Halogenii. Metode de preparare.

Proprietăţi chimice

1. Generalităţi
Halogenii sunt elemente ale grupei a VII-a: fluor, clor,
brom, iod. În condiţii obişnuite sunt gaze sau se pot aduce
uşor în stare gazoasă. Halogenii sunt formaţi din molecule
diatomice în toate stările de agregare. La temperaturi
ridicate pot apare în stare atomică, proporţia de disociere
pentru aceeaşi temperatură crescând în ordinea:

Cl2 < Br2 < I2 < F2

Fluorul este în condiţii normale un gaz de culoare slab

gălbuie, cu miros pătrunzător, toxic. Nu apare ca atare, ci
sub forma combinaţiilor sale de tip fluoruri şi acid
fluorhidric.
Clorul în condiţii normale este un gaz de culoare
galben-verzuie, cu miros sufocant, este toxic, atacă şi irită
căile respiratorii. În urma intoxicaţiilor cu clor se foloseşte
ca antidot o soluţie de NH4OH – 10% şi alcool etilic 96%
în părţi egale. Cu această soluţie se îmbibă o batistă şi se
inspiră adânc. Clorul atacă uşor cauciucul şi parafina, deci
atenţie la instalaţiile de laborator în care se lucrează cu
clor.
Bromul în condiţii normale este un lichid brun-roşcat
cu miros sufocant, foarte toxic. La cald formează vapori
brun-roşcaţi, la fel de toxici.
Pe piele, bromul formează răni dureroase care se
vindecă greu. În cazul arsurilor cu brom locul se spală
repede cu apă, apoi cu o soluţie de NaOH diluată cu
NH4OH, din nou cu apă şi apoi se aplică comprese cu o
soluţie concentrată de tiosulfat de sodiu.
 Bromul lichid se păstrează în flacoane de culoare
închisă, cu dop şlefuit, la loc rece. Toate lucrările cu
brom se execută sub nişă!!!
Iodul în condiţii normale se găseşte în stare solidă, cu
aspect natural de culoare cenuşie. În stare de vapori are
culoare violetă.

2. Metode de preparare
2.1. Obţinerea clorului
Metodele de obţinere a clorului au la bază procesul de
oxidare chimică a ionului clorură cu diferiţi oxidanţi sau
pe cale electrochimică prin oxidare anodică.
Metodele chimice de oxidare a acidului clorhidric sau
clorurii de sodiu în mediu de acid sulfuric se bazează pe
folosirea oxidanţilor: MnO2, Ca(OCl)Cl, KMnO4, KClO3,
K2Cr2O7.
Experienţă: Peste KMnO4 solid se picură acid
clorhidric concentrat. Reacţia ce are loc este:

2KMnO4 + 16HCl = 2MnCl2 + 2KCl + 8H2O + 5Cl2

Prepararea clorului se poate face în eprubetă sau în

balon de orice tip, prevăzut cu pâlnie picurătoare şi tub de
degajare. Barbotând clorul obţinut în apă se obţine apa de
clor. Aceasta este cea mai folosită metodă de obţinere a
clorului în laborator.
Experienţă: Peste KClO3 solid, într-o eprubetă, se
introduce în picături HCl concentrat. Au loc reacţiile:

KClO3 + HCl = HClO3 + KCl

HClO3 +5HCl = 3Cl2 + 3H2O
KClO3 + 6HCl = 3Cl2 + KCl + 3H2O
 Ca produs secundar, în această reacţie se obţine dioxid
de clor – gaz care se descompune cu explozie. Din acest
motiv, această reacţie nu se foloseşte pentru obţinerea
unui curent continuu de Cl2.
Experienţă: În patru eprubete se introduc cantităţi
mici din substanţele: K2Cr2O7 în două eprubete, MnO2 şi
Ca(OCl)Cl (substanţe solide).
Se picură apoi HCl conc. şi se încălzesc eprubetele
încet la flacăra mică a becului de gaz. Reacţia cu K2Cr2O7
poate avea loc şi în prezenţa H2SO4 conc. Reacţiile ce au
loc sunt:

K2Cr2O7 + 14HCl = 2CrCl3 + 2KCl + 3Cl2 + 7H2O

K2Cr2O7 + 4 H2SO4 + 6HCl = Cr2(SO4)3 + 2K2SO4 +
3Cl2 + 7H2O
MnO2 + 4HCl = MnCl2 + 2H2O + Cl2
Ca(OCl)Cl + 2HCl = CaCl2 + H2O + Cl2

2.2. Obţinerea bromului

În laborator bromul se obţine prin oxidarea bromurilor
cu ajutorul MnO2 în prezenţa H2SO4.
Experienţă: Pentru efectuarea experimentului se
foloseşte o instalaţie formată dintr-un balon Wurtz în care
se pun 10 g KBr şi 20 g MnO2. În gâtul balonului se
fixează o pâlnie picurătoare în care se află H2SO4 (1:1);
tubul lateral al balonului Wurtz este legat printr-un
refrigerent cu un vas de colectare răcit cu un amestec de
gheaţă şi sare. În balon are loc reacţia:

