Sinuciderea anomica

Anomie - a = fara - nomos = norma,regula

Amomia a fost definita ca o anumita perturbare a ordinii colective datorata diminuarii puterii morale sau crizei unei autoritati capabila sa impuna limite sau cote pe care indivizii sa le respecte in mod spontan si de care sa asculte tot spontan

Sinuciderea anomica apare odata cu dezvoltarea societatilor organice ,mai ales in perioadele de crize economice sau de ,,boom economic.In aceste perioade,oamenii sunt mai putin pastrati aproape de ordinea societatii astfel ca dorintele primare pot depasi orice limite creand confuzie.In acest moment anomia devine aproape o stare psihologica de dezordine a societatii si a ordinii sociale Urmarind variatiile sinuciderilor n raport cu variatiile prin care trece viata economica s-a observat ca media sinuciderilor cunoaste variatiuni n perioadele de perturbare ale vietii economice. S-a constata, bunaoara, ca ntre 1845-1869, "cresterea anuala medie a numarului de falimente" a fost de 3,2%, dar n 1847, cresterea anuala a fost de 26%, n 1854 de 37%, iar n 1861 de 20%. n acelasi interval, cresterea anuala medie a numarului de sinucideri a fost de 2%, dar n perioadele de criza economica, media sinuciderilor a sporit enorm: 17% n 1847, 8% n 1854 si 9% n 1861 ( Emile Durkheim,Sinuciderea,Antet, 2005,146 ).

 S-a constatat astfel ca principala cauza a sinuciderilor n-a fost saracia sau greutatile vietii, ci cu totul altceva. S-a dovedit ca oscilatia preturilor si greutatile vietii nu influenteaza media anuala a sinuciderilor. Perioadele de bunastare sau chiar de "renastere colectiva" nu provoaca o scadere a sinuciderilor "Daca sinuciderile sunt sporite de crizele industriale sau financiare, fenomenul nu se datoreaza saracirii, de vreme ce si valurile de prosperitate au aceleasi efecte, ci pentru ca toate sunt crize, adica perturbari ale ordinii colective (s.n.). Orice zdruncinare a echilibrului, chiar daca provoaca belsug si sporirea vitalitatii generale, favorizeaza sinuciderea. ntotdeauna cnd structura sociala sufera modificari importante, datorita, fie unei dezvoltari suplimentare, fie unui cataclism neasteptat, omul si ia viata cu mai multa usurinta. (Emile Durkheim,Sinuciderea,Antet, 2005)

Vom observa deci, ca, ntr-o prima acceptie, anomia nseamna orice "perturbare a ordinii colective" (deci sociale) provocata fie de o crestere brusca, fie de o scadere brusca (o catastrofa, de exemplu). Numai atari oscilatii bruste pot provoca o asemenea "perturbare a ordinii colective". Anomia, ntr-un sens mai special, apare ca tot ceea ce este dezechilibrare dintre "fortele" noastre interioare (dorinte, pasiuni, sensibilitate etc) si "fortele" exterioare (cantitate de bunuri economice, respectabilitatea, aprecierea, puterea, influenta, privilegiul, prestigiul etc). n orice moment ar trebui, deci, ca ntre "placerea actiunii" si "nelinistea dureroasa care o nsoteste" ar trebui sa existe o balanta favorabila celei dinti. Anomia este, deci, n acest plan, starea care rastoarna o asemenea balanta, demotiveaza actiunea, o face neplacuta, lipsita de sens, dureroasa, absurda chiar. Ca sa nu se ntmple astfel, ar trebui n primul rnd ca pasiunile sa fie limitate .

 De asemenea anomia se refera la dereglarea scarii salariilor sau a standardelor de repartitie (recompensa) n raport cu ierarhia profesiunilor, a muncilor etc. Scara bunastarii claselor sociale este un element esential al ordinii colective a unei societati si perturbarea ei este expresia anomiei. Aceasta scara fixeaza apoi si scara ambitiilor, adica "sfera sau limita extrema pna la care pot ajunge" ambitiile cuiva, n limitele careia fiecare ntelege sa-si fixeze aceste ambitii fara a dori ori a ncerca macar "sa le depaseasca".

 Totusi anomia economica nu e singura care favorizeaza sinuciderea .Numarul sinuciderilor variaza la fel ca al divorturilor si separatiilor .Insa numarul mare de sinucideri in tarile in care divortul este frecvent nu tine de vreo dispozitie organica ,adica de numarul de subiecti dezechilibrati(dupa cum sustinea Bertillon),ci ,aceasta dezvoltare paralela a divorturilor si sinuciderilor provine din starea de anomie conjugala produsa de institutia divortului.

In concluzie dac sinuciderile sunt sporite de crizele industriale sau financiare, fenomenul nu se datoreaza saracirii, de vreme ce si valurile de prosperitate au aceleasi efecte.Orice zdruncinare a echilibrului favorizeaz sinuciderea si omul isi ia viata cu mai mult usurinta cand structura social sufera modificari importante.Orice fel de anomie atat economica, familiala, in cadrul industriei sau comertului, favorizeaza cresterea ratei sinuciderilor.