Sociologia corpului

Dimensiunea carnală a sinelui:

Sine carnal, capital trupesc și inginerii corporale

– Seminar 2 –

Mihai Stelian Rusu

Structura cursului
• Trupul ca expresie fizică a eului
• Sine carnal și frumusețe trupească
• Inginerii corporale și practici de înfrumusețare
(beautification):
– Cosmetică, body-building, tatuare, implanturi
Trupul ca expresie fizică a eului
• Sine privat vs. Sine public
• Straturile sinelui public:
– Stratul epidermal Dimensiunea
– Stratul pilos biologică
Înfățișarea fizică
– Stratul cosmetic Dimensiunea
– Stratul vestimentar tehnică
– Stratul nominal Dimensiunea
– Stratul reputațional socială
Societatea contemporană ca „beauty society”
• Societatea actuală postmodernă: „societate a frumuseții”

• Capitalul estetic: o resursă valoroasă a societății postmoderne

• Pericolul „totalitarismului estetic”: frumusețea corporală ca

obligație individuală
Emergența istorică a „societății frumuseții”
Occident (Europa) Orient (Asia)
Scientia sexualis Ars erotica
↓
Societate anti-sexuală: cultul castității și al virginității în Evul mediu european
Sexualitatea umană a fost reprimată instituțional de către Biserica Catolică
↓
Anii ʼ60 în Europa Occidentală: revoluția sexuală (1967: The Summer of Love)
↓
„Beauty society”, „lipophobic society”: sexualitatea umană a rupt cămașa de
forță în care a fost legată de către morala creștină
↓
Societatea postmodernă: „cușca de fier a frumuseții”: totalitarism estetic,
ideologia lookism-ului, stratificare estetică a societății
Frumusețe corporală și capital estetic
• Aspectul fizic: capital estetic al individului

• Efectul de halo: persoanele frumoase sunt considerate mai

competente, mai serioase, mai inteligente etc.
– Studiu experimental: lucrările scrise de persoane frumoase au fost supra-
evaluate atunci când au avut atașate o fotografie a autorului decât atunci când
evaluarea s-a produs fără vizualizarea autorului
Definiția frumuseții
• Ce este frumusețea?
– Potter Stewart (judecător american, în 1964): „I know it when I see it” (definiția
pornografiei)
– Frumusețea, un candidat și mai serios decât pornografia la această definiție de
tip „I know it when I see it”. Pornografia variază cultural și istoric, frumusețea
nu!
– Psihologia evoluționistă: suntem programați genetic să reperăm frumusețea!
Suntem echipați biologic cu „dispozitive de detectare a frumuseții” (beauty
detectors).
– Studiu experimental: bebelușii au privit mai mult chipurile frumoase decât cele
mai puțin atractive
– Experiment mental: imposibilitatea de inhibare a acestor detectoare ale
frumuseții; pe stradă, nu nu putem abține să nu clasificăm oamenii pe care îi
întâlnim ca atrăgători sau mai puțin atrăgători
Atractivitatea (1) Aparența fizică
• Determinanții atractivității
• Aparența fizică – în special aparența facială
– J.H. Langlois: frumusețea facială = media (averageness): „Attractive faces are only
average”! KOINOPHILIA: Teoria mediocrității a frumuseții faciale
– Explicația cognitivistă: prototipicalitate (atracția familiarului virtual)
– Explicația evoluționistă: individul mediu → design optim →
reproductibilitate/fertilitate maximă.
– Cercetări mai recente au amendat teoria frumuseții ca mediocritate; frumusețea e
mai mult decât simpla medie → teoria auto-handicapantă: extravaganța
semnalează o condiție fizică superbă → momeală reproductivă (ex: coada
fazanului).
Atractivitatea (2) Aparența fizică
• Determinanții atractivității

– Alți factori determinanți ai atractivității, pe lângă mediocritatea facială:

– Simetria

– Înălțimea

– Proporție talie-șolduri (Waist-to-Hip Ratio):

• Ideal: 0,7

• Barbie: 0,54
Atractivitatea (3) Proximitate și familiaritate
• Proximitatea spațială: principiul propincuității (Leon Festinger)
– Persoanele apropiate fizic/spațial sunt mai accesibile

