ŢESUTURILE MUSCULARE

- origine mezenchimală
- sunt alcătuite din celule caracterizate:
o funcţional prin "contractibilitate şi conductibilitate",
omorfologic prin forme celulare alungite ("fibre").
- mai conţin şi un ţesut conjunctiv bogat vascularizat şi inervat
După caracterele morfo-funcţionale sunt:
a. netede,
b. striate:
scheletal
cardiac
ŢESUTUL MUSCULAR NETED
- formează musculatura viscerelor
- media arterelor
Caracterele morfologice.
Fibra musculară netedă este:
- fuziformă,
- o porţiune centrală mai groasă si
capetele ascuţite.
- lungimea între 15 – 200 µm,
- grosimea între 3 – 8 µm
- uterul gravid pot atinge 500µm
lungime
Structură şi ultrastructură.
Fibra musculară netedă este învelită de trei structuri:
- sarcolema,
- glicocalixul
- teacă conjunctivă.
Sarcolema
- prezintă numeroase invaginări (cca. 7000 / celulă)
- sub forma unor buzunăraşe numite "caveole"
- vezicule pinocitare.
Glicocalixul
- mucopolizaharide
- fibre de reticulină.
Teaca conjunctivă,
- structura cea mai exterioară
- formată din fibre colagene,
reticulare si elastice
Nucleul:
- unic,
- hipocrom
- central,
- bastonaş cu axul lung orientat
paralel cu cel al celulei.
Sarcoplasma
- o zonă perinucleară granulată,
odatorită organitelor localizate la cele două capete ale
nucleului,
o ribozomi liberi,
o mitocondrii
o RER
o REN,
o aparatul Golgi
o centru celular sunt slab dezvoltaţi.
- S-au descris şi structuri particulare:
o"corpi denşi" ("leizomi"), formaţiuni ovalare, aşezate în
sarcoplasmă
o"câmpuri dense", ataşate de sarcolemă.
Citochimic
- mioglobina
- dă culoare roşie caracteristică,
- incluziuni:
o  glicogen,
o  lipide,
o  pigmenţi
o  proteine:
 contractile (actina, miozina)
 proteine reglatoare (troponina şi tropomiozina).
S-au evidenţiat trei tipuri de filamente:
a. actină;
b. miozină;
c. intermediare.
a. Filamentele de actină,
- suprafaţă netedă,
- sunt subţiri (50Å),
- orientate în axul lung al celulei,
- paralele între ele
- cu o extremitate penetrantă în corpii denşi.
b. Filamentele de miozină:
- sunt mai groase (150Å),
- au suprafaţa neregulată
o braţe laterale,
- aşezate printre miofilamentele de actină,
- dispuse cu ambele capete libere în sarcoplasmă.
c. Filamentele intermediare (100Å),
- de natură proteică,
- leagă corpii denşi şi câmpurile dense între ele,
- fără a penetra în aceste formaţiuni,
- ele realizează un schelet de rezistenţă intracitoplasmatic.
Ca organizare, într-o tunică musculară,
- fibrele musculare netede sunt structuralizate în straturi
(pături),
- celulele au o dispoziţie ordonată,
- paralele între ele
- aşezate în aşa fel încât porţiunea cea mai îngroşată a unei
fibre vine în raport cu extremităţile îngustate ale fibrelor
vecine.
HISTOFIZIOLOGIE.
- transformă energia chimică în energie mecanică
- realizează o contracţie involuntară lentă şi prelungită,
- mentin tonusul pereţilor,
- reglează calibrul structurilor tubulare
- asigură deplasarea conţinutului lor.
ŢESUTUL MUSCULAR STRIAT SCHELETAL
- reprezintă cca. 40 % din greutatea corpului,
-  localizare:
o majoritate muşchii scheletali
o muşchii limbii,
o faringelui,
o 1 / 2 superioară a esofagului
Caractere morfologice.
Fibrele musculare striate se prezintă sub forma:
-  cordoane,
-  cu extremităţi rotunjite,
-  rar ramificate (limbă).
-  Lungimea lor variază:
o 1 – 40 mm
o 120 mm în muşchiul croitor,
-  diametrul 10 - 100µm.
STRUCTURA ŞI ULTRASTRUCTURA.
- Învelişul celular este alcătuit:
osarcolemă,
oglicocalix
oteaca conjunctivă.
Membrana plasmică
- "caveole"
- reţele tubulare cu direcţie transversală,
o"sistemele tubulare transversale" sau "T".
- Nucleii:
o foarte numeroşi,
o ovalari
o cu axul paralel cu cel al fibrei,
o aşezaţi imediat sub membrana celulară.
o hipercromi
o cu 1 - 3 nucleoli.
- Sarcoplasma:
o acidofilă,
o abundentă şi mai densă periferic,

