Concepte fundamentale in sociologie Politica,o vocatie si o profesie de Max Weber

In lucrarea Politica ,o vocatie si o profesie Max Weber face o analiza a sistemului politic si incearca sa defineasca termenul de politica.Notiunea de politica este extrem de larga si cuprinde orice fel de conducere autonoma.Cu toate acestea se concentreaza pe termenul de stat sau uniune politica ce poate fi definit sociologic prin prerogativa sa :constrangerea fizica. A face politica ,spune Weber, inseamna a te stradui sa participi la putere sau sa influentezi impartirea puterii, fie intre state, fie intre grupurile de oameni. Cine face politica aspira la putere ca mijloc in slujba altor teluri fie de dragul placerii pe care o da prestigiul social. Statul reprezinta un raport de dominare a oamenilor de catre oameni, bazat pe instrumentul exercitarii legitime a constrangerii. Cea mai veche forma de dominatie este cea traditionala,urmata de harisma bazatape autoritatea data de neobisnuitul har al unei persoane.Cea din urma forma de dominatie este in virtutealibertatii, intemeiata pe reguli rational elaborate,deci o dominatie bazata pe o atitudine de supunere. In realitate atitudinea de supunere a oamenilor este determinata de motivatii puternice legate de temeri sau sperante. Politicienii prin vocatie nu sunt singurele elemente de mare importanta in angrenajul luptelor politice pentru putere,ci se adauga mai degraba mijloacele ce le stau la dispozitie. Pentru mentinerea unei dominatii bazata pe constrangere sunt necesare si anumite mijloace materiale exterioare precum in cazul intreprinderilor financiare. Aceste mijloace pot fi: bani, cladiri, automobile etc. In perioada contemporana spune Weber,statul modern este o unitate de dominatie institutionalizata, care incearca sa monopolizeze ca instrument al dominatiei constrangerea fizica legitima. Se poate face politica prin exercitarea unei influente asupra impartirii puterii intre diferitele formatiuni politice, fie ca politician de ocazieori avand ca ocupatie secundara politica. Politicieni de ocazie suntem atunci cand punem buletinul de vot in urma, respectiv ne exercitam dreptul de vot , sau cand ne manifestam viata politica in alt fel. Pe de alta parte politicieni ca ocupatie secundara sunt astazi toti oamenii de incredere sau membrii de partid,sau ca si in cazul nostru o foarte mare parte a parlamentarilor care se ocupa de politica numai in perioada sesiunii.

Exista doua moduri de a-ti face o profesie din politica: fie sa traiesti pentru politica, fie din politica. Conducerea unui partid de catre oamenii care traiesc exclusiv pentru politica si nu din politica presupune neconditionat o recrutare plutocratica . Idealismul politic complet lipsit de fundamente si scrupule se regaseste daca nu exclusiv, cel putin preponderent tocmai la paturile care,datorita lipsei de mijloace nu are niciun interes in mentinerea oranduirii economice a unei societati date. In zilele noastre sefii de partid rasplatesc serviciile aduse lor cu posturi de tot felul in partide,ziare, comitete,comisii sau in administratia de stat. Acestei tendinte I se opune acum transformarea functionarului modern intr-un specialist format in ani lungi de studiu,avand o inalta calificare intelectuala si integritate. Odata cu ascensiunea functionarilor publici profesionisti s-a ivit si figura conducatorului politic ca necesitate a unei conduceri unitare. Defapt adevaratul functionar conform menirii sale propriu-zise nu trebuie sa faca politica,ci sa administrezenepartinind pe nimeni. Acest lucru este valabil pentru asa-numitii functionari politici din administratie,atata timp cat in joc nu intra ratiuni de stat. Functionarul politic trebuie sa isi indeplineasca functiile fara resentimente si prejudecati, adica el nu trebuie sa lupte. Activitatea sa sta sub semnul principiului responsabilitatii, sa duca la bun sfarsit in pofida propriilor sale convingeri sarcina pe care instanta superioara i-a impus-o, cu constiinciozitate si precizie. Tocmai functionarii de cea mai inalta tinuta morala sunt cei mai prosti politicieni, ei fiind lipsiti in sesnul politic de simtul responsabilitatii si deci avand o moralitate precara. Strans corelat aici apare si cuvantul demagog care aflam ca exista de la aparitia statului constitutional deci a democratiei. Demagogia moderna se bazeaza si pe discursuri intr-o mare parte ,dar se serveste si de un instrument mai putin perisabil:cuvantul tiparit. Ziaristul este principalul reprezentant actual al genului. Exista o problema si anume cea a carierei politice a ziaristului , a sansei acestuia de a ajunge in posturi politice de conducere. Daca ziaristul ca tip de politician profesionist are deja in spatele lui un trecut considerabil,figura functionarului de partid apartine istoriei. Formele moderne de organizare a partidelor contrasteaza cu starea idilica a dominatiei notabilitatilor. Acestea sunt produse ale democratiei, ale sufragiului universal, ale necesitatii propagandei de masa si a conducerii stricte. Aderentii partidului de aseteapta ca atunci cand seful lor ,in cazul in care iese invingator, sa ii recompenseze cu diverse posturi sau alte privilegii.

Weber analizeaza sistemul parlamentar englez unde constata ca sistemul de acolo este doar o varianta blanda de impunere a principiului plebiscitar., in comparatie cu America unde acest principiu s-a impus mult mai devreme. De asemenea aflam ca Boss-ul este un ntreprinztor politic capitalist, care, pe socoteala sa proprie i pe riscul su propriu, face rost de voturi. Rolul lui esenial este s adune fonduri. Reuete acest lucru parial din cotizaii (n mare parte prin impozitarea salariilor acelor funcionari care i-au cptat posturile datorit lui sau partidului lui) ,apoi, prin baciuri . Ca trasaturi ale politicianului exist trei caliti deosebit de importante pentru un politician : pasiunea (devotament), simul responsabilitii i intuiia. Vanitatea este o trstur de caracter foarte rspndit. In cazul politicienilor, aspiraia la putere este un instrument indispensabil. Exist doar dou tipuri de pcate capitale n politic : absena unei cauze i lipsa responsabilitii. Toate activitile etic orientate pot fi puse sub semnul a dou precepte fundamental diferite din punct de vedere etic i, indiscutabil, contrare : ele pot fi orientate dup o etic a convingerilor sau dup o etic a responsabilitii . Cel ce profeseaz etica responsabilitii ine seama de toate defectele curente ale oamenilor, el nici nu are dreptul s-i considere pe oameni buni i perfeci. Eticianul convingerilor nu suport iraionalitatea etic a lumii. El este un raionalist al eticii acosmice. Privind si dintr-o perspectiva religioasa analizand diverse sisteme, el afirma ca aceasta coruptie a lumii prin pacatul originar a permis includerea instrumentelor constrangerii in etica in vederea pedepsirii pacatelor . Weber conclude ca cel care vrea sa faca politica , respectiv o profesie din asta,trebuie sa fie constientde paradoxurile etice subliniate in lucrare si de ceea ce poate devenii sub presiunea acestora. Politica inseamna alaturi de pasiune si intuitie si o tenace si lenta lupta cu imposibilul,asa cum istoria a dovedit-o.Cel care poate face asta,nu trebuie sa fie numai un conducator,ci si un erou in sensul cel mai propriu al cuvantului.