2KBr + MnO2 + 2H2SO4 = K2SO4 + MnSO4 + Br2 + 2H2O

 Vaporii de brom rezultaţi în urma reacţiei sunt
condensaţi în refrigerent şi colectaţi într-un vas
Erlenmeyer.
Experienţă: Oxidarea bromurilor cu cromaţi sau
dicromaţi. În două eprubete se introduc amestecuri
formate din 1 g KBr şi 0,25 g K2CrO4, respectiv 1 g KBr
şi 0,25 g K2Cr2O7, se toarnă apoi H2SO4 (1:1), observând
vaporii bruni degajaţi. Au loc reacţiile:

6KBr + 2K2CrO4 + 8H2SO4 = 5K2SO4 + Cr2(SO4)3 +

8H2O +3Br2
6KBr + K2Cr2O7 + 7H2SO4 = 4K2SO4 + Cr2(SO4)3 +
7H2O +3Br2
ATENŢIE: lucrările cu brom se execută numai sub
nişă. Nu se inspiră vapori de brom. Bromul lichid nu
trebuie să ajungă pe mâini sau pe haine.

2.3. Obţinerea iodului

În laborator iodul se poate obţine din ioduri prin
oxidare sau din iodaţi prin reducere.
Experienţă: Într-o eprubetă se introduc 5 ml soluţie
de iodură incoloră, se acidulează cu H2SO4 (1:1), după
care se adaugă o soluţie diluată de KMnO4. Se observă
apariţia unei culori brune roşiatice şi dispariţia culorii
violete.

3. Proprietăţi chimice ale halogenilor

3.1. Proprietăţile clorului

Datorită activităţii chimice mari, clorul se combină în

reacţii exoterme cu aproape toate elementele sistemului
periodic.
 3.1.1. Reacţia cu hidrogenul. Clorul se combină
direct cu hidrogenul formând HCl. Amestecul de clor şi
hidrogen, unde clorul este în proporţie de 14 - 92% se
numeşte amestec detonant; acesta prin explozie formează
HCl.
Experienţă: Se obţine un curent de hidrogen cu
aparatul Kipp. După ce proba detonaţiei este negativă, se
aprinde hidrogenul, acest tub fiind apoi introdus într-un
vas cu Cl2. Se observă arderea în continuare a H2 cu
formare de HCl.
Acidul clorhidric se pune în evidenţă cu ajutorul unei
baghete de sticlă umectată cu NH4OH când rezultă un fum
alb de NH4Cl. Dacă flacăra se stinge, se reaprinde
deoarece în cilindru este amestec detonant.
3.1.2. Reacţia cu compuşi organici. Arderea în clor
a terebentinei.
Experienţă: Într-un vas în care s-a colectat clor se
introduce o fâşie de hârtie îmbibată cu terebentină, cu
ajutorul unui cleşte de laborator. După puţin timp se
aprinde hârtia, arde în clor cu mult fum.
Experienţă: Într-un vas umplut cu clor se introduce
o lumânare arzând. Flacăra nu se stinge. Lumânarea arde
mai departe cu mult fum.
3.1.3. Reacţia cu metale (Na, Cu, Fe, Mg).
Experienţă: Într-o lingură pentru ardere se
introduce sodiu metalic, de mărimea unui bob de grâu.
Aceasta se aduce în vasul cu clor. Se observă arderea vie a
sodiului, cu lumină galbenă orbitoare. Se recomandă ca pe
fundul vasului să fie un strat de nisip pentru a evita
spargerea vasului prin picurarea de sodiu metalic topit.

2Na + Cl2 = 2NaCl

 Experienţă: Se introduce un fir de cupru la roşu în
vasul cu Cl2. Se va observa înroşirea sârmei de cupru, iar
din vârful ei picură clorură de cupru(I) incandescentă. Pe
fundul vasului se află nisip.

2Cu + Cl2 = 2CuCl

Experienţă: În vasul cu clor se introduce pulbere

fină de fier încălzită într-o linguriţă pentru arderi. Se
observă formarea de scântei şi apariţia unui fum brun de
FeCl3.

Fe + 3Cl2 = 2FeCl3

Experienţă: În vasul cu clor se introduce o bandă

de magneziu aprinsă în aer. Se observă arderea în
continuare a magneziului.