– Apropierea spațială facilitează accesibilitatea

• Familiaritatea:
– → confort cognitiv + predictibilitate → siguranță → atractivitate

– Robert Zajonc: efectul simplei expuneri; vs. suprasaturație de stimuli

– Când ceva familiar pare diferit, oamenii se simt inconfortabili. De exemplu,

oamenilor nu le place fotografia cu chipul lor inversat!
Atractivitatea (4) Similaritate și reciprocitate
• Similaritatea:
– Fizică

– Socială (Statut socioeconomic)

– Atitudinală

• Reciprocitatea:
– Tindem să placem pe cine ne place

– Norma reciprocității se aplică și în atractivitatea interpersonală

Frumusețea fizică: între psihologia percepției și
definiții culturale
• Psihologia evoluționistă:
– Frumusețea este obiectivă
– Mintea umană este astfel „cablată” de către procesul evoluției încât să perceapă
automat frumusețea umană
– Frumusețe = simetrie, geometrie, proporții
• Sociologia culturală și antropologia istorică:
– Frumusețea este un construct socio-cultural
– Societățile sunt cele care definesc un standard de frumusețe
– Standardele de frumusețe variază cultural (între societăți simultane diferite) și
istoric (în cadrul aceleiași societăți, dar în epoci diferite)
– Frumusețe boticelliană vs. frumusețe rubensiană
Inginerii corporale și practici de înfrumusețare
• „Beauty society” și cultura frumuseții
– Idealul cultural al frumuseții
– Presiuni normative pentru modelarea propriei corporalități după standardele
estetice promovate cultural
– Mijloace tehnologice pentru estetizarea trupului
• Inginerii corporale și practici de înfrumusețare:
– Cosmetică
– Sport și fitness
– Body-building
– Tatuare și piercing
– Implanturi (mărire sâni etc.)
– Operații estetice (botox, modificări corporale, liposucții etc.)
 Sociologia corpului
Identități întrupate:
Dimensiunea carnală a identității de sine
și de grup
– Curs 2 –
Mihai Stelian Rusu
Premise fundamentale
• Postulatul ontologic: Existența umană este o „existență
întrupată” – nu trăim decât în și prin corpul nostru
• Postulatul identitar: Identitatea individuală are o
dimensiune carnală – trupul este sediul carnal al sinelui
– Dimensiunea carnală a identității de sine

– Rasismul înțeles în termeni de „carnalizare” a identității de grup

Trupul ca sediu carnal al sinelui
• Identitatea = constelația de caracteristici (trăsături de personalitate,
credințe și convingeri, trăsături fizice și morale etc.) care definesc
conceptul de sine al unui individ

• Identitatea individuală = setul de caracteristici personale care

particularizează un individ de toți ceilalți

• Identitatea socială = apartenența la grupuri (identitate de gen:

femeie; identitate etnică: român; identitate profesională: avocat etc.)