o conţine organite
mitocondrii,
aparatul Golgi paranuclear,
lizozomi
o incluziuni
glicogen,
lipide,
pigment de uzură
-Ribozomii lipsesc,
-RENeste bine dezvoltat,
orealizând în jurul miofibrilelor un "sistem
tubular longitudinal"
onumit sistemul "L"
DECI fibra striată conţine 2 sisteme tubulare:
- sistemul "L"
orealizat de REN
- sistemul "T" aferent sarcolemei.
- Între cele 2 sisteme se stabilesc relaţii de
contact,
- compelxe structurale numite "triade":
o formate dintr-un tub central ("T")
oflancat de ambele părţi de saci terminali,
proveniţi din sistemul “L”.
-La aceste nivele de contiguitate, are loc procesul de
CUPLARE a "excitaţiei" (ajunsă aici prin sistemul T al
sarcplemei) cu "contracţia" (transmisă miofibrilei prin
sistemul L - depozitul de Ca++).
 

MIOFIBRILELE:

-         sunt elemente contractile

-         aspect heterogen (ø 2 - 5µm)
-         alternare regulată de discuri clare şi discuri întunecate.
-         Discurile aşezate alternativ "în registru"
-         conferă aspectul striat al celulei.
- Coloraţia cu hematoxilină
ferică
o discului clar:
  în 2 segmente egale
  membrană întunecată -
membrana "Z".
o discul întunecat
 subîmpărţit în două
 o bandă clară
 "stria H" (Hensen)
 conţine în centrul ei o linie
mai întunecată - membrana
M.
SARCOMERUL, (căsuţa lui Krause)
- considerat unitatea de contracţie
- cuprins între 2 membrane Z succesive
- lung de 2,5 – 3 µm
- format dintr-un disc întunecat central, flancat de o 1/2 de
disc clar.
ME
sarcomerul este alcătuit din:
- miofilamente
- dispuse paralel
Miofilamente MIOZINICE:
- groase - 100 - 150Å,
- lungi de 1,5 µm,
- dispuse paralel în banda întunecată.
- miofilamentele miozinice emit "punţi radiare" spre
filamentele de actină.
Miofilamentele ACTINICE:
- lungi 2 µm ,
- sunt mai subţiri 50Å,
- fixate cu un capăt pe membrana Z,
- traversează în lung semidiscul clar
- pătrund în periferia discurilor
întunecate,
oprintre filamentele de miozină
o6 filamente de actină aşezate în
colţurile unui hexagon
oînconjoară un filament miozinic
central,
odin care pornesc punţile radiare
spre filamentele de actină.
Banda H:
- reprezintă banda centrală a discului întunecat
- lipsită de miofilamente actinice.
 
HISTOFIZIOLOGIE.
- Fibra scheletală este organizată pentru producerea unui lucru
mecanic
- în cursul procesului de contracţie
ovoluntară,
orapidă
ode scurtă durată,
ope seama energiei chimice depozitată în ATP
Teoria GLISĂRII:
- explică mecanismul contracţiei
- schimbare în poziţia intersarcomerică a celor 2 seturi de
miofilamente (actina şi miozina).
- În timpul contracţiei:
o       filamentele de actină alunecă printre cele miozinice,
o       pătrunzând mai adânc în banda întunecată.
o       discul clar devine mai îngust,
o       sarcomerul se scurtează.