Mg + Cl2 = MgCl2

3.1.4. Reacţii de oxidare cu Cl2 în soluţie apoasă

Experienţă: În trei eprubete se introduc soluţii de
FeSO4 (în eprubetele 1 şi 2) şi Cr2(SO4)3 (în eprubeta 3).
În prima eprubetă se introduce apă potabilă, iar în a doua
apă de clor. În ambele eprubete se introduc câte 2 ml
NH4OH. În prima eprubetă apare un precipitat de culoare
verzuie de Fe(OH)2, iar în a doua eprubetă un precipitat
de culoare brun-roşiatic de Fe(OH)3.
În a treia eprubetă, peste sulfatul de crom(III) se pun
câteva picături de soluţie de KOH sau NaOH şi apoi apă
de clor. Are loc reacţia:
 Cr2(SO4)3 + 16KOH + 3Cl2 = 2K2CrO4 + 6KCl +
3K2SO4 + 8H2O

Se observă schimbarea culorii soluţiei de la verde la

galben.
Experienţă: În două eprubete se pun câte 10 ml
soluţie de KBr şi KI de concentraţie 2%. Se adaugă apoi
10 ml apă de clor şi 5 ml cloroform. Au loc reacţiile:

2KBr + Cl2 = 2KCl + Br2

2KI + Cl2 = 2KCl + I2

După scuturarea eprubetelor se observă o colorare a

stratului de cloroform în galben datorită bromului şi în
violet datorită iodului.

3.2. Proprietăţile bromului

Bromul se dizolvă în apă cu formarea apei de brom,
care are caracter oxidant, la fel ca bromul lichid.
Experienţă: în trei eprubete se introduc:
- soluţie incoloră a unei ioduri (KI);
- soluţie de Cr2(SO4)3;
- soluţie de MnSO4;
În prima eprubetă se introduce apă de brom, având loc
reacţia:

2KI + Br2 = 2KBr + I2

Apare o culoare brună datorită formării I2.

În eprubeta a doua, peste soluţia de sulfat de crom(III),
se introduce soluţie de NaOH şi apoi apă de brom. Se
observă schimbarea culorii soluţiei de la verde la galben,
datorită reacţiei:

Cr2(SO4)3 + 16NaOH + 3Br2 = 2Na2CrO4 + 6NaBr +

3Na2SO4 + 8H2O

În eprubeta a treia, peste soluţia de MnSO4, se introduc

câteva picături de soluţie KOH, câteva picături de soluţie
de CuSO4 şi apă de brom. Acest amestec se încălzeşte la
flacăra unui bec de gaz. Se observă trecerea culorii soluţiei
de la incolor la violet, datorită reacţiei de formare a
permanganatului de potasiu:

2MnSO4 + 16KOH + 5Br2 = 2KMnO4 + 10KBr +

2K2SO4 + 8H2O

3.3. Proprietăţile iodului

Experienţă: În patru eprubete se introduc: 3 ml
apă, alcool etilic, eter şi acetonă. Se introduce apoi iod. Se
observă că iodul se dizolvă foarte puţin în apă (mai mult
se dizolvă în prezenţa KI), în schimb se dizolvă foarte
bine în solvenţii organici. Soluţia de 10% iod în alcool
etilic se numeşte tinctură de iod.
Iodul are proprietăţi oxidante.
Experienţă: Pe o bucată de hârtie se amestecă pulbere
de zinc, magneziu sau fier cu pulbere de I2. Amestecul se
aduce apoi într-o capsulă de porţelan, se adaugă câteva
picături de apă (care are rol de catalizator), fiind
declanşată reacţia:

Zn + I2 = ZnI2
Mg + I2 = MgI2
 Fe + I2 = FeI2

Reacţiile exoterme, violente; se observă formarea

vaporilor violeţi de iod, datorită exotermicităţii reacţiilor.
Experienţă: Într-un mojar se amestecă 5 părţi de I2
cu 4 părţi de mercur. Se formează HgI2 de culoare roşu
aprins. Dacă se amestecă 2 părţi de I2 cu 4 părţi de mercur
se formează Hg2I2, de culoare verde murdar.
Experienţă: Într-o eprubetă în care se află o soluţie
iodamidonată (soluţie rece de amidon + I2, de culoare
albastră) se adaugă picătură cu picătură soluţie de tiosulfat
de sodiu. Are loc reacţia:

2Na2S2O3 + I2 = Na2S4O6 + 2NaI

Se observă dispariţia culorii albastre a soluţiei

iodamidonate.

4. Aplicaţii de calcul

1. Calculaţi cantitatea de Cl2 ce se obţine din MnO2 şi

250 g soluţie HCl 15%.
2. Ce cantitate de soluţie NaCl 65% este necesară, în
procesul de electroliză, pentru a obţine 1,12 m3 HCl? Care
este produsul ce se obţine în soluţie şi în ce cantitate –
exprimată în moli şi kg?
3. Într-o soluţie de MgBr2 se introduc 20 l Cl2 la p = 5
atm. Ce produşi se obţin şi în ce cantitate?
4. Se încălzesc 18,1 g hipoclorit de potasiu. Câţi moli
de KClO3 se obţin? Ce produşi se mai obţin şi în ce
cantitate?
 5. Care dintre halogeni are caracterul oxidant cel mai
puternic? Dar caracterul reducător cel mai puternic?