• „Sine carnal” și „identitate corporală”: trăsăturile fizice care

definesc identitatea individuală a unei persoane
Identitatea corporală și sinele public
• Straturile publice ale sinelui („înfățișarea fizică este partea cea mai
publică a sinelui”)
1. stratul epidermal (pielea în nuditatea sa absolută; sine epidermal; creme, loțiuni
pentru catifelarea, întinderea pielii);
• politici ale expunerii vizuale: hijab (vălul islamic), burqa (veșmânt complet)
2. stratul pilos (sinele thriconic; epilarea, coafare)
3. stratul cosmetic (sinele cosmetizat; machiaj, fard)
4. stratul vestimentar (sinele vestimentar; haine, stil vestimentar)
5. stratul nominal (sinele nominal, identitatea de nume, conferită birocratic: politicile
numelui – denumirea copilului este dublu condiționată:
a) repertoriul nominal / nomenclatorul existent la nivelul unei societăți (de
regulă modelat de tradiția creștină);
b) preferințele subiective ale părinților
6. stratul reputațional (sinele reputațional)
Prezentarea cotidiană a sinelui corporal
• Erving Goffman (1959) The Presentation of Self in Everyday Life. New
York: Anchor Books. Tradusă în limba română sub titlul Viața
cotidiană ca spectacol (2007). București: comunicare.ro
• Paradigma dramaturgiei sociale:
– Viața socială este o scenă
– Indivizii sunt actori pe scena vieții sociale
– Performanțele lor cotidiene constau în prezentarea propriului lor sine într-o
lumină cât mai favorabilă, în fața unui public care îi evaluează prestația
• Teatralitatea trupească: viață socială este o scenă pe care indivizii își
etalează corporalitatea (diferitele straturi ale sinelui public)
Corpuri sociale și identități carnalizate
• Metafora corpului în gândirea teologică și social-politică:
– Biserica este trupul lui Hristos:
• „El [Hristos] este capul trupului, al Bisericii” (Coloseni l: 18)
• „Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plinește toate întru toți”
(Efeseni 1: 23)
– Regele și cele două corpuri ale sale:
• Ernst H. Kantorowicz (1958) The King's Two Bodies: A Study in
Mediaeval Political Theology. Princeton: Princeton University Press
– Societatea este un corp social:
• Herbert Spencer și societatea ca „organism social”
Rasismul și carnalizarea identității de grup
• Rasism = ideologie politică potrivit căreia lumea este divizată în rase
biologice distincte, fiecare înzestrată cu propriile trăsături biologice,
intelectuale și morale, aflate în stadii diferite de evoluție, motiv
pentru care ele pot fi ordonate ierarhic
• Rasismul presupune o biologizare a identității colective
– Identitatea colectivă și individuală este dată de apartenența la o rasă
– Nazismul ca apogeu al carnalizării identității de grup
• Rasa ariană vs. evrei
• Lupta pentru supremație rasială
– Idealul purității rasiale și voința de exterminare
Concluzii
• Existența întrupată ca singura formă de viață

• Trupul este sediul carnal al sinelui

• Identitatea individuală are o dimensiune corporală (sinele public)

• Identitatea corporală este o parte integrantă a identității individuale

• Identitatea colectivă poate fi „carnalizată” sub forma rasismului

 Sociologia corpului
Economii trupești și piețe carnale.
Corpuri de vânzare:
Prostituție, trafic de organe, comerț cu păr

– Curs 3 –
Mihai Stelian Rusu
Structura cursului
• Comodificarea trupului uman

• Corpul ca obiect cu valoare de tranzacție

• Piață a bunurilor trupești

 Sociologia corpului

Corpuri sacralizate:
cadavre, moaște, îmbălsămări

20 aprilie 2016
 Sociologia religiei: sacru și profan
Émile Durkheim, Formele elementare ale vieții
religioase, 1912 – universalitatea distincției dintre
„sacru” și „profan”;
Religia este definită prin distincția pe care o creează
între „sacru” și „profan”;
Sacru este ceea ce transcende ordinaritatea vieții de zi
cu zi, definindu-se în opoziție cu profanul.
 Definiția sociologică a religiei
„O religie este un sistem unitar de credințe și practici
relative la lucruri sacre, adică separate, interzise,
credințe și practici care unesc într-o aceeași comunitate
morală, numită Biserică, pe toți cei care aderă la ea”
(Durkheim, Formele elementare ale vieții religioase,
1995 [1912] p. 54).

3
Sacru vs. profan
Profan Sacru
Ordinar Extraordinar
Banal Special
Indiferență Deferență
Cadavre Moaște

4
 Viața politică a trupurilor moarte
Katherine Verdery, Viața politică a trupurilor moarte.
Reînhumări și schimbări postsocialiste, București:
Editura Vremea, 2006.
• În ce fel și din ce cauze osemintele și trupurile neînsuflețite
ale unor oameni decedați au devenit simboluri politice?

