ŢESUTURILE MUSCULARE

- origine mezenchimală
- sunt alcătuite din celule caracterizate:
o funcţional prin "contractibilitate şi conductibilitate",
omorfologic prin forme celulare alungite ("fibre").
- mai conţin şi un ţesut conjunctiv bogat vascularizat şi inervat
După caracterele morfo-funcţionale sunt:
a. netede,
b. striate:
scheletal
cardiac
ŢESUTUL MUSCULAR NETED
- formează musculatura viscerelor
- media arterelor
Caracterele morfologice.
Fibra musculară netedă este:
- fuziformă,
- o porţiune centrală mai groasă si
capetele ascuţite.
- lungimea între 15 – 200 µm,
- grosimea între 3 – 8 µm
- uterul gravid pot atinge 500µm
lungime
Structură şi ultrastructură.
Fibra musculară netedă este învelită de trei structuri:
- sarcolema,
- glicocalixul
- teacă conjunctivă.
Sarcolema
- prezintă numeroase invaginări (cca. 7000 / celulă)
- sub forma unor buzunăraşe numite "caveole"
- vezicule pinocitare.
Glicocalixul
- mucopolizaharide
- fibre de reticulină.
Teaca conjunctivă,
- structura cea mai exterioară
- formată din fibre colagene,
reticulare si elastice
Nucleul:
- unic,
- hipocrom
- central,
- bastonaş cu axul lung orientat
paralel cu cel al celulei.
Sarcoplasma
- o zonă perinucleară granulată,
odatorită organitelor localizate la cele două capete ale
nucleului,
o ribozomi liberi,
o mitocondrii
o RER
o REN,
o aparatul Golgi
o centru celular sunt slab dezvoltaţi.
- S-au descris şi structuri particulare:
o"corpi denşi" ("leizomi"), formaţiuni ovalare, aşezate în
sarcoplasmă
o"câmpuri dense", ataşate de sarcolemă.
Citochimic
- mioglobina
- dă culoare roşie caracteristică,
- incluziuni:
o glicogen,
o lipide,
o pigmenţi
o proteine:
§ contractile (actina, miozina)
§ proteine reglatoare (troponina şi tropomiozina).
S-au evidenţiat trei tipuri de filamente:
a. actină;
b. miozină;
c. intermediare.
a. Filamentele de actină,
- suprafaţă netedă,
- sunt subţiri (50Å),
- orientate în axul lung al celulei,
- paralele între ele
- cu o extremitate penetrantă în corpii denşi.
b. Filamentele de miozină:
- sunt mai groase (150Å),
- au suprafaţa neregulată
o braţe laterale,
- aşezate printre miofilamentele de actină,
- dispuse cu ambele capete libere în sarcoplasmă.
c. Filamentele intermediare (100Å),
- de natură proteică,
- leagă corpii denşi şi câmpurile dense între ele,
- fără a penetra în aceste formaţiuni,
- ele realizează un schelet de rezistenţă intracitoplasmatic.
Ca organizare, într-o tunică musculară,
- fibrele musculare netede sunt structuralizate în straturi
(pături),
- celulele au o dispoziţie ordonată,
- paralele între ele
- aşezate în aşa fel încât porţiunea cea mai îngroşată a unei
fibre vine în raport cu extremităţile îngustate ale fibrelor
vecine.
HISTOFIZIOLOGIE.
- transformă energia chimică în energie mecanică
- realizează o contracţie involuntară lentă şi prelungită,
- mentin tonusul pereţilor,
- reglează calibrul structurilor tubulare
- asigură deplasarea conţinutului lor.
ŢESUTUL MUSCULAR STRIAT SCHELETAL
- reprezintă cca. 40 % din greutatea corpului,
- localizare:
o majoritate muşchii scheletali
o muşchii limbii,
o faringelui,
o 1 / 2 superioară a esofagului
Caractere morfologice.
Fibrele musculare striate se prezintă sub forma:
- cordoane,
- cu extremităţi rotunjite,
- rar ramificate (limbă).
- Lungimea lor variază:
o 1 – 40 mm
o 120 mm în muşchiul croitor,
- diametrul 10 - 100µm.
STRUCTURA ŞI ULTRASTRUCTURA.
- Învelişul celular este alcătuit:
osarcolemă,
oglicocalix
oteaca conjunctivă.
Membrana plasmică
- "caveole"
- reţele tubulare cu direcţie transversală,
o"sistemele tubulare transversale" sau "T".
- Nucleii:
o foarte numeroşi,
o ovalari
o cu axul paralel cu cel al fibrei,
o aşezaţi imediat sub membrana celulară.
o hipercromi
o cu 1 - 3 nucleoli.
- Sarcoplasma:
o acidofilă,
o abundentă şi mai densă periferic,
o conţine organite
§mitocondrii,
§aparatul Golgi paranuclear,
§lizozomi
o incluziuni
§glicogen,
§lipide,
§pigment de uzură
-Ribozomii lipsesc,
-RENeste bine dezvoltat,
orealizând în jurul miofibrilelor un "sistem
tubular longitudinal"
onumit sistemul "L"
DECI fibra striată conţine 2 sisteme tubulare:
- sistemul "L"
orealizat de REN
- sistemul "T" aferent sarcolemei.
- Între cele 2 sisteme se stabilesc relaţii de
contact,
- compelxe structurale numite "triade":
o formate dintr-un tub central ("T")
oflancat de ambele părţi de saci terminali,
proveniţi din sistemul “L”.
-La aceste nivele de contiguitate, are loc procesul de
CUPLARE a "excitaţiei" (ajunsă aici prin sistemul T al
sarcplemei) cu "contracţia" (transmisă miofibrilei prin
sistemul L - depozitul de Ca++).

