1.

Suprapopularea
Această amenințare adusă omenirii este explicată prin lipsa contactului uman, care
exista în comunitățile mici și a început să dispară în marile aglomerări umane. Ne
aducem aminte că, la începutul tranziției post-comuniste, una dintre caracterizările
pe care ni le aduceau emigranții români despre străinătate era aceea că nemții,
francezii, americanii etc. sunt mult prea reci și nu se amestecă în discuție prea des
cu vecinii. Peste ani, această caracterizare a început să apară din ce în ce mai mult
și în privința românilor, odată ce ei au părăsit satele sau micile orașe pentru a se
muta spre capitală sau orașele mari, iar simțul ospitalității și dragostei umane
aproape că a dispărut. Răceala, neutralitatea, lipsa de implicare s-au răspândit, iar
Konrad Lorenz oferă un exemplu personal în acest sens:

”Mi-am seama de acest lucru printr-o întâmplare de neuitat. Aveam ca oaspeți o

pereche de americani din Wisconsin, ecologi prin vocație, ce locuiau în deplină
singurătate într-o casă din pădure. Când eram pe punctul să ne luăm cina, cineva a
sunat la ușă, iar eu am exclamat supărat: ”Cine o mai fi și acum!” N-aș fi putut să-i
șochez mai mult pe oaspeții mei nici prin cea mai mare grosolănie. Faptul că cineva
poate reacționa la sunetul soneriei altf el decât bucurându-se i-a scandalizat.”   (pag. 19)

2. Pustiirea spațiului vital

Să distrugem tot ce ne înconjoară vine ca un corolar al primului ”păcat capital”.
Devenind mai mulți, cât mai înghesuiți, este necesar să ne asigurăm că spațiul este
doar al nostru și pentru asta facem acte de ”vandalism” asupra naturii
înconjurătoare, asupra speciilor rare sau incomode ale fl orei și faunei. Desigur, de
la apariția cărții și până acum, au fost începute nenumărate proiecte ecologice,
unele specii au fost salvate de la dispariție, ba chiar sunt au trecut în extrema
cealaltă (oare cum ar trebui să privim faptul că populația de lupi și de urși din
România este cea mai mare din Europa, ba chiar amenință oamenii și animalele
domesti ce?), dar există și lucruri alarmante, mai ales în ceea ce privește
”abruti zarea esteti că și eti că a omului civilizat”.  Să nu uităm că și noi, oamenii, facem
parte din acest spațiu vital, suntem o importantă parte componentă.

3. Întrecerea cu sine însuși

Este competi ția cu ceilalți un semn al alienării? Sintagma ”Homo homini lupus” nu
și-a schimbat prea mult sensul de-a lungul timpului. Iar întrecerea cu sine însuși nu
înseamnă numai o întrecere între semeni, dar și o prea mare aglomerare de ti mpi
morți sau nenecesari, reprezentați de lăcomia pentru bani și graba extenuantă. Este
momentul ca Lorenz să accentueze, uneori corect, alteori forțat, discursul anti -
capitalist, aruncând multe tare umane și în ograda corporațiilor, mai ales a celor
comerciale, mai ales a celor din America. Trecând peste aceste ”atacuri”, autorul
german are dreptate, în sens larg: această dorință de afi rmare personală până peste
puteri poate duce și la o deteriorare importantă a sănătății, cauzată în principal de
stres.

4. Moartea termică a simțurilor

Viața oamenilor obișnuiți a devenit din ce în ce mai ușoară, cu foarte multe lucruri
importante afl ate chiar la mâna noastră, așa încât, treptat, simțurile noastre s-au
atrofi at și plăcerile adevărate devin din ce în ce mai rare. Să luăm, de exemplu,
mâncarea, care în ti mpurile memoriale trebuia vânată cu greutate, iar acum se
găsește, în canti tăți nemăsurate, la market-ul de la colțul blocului, la costuri, de
cele mai multe ori, reduse. Așa că una dintre plăcerile omenirii – gustul – a devenit
neutru și fără substanță, în multe cazuri. Pe de altă parte, viața fi ind o succesiune
de plăceri neutre, fi ecare neplăcere este percepută la nivel catastrofi c:

”Deoarece conti nua scădere a capacității de a trăi plăceri se datorează în cea mai mare
parte obișnuirii cu situații de stimulare din ce în ce mai puternice, nu e de mirare că
oamenii blazați sunt necontenit în căutarea unor soluții   noi  de stimulare. Această
”neofi lie” afectează cam toate relațiile cu obiectele din mediul ambiant de care omul e
în stare. Pentru cel care a căzut pradă bolii culturale despre care vorbim, o pereche de
pantofi , un costum sau un automobil își pierd după un ti mp de posesie forța de atracție
în mod perfect analog cu iubita, prietenul sau chiar patria.”   (pag. 47)

5. Decăderea genetică
Este, poate, cel mai difi cil de înțeles ”păcat”, pentru că este nevoie de o întreagă
teorie pentru a porni la drum și a descoperi ce înseamnă această decădere
geneti că. În esență, este vorba de moștenirea culturală a omului, care s-a imprimat
geneti c de-a lungul a milioane de generații, iar orice fel de rabat sau schimbare a
acesteia duce la perturbare a umanității, în sens larg. Una dintre consecințe este
creșterea infanti lității, respecti v dispariția sentimentului de responsabilitate și de
receptarea valorilor: oamenii se transformă în niște copii, încercând să ironizeze
orice și să nu-și asume sarcini și responsabilități, ridiculizându-le.

6. Sfărâmarea tradiției
Derivând din păcatul nr. 5, noile generații se revoltă împotriva generațiilor
anterioare, fi e ele ale părinților sau bunicilor, fi e ale strămoșilor. Asta înseamnă, pe
de o parte, revolte individuale împotriva tuturor celor impuse de părinți, iar pe de
altă parte, ”o dușmănie” împotriva a tot ceea ce este tradițional, împotriva
tradițiilor oricărei culturi vechi sau a învățăturilor marilor religii. Pe undeva sunt
reacții obișnuite ale ti nerilor, care își vor reveni după ajungerea la maturitate, dar
aceste reacții nu trebuie exagerate și transformate în extremism.

7. Receptivitatea la îndoctrinare
Îndoctrinarea înseamnă, în acest context, și manipulare, iar Konrad Lorenz face o
criti că acidă asupra marilor corporații, cele care reușesc să manipuleze (fi n sau nu)
oamenii prin intermediul produselor scoase la vânzare și mai ales prin intermediul
celor cărora li se face publicitate puternică. Deciziile comerciale transformă
oamenii în ”reprezentanți ideali” ai unui mod de viață, fi e el american sau sovieti c,
cel puțin în timpurile scrierii cărții. Autorul consideră că ” cea mai efi cientă metodă
de a manipula mari mase de oameni prin uniformizarea năzuințelor lor o dă moda”   și nu
putem nega deloc că are dreptate.

8. Armele nucleare
No comment (nici autorul nu o face prea mult, este poate amenințarea cea mai
directă și concretă).