5
 Viața politică a trupurilor moarte
Trupul mort ca „valori-tezaur” ce pot aduce „profit politice”;
Exemple de trupuri decedate ca „tezaur cultural”:
• trupul Sf. Francisc din Assisi (mutat de la o catedrală la alta
pentru a atrage pelerini);
• furtul de moaște în Evul Mediu
• trupul lui Dante Alighieri (plimbat între Florența și Ravenna)
• trupurile lui J.-J. Rousseau, Thomas Paine și Napoleon
Bonaparte (reînhumate pentru a marca o schimbare politică)
• trupul lui Oliver Cromwell (mutilat ca act politic)
6
Sicriul lui Napoleon Bonaparte de la Sicriul lui Jean-Jacques Rousseau de
Palatul Invalizilor la Pantheon

7
Capul lui Oliver Cromwell – executare postumă

8
 Politica trupurilor moarte
(Re)Înhumarea ca sacralizare corporală
• Mormântul Eroului Necunoscut (1923) și Mausoleul Mărășești
(1938)
• Ion I. Moța și Vasile Marin, înmormântați ca martiri naționali
în februarie 1937
• Inochentie Micu Klein (1692-1768), reînhumat în 1997 la Blaj
• Carol al II-lea (1893-1953), reînhumat în 2003 la Curtea de
Argeș

9
 Politica trupurilor moarte
Îmbălsămarea și visul eternității corporale
• trupul lui V.I. Lenin (îmbălsămat în 1924)
• trupul lui I.V. Stalin (îmbălsămat în 1953, înlăturat din
Mausoleul lui Lenin în 1961)

10
Mumii politice – Lenin

11
Mumii politice – Stalin

12
 Corpuri îmbălsămate și imortalitate simbolică

Tipuri de „imortalitate simbolică” (Lifton și Olson):

• biologică (prin descendenți)
• teologică (prin nemurirea sufletului)
• creativă (prin opere care supraviețuiesc morții autorului)
• naturală (prin integrarea în natură)
+
• Imortalitate corporală
(obținută prin statuizare sau îmbălsămare)
13
 Statuile ca trupuri imortalizate
„Statuile sunt morți sculptați în piatră sau
turnați în bronz” (Verdery, 2006, p. 25)
• Statuile anulează descompunerea trupului,
conferindu-i durabilitate temporală;
• Statuile transformă temporalitatea asociată trupului;
• Statuile introduc trupul astfel imortalizat în domeniul
sacrului

14
15
16
17
 Sociologia corpului

Politicile mortuare ale corpului:

înhumare vs. incinerare
RITUL FUNERAR
CA RIT DE TRECERE ÎNTRE LUMI

Ciclul vieții: naștere, căsătorie, moarte

Rituri de trecere: botez, cununie, înmormântare
Arnold van Gennep (1909) Les rites de passage [Riturile de
trecere]
 Structura trială a riturilor de trecere:
 separare (faza preliminală)
 segregare (faza liminală)
 reîncorporare (faza postliminală)

2
RITUL FUNERAR
O ANALIZĂ FUNCȚIONALĂ

Funcțiile psiho-sociale ale ritului funerar:

 Funcție igienică (debarasarea cadavrului ca sursă de
infecție)
 Funcție de suport social și consolare morală (cei îndoliați
beneficiază de susținerea comunității)
 Funcție de integrare socio-morală a societății în fața terorii
existențiale a morții (teoria managementului terorii)

3
TEOLOGIA MORȚII
ȘI A TRUPULUI NEÎNSUFLEȚIT 1
Teologia creștină a morții:
 moartea este doar o moarte fizică, trupească; sufletul
supraviețuiește morții trupului (doctrina nemuririi
sufletului)
 totuși, la Judecata de Apoi, morții se vor scula din
morminte și se vor înfățișa în carne și oase în fața lui
Dumnezeu (doctrina învierii trupurilor)

4
TEOLOGIA MORȚII
ȘI A TRUPULUI NEÎNSUFLEȚIT 2
Teologia trupului mort:
 Înhumare (îngropare) vs. cremațiune (incinerare)
 Ambiguitatea teologică a trupului mort
 Biblia nu conține condamnări explicite ale incinerării/
cremațiunii
 Argumente teologice împotriva cremațiunii:
 Argumentul tradiției: incinerarea nu este o practică creștină (ci este
un obicei funerar păgân)
 Argumentul doctrinar: incinerarea face imposibilă învierea
trupurilor
5
SOCIOLOGIA MORȚII
ȘI POLICILE MORTUARE ALE TRUPULUI MORT 1
Sociologia morții:
 inegalitatea socială a morții
 mitul democrației morții: moartea ca „marele egalizator”
(Shakespeare, Hamlet)
 teza egalității inegale a morții: „unele morți sunt mai
egale decât altele” (parafrazare după Orwell, Ferma
animalelor)