MIOFIBRILELE:

- sunt elemente contractile

- aspect heterogen (ø 2 - 5µm)
- alternare regulată de discuri clare şi discuri întunecate.
- Discurile aşezate alternativ "în registru"
- conferă aspectul striat al celulei.
- Coloraţia cu hematoxilină
ferică
o discului clar:
§ în 2 segmente egale
§ membrană întunecată -
membrana "Z".
o discul întunecat
§ subîmpărţit în două
§ o bandă clară
§ "stria H" (Hensen)
§ conţine în centrul ei o linie
mai întunecată - membrana
M.
SARCOMERUL, (căsuţa lui Krause)
- considerat unitatea de contracţie
- cuprins între 2 membrane Z succesive
- lung de 2,5 – 3 µm
- format dintr-un disc întunecat central, flancat de o 1/2 de disc
clar.
ME
sarcomerul este alcătuit din:
- miofilamente
- dispuse paralel
Miofilamente MIOZINICE:
- groase - 100 - 150Å,
- lungi de 1,5 µm,
- dispuse paralel în banda întunecată.
- miofilamentele miozinice emit "punţi radiare" spre
filamentele de actină.
Miofilamentele ACTINICE:
- lungi 2 µm ,
- sunt mai subţiri 50Å,
- fixate cu un capăt pe membrana Z,
- traversează în lung semidiscul clar
- pătrund în periferia discurilor
întunecate,
oprintre filamentele de miozină
o6 filamente de actină aşezate în
colţurile unui hexagon
oînconjoară un filament miozinic
central,
odin care pornesc punţile radiare
spre filamentele de actină.
Banda H:
- reprezintă banda centrală a discului întunecat
- lipsită de miofilamente actinice.

HISTOFIZIOLOGIE.
- Fibra scheletală este organizată pentru producerea unui lucru
mecanic
- în cursul procesului de contracţie
ovoluntară,
orapidă
ode scurtă durată,
ope seama energiei chimice depozitată în ATP
Teoria GLISĂRII:
- explică mecanismul contracţiei
- schimbare în poziţia intersarcomerică a celor 2 seturi de
miofilamente (actina şi miozina).
- În timpul contracţiei:
o filamentele de actină alunecă printre cele miozinice,
o pătrunzând mai adânc în banda întunecată.
o discul clar devine mai îngust,
o sarcomerul se scurtează.