MUŞCHIUL SCHELETAL,
- modul de structuralizare a fibrelor striate,
- dispuse paralel
- legate între ele print-un ţesut fibroconjunctiv.
Muşchiul ca organ:
- este învelit într-o teacă
conjunctivă (vase, nervi) -
epimisium,
- din care pornesc septe
conjunctive numite " perimisium"
o ce vor compartimenta muşchiul
în fascicole de fibre
primare,
 secundare,
terţiare
- fibra striată este îmbrăcată într-o
teacă fină conjunctivă
"endomisium".
JONCŢIUNEA dintre muşchi şi
tendon,
- transformare progresivă a fibrelor
musculare în fibre tendinoase
- aderare reciprocă dintre sarcolemă şi
fibrele tendinoase
Vascularizaţia:
- arteriolele pătrunse transversal prin
epimisium
- capilarizează la nivelul
endomisiumului.
- Capilarele se dispun longitudinal de-a
lungul fibrelor,
- cu anastomoze transversale frecvente.
-  Inervaţia motorie a fibrelor
striate este asigurată:
- de fibrele motorii ale nervilor
spinali şi cranieni.
- sinapsă neuromusculară,
- o "unitate motorie"

Inervaţia senzitivă este

realizată prin:
-  fibre care pornesc de la
receptorii musculari:
o fusul neuro-muscular,
o fusul neuro-tendinos
o fibre nervoase libere.
ŢESUTUL MUSCULAR STRIAT DE TIP CARDIAC
- celule musculare striate "lucrătoare"
oformează "miocardul comun"
- celule musculare de tip embrionar
o"sistemul excito-conductor".
MIOCARDUL COMUN,
- formează împreună cu atmosfera fibro- vasculo-nervoasă,
peretele contractil al inimii.
Caractere morfologice.
Celula miocardică
- forma cilindrică,
- cu extremităţi bifurcate,
- lungime de 50 – 100 µm,
- diametrul variază
o funcţie de vârstă
o starea funcţională a inimii
STRUCTURA ŞI
ULTRASTRUCTURA
Învelişul:
- sarcolemă,
- glicocalix,
- teaca conjunctivă.
La nivelul extremităţi
sarcolema prezintă:
- realizează strii "în scară"
STRIAŢIUNILE SCALARIFORME
ale lui EBERTH.
-  sunt zone joncţionale specializate,
-  un contact intercelular,
-  alcătuit din apropierea celor
2 plasmaleme
-   îngroşate şi cu numeroase:
o    interdigitaţii
o    desmozomi.
- Pe faţa lor sarcoplasmică există o substanţă mai densă pe
care se inseră miofibrilele.
- Pe pereţii laterali s-au descris complexe joncţionale
("nexus").
Nucleul:
- unic,
- central,
- formă alungită
- cu capetele drepte,
- bogat în granule grosolane de cromatină (hipercrom) şi
nucleol.
Sarcoplasma:
- perinucleară:
o organite comune
multe mitocondrii,
aparat Golgi mic
incluziuni (lipide,
glicogen, lipofucsină).
- O fibră miocardică conţine
aprox. 100 de miofibrile
- dispuse în fascicole paralele
- înconjurate de sarcoplasmă.
- Microfibrilele prezintă striaţiuni
transversale cu benzile A, I, Z, M şi
H,
- similare ca structură şi ultrastructură
celor descrise la fibra scheletală
- sistemele tubulare "T" şi "L" au
aceiaşi origine
o sunt mai slab organizate,
o realizând în zonele de contact
“diade”
o un tub T şi o cisternă L.
MIOCARDUL SPECIFIC - ţesutul nodal:
- nodul sinoatrial
- nodul atrioventricular
- 3 fascicole internodale
-  fascicolul Hiss şi ramurile sale (stâng şi drept)
-  reţeaua lui Purkinje
Sistemul excitoconductor:
- heterogenitate celulară
- celule mici,
- bogate în sarcoplasmă,
- conţin puţine miofibrile,
o  aşezate periferic şi dezordonat,
o  cu striaţiuni transversale slab vizibile.
Celulele ţesutului nodal se
diferenţiază prin funcţia lor:
- celulele “P” care participă la
"realizare ritmică a impulsului
bioelectric",
- celulele Purkinje conducerea
impulsurilor
 INIMA
A. Endocardul,
- căptuşeşte cavităţile inimii
- este format dintr-un endoteliu
ocontinuarea celui vascular,
ostratul subendotelial,
 îngust,
 bogat în fibre colagene fine,
 în profunzime un strat fibro-musculo-elastic (fibre
musculare netede).
- strat subendocardiac,
oun ţesut conjunctiv lax
 conţine limfatice,
 vase, nervi,
 ţesutul excito-conductor,
 se continuă cu endomisiul fibrelor miocardice.
B. Miocardul,
- fibre musculare cardiace "lucrătoare"
odispuse în coloane paralele,
oîntre celule stabilindu-se raporturi de
contiguitate
oprin extremităţile lor ramificate
(miocardul comun).
o Miocardul atrial:
este mai subţire,
omiocardul ventricular:
este mai gros.
ocelulele ţesutului nodal care formează
sistemul excito-conductor al inimii.
C. Pericardul,
- capsulă fibroasă
- seroasă (foiţa viscerală)
ocare împreună cu epicardul
odelimitează cavitatea pericardică
oun mezoteliu
ostrat conjunctiv, fibro-elastic,
osub care se află stratul subepicardic
fibro-conjunctiv ce leagă epicardul de
miocard.
 Inervaţia inimii
- origine extrinsecă,
o       vagului (inhibitoare),
o       simpaticul cervical
- origine intrinsecă:
o       ţesutului nodal
- ambele realizând plexuri intracardiace
o       subpericardic,
o       miocardic,
o       subendocardic
-  Fibrele nervoase aferente
o       pornesc din receptori arboriformi sau în formă de ghem.
VASELE SANGUINE
o Arterele,
o venele
o capilarele
-  au o structură caracteristică
adaptate după localizare şi cerinţele
funcţionale.
 
