane noi, de a crea noi
legături sociale şi chiar dacă practicile de networking social sunt posibile pe
aceste site-uri, nu acesta este aspectul care le diferenţiază de alte forme de
comunicare mediată de computer ci posibilitate utilizatorilor de a-şi crea şi
face vizibile reţelele sociale
Istoric
• 1985 – WELL;
• 1994 – Geocities;
• 1995 – Classmates.com;
• 1995 – Match.com și site-urile de anunțuri matrimoniale (”dating sites”)
• 1997 – Sixdegrees.com;
• 1999 – Cyworld, AsianAvenue, BlackPlanet și MiGente;
• 2002 – Friendster;
• 2003 – MySpace;
• 2003 – LinkedIn;
• 2003 – Gaia Online;
• 2003 – hi5;
• 2004 – Orkut, Google Buzz, Google Friend Connect, Google +;
• 2004 – Facebook.
1985 - WELL
• Prima comunitate online numită Whole Earth ‘Lectronic Link sau
WELL a devenit foarte bine cunoscută datorită entuziasmului primilor
internauţi şi faptului că unii dintre cei mai cunoscuţi cercetători ai
comunicării în comunităţile online şi-au bazat observaţiile pe
activitatea utilizatorilor WELL (Howard Rheingold). Ca funcţionalitate
şi tip de utilizare, WELL poate fi încadrat mai degrabă în categoria
grupurilor de discuţii din era pre World Wide Web.
1994 – Geocities
• Geocities a fost lansat ca un serviciu de web hosting gratuit care
permitea utilizatorilor să-şi creeze propriile pagini web într-un mod
foarte simplu. Conţinuturile încărcate de utilizatori erau grupate pe
categorii tematice denumite după zone geografice reale sau
imaginare care formau o structură asemănătoare unui director web.
Fiecare utilizator putea să-şi creeze o pagină web pe care să încarce
text şi imagini într-una dintre aceste zone.
1995 – Classmates.com
• Classmates era un serviciu ce permitea utilizatorilor să reintre în contact cu foștii colegi
de liceu, este unul dintre primele servicii web ce își propunea să ofere utilizatorilor
posibilitatea de a comunica online cu o serie de cunoștințe și prieteni mai vechi din
contexte social-educaționale diverse (de la nivelul grădiniței până la nivelul universitar
sau chiar la perioada armatei), anticipând avantajele pe care mediul online le poate oferi
în întreținerea unei rețele sociale de mari dimensiuni în condițiile unei populații cu un
grad ridicat de mobilitate. Punctul de pornire al acestui serviciu a fost digitalizarea și
organizarea și extinderea informațiilor din anuare, pe baza cărora puteau oferi
utilizatorilor posibilitatea de a-și regăsi foștii colegi. Ulterior, serviciul a fost redenumit
Memory Lane și s-a extins înspre a satisface persoanele în vârstă nostalgice, oferindu-le
posibilitatea de a revedea diverse produse media din perioada adolescenței și nu numai.
Classmates/Memory Lane este un serviciu plătit, funcționalitățile de bază, gratuite,
nepermițând utilizatorilor comunicarea propriu-zisă cu foștii colegi. În ultimii ani, diverse
practici abuzive sau ilegale ale companiei (reînnoirea automată a abonamentului,
trimiterea unor anunțuri false în scopul atragerii de noi utilizatori, restricționarea
funcționalităților esențiale ale serviciului pentru utilizatorii non-premium) au dus la o
serie de procese ca urmare a cărora compania deținătoare a serviciului a fost obligată să
plătească daune de ordinul milioanelor de dolari.
1995 – Match.com și site-urile de anunțuri
matrimoniale
În perioada 1995-2000, așa-numita perioadă ”Internet bubble” în care s-au lansat
un mare număr de afaceri online, pornind de la deja familiarele secțiuni de
anunțuri matrimoniale din presa tipărită, o serie de antreprenori au creat servicii
matrimoniale online. Chiar dacă utilizatorii camerelor de chat sau BBS-urilor
foloseau câteodată aceste tipuri de comunicare mediată pe computer pentru a-și
căuta parteneri (de multe ori sub protecția anonimității), site-urile dedicate în mod
special căutării de parteneri prin crearea de profile online și navigarea unor liste de
profile ale altor utilizatori în funcție de anumite preferințe au apărut abia după
1995, primul fiind match.com. Aceste site-uri pot fi împărțite în două categorii:
servicii plătite și servicii gratuite. Tot mai multe site-uri de acest tip oferă
chestionare pe baza cărora utilizatorilor li se recomandă alți utilizatori. Unele dintre
site-urile din prezent oferă utilizatorilor posibilitatea de a se întâlni într-un cadru
virtual și de a interacționa cu ajutorul unor avataruri tridimensionale sau animate.