6
SOCIOLOGIA MORȚII
ȘI POLICILE MORTUARE ALE TRUPULUI MORT 2
Argumente socio-economice și morale în favoarea
cremațiunii:
 Argumentul economic: incinerarea este mai ieftină decât
înmormântarea
 Argumentul funciar: cimitirele au devenit neîncăpătoare, iar
incinerarea ar putea rezolva problema
 Argumentul libertății de alegere: oamenii au dreptul să dispună cum
doresc ei de propriul lor corp, chiar și după ce mor
 Argumentul estetic: cenușa este preferabilă putreziciunii corporale
 Argumentul superiorității etice: prevenind descompunerea cadavrului,
incinerarea păstrează demnitatea celui decedat
7
ISTORIA CREMAȚIUNII
TRADIȚIA INCINERĂRII ÎN ROMÂNIA MODERNĂ

Marius Rotar (2011) Eternitate prin cenușă. O istorie a crematoriilor și

incinerărilor umane în România secolelor XIX-XXI (Iași: Institutul
European)
 1874: primul crematoriu uman din Europa, în Milano (Italia)
 1923: ia ființă societatea „Cenușa”
 1928: este inaugurat primul crematoriu uman din România,
Crematoriul Cenușa din București
 1928: Sinodul Bisericii Ortodoxe Române interzice preoților să
slujească orice serviciu religios pentru incinerați (reconfirmată în
1933 și 2012)

8
CIFRELE CREMAȚIUNII
STATISTICA INCINERĂRII ÎN EUROPA
Țara Nr. crematorii % din decese 2011 % din decese 2012
Slovenia 2 79.11 81.06
Elveția 28 84 79
Cehia 27 79.57 78.88
Suedia 65 78.63 77.85
Marea Britanie 266 74.37 74.28
Germania 155 39.70 *(1998) 20.10 *(1999)
Franța 158 32.27 32.51
Italia 58 14.92 16.62
Spania 132 19.33 20.5
Polonia 13 8 9
Ungaria 17 36.25 *(2004) 48
Serbia 2 21.64 18.06
Rusia 16 37.23 *(2010) 48.26 *(2011)
Bulgaria 1 4.78 *(2006) 5.08 *(2007)
România 2 0.33 0.34
9
CIFRELE CREMAȚIUNII
STATISTICA INCINERĂRII ÎN ROMÂNIA