SISTEMUL CAPILAR
- tuburi endoteliale,
- intercalate între sistemul arterial şi
venos,
- cu diametre între 6 - 30 m,
- lungimea până la 1 mm,
- realizând reţele
STRUCTURA ŞI ULTRASTRUCTURA
a. peretele capilar
b. ţesutul conjunctiv pericapilar.
a. Peretele capilar
- un endoteliu,
- membrană bazală,
- spaţiu endotelial.
Endoteliul:
- epiteliu simplu pavimentos,
- cu celule de formă romboidă,
- alungită în sensul axului capilar
- contur festonat.
- proemină în porţiunea centrală a capilarului
- Nucleul:
ounic,
ocentral ovoid
obogat în cromatină.
-  Citoplasma:
osăracă în organite comune
REN,
aparat Golgi,
mitocondrii,
lizozomii şi ribozomii
ocelulele solidarizate prin complexe
joncţionale.
 Marginile pot fi adiacente sau suprapuse.
 Endoteliul poate prezenta pori intra şi
intercelulari
 "deschişi"
 "închişi" printr-o diafragmă
MEMBRANA BAZALĂ,
- lamă bazală amorfă, de natură
polizaharidică (PAS pozitivă),
o fin fibrilară
-  o lamă reticulară (fibre de reticulină).
-  În grosimea lamei mucopolizaharidice
se găsesc:
o  rare celule mari numite pericite,
Membrana bazală este:
-  structură dinamică,
-  adaptabilă morfo-funcţional rolului ei
mecanic (de suport şi rezistenţă)
-  selectivă pentru apă şi molecule mici.
SPAŢIUL SUBENDOTELIAL:
- situat între endoteliu şi membrana bazală
- ocupat de un material amorf
- poate conţine microvilozităţile celulelor endoteliale şi
pseudopodele histiocitelor pericapilare.
b. Ţesutul conjunctiv pericapilar,
- înconjoară capilarul ca o adventiţie
- format din fibre colagene şi reticulare fine
- fibroblaste şi macrofage.
- Macrofagele trimit prelungiri citoplasmatice ce plutesc în
lumenul capilar, facilitând procesele de pinocitoză şi
fagocitoză.
CLASIFICAREA CAPILARELOR -
TIPURI DE CAPILARE
a. sanguine;
b. limfatice;
c. sinusoidale.
a. CAPILARELE SANGUINE sunt
de 2 tipuri:
1. capilarele arterio-venoase - vase
preferenţiale
- leagă direct arteriolele cu venulele
- au fibre musculare netede de-a
lungul peretelui lor
- inervaţie - circulaţie activă la
nivelul lor;
2. capilarele adevărate,
- interpus între segmentele arteriolare şi venoase ale vaselor
preferenţiale.
- Au structura tipică a capilarului,
- fără componentele musculare şi nervoase,
- circulaţia este de tip "pasiv".
-  Capilarele adevărate pot avea:
oun perete continuu
ocu endoteliu şi membrană bazală neîntreruptă
o"capilarele comune":
 retină, muschi, plaman, tegument
- un perete cu endoteliu discontinuu
- capilare fenestrate
o glomerulul renal,
o glande endocrine,
o mucoasa digestivă.
b. CAPILARELE LIMFATICE
- au o structură similară capilarelor sanguine
- diametrul este mai mare,
- peretele mai subţire şi mai slab structuralizat.
c) CAPILARELE SINUSOIDE
- sunt vase particulare,
- adaptate unei circulaţii lente,
- care favorizează contactul intim şi schimburile dintre sânge
şi ţesuturile foarte active metabolic
o glande endocrine,
o organe hematopoietice,
o ficat.
-  lumen cu calibru mai mare
-  anfractuos,
- delimitat de un endoteliu şi membrana bazală discontinue.