Stigma socială asociată cu apelarea la paginile de anunțuri matrimoniale din ziare
pentru găsirea unui partener sau unei partenere s-a transferat și asupra variantelor
online ale acestor servicii.
1997 – Sixdegrees.com
Serviciul denumit după teoria celor șase grade de separație între oricare doi oameni, permitea
utilizatorilor să-și creeze și să-și configureze un profil, să alcătuiască o listă de prieteni, membri ai
familiei și cunoștințe, să vadă structura de conexiuni între ei și oricare alt utilizator și să trimită.
Matematicianul maghiar originar din România, Albert-Laszlo Barabasi, descrie în Linked: The Science
of Networks istoria conceptului six degrees of separation de la primele calcule ale matematicianului
maghiar Frigyes Karinthy până la experimentul lui Stuart Milgram și până la piesa lui John Guare și
jocul de societate Six Degrees of Kevin Bacon care au determinat succesul conceptului la nivelul
culturii populare la începutul anilor 1990. Una dintre principalele inovații aduse de sixdegrees.com a
fost aceea de a combina funcționalități ale site-urilor orientate spre crearea și menținerea unor
comunități virtuale cu funcționalitățile specifice site-urilor orientate spre servicii matrimoniale
(online dating sites). În pofida faptului că mare parte din site-urile de socializare online de succes
actuale urmează modelul sixdegrees.com, serviciul a fost închis în 2001, atingând numărul maxim
de 1 milion de utilizatori.
1999 – Cyworld
• Site-ul de socializarea foarte răspândit în Coreea de Sud, a pus accentul pe
personalizarea profilelor ca parte din experiența utilizatorilor, dar și ca parte din
planul de afaceri (Thelwall, 2009, 19-73). Utilizatorii își definesc avataruri care
trăiesc în camere virtuale (”minirooms”) pe care le pot decora după bunul plac.
Accesoriile pot fi achiziționate folosind moneda virtuală ”acoms”. Banii reali
folosiți pentru cumpărarea banilor virtuali sunt o sursă de venit considerabilă,
văzută de unii ca un model de afaceri viabil sau chiar mai bun decât cel folosit de
sistemele similare din vest bazat în mare parte pe veniturile din publicitate
(Lewis, 2008). Cert este că site-urile similare lansate în vest în aceeași perioadă
(sfârșitul anilor 1990) nu au reușit să ajungă profitabile într-un timp suficient de
scurt în așa fel încât să supraviețuiască. Cyworld pune la dispoziția utilizatorilor
posibilitatea de a publica un jurnal, de a interacționa prin chat, de-ași personaliza
camera virtuală – inclusiv adăugând muzică de fundal, de a lăsa comentarii în
”cartea de oaspeți” a prietenilor, de a încărca fotografii, de a-și face cadouri unul
altuia (Thelwall, 2009, 19-73). Cyworld a creat și versiuni pentru piața americană,
japoneză și chineză.
AsianAvenue, BlackPlanet și MiGente
• Cele trei site-uri de socializare online au fost lansate în 1997, 2000 și respectiv
2001 și țintite către nișe etnice ale publicului american. Țintind un public specific,
aceste site-uri de tip rețea socială ofereau utilizatorilor posibilitatea de a crea
profile personale, profesionale și matrimoniale(boyd şi Ellison, 2007, 210-230).
BlackPlanet include funcționalități ce permit utilizatorilor să găsească slujbe, să
primească recomandări, să caute diverși profesioniști, dar cea mai proeminentă
funcționalitate este cea care permite căutarea de parteneri, fie navigând rețeaua
de conexiuni, fie prin căutări pe bază de sex, regiune, preferințe etc. (Thelwall,
2009, 19-73). Commpania Community Connect care deținea cele trei rețele
sociale orientate spre segmente etnice a creat în 2007 și GLEE – un site de
socializare online pentru comunitatea de gay, lesbiene și bisexuali din Statele
Unite (Thelwall, 2009, 19-73). Această companie a fost achiziționată (împreună cu
cele patru site-uri de socializare online) de Radio One în 2008, cea mai mare
instituție media din Statele Unite orientată spre comunitatea afro-americană.
2002 – Friendster
• Primul și unul dintre cele mai cunoscute site-uri de socializare online așa cum le
cunoaștem în prezent care, conform fondatorului său Jonathan Abrams, pornea
de la ideea de a crea un site matrimonial care să nu fie axat pe întâlniri între
potențiali parteneri necunoscuți, ci care să reproducă mecanismele din lumea
reală, unde potențialii parteneri se cunosc prin intermediul prietenilor comuni.