1100
Numărul de incinerări umane

1003
1000
887 882
900 864 855 859
840 839
797 778 787
800

700

600

500
2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

10
STUDIU DE CAZ
MOARTEA D-LUI SERGIU NICOLAESCU 1
Sergiu Nicolaescu, decedat la 3 ianuarie 2013 la
vârsta de 82 de ani
Scenariul unui scandal funerar:
 Incinerat cu onoruri militare la Crematoriul Vitan Bârzești din
București în data de 5 ianuarie 2013, la „dorința expresă” a
regizorului
 Biserica Ortodoxă Română s-a oferit să acopere ea însăși cheltuielile
de înmormântare, rugând familia să îngroape creștinește pe răposat
 Publicul a huiduit familia care a organizat incinerarea (în special pe
văduva regizorului, care era cu 47 de ani mai tânără decât soțul ei
decedat)
11
STUDIU DE CAZ
PROIECTUL CREMATORIULUI DIN MĂNĂȘTUR, CLUJ 2
Undele de șoc ale scandalului Crematoriul:
 „ŞOCANT: Crematoriu uman în mijlocul Clujului”, Ziua de Cluj, 8
noiembrie 2011
 „Primăria clujeană a renunțat la crematoriul uman din cimitirul
Mănăștur”, Ziarul Lumina, 21 ianuarie 2012
 „Crematoriul uman din Mănăștur, tot mai aproape de realizare”, Ziar de
Cluj, 29 martie 2013
 „Cum arată «cuptorul morții» din Cluj, cel mai modern crematoriu
uman din estul Europei”, Adevărul, ediția locală Cluj-Napoca, 9
octombrie 2014
 „Regiunea Turzii s-a pricopsit cu cel mai modern crematoriu uman din
sud-estul Europei”, Făclia de Cluj, 11 octombrie 2014
12
STUDIU DE CAZ
PROIECTUL CREMATORIULUI DIN MĂNĂȘTUR, CLUJ 2
Crematoriul Mănăștur ca sursă de „poluare morală”:
 „Clujenii se tem că viitorul crematoriu uman care va funcționa în
Cluj va contamina cartierul Mănăștur. Temerile sunt întreținute de
faptul că singurul precedent național, crematoriul Vitan-Bârzești,
din București, nu este «un succes» în ceea ce privește mirosul și
fumul emanat în vecinătăți” (Ziua de Cluj, 8 noiembrie 2011).

13
CONCLUZII

 Moartea are multiple semnificații culturale, iar

aceste sensuri ale morții influențează politicile de
debarasare a cadavrelor
 „Necropolitics” – Politicile mortuare ale trupului
 Trupul neînsuflețit este obiectul unor războaie
culturale purtate între adepții înhumării
(îngropării) și incineraționiști (cremațiune)

14
 Sociologia corpului

Mortificări ale trupului:

post, ascetism, anorexie, bulimie
 Tehnici ale trupului
Marcel Mauss (1973) [1935], Techniques of the Body,
Economy and Society, 2(1), pp. 70-88
• Trupul ca mijloc de a atinge un scop
-------------------------------------------------------------------------------
• Auto-supliciul carnal ca tehnică trupească de mântuire a
sufletului (post, auto-flagelare, ascetism)
• Trupul ca obiect al mântuirii hic et nunc în societatea
contemporană (anorexie, bulimie)
 Teologia trupului [1]
• Dualitatea trup vs. suflet, carne vs. duh
• Trupul ca temniță a sufletului
• Disprețul trupescului, detestarea somaticului: deși
Dumnezeu a creat trupul omului după chipul și
asemănarea sa, oamenii Bisericii primitive au considerat
că trupul le impietează sufletul și deci le compromite
mântuirea sufletului

3
 Teologia trupului [2]
• Corpul ca sursă carnală a instinctelor care îl împing pe
om către păcat
• Corpul înțeles nu doar ca lăcaș al sufletului, ci și ca sediu
al păcatelor: originea păcatelor se află înrădăcinate în
dorințele trupești!
• Rezultă că trupul trebuie exorcizat de dorințe, purificat
de instincte, adus sub stăpânirea spiritului: corpul
trebuie domesticit duhovnicește!

4
 Tehnici de domesticire a trupului [1]
• MIJLOACE de purificare a trupului:
– Postul

– Asceza

– Auto-flagelarea

– Mortificarea

• SCOPUL suprem/ultim urmărit prin aceste mijloace:

– Mântuirea sufletului

5
 Tehnici de domesticire a trupului [2]
• Martiriul roșu (până în anul 380 d.Hr. când Teodosiu declară
creștinismul religie de stat, după ce în 313, prin Edictul de la
Milano, Constantin cel Mare a decriminalizat creștinismul în
Imperiul Roman)
– Moartea trupului prin tortură

– Mântuire sufletului prin botezul morții

• Martiriul alb (după anul 380 d.Hr.)

