Teoria clasei de lux – Thorstein Veblen

Editura Publica , 2009

344 pagini
Tamas Mirela
Finante-Banci , anul 1 , grupa 2

Teoria clasei de lux scrisa de Thorstein Veblen a aparut in anul 1899 si este o carte in care se
vorbeste despre presupunerea economica , mai exact despre dorinta oamenilor de a consuma. In
opera lui, Veblen, incearca sa explice faptul ca nu neaparat consumul e cel care reprezinta o
prioritate in viata oamenilor, ci reputatia si statutul.

Pentru a transforma avutia intr-un statut sau intr-o reputatie , trebuie sa atragi atentia asupra
acesteia. Veblen a descoperit doua modalitati de a face acest lucru, luxul ostentativ si consumul
ostentativ, asociand ambii termeni cu risipa. Unul dintre cele mai interesante puncte de vedere pe
care le are Veblen face referire la extravaganta vazuta ca si frumusete. In fapt, acesta sustine ca
semnele raritatii si costul incep sa faca obiectul frumos , ceea ce se aplica si in cazul femeii; adica
cu cat lucreaza mai putin si cheltuie mai mult , cu atat aceasta devine mai frumoasa. Totodata,
acesta sustine ca exista doua tipuri de oameni asa cum exista si doua tipuri de clase; pe de o parte
cei care sunt egoisti si trandavi ( categorie in care ii include pe cei care fac parte din clasa de lux ),
iar pe de alta parte opusul acestora ( adica clasa muncitoreasca ) .

In ultima parte a operei Veblen aduce sportul,religia si educatia in discutie . Analizand diferite
situatii , acesta a sesizat faptul ca atat sportul cat si religia si educatie li se adreseaza in mod
deosebit celor care fac parte din clasa de lux .Acesta considera ca sportul evidentiaza trasaturile
celor care fac parte din clasa de lux , facandu-i mai brutali ,mai egoisti si in acelasi timp mai falsi
decat ii considera autorul deja. Din punctual lui de vedere, sportul si religia merg mana in mana , de
unde deducem ca religia le este adresata tot celor care fac parte din clasa de lux. Nu in ultimul rand ,
educatia, care vazuta prin ochii lui Veblen ii dezvolta doar pe cei care fac parte dintr-o clasa
superioara.

Din punctual meu de vedere , opera lui Thorstein Veblen , “ Teoria clasei de lux “, se incadreaza si
in actualitate cu mici pasaje care nu corespund lumii contemporane. Din pacate , tot ceea ce a
descris Veblen intr-un mod negativ in opera sa, a devenit o normalitate in randul generatiilor tinere
iar cei care vad lucrurile ca fiind gresite, sunt tot mai rari. Acest lucru il observam in orice moment
al zilei, in orice loc ne-am afla, de data aceasta indiferent de clasa sociala din care face parte
individul analizat. Idelaul de frumusete, normalitate si intelect si-a schimbat standardele , in sensul
ca : frumusetea exterioara conteaza mai mult decat cea interioara , adica decat caracterul persoanei ;
normalitatea a depasit granitele iar ceea ce odata era normal acum se defineste ca fiind de moda
veche ( iar cei care nu accepta sa depaseasca granitele impuse de catre societate sunt adesea
comparati cu ceea ce reprezenta clasa muncitoreasca pentru clasa de lux in opera lui Veblen ) “
Acei membrii ai comunitatii care nu se ridica la inaltimea gradului considerat normal, desi nu chiar
bine definit, de vitejie sau de bogatie,nu se bucura de intreaga stima a semenilor; si, in consecinta,
stima lor de sine are si ea de suferit “ ; iar nu in ultimul rand, intelectul, care nu mai reprezinta una
dintre cele mai puternice arme , ci mai degraba o veriga slaba.
Pornind de la fragmentul “ In comunitatile unde femeia e apreciata pentru randamentul ei economic,
idealul de frumusete feminina include un trup robust , maini si picioare mari , cum au tinerele din
poemele homerice; acolo unde, dimpotriva, bogatia acumulata e suficienta incat femeia sa devina
un trofeu social si un accesoriu estetic al barbatului, lipsit insa de utilitate economica, frumusetea
ideala inseamna fragilitate, talie de viespe, maini si picioare de copil” tin sa atrag atentia asupra
unei probleme actuale in randul tinerilor. Problema majora a acestui secol cu care se confrunta
fiecare tanar, indiferent ca recunoaste sau nu, este legata de melancolia indusa de aceasta societate
care impune in mod indirect anumite standarde. Constant ne confruntam cu subiectul “ aspectului
fizic “, ceea ce vedem la televizor sau ne este prezentat pe retelele de socializare devine un model,
iar tinerele incep sa valorifice acest subiect , moment in care randamentul intelectual nu mai joaca
un rol semnificativ.

In incheiere as vrea sa mentionez faptul ca aceasta lectura ii ofera cititorului o noua viziune asupra
societatii, asupra felului in care suntem repartizati chiar de noi insine, asupra felului in care ii
percepem sau ar trebui sa ii percepem pe cei care fac parte in mod direct sau indirect din viata
noastra. Nu in ultimul rand, anumite pasaje din carte iti ridica semne de intrebare si te fac sa
reflectezi asupra decizilor pe care le iei atunci cand iti doresti sa fi vazut de catre cei din jur drept un
om simplu cu o multitudine de valori.