Utilizatorii puteau indica interesul în găsirea unori parteneri pentru o sferă largă
de activități sau găsirea unor noi prieteni, puteau completa o listă de cărți, filme
și emisiuni TV preferate. Legăturile de prietenie trebuia mutual acceptate,
formându-se astfel un graf cu muchii bidirecționale. Membrii puteau să-și extindă
rețeaua de conexiuni fie stabilind legături cu membri existenți, fie invitând non-
membri să își creeze un cont pe Friendster. O dată legătura stabilită, utilizatorii
puteau publica testimoniale unul despre altul, testimoniale ce urmau să apară pe
pagina de profil a fiecăruia după ce erau aprobate de deținătorul paginii. Fiecare
profil conținea o listă de prieteni, împreună cu pozele acestora, iar fiecare nume
din listă trimitea spre pagina de profil a respectivului membru.
2002 – Friendster
• O serie de membri au creat profile false în sistemul Friendster.
Utilizatorii și ulterior media tradițională împărțeau aceste profile în
două mari categorii:
• Fakester – un profil ce era de regulă o referință culturală (divinități,
personaje din filme, romane, desene animate) sau o comunitate (o
universitate, o organizație etc.)
• Fraudster – un profil ce întreținea impresia autenticității, fie deținut
de utilizatori ce nu doreau să participe în sistem sub numele lor real,
fie complet inventat și folosit pentru a ”înșela” sistemul și așteptările
celorlalți utilizatori.
Clasificare în funcție de scopurile de utilizare
Scopurile care determină crearea legăturilor de prietenie sau
conexiunilor sociale în astfel de sisteme:
• „Socializarea în sensul comunicării interpersonale cu scop recreativ;
• Neworking în sensul comunicării interpersonale pentru alte motive
decât socializarea;
• Navigarea în sensul utilizării conexiunilor ca un dispozitiv de localizare
a informaţiilor sau resurselor”(Thelwall, 2009, 19-73).
Alte clasificări
• Rețele sociale bazate pe profile – servicii organizate în jurul paginilor de
profil ale membrilor. Fiecare utilizatori își dezvoltă propriul spațiu web și
alții pot contribui la acesta în diverse moduri (Facebook, Hi5, MySpace).
• Rețele sociale bazate pe conținut – profilul utilizatorului joacă un rol
important, dar secundar, după încărcarea de conținuturi – de la fotografii
pe Flickr la cărți și comentarii la adresa acestora pe Shelfari.
• Rețele sociale ”white-label” (termen care se referă la comercializarea unui
produs generic fără a avea atașat un brand sau la posibilitatea de a atașa
mai multe branduri diferite aceluiași produs) – acest tip de rețele oferă
utilizatorilor posibilitatea de a-și crea și configura propriile lor mini-rețele
sociale îndeobște în jurul unei tematici sau în jurul unor interese similare –
wetpaint.com sau Ning.
Alte clasificări
• Medii virtuale multi-utilizator – pun la dispoziția utilizatorilor o lume
virtuală în care aceștia pot interacționa prin intermediul unor avataruri –
de la nepretențioasa lume bidimensională inspirată din animația asiatică
din Gaia Online la lumea tridimensională complexă din Second Life.
• Rețele sociale mobile – multe rețele sociale web (ca Facebook și Google +)
permit în prezent utilizatorilor să interacționeze cu rețelele personale cu
ajutorul dispozitivelor mobile (telefoane mobile și tablete), dar există și
aplicații cu componente de tip rețea socială ce pot fi accesate exclusiv prin
intermediul dispozitivelor mobile (Avatar Fight).
• Micro-blogging sau servicii de actualizare a prezenței – sisteme ce permit
utilizatorilor să publice actualizări ale statusului pentru a susține în
permanență contactul cu cei din rețeaua socială ca Twitter.
Clasificarea utilizatorilor
• Alpha Socialisers – un număr restrâns de indivizi care folosesc aceste site-
uri intens pentru intervale scurte de timp pentru a flirta, cunoaște oameni
noi și a se distra;
• Attention Seekers – persoane care își doresc atenție și comentarii din
partea celorlalți, de multe ori manifestându-se prin încărcarea de fotografii
și personalizarea în amănunt a profilelor;
• Followers – un număr mare de persoane care folosesc aceste site-uri
pentru a ține pasul cu ceea ce fac ceilalți;
• Faithfuls – un număr mare de persoane care folosesc aceste site-uri de
socializare pentru a reitera prietenii mai vechi, din școală sau facultate;
• Functionals – o minoritate formată din persoane care utilizează aceste site-
uri pentru un scop anume.