– Mortificarea trupului prin auto-tortură în pustiu

– Mântuirea sufletului prin suferință îndelungată și ascetism sever

6
 Mântuire prin trup în societatea contemporană

• Societatea modernă ca societate somatică: trupul, atât de disprețuit în

societatea creștină, devine o valoare prețuită în lumea modernă
secularizată

• Viața individului înțeleasă ca proiect corporal

• Ideologia hedonistă: scopul vieții este fericirea, fericirea este plăcere,

iar plăcerea este trupească

• Ideologia „lookism”-ului: frumusețea corporală (atractivitatea

fizică) este valoarea supremă a existenței și merită urmărită cu orice
preț

7
 Patologiile bioculturale ale lookism-ului

• Anorexia nervoasă
– Tulburare de comportament alimentar (clasificată în DSM.IV-R, 307.1)

– „Anorexia nervoasă se caracterizează prin refuzul de a menține o

greutate corporală normală minimă”

• Bulimia nervoasă
– Tulburare de comportament alimentar (DSM.IV-R, 307.51)

– Bulimia nervoasă se caracterizează prin episoade repetate de mâncat

compulsiv urmate de comportamente compensatorii" inadecvate, cum
ar fi vărsăturile autoprovocate, abuzul de laxative, de diuretice sau de
alte medicamente, posturi sau exerciții fizice excesive
8
 Anorexia nervoasă [1]

• Criterii de diagnosticare
– A) Individul își menține o greutate corporală care este sub nivelul
minim normal pentru etatea și înălțimea sa

– B) Indivizii cu această tulburare se tem foarte mult să nu ia în greutate

sau să devină obezi

– C) Experientarea şi semnificaţia greutăţii şi conformaţiei corporale sunt

distorsionate la aceşti indivizi

– D) La femeile postmenarhice, amenoreea este un indicator al disfuncţiei

fiziologice în anorexia nervoasă

9
 Anorexia nervoasă [2]

• Elemente specifice culturii și sexului

– Anorexia nervoasă pare a fi de departe mai frecventă în țările
industrializate, în care există abundență de mâncare și în care, în special
pentru femei, a fi considerat atractiv este legat de a fi gracil

– Anorexia nervoasă este mai frecventă în Statele Unite, Canada, Europa,

Australia, Japonia, Noua Zeelandă și Africa de Sud

– Mai mult de 90% din cazurile de anorexie nervoasă survin la femei

• Prevalența
– Prevalenta pe viaţă a anorexiei nervoase printre femei este de
aproximativ 0,5%
10
 Bulimia nervoasă [1]

• Criterii de diagnosticare
– A) Episoade recurente de mâncat compulsiv

– B) Comportament compensator inadecvat recurent în scopul prevenirii luării în

greutate, cum ar fi vărsăturile autoprovocate, abuzul de laxative, diuretice,
clisme sau alte medicamente, postul sau exercițiile excesive

– C) Mâncatul compulsiv și comportamentele compensatorii inadecvate apar

ambele, în medie de cel puțin două ori pe săptămână, timp de 3 luni

– D) Autoevaluarea este în mod nejustificat influențată de conformația şi greutatea

corpului

– E) Perturbarea nu survine exclusiv în cursul episoadelor de anorexie nervoasă

11
 Bulimia nervoasă [2]

• Elemente specifice culturii și sexului

– Bulimia nervoasă a fost descrisă ca apărând, în mare, cu frecvente similare în cele
mai multe tari industrializate, incluzând Statele Unite, Canada, Europa,
Australia, Japonia, Noua Zeelandă și Africa de Sud

– În eșantioanele clinice și populaționale, cel puțin 90% dintre indivizii cu bulimie

nervoasă sunt femei

• Prevalența
– Prevalenta pe viaţă, a bulimiei nervoase printre femei este de aproximativ l%-3%;
rata apariţiei acestei tulburări la bărbaţi este de aproximativ 1/10 din cea a
femeilor

12
 Sociologia corpului

Healthism și fitness ca religii ale

postmodernității
Binarități constitutive
Niklas Luhmann: orice câmp de cunoaștere se instituie
pe o binaritate care îi este constitutivă.
– Morala/etica: bine vs. rău
– Estetica: frumos vs. urât
– Știința: adevăr vs. fals
– Religia: sacru vs. profan (transcendență vs. imanență)
– Politica: putere vs. lipsa de putere
Modernitatea și religiile politice [1]
Eric Voegelin (2010) [1938] Religiile politice. București:
Humanitas.
Consecințele spirituale ale modernizării:
– Secularizarea: „Moartea lui Dumnezeu” (Friedrich Nietzsche)
– Apariția „religiilor politice”: sacralizarea politicii și „imanentizarea
eschaton-ului”, adică obținerea mântuirii colective aici și acum (Eric
Voegelin)