MUŞCHIUL SCHELETAL,
- modul de structuralizare a fibrelor striate,
- dispuse paralel
- legate între ele print-un ţesut fibroconjunctiv.
Muşchiul ca organ:
- este învelit într-o teacă
conjunctivă (vase, nervi) -
epimisium,
- din care pornesc septe
conjunctive numite " perimisium"
o ce vor compartimenta muşchiul
în fascicole de fibre
§primare,
§ secundare,
§terţiare
- fibra striată este îmbrăcată într-o
teacă fină conjunctivă
"endomisium".
JONCŢIUNEA dintre muşchi şi
tendon,
- transformare progresivă a fibrelor
musculare în fibre tendinoase
- aderare reciprocă dintre sarcolemă şi
fibrele tendinoase
Vascularizaţia:
- arteriolele pătrunse transversal prin
epimisium
- capilarizează la nivelul
endomisiumului.
- Capilarele se dispun longitudinal de-a
lungul fibrelor,
- cu anastomoze transversale frecvente.
- Inervaţia motorie a fibrelor
striate este asigurată:
- de fibrele motorii ale nervilor
spinali şi cranieni.
- sinapsă neuromusculară,
- o "unitate motorie"

Inervaţia senzitivă este realizată

prin:
- fibre care pornesc de la
receptorii musculari:
o fusul neuro-muscular,
o fusul neuro-tendinos
o fibre nervoase libere.
ŢESUTUL MUSCULAR STRIAT DE TIP CARDIAC
- celule musculare striate "lucrătoare"
oformează "miocardul comun"
- celule musculare de tip embrionar
o"sistemul excito-conductor".
MIOCARDUL COMUN,
- formează împreună cu atmosfera fibro- vasculo-nervoasă,
peretele contractil al inimii.
Caractere morfologice.
Celula miocardică
- forma cilindrică,
- cu extremităţi bifurcate,
- lungime de 50 – 100 µm,
- diametrul variază
o funcţie de vârstă
o starea funcţională a inimii
STRUCTURA ŞI
ULTRASTRUCTURA
Învelişul:
- sarcolemă,
- glicocalix,
- teaca conjunctivă.
La nivelul extremităţi
sarcolema prezintă:
- realizează strii "în scară"
STRIAŢIUNILE SCALARIFORME
ale lui EBERTH.
- sunt zone joncţionale specializate,
- un contact intercelular,
- alcătuit din apropierea celor
2 plasmaleme
- îngroşate şi cu numeroase:
o interdigitaţii
o desmozomi.
- Pe faţa lor sarcoplasmică există o substanţă mai densă pe
care se inseră miofibrilele.
- Pe pereţii laterali s-au descris complexe joncţionale
("nexus").
Nucleul:
- unic,
- central,
- formă alungită
- cu capetele drepte,
- bogat în granule grosolane de cromatină (hipercrom) şi
nucleol.
Sarcoplasma:
- perinucleară:
o organite comune
§multe mitocondrii,
§aparat Golgi mic
§incluziuni (lipide,
glicogen, lipofucsină).
- O fibră miocardică conţine
aprox. 100 de miofibrile
- dispuse în fascicole paralele
- înconjurate de sarcoplasmă.
- Microfibrilele prezintă striaţiuni
transversale cu benzile A, I, Z, M şi
H,
- similare ca structură şi ultrastructură
celor descrise la fibra scheletală
- sistemele tubulare "T" şi "L" au
aceiaşi origine
o sunt mai slab organizate,
o realizând în zonele de contact
“diade”
o un tub T şi o cisternă L.
MIOCARDUL SPECIFIC - ţesutul nodal:
- nodul sinoatrial
- nodul atrioventricular
- 3 fascicole internodale
- fascicolul Hiss şi ramurile sale (stâng şi drept)
- reţeaua lui Purkinje
Sistemul excitoconductor:
- heterogenitate celulară
- celule mici,
- bogate în sarcoplasmă,
- conţin puţine miofibrile,
o aşezate periferic şi dezordonat,
o cu striaţiuni transversale slab vizibile.
Celulele ţesutului nodal se
diferenţiază prin funcţia lor:
- celulele “P” care participă la
"realizare ritmică a impulsului
bioelectric",
- celulele Purkinje conducerea
impulsurilor