Sistemul arterial
- endartera (intima),
- media
- adventiţia.
În raport cu structura mediei şi
cu calibrul lor
a. artere de tip elastic (mari);
b. arterele de tip muscular
(mărime medie)
c. artere mici, arteriole.
a. ARTERELE DE TIP ELASTC
- peretele este relativ subţire faţă de calibrul vasului.
INTIMA (10%) sau endartera
- endoteliu cu celule:
o plate,
o poligonale;
o strat subendotelial:
sărac în fibre colagene,
cu fibre elastice dispuse longitudinal
câteva fibroblaste, macrofage,
fibre musculare netede;
limitanta elastică internă, compusă din 2-3 lame elastice
fenestrate.
MEDIA (80%) sau tunica elastică
- este cea mai bine reprezentată,
- formată din 40-80 lame elastice
fenestrate dispuse concentric.
- Spaţiile interlamelare sunt ocupate de
substanţă fundamentală
mucopolizaharidică,
- în care sunt incluse fibrocite şi fibre
musculare netede cu traiect spiralat.
ADVENTIŢIA (10%)
- este subţire,
- slab structuralizată,
- ţesut conjunctiv, fibre colagene şi
elastice cu un traiect dezordonat
(spiralat).
b. ARTERELE DE TIP MUSCULAR
- Peretele lor este relativ gros,
- datorită mediei în care predomină ţesut muscular neted.
INTIMA (5-10 %)
- este alcătuit din cele trei straturi:
oendoteliu,
osubendoteliu
olimitanta elastică internă - foarte evidentă, groasă şi formată din fibre
(lame) elastice cu traiect ondulat.
MEDIA (50%) sau tunica musculară
- fibre musculare netede,
- dispuse în 10-40 straturi circulare.
- ţesut conjunctiv redus.
ADVENTIŢIA (40-45%)
-  relativ groasă,
-  fără să depăşească grosimea mediei,
- este formată dintr-un ţesut conjunctiv lax
- limitantă elastică externă.
c. ARTERIOLELE
- sunt artere musculare mici
- peretele de 2-3 ori mai gros decât lumenul.
INTIMA
- endoteliu
- membrana limitantă internă.
MEDIA
- 1-5 straturi de fibre musculare netede,
- fibre elastice fine şi fibre reticulinice.
- Limitanta elastică externă
o slab structuralizată
o lipseşte la cele mici.
ADVENTIŢIA
- de aceeaşi grosime cu media,
- ţesut conjunctiv lax
SISTEMUL VENOS
-tunici similare cu cele ale arterelor,
-prezintă un lumen mai larg
-perete mai subţire, slab structuralizat,
-prin reducerea elementelor musculare şi elastice din medie.
-Stratul subendotelial şi limitantele elastice sunt slab
reprezentate sau chiar absente,
- adventiţia este mai dezvoltată decât la artere.
Clasificarea venelor se face în raport cu calibrul şi structura
peretelui lor în:
1. venule;
2. vene de mărime mică;
3.vene de mărime medie;
4.vene mari.
VENELE de mărime MEDIE
- Intima lor este subţire (5%),
ostratul subendotelial şi limitanta elastică internă
slab reprezentată.
-  Media (15%) este formată din fibre musculare
netede dispuse circular, fibre colagene şi elastice.
- Adventiţia (80%) ţesut conjunctiv lax
VENELE MARI
- intima
oendoteliu şi subendoteliu constant,
- media subţire preponderent din fibre colagene
circulare şi rare fibre musculare.
- adventiţia bine dezvoltată este formată din ţesut
conjunctiv lax, cu fascicule de fibre musculare şi
fibre elastice abundente.