3
Modernitatea și religiile politice [2]
Religii politice ale modernității:
– 1776: Revoluția Americană și religia politică a republicanismului
secular
– 1789: Revoluția Franceză și religia politică a republicanismului secular
– 1917: Revoluția bolșevică și religia politică a comunismului
– 1921: Mișcarea fascistă și religia politică a etatismului
– 1933: Mișcarea nazistă și religia politică a rasismului

4
Postmodernitatea și „lifestyle religions” [1]
Religii ale postmodernității:
– Healthism: ideologie politico-medicală care promovează sănătatea
individuală și publică drept valori supreme
– Fitness: ideologie dietetico-estetică, întemeiată în idealul corpului
sănătos, care încurajează indivizii să își impună un regim de
alimentație și exerciții fizice prin care să își aproprie trupul de
standardul atletic de frumusețe corporală valorizat socio-cultural.

5
Postmodernitatea și „lifestyle religions” [1]
Societățile tradiționale – religii spirituale – mântuirea
transcendentă a sufletului în viața de apoi

Societățile moderne – religii politice – mântuirea imanentă a

corpului politic în timpul istoric

Societățile postmoderne – „lifestyle religions” – mântuirea

imanentă a trupului indivizilor aici și acum

6
Corporalități postmoderne [1]
Jean Baudrillard (2005) [1970] Societatea de consum. Mituri și
structuri. București: comunicare.ro
– În societatea de consum „trupul a ajuns obiect al mântuirii. În această
funcție morală și ideologică, el a înlocuit în întregime sufletul” (p. 165).
– Phryneism (etica feminină a corpului) și atletism (etica masculină a
trupului)
– „Frumusețea a devenit, pentru femeie, un imperativ absolut, religios.
A fi frumoasă nu mai este doar un efect natural, nici un supliment
adăugat calităților morale. Este calitatea fundamentală, imperativă, a
acelora care-și îngrijesc părul și silueta la fel de devotat ca sufletul”
(pp. 169-170).
7
Corporalități postmoderne [2]
– „Frumusețea este semnul elecțiunii la nivelul trupului, ca reușita la
nivelul afacerilor. […] Semn de elecție și de mântuire” (p. 170)
– Etica frumuseții: supremația valorii corpului sănătos și desăvârșit.

8
Medicalizarea societății [1]
„Societate terapeutică”: societatea definită prin analogie
biologică drept „corp social”, alcătuită din indivizi considerați a fi
virtuali bolnavi și care trebuie, deci, permanent îngrijiți.
Medicalizarea societății: procesul prin care tot mai multe condiții
fiziologice (somatice), psihice (mentale) și sociale sunt văzute ca
patologii ce reclamă terapie medicală.
– Ex: patologizarea devianței (alcoolismul, homosexualitatea, prostituția,
masturbarea, obezitatea): transformarea lor din probleme morale în
probleme medicale, urmată de tratarea lor cu produse farmaceutice și
intervenții medicale.
9
Medicalizarea societății [2]
Mecanismele de control ale societății terapeutice:
– Mecanisme interne (internalizate de către indivizi fără
constrângeri externe explicite): fitness, atleticism, diete
alimentare
– Mecanisme externe (constrângeri exterioare exercitate
asupra indivizilor menite a-i conforma ideologiei politico-
medicală a healthism-ului): medicalizarea societății,
patologizarea devianței.

10
Concluzii
– Permanența sacrului în societatea, chiar și în lumea
secularizată
– Modernitatea a proclamat „moartea lui Dumnezeu”, ceea
ce a dus la reîncarnarea sacrului în „religii politice”
– Postmodernitatea a instituit alte religii seculare, bazate pe
stilul de viață, în care trupul indivizilor a devenit „obiect al
mântuirii”
– Medicalizarea societății a transformat corpul într-un
obiect de control în cadrul unei „societăți terapeutice”.
11